Tag: istorie

  • A câştigat cea mai mare sumă la loto jucând un singur bilet, 315 milioane de dolari, iar acum nu mai are nici un ban

    Jack Whittaker a intrat în istoria loteriei americane. A câştigat cea mai mare sumă jucând un singur bilet, 315 milioane de dolari. Femeia care i-a vândut biletul a fost recompensată pe deplin de către Whittaker. El i-a cumpărat o casă în valoare de 123.000 de dolari, un automobil Dodge Ram şi a primit 50.000 de dolari cash.

    Însă necazurile aveau să-l urmărească pe Jack. La mai puţin de un an după ce a câştigat suma fabuloasă, hoţii i-au spart maşina şi i-au furat 545.000 de dolari. Bani pe care îi avea într-o valiză. De ce? Nu se ştie. La scurt timp, alţi doi oameni au încercat să-l drogheze şi să-i fure bani, însă au fost prinşi de poliţie. Jack nu s-a învăţat mine şi păstra bani cash cu el în continuare. Inevitabil, în ianuarie 2004 alţi hoţi i-au spart maşina şi au reuşit să fugă cu 200.000 de dolari, bani care au fost recuperaţi de poliţie, într-un final.

    Dacă asta nu era îndeajuns, câteva luni mai târziu, nepoata lui şi iubitul ei au fost găsiţi morţi în urma unei supradoze de droguri.

    De asemenea, Jack Whittaker a fost implicat într-un proces cu un casinoul Caesar Atlantic City casino în care acesta era acuzat că folosea cecuri false pentru a-şi acoperi datoriile acumulate.

    Jack trăieşte în West Virginia, dar nu mai are niciun ban. 315 milioane de dolari s-au evaporat.

  • Imagini incredibile din India! Legendarul fotograf, Steve McCurry, surprinde momente fascinante

    Steve McCurry, cunoscut pentru portretul “Fata afgană”, publicat în revista National Geographic a călătorit de peste 80 de ori în India. Momentele surprinse de McCurry în vizitele sale fac subiectul unui album fotografic intitulat India, potrivit Daily Mail.

    Noua carte a fotografului documentează momente inedite din istoria ţări din ultimii 30 de ani.

    “Cred că am peste 15.000 de fotografii din India în arhiva personală”, a declarat McCurry. “Este ceva în India care te face să trăieşti într-un alt timp, în alte vremuri. Istoria nu a murit acolo”, adaugă fotograful.

    GALERIE FOTO

  • Istoria unei calamităţi pe bursă: Lunea neagră, catastrofa care a lovit lumea acum fix 28 de ani şi a schimbat regulile ”jocului”

    Luni, 19 octombrie 1987, pieţele bursiere din întreaga lume s-au prăbuşit, aruncând în aer o sumă imensă de capital într-un un timp foarte scurt. Incidentul a început în Hong Kong şi s-a răspândit spre vest în Europa, lovind Statele Unite, după ce şi alte pieţe scăzuseră cu o marjă semnificativă. ”Lunea neagră” a fost un punct de cotitură în istoria bursei, care a schimbat regulile jocului.

    Indicele Dow Jones a căzut cu 508 de puncte, sau mai exact 22.61% în doar câteva ore.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • O fugă în sudul luminos al Spaniei

    Trei zile nu îţi ajung pentru a înţelege o regiune, dar trei zile folosite inteligent îţi pot spune suficient ca să vrei să revii spre aprofundare. Aceasta a fost logica din spatele scurtei călătorii în sudul Spaniei, destinaţia perfectă pentru un weekend cu soare, mâncare fantastică, vin bun şi arhitectură magnifică.

    Situaţia în Spania anului 1564 era cel putin instabilă; revolta maurilor contra regelui Filip al II-lea nu adusese decât victorii temporare; sângele umplea bisericile şi străzile deopotrivă, iar oamenilor li se cerea să îşi schimbe religia la fiecare câteva zile. Comunităţi întregi musulmane erau catolicizate de joi până miercuri şi-şi răzbunau apostazia vinerea.Şi invers, când norocul în luptă le surâdea credincioşilor catolici (pentru cei interesaţi de Reconquista, o abordare beletristică foarte interesantă oferă Ildefonso Falcones în „Cathedral of the Sea“ şi „The Hand of Fatima“).

