“În cursul activităţilor de căutare desfăşurate în zona centrală a navei, scafandrii au găsit resturi umane care urmează să fie supuse testelor ADN”, a comunicat Protecţia Civilă.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“În cursul activităţilor de căutare desfăşurate în zona centrală a navei, scafandrii au găsit resturi umane care urmează să fie supuse testelor ADN”, a comunicat Protecţia Civilă.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“EXPOMIL 2013” se va desfăşura în perioada 26-29 septembrie, la ROMEXPO. Reunind un număr de 70 de firme din România, Belgia, Canada, Franţa, Italia, SUA şi Marea Britanie, care îşi vor expune tehnica pe o suprafaţă de 4.000 mp, EXPOMIL 2013 are ca scop principal promivarea industriei naţionale de apărare, dar şi continuarea dialogului cu instituţiile similare din celelalte ţări.
“EXPOMIL 2013” este organizată de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Economiei, Ministerul Administraţiei si Internelor, Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Român de Informaţii, Romexpo S.A., C.N. Romarm, precum şi asociaţiile patronale PATROMIL şi OPIAR.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Nava a ajuns la verticală”, a anunţat Franco Gabrielli, şeful protecţiei civile italiene. “Coca navei va necesita reparaţii importante”, a adăugat Gabrielli. Pentru inginerul Franco Porcellacchia, liderul proiectului pentru Carnival, compania mamă a armatorului Costa, “operaţiunea nu se putea derula mai bine”.
Costurile operaţiunii de repunere pe linia de plutire a imensei nave, scufundată parţial în ianuarie 2012, depăşesc 600 de milioane de euro. Naufragiul s-a soldat cu 32 de morţi, în timp ce două persoane, o italiancă şi un indian, sunt în continuare date dispărute.
“Operaţiunea de «parbuckling» (rotire, n.r.) s-a încheiat. Ambarcaţiunea (…) a ajuns la verticală”, a anunţat în cadrul unei conferinţe de presă Franco Gabrielli, şeful protecţiei civile italiene.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Mesaj aparţinând, cum altfel?, tot unui pasionat de cultură şi artă, dar, fatalitate!, personaj negativ. Aparent negativ? Thrillerul cu nuanţe conspiraţionist-culturale, grefat în lumea reală – oraşe, locuri, muzee, organizaţii – mi se pare a fi reţeta contemporană pentru succes, iar Dan Brown are o abilitate înnăscută în a combina tainiţele Florenţei cu picturile lui Botticelli, cu opera lui Dante şi cu cisternele Istanbulului.
În general urăsc recenzorii care povestesc cartea în trei sferturi din text, aşa că nu o să dau prea multe amănunte amănunte legate de intrigă şi personaje. Dar veţi găsi Miliardarul Într-o Ureche, Oficialii De Nepătruns, Femeia Mai Mult Sau Mai Puţin Fatală, Şeful Organizaţiei Secrete, ba chiar şi Ţiganca Care Vinde Flori; de prisos să mai spun că până la final nimeni nu va rămâne ceea ce pare a fi. Şi mă aştept ca în următoarea perioadă străzile Florenţei – un oraş minunat! – să gazduiască destui pasionaţi care să rătăcească între Palazzo Vecchio, Giardino di Boboli şi baptisteriu (hint: uşa aceea este cu adevărat o operă de artă) pe urmele lui Langdon. Sau prin Veneţia. Sau prin Istanbul.
Un cârcotaş i-ar reproşa autorului acţiunea care demarează cam lent sau poate o anume subţirime a poveştii, redusă şi dusă cumva spre arhetipuri, dar eu nu o să o fac, deşi pot să admit că “Inferno” nu o să fie un punct nodal în literatură şi nici nu o să aibă ecourile “Codului lui Da Vinci”. O să mă mulţumesc să spun că subiectul – suprapopularea, dezvoltarea explozivă a speciei umane – este surprinzător, actual, interpretabil, menit să creeze discuţii şi dispute. Nu m-am hotărât dacă finalul cărţii este sau nu un happy-end. Şi vă recomand “Inferno” ca fiind cartea care poate asigura o trecere plăcută de la agitaţia vacanţei la agitaţia biroului.
Dan Brown – “Inferno”, Grup Editorial Rao, Bucureşti, 2013
Turcia este una dintre cele mai dinamice economii ale lumii, unde anual se produc peste un milion de autovehicule, dintre care puţin peste jumătate reprezintă autoturismele. Mai mult, apropierea de Europa, dar şi lipsa inconvenientelor de a fi o ţară membră a Uniunii Europene au făcut din această ţară un magnet pentru constructorii auto. Aici nu se produc doar Fiat sau Renault, care întâi s-au concentrat pe maşini ieftine, ci şi Hyundai, constructorul coreean preferând Turcia pentru construcţia primei fabrici din afara ţării natale.

