BusinessMagazin

Tag: cheltuieli

  • Ce venituri şi cheltuieli au avut românii în trimestrul al doilea al anului

    Veniturile medii lunare care au revenit unei persoane au fost de 919 lei din totalul de 2.452 de lei pe gospodărie.

    Veniturile băneşti au fost, în medie, de 2.087 lei lunar pe gospodărie (782 lei/persoană), iar veniturile în natură de 365 lei lunar pe gospodărie (137 lei/persoană). Salariile şi celelalte venituri asociate au format cea mai importantă sursă de venituri, de 51,2% din veniturile totale ale gospodăriilor.

    “La formarea veniturilor totale ale gospodăriilor, au contribuit, de asemenea, veniturile din prestaţii sociale (24,4%), veniturile din agricultură (3,9%), veniturile din activităţi neagricole independente (2,4%) şi cele din proprietate şi din vânzări de active din patrimoniul gospodăriei (1,4%). O pondere importantă deţin şi veniturile în natură (14,9%), în principal, contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (13,2%)”, se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică (INS).

    Veniturile totale medii pe o gospodărie din mediul urban au fost cu 33,9% mai mari decât ale gospodăriilor din mediul rural şi cu 12,4% mai mari faţă de ansamblul gospodăriilor.

    În urban, veniturile gospodăriilor au provenit în proporţie de 63,5% din salarii, de 23,6% din prestaţii sociale, veniturile în natură reprezentând 7,3% din total.

    În rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor a reprezentat-o producţia agricolă, care a asigurat 36,3% din totalul veniturilor. Cea mai mare parte a acestora (26,6% din totalul veniturilor) a fost formată de contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii, veniturile băneşti din agricultură asigurând 9,7% din veniturile totale ale gospodăriilor din mediul rural. O contribuţie importantă la formarea veniturilor gospodăriilor rurale a revenit şi veniturilor salariale (30,0%) şi celor din prestaţii sociale (25,8%).

    Gospodăriile au cheltuit lunar, în medie, 2.210 lei, din care unei persoane a revenit 828 lei, şi au reprezentat 90,1% din nivelul veniturilor totale.

    Principalele destinaţii ale cheltuielilor sunt consumul de bunuri alimentare, nealimentare, servicii şi transferurile către administraţia publică şi privată şi către bugetele asigurărilor sociale, sub forma impozitelor, contribuţiilor, cotizaţiilor, precum şi acoperirea unor nevoi legate de producţia gospodăriei (hrana animalelor şi păsărilor, plata muncii pentru producţia gospodăriei, produse pentru însămânţat, servicii veterinare).

    Cheltuielile pentru investiţii, destinate pentru cumpărarea sau construcţia de locuinţe, cumpărarea de terenuri şi echipament necesar producţiei gospodăriei, cumpărarea de acţiuni deţin o pondere de 0,4% în cheltuielile totale ale gospodăriilor populaţiei.

    În timp ce nivelul mediu lunar pe o gospodărie al cheltuielilor totale de consum este mai mare în urban faţă de rural cu 429 lei, cel pentru consumul alimentar este mai mare cu numai 47 lei.

    “Aceasta derivă din faptul că, în rural, 42,3% din cheltuielile pentru consumul alimentar reprezintă contravaloarea consumului din resurse proprii, în timp ce în mediul urban, consumul de produse alimentare din resurse proprii a acoperit 18,7% din cheltuielile pentru consumul alimentar”, se precizează în comunicat.

    Produsele alimentare şi băuturile nealcoolice au reprezentat, în medie, 41,3% din consumul gospodăriilor.

    Consumul pentru locuinţă (apă, energie electrică şi termică, gaze naturale, combustibili, mobilier, dotarea şi întreţinerea locuinţei) a avut o pondere, în trimestrul al doilea, de 19,5% din cheltuielile totale de consum. În cadrul cheltuielilor cu locuinţa, cea mai mare pondere au avut-o cheltuielile necesare funcţionării şi încălzirii acesteia (15,6%). La polul opus s-au situat cheltuielile efectuate de gospodării pentru hoteluri, cafenele şi restaurante (1,5%) şi cele pentru educaţie (0,5%).

