Tag: roman

  • Freshome, site-ul fondat de românul Cristian Mihai Micle, vândut către Soda.com

    Freshome,unul dintre cele mai influente site-uri de design şi amenajări interioare, a fost vândut către Soda.com pentru o sumă nespecificată.

    Huffington Post, Forbes, CNET sau Yahoo News sunt câteva dintre publicaţiile internaţionale care folosesc site-ul de design interior al lui Mihai Cristian Micle, Freshome.com, drept sursă de inspiraţie pentru articolele cu teme din design şi arhitectură, scria Business Magazin în 2014.

    Lui Micle ideea i-a venit în anul 2007, când, în timp ce era student la Facultatea de Telecomunicaţii în Timişoara, a început să se gândească la construirea casei de vis.

    „A fost momentul ideal pentru un exit din punctul meu de vedere. Un moment mult aşteptat dupa ce tot am refuzat oferte de achiziţie în ultimii ani. Iar referitor la ofertă, anul acesta am primit o ofertă pe care mi-a fost greu sa o refuz“, a declarat Cristian Mihai Micle pentru start-up.ro.
    Soda.com mai are în portofoliu site-urile reviews.com şi thesimpledollar.com

    Freshome are peste 1.5 milioane de fani pe Facebook. Puteţi citi povestea lui Cristian Mihai Micle aici

  • Un fotograf român trăia într-o cutie de carton în Italia, iar acum a ajuns membru National Geographic

    Felix Făgărăşan, în vârstă de 37 de ani, este un român originar din Deva care a ajuns să fie cunoscut în oraşul Lucca din Italia, acolo unde este rezident de mai mulţi ani, informează gazetaromaneasca.com

     

    Ar fi trebuit să lucreze la o termoentrală în România, dar acum este membru al societăţii National Geografic.
    „Am plecat în 2002 nu ştiam ce mă aşteaptă, cu ce mă voi întâlnii cu ce mă voi confrunta. Eram tânăr naiv, aveam 22 ani, dar aveam inima plină de vise. Am ajuns să trăiesc în cutii de carton, departe de oraş. Părinţii mă sunau, le spuneam că muncesc, că sunt bine, ei nu au ştiu ce se întâmplă timp de 2 ani jumate”, spune Făgărăşan.

    A lucrat la o fabrică de hârtie din Lucca, Papergroup, însă pasiunea pentru fotografie l-a salvat. Pasiunea pentru fotografie l-a determinat să participe la numeroase competiţii de profil şi a câştigat mai multe concursuri. Apoi a devenit membru National Geographic.

    Citiţi povestea în întregime pe www.gazetaromaneasca.com

  • Un executiv român de 33 de ani a dus magazinele C&A în top 3 retaileri de modă: „80% din timp sunt pe drum“

    Cristian Codrea are 33 de ani şi conduce de şase ani operaţiunile C&A din România, practic de la intrarea olandezilor pe piaţa locală. În urmă cu un an în portofoliul său s-au adăugat alte două pieţe, Croaţia şi Serbia, toate trei având în total 60 de magazine. În România, retailerul are o marjă de profit de aproape 5% şi vânzări de 275 mil. lei în 2014, ultimul an pentru care există date publice.

    „Uitându-mă în urmă nu pot spune că am avut momente foarte dificile în carieră. Îmi amintesc însă că în 2009 C&A a intrat pe piaţa din România şi aveam planuri mari. Am deschis însă câteva magazine şi a venit criza, astfel că nu am putut să ducem mai departe expansiunea aşa cum ne propusesem iniţial“, a spus Codrea într-un interviu care a fost publicat în anuarul ZF Who’s who in business

    Citiţi continuarea pe www.zfcorporate.ro

  • A plecat din România la 23 de ani cu o sută de dolari în buzunar. Acum câştigă 40 de milioane de dolari pe an

    Florin Miron este exemplul perfect al unui om care îşi trăieşte visul: a plecat în Statele Unite acum mai bine de 20 de ani şi a reuşit să pornească o afacere într-una dintre cele mai puternice economii ale lumii.

    În 2002, în localitatea Americus din Georgia, Florin Miron lucra ca editor video pentru Habitat for Humanity. Suna des în oraşul său natal, Sibiu, şi a realizat că majoritatea străinilor procedau exact la fel. Cartelele care se puteau achiziţiona din magazine erau cea mai populară alegere, însă, pentru că în SUA internetul era mult mai accesibil decât în alte părţi ale lumii, Florin Miron a avut o idee care avea să-i schimbe viaţa.  El a început să vândă, online, codurile PIN ale cartelelor cumpărate din magazin. Ca un prim pas, cu o investiţie de doar 100 de dolari, Miron a demarat site-ul sunaromania.com şi a înregistrat oficial compania KeepCalling.

