BusinessMagazin

Tag: Site

  • Aeroporturi cu cele mai frumoase panorame – GALERIE FOTO

  • De ce trebuie să te fereşti de cei ce dau mecanic din cap

    Tasta o interogare căutând ceva la întâmplare şi, deşi Google returna o mulţime de rezultate organice relevante, unele dintre reclame nu aveau absolut nicio legătură cu căutarea. Căutând, de exemplu, „Kawasaki H18“, erau afişate o mulţime de reclame ale unor avocaţi care se ofereau să-i ajute pe imigranţi să obţină vize H-18 US, dar niciuna legată de motocicleta clasică la care făcea referire căutarea. Larry era îngrozit că motorul AdWords, care depista reclamele cele mai relevante pentru o anumită căutare, prezenta uneori utilizatorilor mesaje irelevante.

    Într-o firmă obişnuită, directorul executiv, văzând un produs nereuşit, îl va suna pe cel care se ocupă de acel produs. Urmează o şedinţă, sau două, sau trei, pentru discutarea problemei, sunt trecute în revistă potenţialele soluţii şi se stabilesc măsurile ce urmează să fie luate. Este întocmit un plan pentru implementarea soluţiilor. Apoi, după o mulţime de teste destinate asigurării calităţii, este lansată soluţia… Larry nu a procedat în acest fel. În schimb a tipărit paginile care conţineau rezultatele ce nu-i plăceau, a subliniat reclamele nepotrivite, a lipit foile pe un avizier de pe peretele bucătăriei, lângă masa de biliard american, şi a scris cu majuscule în partea de sus a paginilor „RECLAMELE ASTEA SUNT NASOALE“.

    Apoi a plecat acasă. Nu a sunat pe nimeni şi nu a trimis nimănui niciun e-mail. Nu a convocat o şedinţă de urgenţă. În lunea următoare, la 5:05 în zori, unul dintre inginerii noştri care se ocupa de căutare, Jeff Dean, i-a trimis un e-mail. Împreună cu câţiva colegi, a văzut nota nota lui Larry pe perete şi toţi au fost de acord cu punctul său de vedere. E-mailul însă nu era doar unul de confirmare a vrerii findatorului şi adăugare a unei explicaţii facile privind faptul că problema a fost sesizată. În schimb, includea o analiză detaliată a motivului pentru care apăreau acele rezultate nedorite, descria o soluţie, includea un link la un prototip de implementare a soluţiei, scris sub forma unui program de către cei cinci în weekend, şi oferea mostre de rezultate care arătau că prototipul reprezenta o îmbunătăţire a sistemului existent.“

    Am preferat să deschid prezentarea volumului „Cum funcţionează Google“, scris de preşedintele consiliului de administraţie al companiei, fost director executiv, Eric Schmidt şi fostul vice-preşedinte al departamentului de producţie Jonathan Rosenberg, pentru că mi se pare că este edificator pentru ce veţi obţine citind cartea: o imagine fascinantă, greu de crezut uneori, a ceea ce se află dincolo de pagina www.google.com, în culisele unui gigant cu o capitalizare bursieră de aproape 400 de miliarde de dolari.

    Sunt binecunoscute facilităţile de care beneficiază cei peste 50.000 de angajaţi ai companiei, birourile nonconformiste, spaţiile de relaxare, atmosfera destinsă sau raporturile neprotocolare; dar dincolo de acestea se află o cultură specială a companiei, iar Schmidt şi Rosenberg tocmai despre asta vorbesc. De ce este folositoare dezordinea în birouri, de ce nu trebuie ascultaţi „hipopotamii“ sau de ce trebuie exilaţi „valeţii“, dar susţinute „divele“ (vă veţi închipui uşor despre cine este vorba), de ce trebuie evitate căile urmate de concurenţă şi de ce trebuie să te fereşti de cei ce dau mecanic din cap sunt doar câteva din ideile cărţii. Musai de citit.

  • Cei trei tineri din spatele imaginii online a lui Klaus Iohannis vor să transforme în business succesul de la prezidenţiale

    Cum transformi într-un business succesul campaniei online de la alegerile prezidenţiale?

    Radu Negulescu are 27 de ani. E serios şi corect îmbrăcat. A început să câştige bani singur dinainte de a avea buletin şi şi-a înfiinţat în primul an de facultate firma care a ajuns anul acesta în topul Deloitte Technology Fast 50 Central Europe. Ioan are 36 de ani, este cel mai în vârstă. Vorbeşte cu accent moldovenesc, este creativul din grup şi un antreprenor care petrece câteva luni pe an prin lume). Vlad are 35 de ani, este tipul hipsterului care vorbeşte puţin despre importanţa lucrurilor pe care le face. Gândeşte repede, zâmbeşte mult, este entuziast şi cumva introvertit.

    Cei trei sunt un grup tânăr şi vesel despre care ai spune cu drag că urmează să cucerească lumea. Atâta doar că ei au cucerit-o deja. Dar au cucerit-o pe neaşteptate şi într-un iureş care nu le-a lăsat timp să realizeze prea mult ce se întâmplă. Au cucerit-o dintr-un subsol de pe bulevardul Kiseleff şi tot asediul cu bătăliile aferente a durat cam trei luni.