  • Pe ce îşi cheltuie banii bogaţii zilei de azi

    Când au fost întrebaţi cum au ajuns bogaţi, “frugalitatea” (folosirea principiului “puţin şi simplu”)s-a aflat în primii cinci factori, alături de muncă asiduuă, educaţie, investiţii inteligente şi asumarea riscurilor. Totuşi, cheltuielile lor arată că se bucură în continuare de experienţe exclusiviste în viaţă. 60% dintre intervievaţi cheltuie mai mult de 10.000 de euro anual pe vacanţe, mai mult de un sfert cheltuie 25.000 de euro pe călătorii, iar 14% cheltuie mai mult de 50.000 de dolari. “Muncesc din greu, aşa că le plac vacanţele frumoase pe care le cumpără pentru că pot” declară George Walper, preşedinte al Spectrem Group.

    Spre comparaţie, bijuteriile, maşinile şi iahturile nu mai sunt atât de  populare. 30% dintre ei cheltuie mai mult de 10.000 de dolari pe bijuterii întru-nu an şi mai puţin de unu din cinci cheltuie mai mult de 50.000 de dolari pe o maşină. Totuşi, puţinii bogaţi pasionaţi de maşini au declarat că cheltuie pe o maşină 100.000 de dolari sau mai mult. Un trend în creşterea este cheltuirea banilor pe abonamente la cluburi exclusiviste: două treimi din bogaţii americii îşi cheltuie banii pe astfel de abonamente şi aproape unul din cinci plăteşte mai mult de 10.000 de dolari pe artă şi entertainment. 60% dintre bogaţi cumpără obiecte de artă, pe care preferă să le considere investiţii.

    Totodată, bogaţii Americii preferă să cheltuie mai mulţi bani pentru acte de caritate decât pe contribuţii în politică. Mai mult de jumătate fac contribuţii politice, dar majoritatea sunt sub 10.000 de dolari. 58% dintre ei cheltuie mai mult de 10.000 de dolari pe an pentru acte de caritate, iar 25% dintre ei fac donaţii mai mari de 25.000 de dolari. 

    Sursa: Entrepreneur.com

  • Vâlcov: Am tăiat cheltuielile pentru co-finanţare din cauza execuţiei slabe la finele lui august

    “Singura explicaţie (pentru tăierea cheltuielilor – n.r.) este execuţia la luna august, 29,1%, dar şi cu această tăiere rămân 12,5 miliarde lei cheltuieli pentru co-finanţare, care înseamnă 6% mai mult faţă de execuţia pe 2013, 18,9% mai mult faţă de execuţia din 2012, 75,5% mai mult decât în 2011, 236% mai mult decât în 2010 şi 495% mai mult decât în 2009”, a declarat ministrul delegat pentru Buget, Darius Vâlcov, după aprobarea rectificării bugetare.

    Guvernul a tăiat, prin a doua rectificare bugetară din acest an, 3,9 miliarde lei (circa 900 de milioane euro) din cheltuielile bugetului de stat pentru proiectele beneficiare de fonduri UE, din care peste un miliarde lei de la autostrăzi.

    Din cele 3,9 miliarde lei luate de la proiectele cu fonduri UE, peste un miliard de lei a fost tăiat de la Secretariatul General al Guvernului (SGG), care gestionează, prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, marile proiecte de infrastructură, în principal construcţia de autostrăzi.

    Din sumele prezentate rezultă că Executivul reduce cu 3,6 miliarde lei banii alocaţi cofinanţării proiectelor care beneficiază de fonduri UE nerambursabile, întrucât din cele 3,9 miliarde lei circa 305 milioane lei reprezintă nerealizări din sume primite de la UE.

    Vâlcov a arătat că în primele opt luni s-au cheltuit 14,1 miliarde lei pentru co-finanţări, cu 3 miliarde lei mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, din care 2,2 miliarde reprezintă arieratele care s-au plătit în sănătate şi administraţia publică locală anul trecut.

    “Ne-am fi bucurat să existe o mai mare absorbţie a fondurilor europene, însă ca urmare a acestei execuţii a trebuit să facem aceste modificări între ministere”, a spus Vâlcov.

    Ministrul a precizat că Guvernul a prevăzut la rectificare 0,8 miliarde lei pentru Ministerul Transporturilor şi SGG, pentru autostrăzi, bani pe care pot să-i folosească “din top-up şi din banii pentru privatizare”.