    La început, Florin Miron cumpăra cartelele din magazin, le răzuia singur, iar apoi vindea clienţilor codul PIN. Locuinţa sa a fost transformată într-un birou plin de cartele, iar Florin a început să înveţe bazele comerţului electronic şi cele ale advertising-ului.

    A adus în companie trei prieteni, alături de care a extins afacerea. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 7 milioane de dolari în 2010 la 41 de milioane de dolari în 2013. KeepCalling s-a plasat pe locul 885 în clasamentul general şi pe locul 18 în domeniul telecomunicaţiilor, în urma rapoartelor financiare de pe ultimii trei ani, notează Vocea Transilvaniei.

    KeepCalling oferă abonamente de voce sau produse prepaid de telefonie, reîncărcări pentru mobile şi numere virtuale. Serviciile sunt dedicate persoanelor care locuiesc în străinătate. Activitatea KeepCalling este promovată prin peste 100 de site-uri dedicate comunităţilor etnice din întreaga lume.

    Compania are birouri în Statele Unite, România şi Bolivia, acolo unde funcţionează şi un call center pentru vorbitorii de limba spaniolă.

  • A plecat din România la 23 de ani cu o sută de dolari în buzunar. Acum câştigă 40 de milioane de dolari pe an

    Florin Miron este exemplul perfect al unui om care îşi trăieşte visul: a plecat în Statele Unite acum mai bine de 20 de ani şi a reuşit să pornească o afacere într-una dintre cele mai puternice economii ale lumii.

    În 2002, în localitatea Americus din Georgia, Florin Miron lucra ca editor video pentru Habitat for Humanity. Suna des în oraşul său natal, Sibiu, şi a realizat că majoritatea străinilor procedau exact la fel. Cartelele care se puteau achiziţiona din magazine erau cea mai populară alegere, însă, pentru că în SUA internetul era mult mai accesibil decât în alte părţi ale lumii, Florin Miron a avut o idee care avea să-i schimbe viaţa.  El a început să vândă, online, codurile PIN ale cartelelor cumpărate din magazin. Ca un prim pas, cu o investiţie de doar 100 de dolari, Miron a demarat site-ul sunaromania.com şi a înregistrat oficial compania KeepCalling.

    La început, Florin Miron cumpăra cartelele din magazin, le răzuia singur, iar apoi vindea clienţilor codul PIN. Locuinţa sa a fost transformată într-un birou plin de cartele, iar Florin a început să înveţe bazele comerţului electronic şi cele ale advertising-ului.

    A adus în companie trei prieteni, alături de care a extins afacerea. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 7 milioane de dolari în 2010 la 41 de milioane de dolari în 2013. KeepCalling s-a plasat pe locul 885 în clasamentul general şi pe locul 18 în domeniul telecomunicaţiilor, în urma rapoartelor financiare de pe ultimii trei ani, notează Vocea Transilvaniei.

    KeepCalling oferă abonamente de voce sau produse prepaid de telefonie, reîncărcări pentru mobile şi numere virtuale. Serviciile sunt dedicate persoanelor care locuiesc în străinătate. Activitatea KeepCalling este promovată prin peste 100 de site-uri dedicate comunităţilor etnice din întreaga lume.

    Compania are birouri în Statele Unite, România şi Bolivia, acolo unde funcţionează şi un call center pentru vorbitorii de limba spaniolă.

  • Business sau o mişcare socială? Interviu cu Gabriela Gandel, managing director global al Impact Hub

    Impact Hub este un business sau o mişcare socială? După o perioadă de criză şi de căutare a răspunsului la această întrebare, fondatorii reţelei, un grup de oameni devotaţi inovaţiei sociale, au decis să continue cu un nou model de inovaţie organizaţională. După ce l-au găsit, au schimbat şi echipa de management, iar fostul director global al AIESEC, Gabriela Gandel (absolventă de ASE şi crescută la Vălenii de Munte), a devenit managing director global al noului Impact Hub.

    Cum îţi explici că ai devenit, la 10 ani de carieră, managing director global al Impact Hub?