    Deşi puternicul califat al Cordobei îşi încetase existenţa cu aproape şaptezeci de ani înainte, viaţa era în continuare marcată de comunitatea arabă, fapt ce a continuat până astăzi, chiar dacă într-o formă atenuată.
    Astăzi, influenţa ei se simte în şirurile de portocali ce străjuiesc străzile, în arhitectura clădirilor, curţile răcoroase ale palatelor şi în ochii spaniolilor umbriţi de gene dese şi negre.

    Oraşele Andaluziei miros a floare de portocal, iar palatele mudejar (stil arhitectural cu influenţe maure, caracteristic zonei în secolele XII-XVI) zâmbesc în soare. Peste tot străzile sunt străjuite de portocali, iar piaţetele au pavajul brăzdat geometric de mici canale prin care curge apa – încă o moştenire arabă, căci pe lângă funcţia estetică, grădinile, fântânile şi piscinele au avut mereu şi un rol de reglare a temperaturii, răcorind aerul celui mai călduros oraş spaniol.

    În Sevilla poezia pluteşte pe fiecare adiere de vânt, dar este nevoie de puţină istorie pentru a înţelege această regiune; în Andaluzia oraşele au un puternic aer oriental care în lipsa unui set minim de informaţii provoacă adesea confuzie, dar, interpretat în cheia corectă, se arată extrem de generos în poveşti.

    Unitate politico-administrativă autonomă, Andaluzia este situată în sudul peninsulei iberice, fiind singura regiune spaniolă care are deschidere atât la Mediterană, cât şi la Atlantic. Numele evocă perioada maură, Al-Andaluz fiind denumirea arabă, derivată la rândul ei din Vandaluzia, teritoriul vandalilor (neam scandinav împins de huni spre vest, stabilit ca regat în Peninsula Iberică şi rămas în istorie ca simbol al distrugerii barbare, după ce au prădat Roma în 455, conform Wikipedia).

    Regiunea este rezultatul unui mix de influenţe mai bogat de atât. Au mai trecut pe acolo fenicienii, grecii, romanii, vandalii, vizigoţii şi bizantinii, apoi maurii şi evreii sefarzi.Ultimele două seminţii au decis să şi rămână. Primii au făcut-o în 711 prin cucerirea Hispaniei de către generalul omeiad Tarik ibn Zyad, cel care a dat şi numele strâmtorii Gibraltar (din arabă, Jib-al-Tarik, muntele lui Tarik).
    Arabii au întemeiat califatul Cordobei şi au influenţat puternic cultura regiunii, rămânând până în 1492, când a căzut şi Granada, ultimul teritoriu aflat sub dominaţie maură. Perioada de peste 750 ani dintre cucerire şi recuperarea de către spanioli este cunoscută drept Reconquista. Anul 1492 a însemnat şi expulzarea evreilor, sosiţi în Spania pe la începutul mileniului II. Decretul din Alhambra semnat de Isabela de Castilia şi Ferdinand de Aragon cu privire la expulzare a fost revocat oficial în 1968 de către al doilea Consiliu de la Vatican, iar din 2014 descendenţii celor expulzaţi pot obţine cetăţenie spaniolă fără a îndeplini alte condiţii.

    Centrul vechi al Sevillei reflectă această moştenire multietnică şi unul dintre primele locuri care oferă lecţii de istorie, arhitectură şi culturăeste Reales Alcazares de Sevilla, palatul regal al oraşului. Palatul a fost iniţial fort maur şi este unul din cele mai bune exemple de arhitectură mudejar. Are o reţea de piscine nu prea adânci populate de peşti roşii, aşezate terasat în cascadă, numeroase livezi de lămâi şi alei străjuite de portocali cu fructe în pârg, iar construcţiile sunt impresionante nu prin mărime, ci prin bogăţia detaliului decorativ, cu pereţi plini cu plăci de azulejos – faianţă pictată manual cu superbe modele geometrice arabe.

    S-a scris istorie în acest palat, atât din cea reală, cât şi fictivă: disputele legate de comerţul cu nou descoperita Americă au fost rezolvate în sala numită Casa del contratacion, iar legenda spune că Lo patio de las doncelles, curtea interioară folosită de Ridley Scott ca spaţiu de curte a regelui Ierusalimului în producţia „Regatul cerului“, îşi datorează numele celor 100 de virgine cerute ca impozit de către califi.
    „Lawrence al Arabiei“ a fost filmat parţial aici, iar sezonul cinci din „Urzeala tronurilor“ a folosit palatul ca reşedinţă a familiei regale din Dorne (locul de baştină al carismaticului prinţ Oberyn Nymeros Martell, vă amintiţi?). Arhitectura palatului a suferit modificări în spirit renascentist, baroc şi în secolul XIX, regii spanioli aducându-şi pe rând aportul în ceea ce îi priveşte funcţionalitatea şi înfăţişarea.
    Un alt punct de interes este catedrala. La finalizarea ei, în secolul XVI, catedrala din Sevilla a detronat Hagia Sophia din poziţia de cea mai mare catedrală din lume. Este şi locul care adăposteşte rămăşiţele lui Columb (onoare disputată cu Hispaniola, capitala Republicii Dominicane, unde povestea spune că fiul Diego a adăpostit sicriul furat din Spania nerecunoscătoare).