    “Atât la Ministerul Transporturilor, cât şi la SGG, au rămas după rectificare 5,1 miliarde lei pentru co-finanţare, la care se adaugă cei 0,8 miliarde lei. Suma de 5,1 miliarde lei este cu 2% mai mare decât fondurile alocate în 2013, cu 52% decât cele din 2012, de 3,15 ori mai mari decât alocările din 2011 şi de aproape 10,75 ori peste nivelul din 2010”, a adăugat Vâlcov.

    Întrebat dacă există vreun pericol pentru economia românească anul viitor în urma reducerii investiţiilor şi stagnării fondurilor europene, Vâlcov a răspuns negativ.

    “Nu numai că nu există vreun pericol, dar pe capitolul Transporturi avem o creştere cu 270 milioane lei a alocărilor pentru co-finanţările din fonduri europene”, a conchis ministrul.

  • Cât cheltuiesc managerii din România pe călătoriile de business

    Compania a înregistrat  o cifră de afaceri de 60 de milioane de euro în 2013, iar anul acesta, veniturile vor ajunge la 70 de milioane de euro, potrivit estimărilor lui Javier Garcia del Valle. 60% din cifra de afaceri a grupului Happy Tour Group în România este generată de segmentul de business „Avem în portofoliu multinaţionale, dar şi foarte mulţi clienţi locali. 20% din clienţii noştri aduc 80% din venituri şi sunt mândru să spun că servim 30 din companiile din topul celor mai mari 100 de companii din România”, a declarat CEO-ul grupului Happy Tour.  

    Dacă la nivel global o multinaţională alocă anual un buget între 30 şi 100 de milioane de euro pentru deplasările în interes de serviciu, în România, suma variază între 1 şi 2 milioane de euro. Pentru acelaşi interval de timp, o companie cu capital românesc alocă în fiecare an o sumă cuprinsă între 300.000 şi 500.000 de euro. Costul mediu al deplasărilor este de 300 de euro pentru o călătorie de două zile, iar rezervările biletelor de avion sunt efectuate cu cinci până la şapte zile înainte de data plecării, atât în România, cât şi la nivel mondial.  

    Segmentul de călătorii de business a fost afectat de criză, dar companiile nu au încetat să îşi trimită angajaţii în deplasări în interes de serviciu. „Nu s-a renunţat la călătorii pentru că afacerile trebuie să continue, dar au fost mai chibzuiţi în modul în care şi-au calculat cheltuielile de călătorii”, explică CEO-ul Happy Tour modul în care reducerile de costuri generate de criză au influenţat afacerile din România.  Astfel, dacă înainte de 2009, oamenii de afaceri aveau călătorii prelungite, acum îşi scurtează călătoriile sau vizitează două oraşe consecutiv pentru a-şi reduce cheltuielile.

    Cele mai multe companii care îşi trimit reprezentanţii în călătorii în interes de serviciu vin din sectoarele pharma, banking, energie şi retail. Cel mai mare trafic de deplasări este înregistrat din Bucureşti (90%), oraş urmat de Cluj Napoca şi Timişoara. Traficul domestic reprezintă doar 8% din totalul călătoriilor de afaceri. Cursele long courier însumează 30% din totalul călătoriilor, destinaţiile cele mai căutate de pe acest segment din România fiind New York, Beijing şi Bangkok. Oraşele către care se efectuează cele mai numeroase deplasări în scop de business din România sunt Viena, Londra, Paris, Istanbul şi New York. În ceea ce priveşte opţiunile de călătorie, 5% dintre cei care efectuează deplasări în interes de serviciu călătoresc la business class, restul de 95% optând pentru economic . Din totalul de zboruri internaţionale efectuate de către angajaţii firmelor, 10% sunt operate de către companiile low cost. „Nu este vorba doar despre axarea companiilor către operatorii low cost, ci şi de diversificarea serviciilor lor pe segmentul de business, un exemplu fiind Ryanair care a semnat recent o înţelegere cu Amadeus pentru a intra pe piaţa corporate”.

    Grupul Happy Tour este cel mai mare grup de turism din România, compus din agenţia de turism Happy Tour, portalul de rezervări online Paravion, agenţia Travel House şi turoperatorul Prestige Tours. La nivel naţional, sunt 90 de agenţii afiliate Happy Tour, iar grupul are aproximativ 150 de angajaţi. Grupul Happy Tour este afiliat companiei de corporate travel FCm Travel Solutions, parte a Flight Centre Travel Group (FCTG).