    Încă de la începutul adolescenţei am fost activă în diverse activităţi cu impact, mai ales prin voluntariat şi probabil influenţată puternic de contextul familial (am crescut într-o familie cu tată preot şi cu o mamă farmacistă, foarte implicaţi în comunitate). A urmat experienţa cu ProVita România, apoi cu AIESEC, odată ce am ajuns în ASE. Din 2004 am început munca în domeniul dezvoltării organizaţionale, de echipă şi personale cu Human Invest Romania ca trainer asociat. Apoi din 2005 am început rolurile profesionale cu AIESEC, inclusiv în echipa globală a AIESEC din 2006 până în 2008. Apoi am decis să lucrez cu Future Considerations pentru a sedimenta perspectiva globală şi practicile de dezvoltare organizaţională şi de echipă către crearea unei organizaţii democratice, antreprenoriale şi relevante în ziua de astăzi (îmbinând concepte de business şi de impact şi de contribuţie socială). Din 2010 am început să lucrez alături de Impact Hub. Am plecat din România în 2006 în urma selecţiei ca Vicepreşedinte Resurse Umane în echipa AIESEC globală. Prima ţară în care am lucrat a fost Olanda, apoi m-am mutat în Londra – Marea Britanie, iar după 5 ani ne-am mutat în Austria, Viena. Aşadar, în total am trăit şi lucrat în 3 ţări, însă din 2006 sunt în afara ţării în care locuiesc (fie ea Olanda, UK sau Austria) mai mult de 150 de zile din an şi am vizitat şi lucrat în peste 50 de ţări din toate continentele.

    Cum s-a întâmplat numirea la conducerea AIESEC?

    În 2007 am decis să candidez ca preşedinte al AIESEC global. La momentul respectiv, AIESEC exista în aproximativ 120 de ţări şi teritorii, avea în jur de 15.000 de membri şi crea 4.500 de experienţe internaţionale de lucru pe an. Viziunea mea a fost să aducem organizaţia la o rată de creştere semnificativă şi să creştem relevanţa experienţelor oferite tinerilor atât de lucru internaţional, cât şi de a conduce echipe şi proiecte. Astăzi organizaţia are peste 40.000 de membri, oferă peste 15.000 de experienţe internaţionale anual, există în peste 130 de ţări şi reuşeşte să lucreze în colaborare cu unele dintre cele mai importante companii (Apple, ING, Alcatel, PwC, etc.), NGO-uri (Ashoka, SOS) şi GO-uri (UN) din lume. Mandatul meu a fost un moment‑cheie pentru organizaţie, pavând drumul către acest succes prin crearea unei culturi organizaţionale focusate pe rezultate şi colaborare, modificarea sistemelor organizaţionale învechite şi crearea de parteneriate noi relevante viziunii pe termen lung.

    De la conducerea AIESEC ai plecat la Future Consideration, care a fost numit în 2014 cel mai democratic loc de muncă din lume. Cum e să lucrezi la cel mai democratic loc de muncă din lume?

    Future Considerations este o firmă boutique de consultanţă focusată pe dezvoltarea de lideri, facilitarea proceselor de transformare organizaţională şi crearea de echipe performante. Lucrează mai ales cu echipele de management din companiile globale cu sedii principale în Londra şi foloseşte metode şi modele de lucru care sunt inovative şi îmbină consultanţa clasică (management consulting) cu cele mai progresive idei în dezvoltarea/psihologia umană şi organizaţională. Am decis să lucrez cu Future Considerations pentru că mi-a dat şansa să lucrez în multe industrii – de la industria bancară, la consultanţă, artă şi industria petrolului – la nivelul cel mai înalt şi să pot ajunge rapid în conducerea de proiecte globale interesante şi ambiţioase. În cei aproape 4 ani cu Future Considerations am făcut multe proiecte, însă unul din cele mai dragi unde am fost program director a fost Next Generation Development Program – un program de 9 luni livrat cu echipele de senior management în HSBC în care învăţăm un nou model de leadership.

    Şi ce o face totuşi cea mai democratică organizaţie?

    Future Considerations a fost o adevarată şcoală de viaţă – o organizaţie pe care noi, ca angajaţi, o puteam schimba şi influenţa alături de fondatori. O organizaţie în care dialogul deschis era o cerinţă, în care feedbackul era esenţial şi dezvoltarea personală şi de echipă un ingredient pe care noi îl consumam în fiecare zi şi nu doar îl promovam clienţilor. Am avut lideri inspiraţionali şi spaţiu de leadership şi creativitate cu mult suport din partea colegilor. În 2010 am schimbat chiar şi organizarea legală a companiei într-o cooperativă, deţinută de angajaţi – o ultimă picătură în a fi cu adevărat o organizaţie democratică.