Care este legătura dintre Dacia şi Hyundai? Ambele concurează cu anumite modele pe un palier de preţ similar, în jurul sumei de 10.000 de euro, ambele urmăresc obţinerea unui cost de producţie cât mai redus şi vor să cucerească piaţa europeană.
Din acest motiv, Steffen Gaenzle, specialistul firmei de consultanţă AT Kearney pentru industria auto, este de părere că România ar trebui să urmeze modelul Turciei şi să fie poarta din est a intrării în Europa pentru industria auto.
În vara acestui an, atât Dacia, cât şi Hyundai au organizat vizite în cadrul uzinelor din Mioveni şi Izmit, Turcia, prima fiind cea mai mare platformă industrială a Renault, iar a doua, prima fabrică a sud-coreenilor din Europa, cu toate că se află pe partea asiatică a Turciei.

În ambele uzine se produc automobile apropiate – Sandero şi Hyundai i20 – acestea având preţuri relativ asemănătoare, dar accente diferite: Dacia Sandero mizează în primul rând pe un preţ de pornire cât mai mic, de 6.990 de euro, cu toate că astăzi extrem de puţini clienţi achiziţionează un automobil cu o echipare demnă de începutul secolului trecut, în timp ce la Hyundai miza este un automobil mai modern şi cu mai multe opţionale disponibile. Iar aici încep diferenţele.
Spre exemplu, în timp ce la Mioveni este produs un automobil care obţine patru stele la testele de siguranţă Euro NCAP, la Izmit este asamblat unul de cinci stele, care oferă mai multă siguranţă.
Diferenţele dintre cele două uzine pornesc în primul rând de la ideea de bază: la Dacia se mizează pe oameni, în timp ce la Hyundai pe roboţi. Dacă la Dacia salariul mediu este undeva la 2.600 de lei net, iar cei de pe bandă au undeva în jur de 2.000 de lei, la Hyundai în Turcia un operator are echivalentul în dolari a peste 3.500 de lei.

„La noi în uzină salariile au crescut şi angajaţii au peste 1.000 de dolari. Şi la nivel de ţară salariul mediu a crescut, chiar dacă numai cu rata inflaţiei„, spune unul dintre inginerii de pe platforma industrială a coreenilor. În România însă, la Dacia, lucrează 13.500 de angajaţi dintre care 8.000 – 9.000 în uzina auto, iar acest lucru scoate în evidenţă diferenţele. În timp ce la Dacia la presaj cele mai multe operaţiuni sunt coordonate de muncitori, nevoiţi să stea foarte aproape de maşinile de sute de tone şi să îndure condiţii de muncă nu dintre cele mai bune, la Hyundai procesul este automatizat 100%, iar unitatea de presaj este închisă. Rezultatul? Uzina poate fi foarte uşor comparată cu o sală de operaţii din punctul de vedere al curăţeniei. Dar, la Hyundai, cu toate că au o treime din producţia de la Dacia, numărul angajaţilor din fabrica auto este de 1.600 de oameni, adică de aproape şase ori mai mic decât la Mioveni.
Fie ei germani, francezi sau italieni, jucătorii străini au ales să vină să producă în România pentru că forţa de muncă era ieftină. Un alt avantaj îl constituia apropierea de pieţele vestice, principala ţintă a pantofilor „made in Romania„. Ulterior, giganţi cu afaceri de miliarde de euro au fost convinşi să rămână pentru că forţa de muncă este calificată şi infrastructura de producţie deja existentă.
„Am lucrat (familia Pache, n.red.) de-a lungul timpului cu multe branduri mari, precum Clarks, Dolomite, Imac sau Skechers„, spune Raluca Pache (33 de ani), cea care a creat brandul PJ Shoes pentru copii. Ea s-a întors în România în 2009 după ce a studiat şi a lucrat la New York, pe Wall Street. Potrivit profilului său de pe reţeaua de socializare LinkedIn, ultimele poziţii deţinute în Statele Unite au fost senior securitization şi consultant în cadrul Deloitte. Raluca Pache deţine împreună cu familia sa o fabrică în cartierul Berceni din Capitală, în care produce 180.000 de perechi de pantofi pe an, 20.000 sub brandul propriu (PJ Shoes) şi 160.000 în sistem de lohn pentru Imac, o companie din Italia care produce anual 7,3 milioane de perechi de încălţăminte. Fabrica este amplasată într-o clădire pe care familia Pache a cumpărat-o „cu banii câştigaţi de pe urma contractelor cu Clarks„.