     

  • Cum se va termina conflictul dintre Rusia şi Ucraina. Scenariile care ar putea zgudui economia lumii

    UN RAPORT AL CREDIT SUISSE DIN LUNA MAI, ALTMINTERI DELOC CATASTROFIC, anticipa că dintre toate categoriile de riscuri geopolitice cu impact asupra pieţelor financiare (conflictul din Orientul Mijlociu, ascensiunea forţelor politice antieuropene şi separatiste în UE, criza economică din zona euro, crizele politice din SUA, Japonia etc.), cel mai important rămâne conflictul dintre Rusia şi Ucraina, atât prin prisma complicaţiilor reprezentate de sancţiunile financiare şi comerciale ale UE contra Rusiei, cât şi prin prisma duratei lungi şi a dificultăţii de rezolvare a conflictului.

    Autorul raportului, expertul în strategii de investiţii Robert Parker, vedea posibil un scenariu de bază în care conflictul se va termina cu secesiunea şi alipirea la Rusia ori semiindependenţa regiunilor de est ale Ucrainei, susţinute de Rusia, într-un proces care va dura circa doi sau trei ani. Un scenariu optimist, cotat cu 20% şanse de reuşită, viza rezolvarea în mai puţin de un an a conflictului, prin retragerea forţelor ruseşti şi neintervenţie în politica Kievului, iar un scenariu negativ ar fi o invazie rusească în estul Ucrainei, cu probabilitate de 30% şi care ar atrage extinderea sancţiunilor financiare şi comerciale din partea UE şi a SUA, plus intensificarea ameninţărilor militare ale NATO cu scopul descurajării Rusiei. În acest din urmă scenariu, Parker vedea o scădere cu cca 10% a pieţelor globale de acţiuni în decurs de trei luni, în timp ce pieţele din Europa Centrală şi de Est ar fi urmat să piardă 15% sau mai mult.

    Acest gen de analiză, unde pentru fiecare gen de daune resimţite de economiile dezvoltate (în cazul de faţă cele din UE), cele emergente (în cazul de faţă cele din Estul Europei) au întotdeauna mai mult de suferit, din cauza percepţiei de risc mai mare asociate cu ele, a predominat şi în lunile următoare. În iulie, odată cu primele sancţiuni europene contra Rusiei, plecarea investitorilor spre zări mai sigure făcea deja să scadă spectaculos bursele şi monedele est-europene, iar analiştii financiari vehiculau deja pentru ţările estice previziuni de încetinire a creşterii PIB. Acum, cea mai recentă evaluare din partea economiştilor de la Erste Group conchide că disputa ruso-ucraineană reprezintă un risc la adresa creşterii economice a statelor est-europene pentru 2015, pornind de la constatarea că pe ansamblul regiunii este deja vizibil fie impactul primar al scăderii comerţului cu Rusia şi Ucraina, fie impactul secundar al scăderii investiţiilor şi al cererii de import din zona euro.

    Dacă pentru unele dintre ţările luate în calcul concluzia este că estimările de creştere economică pentru anul viitor vor fi afectate (Ungaria, Croaţia, Slovenia sau Polonia), România iese însă cel mai bine din această analiză. Explicaţia ţine de trei factori esenţiali: importanţa redusă în PIB a comerţului cu Rusia, absenţa băncilor ruseşti şi cvasiindependenţa faţă de livrările de gaze ruseşti (vezi grafice). ”Ponderea în totalul comerţului exterior a exporturilor către Rusia şi Ucraina a crescut de la 4,3% în S1 2013 la 4,4% în S1 2014, întrucât, deşi exporturile spre Ucraina au scăzut cu peste 6%, cele către Rusia s-au majorat cu 17%, în condiţiile creşterii cu peste 20% a exporturilor de echipamente industriale şi utilaje de transport„, notează analiştii de la Erste. Nici impactul sancţiunilor europene şi al măsurilor de retorsiune luate de Rusia n-ar afecta însă perspectiva PIB: ”Presupunând pentru 2015 exporturi zero spre Rusia, un embargou similar la importurile ruseşti şi zero importuri de gaze naturale, impactul asupra PIB va fi cel mai probabil nul, având în vedere că deja consumul intern de gaze a scăzut şi faptul că România se poate baza pe o majorare a producţiei interne de gaze„.