    Cum a reuşit Impact Hub să te recruteze din locul de muncă perfect?

     Impact Hub a fost în jurul meu de mulţi ani – probabil de prin 2008. Prieteni din diverse contexte de lucru sau cunoştinţe din domeniul profesional au construit un Impact Hub în oraşul lor (Viena, Amsterdam) sau au fost implicaţi în diverse proiecte cu Impact Hub. Chiar am participant şi eu în câteva proiecte înainte de a lua în considerare rolul pe care îl am astăzi. Nu m-am gândit că ar fi o oportunitate pe termen lung până când nu am primit un mesaj din partea unuia din liderii lor globali care tocmai conducea un proces de schimbare semnificativă în organizaţie. În 2010, Impact Hub a trecut de la o structură organizaţională de franciză la o structură de reţea internaţională în care organizaţiile membre deţin activele colective ca parte dintr-o asociaţie globală şi reprezintă forumul decizional final – în alte cuvinte, o reţea bazată pe democraţie, viziune şi colaborare. Dat fiind că pasiunea şi realizările mele profesionale sunt exact în genul acesta de organizaţie şi proces de transformare, liderii de atunci m-au invitat să îi ajut să definească şi să stabilizeze acest nou model organizaţional. Am acceptat provocarea mai ales pentru aspectul global, tipul de organizaţie, oportunitatea de influenţă şi de leadership, şi foarte mult din cauza viziunii ambiţioase de a creşte cea mai mare comunitate de antreprenori de businessuri cu impact, dedicaţi rezolvării celor mai importante probleme din societăţile lor.  

    Care este rolul tău la Impact Hub din poziţia actuală?

    Rolul meu a fost acelaşi de la început – managing director network development. Ce s-a schimbat însă foarte mult în ultimii 5 ani a fost scopul şi dimensiunea organizaţiei. Când am început, rolul se referea la doar 23 de Impact Hub-uri (pe atunci Hub-uri) mai ales în Europa şi America de Nord. Astăzi avem 76 de Impact Hub-uri deschise în toate continentele şi încă 20 în proces de fondare cu peste 11.000 de membri activi care lucrează să creeze impact social pozitiv.

    Cum îţi împarţi timpul?

    Concret, responsabilităţile mele sunt de a găsi şi de susţine în procesul de fondare noi echipe interesate în deschiderea unui Impact Hub în regiunile pe care ne concentrăm – de exemplu, anul acesta mai ales Africa, America Latină şi SE Asiei – dar şi lucrul cu echipe care vin din regiuni deja existente. În plus, eu sunt responsabilă de sistemele care cresc colaborarea, schimbul de cunoştinţe şi resurse, cât şi diversele sisteme suport către toate Impact Hub-urile deja deschise. O zi normală începe cu munca pe un proiect important (fie el despre dezvoltarea unui nou concept de eveniment global sau înţelegerea strategiei necesare de a intra pe o nouă piaţă), urmată de procesarea inbox-ului şi de obicei între 5 şi 7 conferinţe telefonice cu diverse echipe, parteneri sau colegi de echipă pentru diversele proiecte pe care le conducem împreună. 

  • Sfatul de business al săptămânii: „E important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul“

    Raul Ciurtin, preşedintele Albalact, este unul dintre puţinii antreprenori locali care s-a luptat, ani la rând, de la egal la egal cu multinaţionalele şi le-a depăşit. Albalact a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului producătorilor de lactate, depăşind rezultatele financiare înregistrate de Danone România în 2014. Antreprenorul român a preluat frâiele Albalact în 1999, moment în care compania se afla într-o situaţie precară, iar de atunci compania a lansat branduri şi produse, a creat tendinţe şi s-a impus pe piaţa locală a lactatelor.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Nu cred că am întâmpinat încă cel mai dificil moment din carieră, dar cu siguranţă un moment dificil a fost atunci când am virat brusc pe un alt drum în viaţă şi am preluat o afacere care stătea să se sfârşească, fără să am habar despre ce înseamnă fabrică de lapte sau ce înseamnă să faci afaceri.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Dacă îţi doreşti cu adevărat să faci ceva sau să ajungi undeva, e important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul, fie din propriile greşeli, fie de la alţii.