    Nava centrală are 42 de metri, iar în interior, arhitecţii, pentru plata cărora clerul a renunţat un timp la jumătate din salariu, au folosit coloane ale unei moschei preexistente precum şi minaretul, o practică des întâlnită în Spania Reconquistei şi nu numai. Turnul catedralei, cunoscut ca La Giralda, are 105 metri şi este unul dintre simbolurile oraşului. Arhivele Generale ale Indiilor sunt situate chiar în laterala catedralei; mai sunt adăpostite acolo o cerere de angajare a lui Miguel de Cervantes, jurnalul lui Cristofor Columb, dar şi bula papală “Inter caetera” prin care Alexandru al VI-lea împărţea lumea între Spania şi Portugalia.

    Atât palatul regal, cât şi catedrala şi arhivele sunt monumente aleUNESCO, aceasta dacă mai era nevoie de un argument în plus în ceea ce le priveşte. O informaţie pe care o regăseşti frecvent în textele de prezentare a oraşului Sevilla este aceea că oraşul, parte din provincia romană Baetica, a dat Romei pe împăraţii Hadrian şi Traian. Alta menţionează cele patru opere muzicale localizate în oraş: „Nunta lui Figaro“ şi „Don Giovanni“ de Mozart, „Bărbierul din Sevilla“ de Giaccomo Puccini şi Carmen“ de Bizet. Pentru cel ce are doar două-trei zile pentru a-l cunoaşte, oraşul se concentrează în atracţiile turistice menţionate şi câteva restaurante de tapas şi nu numai.
    O experienţă aproape perfectă atât gastronomică dar şi oenologică se petrece la Az Zait, unde coada de viţel în sandviş de vafă oferăun moment memorabil, iar ospătarul este şi un somelier desăvârşit. Enslava este un alt loc cu mâncare bună, dar fără rezervare ajungi să stai pe trotuar cu un cocktail în mână şi cu ochii pe lista de aşteptare de pe perete. Nu-i rău nici aşa, însă.

    Şi dacă este ceva de luat acasă din Sevilla portocalilor în floare, acel lucru trebuie să fie vino naranja (vinul de portocale), obţinut prin macerarea cojii de portocală în vin dulce alb şi maturat prin metoda solera, cunoscută celor pasionaţi de vinul de Jerez şi care presupune maturarea prin amestecarea fracţionată a unor vinuri de vârste diferite.

    Text de Adriana Sohodoleanu

  • Cum a ajuns Putin de la un simplu ofiţer KGB sa fie unul dintre cei mai puternici oameni din lume – VIDEO

    A trecut mult timp de când preşedintele rus Vladimir Putin era un simplu ofiţer KGB. Un adept al disciplinei şi ahtiat după puterea publică, acest jurist de formaţie care a lucrat în cadrul “Primului birou al KGB”, serviciile sovietice de informaţii externe, a început să reconstruiască statul formând o “putere pe verticală” dependentă de el însuşi. Cei de la Business Insider au pregătit un clip care ne invită să vedem modul cum Putin a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din istoria Rusiei.

     

  • Cum arată cele mai scumpe arme de război din istoria SUA. Galerie FOTO

    În arsenalul celor mai scumpe arme de război care au fost contruite până acum se va număra de anul viitor avionul F35, care va putea costa 80 de milioane de dolari, scrie Business Insider.

  • Cine sunt câştigătorii celei de-a doua ediţii a Galei Premiilor Brâncoveanu

    Oameni de cultură, reprezentanţi ai Academiei Române, diplomaţi, oameni de afaceri şi reprezentanţi ai mass-media au participat la Gala de aseară şi au fost alături de cei nouă laureaţi şi de membrii juriului.

    Cele şapte categorii premiate au fost Muzică, Arhitectură, Arte Plastice, Istorie, Literatură, Teatru şi Sculptură. Acestora li s-au adăugat două premii speciale, acordate de Fundaţia Alexandrion unor oameni remarcabili, care au pus o amprentă importantă asupra domeniilor în care activează.