    În opinia experţilor de la institutul olandez de studii geostrategice Clingendael, cea mai mare problemă pentru est-europeni – deşi în proporţii variabile, în funcţie de ponderea gazului rusesc în consumul lor energetic – o constituie însă dependenţa de Ucraina ca ţară de tranzit pentru gazele importate din Rusia. La scara Europei, această dependenţă s-a redus în ultimii ani graţie conductelor NorthStream (spre Germania, care alimentează şi Belgia, Marea Britanie şi Franţa) şi Blue Stream (spre Turcia), însă esticii rămân în continuare expuşi la orice perturbare sau oprire a livrărilor de către Moscova, întrucât sunt conectaţi la o singură sursă de aprovizionare – gazoductul Drujba (Frăţia), prin care intră aproape jumătate din gazul rusesc spre Europa, în timp ce planurile de construcţie a gazoductului South Stream, de care ar fi beneficiat Austria, Bulgaria, Ungaria, Slovenia şi Croaţia, s-au oprit la cererea Bruxellesului.

    În acelaşi timp, un efect secundar al conflictului ruso-ucrainean pentru Europa de Est va fi majorarea treptată a cheltuielilor militare, pentru a le apropia de nivelul de 2% din PIB cerut de NATO. Cel mai aproape de acest nivel se află Polonia, cu aproape 2% din PIB, iar cel mai departe se află Ungaria, cu numai 0,8% din PIB, însă un program ferm de majorare rapidă a cheltuielilor lipseşte în unele ţări (Cehia are în program să ajungă la 1,4% din PIB abia în 2020), iar în alte ţări, ca Slovacia, sprijinul politic pentru majorarea cheltuielilor rămâne legat de planurile care circulă la ora actuală la nivelul UE fie de a excepta bugetul apărării de la calculul deficitului bugetar sau structural, fie de a relaxa ţintele generale de convergenţă cu zona euro (faimosul MTO). În cazul României, Erste notează că România alocă 1,4% din PIB pentru armată, a suplimentat deja pentru acest an cheltuielile cu 0,1% din PIB, iar cifra va atinge 2% în 2017, inclusiv prin achiziţia programată a celor 12 avioane de luptă F16 de la statul portughez, în valoare de 628 mil. euro.

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    35.740
    numărul de elevi care s-au înscris în învăţământul profesional pentru anul şcolar 2014-2015, faţă de 11.368 în anul şcolar 2012-2013 şi 12.693 în anul şcolar 2013-2014

    20%
    cu atât a scăzut evaziunea fiscală la produse de panificaţie în perioada septembrie 2013 – iulie 2014 ca efect al reducerii TVA, reflectând o creştere a producţiei de făină fiscalizată cu 164.000 t şi a celei de pâine fiscalizată cu 120.000 t, conform Rompan

    5.776.853
    numărul contractelor de muncă în vigoare în septembrie, cu peste 500.000 mai multe decât numărul de angajaţi, în timp ce la nivel naţional sunt activi peste 490.000 de angajatori

    4.518.966
    efectivul total de porcine la 1 mai 2014, în scădere cu 0,2% faţă de aceeaşi dată a anului trecut

    50 mld. euro
    cu atât au crescut anul trecut rezervele de lichiditate ale companiilor listate din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, al căror total se ridică la 1.000 mld. euro

    0,4%
    inflaţia în zona euro în luna august, nivel similar cu cel din iulie, cea mai mare scădere a inflaţiei fiind consemnată în Bulgaria (-1,1%) şi Spania (-0,5%), iar cea mai mare creştere în Austria şi Marea Britanie (1,5%)

  • Cauza românească a perpetuării crizei. România are cea mai slabă infrastructură din Uniunea Europeană

    ANALIŞTII AU TOT REPETAT ÎN ULTIMII ANI CĂ INVESTIŢIILE, ÎN SPECIAL ÎN INFRASTRUCTURĂ, AU FOST NEGLIJATE, CEEA CE A LOVIT DIRECT ÎN ECONOMIE. Cheltuielile de capital, adică investiţiile făcute de stat, au fost pe o tendinţă descendentă în ultimii ani, comparativ cu vârful atins în 2008, de 26,7 mld. lei. Banii destinaţi investiţiilor au devenit, din păcate, in-stru-mentul prin care s-au diminuat cheltu-ielile bugetare, buf-fer-ul de unde s-au făcut ajus-tări pentru a salva ţintele de deficit bugetar agreate cu partenerii financiari internaţionali.
    În 2013 guvernul a investit numai 18 mld. lei de la buget, pentru ca în primul semestru din acest an să cheltuiască 7,15 mld. lei, cu aproape 33% mai puţin decât în primele şase luni de anul trecut. Practic, cheltuielile de capital au înregis-trat în prima jumătate a acestui an o performanţă foarte slabă, respectiv un grad de realizare de doar 70% faţă de nivelul programat.