    CARE ESTE CARTEA PREFERATĂ?

    Mi-au plăcut şi am apreciat mai multe cărţi de-a lungul timpului, în special cărţi care vorbesc despre modele şi experienţe culturale, spirituale, profesionale. Cărţile, alături de călătorii, îţi deschid foarte mult mintea. Sunt fascinat de psihologia umană, individuală sau colectivă; întotdeauna am căutat să descopăr şi să înţeleg resorturile mentale şi spirituale ale oamenilor. Ca atare, ultima carte care mi-a căzut în mână şi pe care încă o studiez este „Psihologia poporului român“, coordonată de Daniel David. Cred că noi, românii, suntem un popor care reacţionează foarte puternic emoţional.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Greşelile pe care nu le repetă.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Cea de medic, pentru care m-am pregătit de fapt, dar pe care nu am mai ajuns s-o practic.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Nu am o profesie pe care s-o detest, dar cu siguranţă există meserii care nu mi s-ar fi potrivit niciodată.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Să-şi urmeze visul, oricât de greu li s-ar părea la început, să înveţe mult şi cât mai repede, orice li se pare folositor, să-şi asume riscuri, să‑şi aleagă lângă ei oamenii potriviţi cu care să construiască ceva. Să fie încăpăţânaţi în sensul bun al cuvântului, adică să nu abandoneze niciodată ideea despre care cred ei că e câştigătoare. Să caute să evalueze şi să monitorizeze cât mai realist contextul în care se află şi potenţialul lor de a-l exploata. Să nu piardă timpul. Şi mai ales să aibă curaj să facă următorul pas şi să o ia înaintea altora, pentru că stând pe loc nu-şi pot atinge ţelurile.

    PREFERINTE:

    CUVÂNT: Curaj

    CARTE:„Psihologia poporului român“, coordonată de Daniel David.

    PERSONALITATE: Leonardo da Vinci – pentru că a fost un polimat, un mare vizionar care a cercetat şi a căutat răspunsuri.

  • Povestea antreprenorului român care a transformat jocurile pentru copii într-o afacere de 1 milion de dolari

    Industria jocurilor video a devenit în ultimii ani ramura care se dezvoltă continuu în industria entertainmentului, ajungând să fie astăzi poate la fel de importantă ca industria filmului de la Hollywood. Veniturile jocurilor confirmă acest fapt: în 2015, Avengers: Age of Ultron, blockbusterul celor de la Marvel, a obţinut 84 de milioane de dolari în Statele Unite în ziua premierei. Ziua de lansare a jocului video Metal Gear Solid V: The Phantom Pain le-a adus producătorilor 179 milioane de dolari. Desigur că există filme care înregistrează încasări uriaşe (vezi Star Wars sau Jurassic World), însă şi publicul filmelor este încă mult mai numeros. Tendinţa s-ar putea inversa în viitor, mai ales dacă ţinem cont că publicul va creşte obişnuit încă din copilărie cu jocurile pe calculator.

    Despre piaţa jocurilor pentru copii ştie multe detalii Daniel Tamaş, cel care a fondat în 2007 Idea Studios la Cluj, alături de colegul său de bancă din liceu, Tudor Rad. Piaţa locală a jocurilor este dominată de cinci mari producători de jocuri – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut –, care au înregistrat anul trecut venituri totale de aproximativ 89 de milioane de euro, dar şi de studiouri locale, precum Amber, care a ajuns anul trecut la venituri de 6 milioane de euro.

    Daniel Tamaş şi Tudor Rad au pornit studioul în 2007, dar nu pentru a dezvolta jocuri, ci pentru a avea o formă profesională şi legală prin care să factureze munca de freelance pe care o făceau în web design & development şi consultanţă. La scurt timp însă, au descoperit că există cerere pentru jocurile online destinate copiilor, deci o oportunitate de business. „Deşi nu aveam buget, am început timid să contactăm publisheri mari care aveau nevoie de astfel de conţinut. În momentul în care aceştia ne-au publicat câteva jocuri şi ne-au picat serverele din cauza numărului mare de accesări, ne-am dat seama că există un potenţial extraordinar pe această piaţă“, spune Daniel Tamaş. Ulterior, sub umbrela Idea Studios au apărut companiile Transylgamia şi Jellycs, cu scopul de a se extinde pe noi segmente de business. În 2014, cele trei companii au avut împreună o cifră de afaceri de aproape un milion de dolari şi au reuşit să menţină un profit constant, care a fost reinvestit în cele trei companii în proporţie de 70-80%.