Clarks nu este singurul nume mare care a ales să lucreze în România, branduri precum Ara sau Riecker investind în producţia de pantofi pe piaţa locală. Aceste investiţii au venit să continue tradiţia. „În anii de dinainte de ‘90 industria de încălţăminte era una foarte cunoscută, sute de mii de oameni lucrând în fabricile de profil„, spun reprezentanţii familiei Pache, cu o experienţă de peste trei decenii în domeniu. Angela Pache, mama Ralucăi, şi-a lansat fabrica proprie în 1997 împreună cu soţul său. Anterior ea a lucrat în cadrul fabricii-fanion Pionierul, ultima funcţie deţinută fiind cea de director general. Astăzi, pe locul fostei fabrici este un centru sportiv.
La fel ca Pionierul, multe fabrici şi-au închis porţile şi odată cu ele şi multe companii din industriile adiacente. „Multe dintre tăbăcăriile din România s-au închis în ultimii ani„, spune Raluca Pache, care îşi cumpără materia primă din România şi Spania.

La rândul său, Mihaela Mihalache, directorul general al atelierului de pantofi lucraţi manual Condur by Alexandru, spune că toate componentele de pantofi sunt importate din Italia, din aceleaşi motive. De asemenea, cizmăriile, acele ateliere de meşteşugari foarte căutate în anii trecuţi pentru mici reparaţii, au fost forţate să tragă obloanele în contextul în care românii aleg să poarte „chinezării„ (70% din pantofii pe care România îi importă sunt din China), pantofi ieftini care sunt schimbaţi repede. Mai bine de jumătate din pantofii importaţi sunt din cauciuc şi plastic, iar mai bine de un sfert din material textil, doar 11% fiind din piele.

Totuşi, în timp ce unele fabrici, cizmării sau tăbăcării s-au închis, există şi companii care continuă să investească în România. Cei mai mulţi producători realizează pe piaţa locală produse din piele (65% din totalul exportat). Compania Ara a ales să investească în România acum mai bine de zece ani, într-o perioadă când forţa de muncă era ieftină. Grupul a venit pe piaţa locală cu un business plan pe termen lung şi a decis să investească în construcţia de la zero de fabrici care astăzi deservesc întregul grup, spunea anterior Filip Schwartz, acţionarului grupului Otter Distribution, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa de încălţăminte. Grupul Otter Distribution este reprezentantul Ara în România, pantofii germanilor fiind vânduţi în magazinele multibrand Otter. Grupul german controlează pe piaţa locală două companii – Ara Shoes Romania şi Lloyd Shoes România – cu afaceri cumulate de peste 400 mil. lei (aproape 100 mil. euro) şi cu un total de peste 2.000 de angajaţi.
Potrivit planului Toyota, magazinele de lux ar trebui să contribuie la imaginea la nivel global a mărcii premium Lexus, potrivit Bloomberg.
Producătorul auto va inaugura primul magazin Intersect By Lexus în Tokyo la sfârşitul lunii august, potrivit unui comunicat al grupului. Ulterior, vor fi deschise magazine şi în New York şi Dubai, se arată în comunicat, fără a fi precizat un calendar.
Efortul de marketing al Lexus vine în contextul planurilor constructorului nipon de a-şi creşte notorietatea la nivel global, după ce doi ani consecutiv a avut în SUA vânzări mai slabe pe segmentul de lux comparativ cu BMW şi Mercedes-Benz. Mercedes conduce Lexus la vânzări şi în Japonia, piaţa de origine a Toyota.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Anunţul Ministerului Sănătăţii privind lansarea unui amplu proces de recrutare de medici pentru cele patru centre de chirurgie cardiovasculară pediatrică a fost făcut la începutul lunii august, până marţi fiind 15 înscrişi.
“Este un rezultat foarte bun. Primii doctori vor pleca la pregătire încă din această lună. În septembrie, vom face primele operaţii la Spitalul «Marie Curie», dar cu medici din Italia, iar doctorii români selectaţi pentru această unitate sanitară vor fi prezenţi la intervenţii”, a adăugat secretarul de stat Raed Arafat.
În perioada august 2013 – august 2016, Ministerul Sănătăţii desfăşoară un amplu proiect de dezvoltare a chirurgiei cardiovasculare pediatrice. Proiectul se realizează în colaborare cu experţi de la Clinica San Donato din Italia, finanţarea fiind susţinută de Guvernul României, prin Ministerul Sănătăţii, şi de Fundaţia L’Associazione Bambini Cardiopatici nel Mondo din Italia.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Potrivit publicaţiei Giornale di Ragusa, cei doi români au fost opriţi de carabinieri în timp ce se deplasau cu un vehicul marca Volkswagen. La bordul maşinii erau aproximativ 400 de kilograme de obiecte metalice sustrase din baza militară dezafectată de la Comiso, utilizată în trecut de forţele NATO.
Românii tăiaseră un gard de sârmă ghimpată pentru a pătrunde în fosta baza militară, situată în Sicilia.
Lucian M., în vârstă de 35 de ani, şi Marcel M., în vârstă de 42 de ani, au fost plasaţi în arest la domiciliu sub acuzaţia de furt calificat.