    PRĂBUŞIREA INVESTIţIILOR PUBLICE, COMPLETATĂ DE AJUSTAREA CHELTUIELILOR DE CAPITAL ALE COMPANIILOR, DIN CAUZA „TAXEI PE STÂLP“, ŞI-AU PUS PUTERNIC AMPRENTA ASUPRA ECONOMIEI, ARUNCÂND ROMÂNIA DIN NOU ÎN RECESIUNE TEHNICĂ.

    Lucrările de infrastructură de transport care ar fi trebuit să asigure relansarea sectorului construcţiilor nu au început în prima jumătate a anului. Un exemplu este autostrada Comar-nic – Braşov, prima şosea construită în concesiune de statul român, care are investitori privaţi de mai bine de jumătate de an, însă contractul de concesiune a rămas ”în aşteptare„. Un alt exemplu este centura de sud a Capitalei, unde statul a reziliat trei contracte de construire înche-iate încă din 2008, pe care însă nu s-a lucrat din cauza lipsei de finanţare.

    Cheltuielile to-tale pentru investiţii care includ, pe lân-gă cheltuielile de capital, şi sumele afe-rente programelor de dezvoltare finanţate din surse interne şi externe au fost în primul semestru de 9,6 mld. lei, cu aproximativ 20% sub nivelul din primele şase luni de anul trecut. ”Scăderea cheltuielilor totale de investiţii din primul semestru, de circa 20%, este una foarte puternică. Cred că această evoluţie a fost determinată de doi factori. Pe de-o parte, a fost motivată de nevoia de ajustare a cheltuielilor pentru a rămâne în ţinta de deficit bugetar având în vedere colectarea slabă a veniturilor. Pe de altă parte, ajustarea cheltuielilor de investiţii a fost determinată şi de o lipsă de proiecte finanţate atât din fonduri europene, cât şi din resurse interne„, consideră Ionuţ Dumitru, şeful Consiliului Fiscal.

    Cu ce explicaţii a venit Ministerul Finanţelor? A invocat faptul că fără plata arieratelor din 2013, cheltuielile de investiţii din primele şase luni ale anului 2014 ar fi în creştere faţă de perioada similară a anului trecut. În primele 6 luni ale anului 2013 s-au plătit arierate ale Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale în sumă de circa 2 miliarde lei, precum şi arierate ale administraţiilor locale din împrumuturi din trezorerie în sumă de 800 milioane de lei

    Analizând sumele destinate investiţiilor la nivel regional, se constată că au fost ani în care Româ-nia a avut cea mai mare alocare (atât ca procent din PIB, cât şi ca procent din veniturile bu-ge-tare, standarde ESA 95) pentru in-ves-tiţii publice în comparaţie cu ţările din UE 27. Cu toate acestea, rezultatele în ter-meni de îmbunătăţire a calităţii infra-structurii au fost modeste.

    Cu cheltuieli de capital mai mici, unele ţări pre-cum Polonia, Ungaria sau Bulgaria au ajuns să aibă infrastructură de o calitate mai bună, după cum a remarcat şi Consiliul Fiscal.

    Este adevărat că nu toate investiţiile pot să fie realizate din bani de la buget, un rol important avându-l atragerea de fonduri europene. Dar şi la absorbţia fondurilor europene evoluţia guvernanţilor români a fost dezamăgitoare. Au fost perioade în care, pe hârtie, guvernele au avut programe, însă în realitate investiţiile statului au rămas la pământ. Cu toate că de la investiţiile statului s-a aşteptat ieşirea din criză, banii nu s-au dus în economie.

  • RAPORT: Cheltuielile cu infrastructura în România vor creşte în medie cu 5% pe an până în 2025

    “Infrastructura României, în special infrastructura de transport, are mare nevoie de îmbunătăţiri, ceea ce justifică creşterea substanţială a cheltuielilor cu drumurile din ultimii ani. Ne aşteptăm ca infrastructura de transport să continue să fie o prioritate în timpul redresării economice din Europa. Investiţiile în infrastructura de transport rutier, susţinute în parte de fonduri europene, vor continua să constituie principala cheltuială pentru investiţiile în infrastructura de transport, cu o creştere prognozată de la 4,5 miliarde dolari în 2013 la aproape 9 miliarde dolari în 2025“, a declarat Daniel Anghel, partener în cadrul departamentului de taxe şi Lider al echipei de servicii pentru sectorul public al PwC România.