    Primele jocuri ale Idea Studios au fost cele pentru fetiţe, în particular jocuri de make-up şi dress-up, după ce Daniel Tamaş şi Tudor Rad au sesizat o cerere pe piaţa internaţională de gaming pentru asemenea jocuri video. Dar cererea nu a fost singurul motiv pentru care au mers în această direcţie. Mult mai important a fost faptul că jocurile pentru fetiţe necesită mai puţină muncă: „Dacă pentru băieţi ai nevoie să creezi un mediu mai complex şi interactiv, fetele au nevoie mai degrabă ca în joc să existe o diversitate mare a obiectelor, spre exemplu multe farduri sau coafuri, un număr cât mai mare de haine, dar şi o varietate de backgrounduri. Apoi, din punctul de vedere al programării, jocurile pentru fete sunt mai uşor de realizat, ceea ce presupune un volum de muncă mai mic şi costuri reduse de dezvoltare“, motivează Tamaş.

    Jocurile au mers bine, studioul s-a dezvoltat, iar în 2011 aveau o echipă de 25 de oameni. Deveniseră parteneri cu Spil Games, unul dintre cei mai mari publisheri de jocuri online din lume: produceau jocuri pentru ei, iar Spil Games le publica pe platforma proprie. Dar cum lucrurile bune nu ţin la nesfârşit, o schimbare din Statele Unite a modificat substanţial businessul de la Cluj: „Totul părea să meargă bine până în momentul în care s-a schimbat echipa de management a celor de la Spil Games, iar noua echipă a ales să‑şi taie din costuri şi să renunţe la colaborarea cu noi. Astfel, am fost puşi în situaţia în care nu mai aveam o sursă constantă de finanţare care să poată susţine o echipă de 25 de oameni“, povesteşte Tamaş. Atunci au luat decizia să publice jocurile chiar ei pe site-ul pe care-l aveau atunci, cutezee.com. Când au atins borna de 1 milion de vizite pe site, au decis să vândă. Cu banii primiţi au ales să fuzioneze cu Paul Mureşan, care avea o companie specializată pe acelaşi segment. „Uitându-ne în urmă, aceasta s-a dovedit cea mai bună decizie pe care am putut să o luăm la momentul respectiv“, afirmă acum antreprenorul.

     

  • Cât va plăti un român dacă ia acum un credit de 20.000 de lei şi cât ar fi plătit acum 3 ani

    Costul leilor s-a redus de la un nivel de 6% în ianuarie 2012 la sub 1% în prezent, un nivel minim istoric. Declinul a fost influenţat de programul de relaxare monetară derulat de BNR, prin care instituţia a redus dobânda-cheie de la 5,75% în prima lună din 2012 la minimul istoric de 1,75% pe an în prezent.

    Astfel, pentru o dobândă variabilă formată din marja la credite de consum, de 10%, plus nivelul indicatorului Robor la trei luni, diferenţa dintre suma totală de plată pentru un credit de nevoi personale contractat la începutul anului 2012 şi unul contractat în prezent s-a redus cu aproximativ 3.000 de lei, la 26.000 de lei, potrivit calculelor ZF.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Drumul studentului Dragoş, din căminul Leu până la NASA. „Mi-am pierdut prietena, mi-am pierdut toţi banii, aveam doar un laptop şi un vis”

    El este Doctor Dragoş – Dragoş Brătăşanu, un tânăr român care-a plecat în 2008 să-şi facă doctoratul în Germania. A studiat ingineria aerospaţială, a câştigat premii de cercetare în Statele Unite ale Americii, trimitând un prototip de software la o companie americană.

    Totuşi, Dragoş spune că realizările sale nu se datorează faptului că ar fi un bun inginer, ci, mai degrabă, modului de raportare la probleme şi modului în care gândea fiecare situaţie în care era pus în parte. Şi-a dat seama, din propriile experienţe, că felul în care porneşti în drumul spre împlinirea unui vis este esenţial.

    A învăţat asta încă din studenţie când şi-a pus în minte să plece în Antarctica şi a reuşit. Era un student fără bani, care locuia în căminul Leu. „Mi-am dat seama că tot ce am făcut era strict despre cum gândeam, cum puneam pe hârtie un proiect de la zero şi îl transformam în ceva real”. Aşa a început povestea lui.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info