    Astfel, premiul pentru Secţiunea Muzică a fost acordat domnului Marin Cazacu, muzician eminent, violoncelist, solist concertist al Filarmonicii George Enescu, membru al Trio-ului Pro Arte, cu activitate concertistică în Româia, Europa, Asia şi cele două Americi.

    Arhitectul şi profesorul universitar Emil Barbu Popescu este laureatul Secţiunii Arhitectură. La cei 77 de ani, este arhitect cu proiecte pe planşetă şi profesor şi are, în portofoliu, lucrări de reper în arhitectura românească: Academia de Fotbal de la Mogoaşoaia, Casa Olimpismului, Sediul Federaţei Române de Fotbal sa Stadionul Sportul Studenţesc.

    Câştigătorul Secţiunii Arte Plastice este pictorul şi graficianul român Sorin Dumitrescu, discipol al părintelui Constantin Galeriu, profesor universitar la Academia de Arte din Bucureşti şi membru corespondent al Academiei Românie, din 2006.

    Fundaţia Magazin Istoric a prmit prmeiul pentru categoria Istorie. Magazin Istoric este una dintre cele mai longevive reviste din România. Apărută în anul 1967, a împlinit 48 de ani şi a ajuns publicarea a 583 de numere.

    Profesor, dramaturg, eseist şi poest, Dumitru Radu Popescu a fost laureatul Secţiunii de Literatură, în timp ce Mihai Măniuţiu a câştigat premiul la Teatru. Cea de-a 7-a categorie – Sculptura – l-a avut drept câştigător pe cunoscutul sculptor Ştefan Râmniceanu.

    Premiilor speciale au fost acordate de Fundaţia Alexandrion istoricului Ladislau Gyemant, pentru contribuţiile originale la dezvoltarea şcolii de istorie a Transilvaniei şi o carieră închinată cercetărilor istorice, dar şi col. (rtr.) ing. Dorin Petruţ, care a luptat în Irak şi s-a sacrifcat pentru protejarea vieţii colonelului Allen Brown, şeful de stat major al NTM-I (NATO Training Mission Irak).

    “I-am onorat, astfel, pe cei care cred în puterea minţilor strălucite şi a spiritelor înalte, aducând un tribut uriaşei moşteniri istorice lăsate de Constantin Brâncoveanu, una dintre figurile emblematice ale spiritualităţii noastre naţionale. Credem cu tărie că este datoria noastră morală să păstrăm acest model în lumina şi atenţia societăţii române şi de aceea ne-am luat angajamentul de a organiza în fiecare an această Gală prin care onorăm valorile culturii române. Faptul că am avut alături de noi atât de muţi oameni este un semnal clar al faătului că încă mai există o şansă pentru cultură şi pentru cei care şi-au pus viaţa şi cariera în slujba ei”, a declarat dl. Nawaf Salameh, preşedintele Fundaţiei Alexandrion.

    Ca şi anul trecut, nominalizările, selecţia listei scurte şi decizia asupra câştigătorilor finali au aparţinut unui juriu extern, independent, format din reprezentanţi ai Academiei Române şi condus de Acad. Dan Berindei, Preşedintele Academiei Române. Din juriu au mai făcut parte: Marina Constantinescu, prof. univ. Dana Duma, prof. Filaret Acatrinei, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, prof. arh. Dorin Ştefan, prof. univ. dr. Eugen Negrici, prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, Magdalena Popescu-Bedrosian şi Dumitru Constantin (secretarul juriului).

    Premiile au constat într-o diplomă onorifică şi o statuie care reprezintă imaginea lui Constantin Brâncoveanu, realizată de sculptorul Ioan Bolborea.

    Gala Premiilor Constantin Brâncoveanu a fost prezentată de actriţa Maia Morgenstern, iar momentele artistice au fost asigurate de ansamblul de copii Muguraşii Brâncoveni, Casandra Maria Hausi şi grupul Anton Pann.

    Înfiinţată în anul 2003, Fundaţia Alexandrion şi-a pus amprenta în susţinerea artei, culturii şi sportului românesc. Sute de proiecte din aceste domenii, dar şi sponsorizări punctuale şi activităţi de într-ajutorare s-au concretizat cu sprijinul fundaţiei.