    Sectorul industriei grele din România pare să aibă avantaje competitive faţă de cele din statele vecine cu costuri de producţie mai mari. Investiţiile în aceste sectoare au înregistrat o creştere mare în anii dinaintea intrării României în Uniunea Europeană, însă au scăzut în timpul crizei economice globale. Pe termen mai lung, PwC se aşteaptă ca investiţiile să îşi revină în sectorul metalurgic, chimic şi de rafinare, urmând să se dubleze de la 2,3 miliarde dolari în 2013 la 4,5 miliarde dolari în 2025.

    Cheltuielile sociale vor constitui, de asemenea, o prioritate, cu cheltuielile de asistenţă medicală în creştere cu aproximativ 0,5% pe an mai rapid decât cheltuielile pentru educaţie, pe măsură ce populaţia României îmbătrâneşte (deşi într-un ritm mai lent decât cele din Europa de Vest). Totalul cheltuielilor cu infrastructura socială este de aşteptat să ajungă la 10 miliarde de dolari pe an până în 2025.

    “Pentru a îşi consolida şi accelera creşterea economică, România va avea nevoie de investiţii masive în infrastructură în următorii 10 ani, în valoare de zeci de miliarde de euro. Pentru a finanţa asemenea investiţii mari, autorităţile publice ar trebui să ia în considerare o gamă mai mare de surse de finanţare – de la fonduri europene la parteneriate public-private. Ar trebui să ne inspirăm din modelul spaniol de dezvoltare a infrastructurii, care a utilizat la maximum soluţia concesiunilor. De asemenea, vom avea nevoie de bugete multi-anuale capabile să finanţeze pe termen lung proiectele de infrastructură aflate în derulare”, a adăugat Anghel.

    La nivel global, cheltuielile cu infrastructura vor creşte de la 4.000 miliarde de dolari pe an în 2012 până la mai mult de 9.000 mld. de dolari în 2025. PwC estimează că între 2014 şi 2025 aproape 78.000 de miliarde de dolari vor fi cheltuite la nivel global pentru lucrări de infrastructură.

    Vor exista însă diferenţe regionale semnificative. Astfel, investiţiile în infrastructură în Europa de Vest nu vor atinge nivelurile de dinaintea crizei până în 2018. În acelaşi timp, pieţele emergente, neîmpovărate de măsuri de austeritate sau de bănci aflate în dificultate, vor avea o creştere accelerată a cheltuielilor în infrastructură, în special China şi alte ţări din Asia de Est. Regiunea Asia-Pacific, sub influenţei pieţei chineze, va reprezenta aproape 60% din cheltuielile cu infrastructura la nivel global până în 2025. În schimb, cota Europei de Vest se va micşora la mai puţin de 10%, de la o cifră dublă acum doar câţiva ani.

    Urbanizarea în creştere din pieţele emergente cum ar fi China, Indonezia şi Nigeria ar trebui să stimuleze cheltuielile în sectoarele de infrastructură vitale precum apă, energie şi transport.

    Schimbările demografice vor varia în funcţie de regiune şi ţară şi vor afecta atât nivelul cât şi tipul de cheltuieli cu infrastructura. Populaţia îmbătrânită în Europa de Vest şi Japonia, de exemplu, va necesita facilităţi suplimentare de asistenţă medicală, în timp ce ţările din Africa sub-sahariană, Orientul Mijlociu şi multe părţi din regiunea Asia-Pacific vor avea nevoie de mai multe şcoli pentru tinerii lor.

    Raportul “Capital project and infrastructure spending: Outlook to 2025” analizează proiectele de investiţii şi cheltuielile de infrastructură în 49 dintre cele mai mari economii ale lumii, de pe şase continente. Raportul estimează amploarea investiţiilor curente în infrastructură şi evaluează perspectivele de investiţii de acum până în 2025.

  • Statele Unite au îmbunătăţit uşor creşterea economică din trimestrul doi, la 4,2%

    Statele Unite au înregistrat în trimestrul al doilea o creştere economică de 4,2%, cu 0,2 puncte procentuale peste estimarea iniţială de 4%, după ce investiţiile companiilor în clădiri şi echipamente au fost revizuite în urcare, potrivit datelor Departamentului pentru Comerţ.

    Analiştii intervievaţi de MarketWatch anticipau că creşterea PIB va fi revizuită uşor în scădere, dar investiţiile companiilor şi exporturile au fost peste aşteptări.

    Astfel, investiţiile companiilor în structuri precum clădirile de birouri au crescut cu 9,4%, în loc de 5,3%, iar cheltuielile pentru echipamente au avansat cu 10,7%, în loc de 7%.

    Avansul exporturilor a fost îmbunătăţit de la 9,5% la 10,1%, în timp ce creşterea importurilor a fost mai mică decât estimările iniţiale, de 11%, în loc de 11,7%.

    Cheltuielile de consum, principalul motor al economiei americane, au crescut cu 2,5% şi au confirmat previziunea iniţială.

  • “Sunt atât de bogată încât am cheltuit 1 milion de lire sterline doar pe parfum în două luni”. O prinţesă saudită a fost acuzată că este de fapt o prostituată din Etiopia

    O presupusă prinţesă saudită declara anul trecut că este atât de bogată încât şi-a permis să cheltuiască nu mai puţin de un un milion de lire sterline doar pe parfumul pe care l-a consumat în două luni. Sara Al Amoudi a fost acuzată că ar fi de fapt o prostituată etiopiană, extrem de săracă, care a pozat în prinţesă saudită pentru a-i escroca pe dezvoltatorii imobiliari Amanda Clutterbuck şi Ian Panton, de la care a luat apartamete luxoase în valoare de 14 milioane de lire sterline.

    Misterioasa prinţesă – a cărei vârstă este estimată între 31 şi 3ă45 de ani – a plâns în faţa instanţei de judecată, argumentând că n-a fost niciodată o prostituată nevoiaşă, că averea sa este reală şi că partidele de cumpărături la care a fost pot dovedi clar acest lucru.

    Sara Al Amoudi a ajuns la tribunal într-un Rolls Royce şi i-a mărturisit judecătoarei că adicţia sa pentru cumpărături este atât de severă încât a apelat la ajutor medical specializat pentru a se trata. Într-o engleză cu accent puternic, ea a declarat: “am o problemă legată de mersul la cumpărături şi merg la doctor; numai în ultimele două luni am cheltuit doar pentru parfum 1,4 milioane de dolari. Vă pot arăta pozele”.

    Sara Al Amoudi a apărut în instanţă îmbrăcată cu o burka care o învăluia complet şi cu încălţări cu tocuri de 10 cm. La cererea juriului a îndepărtat vălul de pe faţă dar continua să-şi ascundă faţa.

    Ea afirmă că a avut o legătură amoroasă cu presupusa victimă (Ian Patton, 45 de ani), în vreme ce partenera şi iubita acestuia (Amanda Clutterbuck, 56 de ani) şi că el ar fi împrumutat şi furat de la ea circa 5 milioane de lire sterline din “banii de buzunar” pe care îi primea din Arabia Saudită. Ea insistă că în momentul în care a preluat cele şase apartamente de lux, acest lucru a echivalat cu rambursarea banilor împrumutaţi sau furaţi de la ea.

    Cei care au dat-o în judecată spun însă că ea i-a escrocat, spunând că are sume uriaşe de investit într-un proiect de dimensiuni ample, pretinzând că este una din soţiile regelui Abdullah al Arabiei Saudite, în vârstă de 88 de ani. Cei doi londonezi pretind că paguba lor este de 14 milioane de lire sterline.

    Sara al Amoundi a replicat însă că acuzaţiile sunt mincinoase, că ei nu-i lipsesc nicicând banii, având permanent între 100.000 şi 400.000 de lire sterline în locuinţă. Ea a adăugat că în Arabia Suadită era privită ca o criminală din pricina unei relaţii adulterine, dar a argumentat că a fost forţată să se mărite la 13 ani cu un om al cărui nume n-a vrut să-l dea, argumentând că atât viaţa ei cât şi a fiicei de 13 ani ar fi periclitată de acest lucru.

    În februarie 2014, judecătorul de la Curtea Supremă de Arbitraj de la Londra a decis că femeia poate rămâne în posesia bunurilor ce au o valoare estimată la 14 milioane de lire sterline. Tribunalul nu a găsit motive care să arate că cei care au dat-o în judecată ar fi fost păcăliţi.