  • De ce a fost plătit acest tânăr de NASA cu 18.000 de dolari ca să stea în pat 70 de zile

    Drew Iwanicki a găsit o metodă nonconvenţională de a face bani. El a participat la un studiu NASA numit CFT 70, studiu menit să descopere mai multe despre modul cum oasele şi muşchii se deteriorează în spaţiu, scrie site-ul nextshark.com

    Iwanicki a găsit anunţul NASA pe reddit şi a aplicat. “Nu mă aşteptam să mă contacteze. După o săptămână am primit un răspuns de la echipa de cercetare a NASA. Mi-au analizat istoria medicală şi a familiei mele, apoi m-au chemat la Texas pentru examen medical.”, a spus el.

    A trecut un an şi nu a primit răspuns. Nu credea că o să-l selecteze. În august 2014 a fost dat afară de la job şi în aceeaşi lună a primit o scrisoare de la NASA. Îl rugau să se alăture studiului. “Lucrurile s-au potrivit pentru că nu ştiam ce voiam să fac mai departe. M-am gândit că este o oportunitate care apare o singură dată în viaţă şi că o să fac bani şi aş avea timp să mă gândesc la viitorul meu”, a spus Iwanicki.

    A fost greu la început. Nu era obişnuit să stea toată ziua în pat. “Nu am fost niciodată internat la spital, aşa că ideea de a sta toată ziua întins în pat era o chestiune străină pentru mine. Fizic, a fost o experienţă foarte dureroasă. Corpul nu este obişnuit să stea întins atât de mult. Mă durea capul, spatele. Să stai orizontal este dificil.” a povestit el.

    Acesta nu era întins perfect orizontal, ci stătea cu picioarele puţin ridicate. Avea voie să stea pe o parte sau pe burtă. “În primele zile nu făceam nimic decât să mă întorc de pe-o parte pe alta. Să eliberez din presiunea asupra coloanei vertebrale”, a spus el.
    Iwanicki era monitorizat 24 de ore din 24. Dacă avea nevoie la baie sau voia să facă un duş, tot în poziţie orizontală trebuie să le facă. “Era o cameră specială pentru duşuri. Era un pat din plastic pe care eram aşezat apoi mă spălam acolo, capul de duş fiind mobil.” a spus Drew Iwanicki.

    Prietena lui a avut voie să vină o singură zi în vizită şi nu le-a fost permis să stea în acelaşi pat sau să mănânce împreună.
    “Aveam voie să stau 30 de minute pe zi, ridicat în coate şi aveam voie să-mi întind mâinile deasupra capului. Dar cam atât. Erau foarte stricţi în privinţa regulilor”, a povestit el.

    Mâncarea era bine proporţionată, fiecare calorie calculată. “Trebuia să mănânc tot din farfurie, nu aveam voie să las nimic. Chiar dacă aveam prea mult sos, ketchup sau sirop de arţar. Chiar dacă terminasem toast-ul a trebuit să mănânc şi restul de sirop de arţar.” a spus el.

    La final, Drew Iwanicki a primit 17.800 de dolari pentru 108 zile (aici intra şi perioada de dinaintea testului propriu zis şi perioada de după). Sumă care nu a fost scutită de taxe. El fiind nevoit să plătească statului 5.000 de dolari.

    Pe 2 decembrie 2014 a mers pentru prima dată după 70 de zile. Acesta a povestit experienţa sa publicaţiei Vice. “Îmi simţeam picioarele foarte grele. Eram transpirat. Simţeam că leşin. Privirea s-a întunecat şi staff-ul m-a pus imediat pe pat”.

     


     

  • Noul Bancorex. Cel mai mare DEZASTRU din istoria României se repetă

    Sistemul bancar trece astăzi prin cea mai grea perioadă de după 1990, chiar mai grea decât în anii 1996-1999, când cea mai mare bancă locală, Bancorex, a trebuit să fie salvată cu banii statului şi integrată în BCR.

    Statul a cheltuit atunci 2 mld. dolari pentru a înlocui cu titluri de stat în activele Bancorex creditele acordate – mai mult sau mai puţin fraudulos – către sute de companii şi care nu au mai fost recuperate niciodată.

  • Noul Bancorex. Cel mai mare DEZASTRU din istoria României se repetă

    Sistemul bancar trece astăzi prin cea mai grea perioadă de după 1990, chiar mai grea decât în anii 1996-1999, când cea mai mare bancă locală, Bancorex, a trebuit să fie salvată cu banii statului şi integrată în BCR.

    Statul a cheltuit atunci 2 mld. dolari pentru a înlocui cu titluri de stat în activele Bancorex creditele acordate – mai mult sau mai puţin fraudulos – către sute de companii şi care nu au mai fost recuperate niciodată.