    Cei trei, care s-au adunat laolaltă săptămâna trecută pentru prima dată după alegerile din 16 noiembrie, au coagulat în jurul lor o echipă care a făcut campania online a candidatului ACL la Cotroceni, Klaus Iohannis. Descriu experienţa din campanie fără exaltare, cu conştiinţa faptului că au făcut lucrurile cum trebuie şi că au muncit mult mai mult decât credeau că pot să muncească: „A fost mizerabil de greu şi groaznic de frumos în campanie, până la ultima clipă. Indiferent de rezultat, am fi rămas cu o experienţă extraordinară“, rezumă ei cele trei luni de campanie. „Au fost trei luni şi-un pic cât trei ani, au fost trei luni în care m-am reinventat de zece ori, în care am învăţat cât nu mă puteau învăţa toate şcolile din lume“, sintetizează Radu Negulescu campania pe blogul său.

    Uitându-se în urmă, Radu, Ioan şi Vlad spun că nu au avut un roadmap clar legat de campania online. „I-am spus candidatului de la început că îi vom aduce 1 milion de like-uri şi un engagement bun şi i-am adus. Am setat o ţintă ambiţioasă pentru că o astfel de ţintă îţi impune un anumit stil de lucru. Dacă ţinteşti maxim, munceşti maxim şi chiar dai dincolo de ceea ce credeai că poţi da. Am pus o ţintă mare şi am construit sănătos în jurul ei“, concluzionează cei trei care a fost secretul succesului din social media al candidatului ACL.

    Vlad Tăuşance spune că au avut tot timpul senzaţia din filmele americane în care câţiva oameni pe care nu îi cunoaşte nimeni stau într-o încăpere şi desenează traiectoria unui destin politic. Însă a mai fost ceva, o diferenţă care a făcut campania din subsolul din Kiseleff diferită de campaniile anterioare din România: „Ce am simţit nou a fost mai degrabă un vibe de tehnologie de vârf aplicată decât de partid sau de task politic. Radu (Negulescu – n.r.) ne-a convins pe toţi şi ne-a învăţat să tratăm campania ca pe un start-up, cu tot ce înseamnă asta“. Radu Negulescu, un tânăr de 27 de ani din Baia Mare, care a fost coordonatorul campaniei online şi (parţial) de creaţie, este cel care i-a adus împreună pe toţi cei care au lucrat în campanie.

    În acest punct vine aproape natural întrebarea: cum a ajuns însă un tânăr de 27 de ani din Baia Mare să coordoneze campania la nivel naţional a candidatului ACL? Radu Negulescu sintetizează simplu decizia de a se alătura campaniei: „Eu ştiam nişte oameni la PNL, făcusem anterior joburi de tehnologie pentru ei – site, manual de identitate şi alte proiecte. M-au întrebat dacă ne putem ocupa de campania online, am acceptat, am fost numit coordonator pe zona online şi creativă“.

    Îi atrag atenţia că sintagma „cunoşteam nişte oameni la PNL“ este sensibilă şi detaliază povestea, care se suprapune cu povestea sa personală şi de business: „Povestea nu este fantastică. M-am lăsat de facultate de trei ori, pentru că am început să fac business de foarte devreme şi mi s-a părut mai util să cresc afacerea decât să învăţ lucruri care nu prea se mai aplică acum. Nu am părinţi implicaţi politic la PNL sau în altă parte, nu am avut nicio relaţie dubioasă sau care să poată ridica vreun semn de întrebare. Şi eu mă suspectez câteodată, dar chiar nu am nimic ascuns, obscur, care să mă fi propulsat. Am muncit enorm, nu am primit şi nu am luat niciodată lucrurile de-a gata“.

    Radu Negulescu a fondat în urmă cu opt ani firma Trencadis, care are acum 50 de angajaţi, 3 birouri în România şi a avut afaceri de peste 4 milioane de lei în 2014. Trencadis a pornit la drum când Radu Negulescu avea 19 ani şi era în primul an de facultate, dar şi în căutare de proiecte în care să lucreze: „Prietena unui prieten m-a rugat să refac un site pentru o cunoştinţă de-a ei. Aşa am ajuns să fac site-ul primăriei Dragomireşti din Maramureş. I-am rugat să mă recomande dacă sunt mulţumiţi de munca mea şi ei m-au recomandat; aşa am ajuns să fac site după site până când am realizat că am făcut peste 500 de site-uri de primării, atunci m-am oprit şi am trecut pe licitaţiile de proiecte mai mari din zona guvernamentală“.

  • O afacere devenită virală pe internet s-a închis temporar pentru că nu poate face faţă cererii

    Un startup australian numit sendyourenemiesglitter.com a devenit viral pe internet după ce a lansat un serviciu inedit: pentru 8 dolari, compania trimite unei persoane un plic umplut cu sclipici. Compania dă asigurări că după ce “victima” deschide plicul va urma o lungă sesiune de curăţenie.

    Vestea despre site-ul australian a început să se răspândească pe 13 ianuarie, în urma unei menţiuni pe Twitter. A urmat Reddit, unde o postare în care este menţionată compania a ajuns să aibă peste 1.100 de comentarii şi 4.000 de voturi pozitive, şi apoi numeroase alte site-uri, precum Facebook şi Google+.

    În zilele ce au urmat cererea a fost atât de mare încât serverul companiei a cedat, afişând mesajul “indisponibil temporar”. “Este incredibil cât de fascinaţi sunteţi de ideea de a expedia sclipici”, notează un anunţ al companiei.

    Serviciul pare să fie de succes, după cum arată câteva testimoniale: “I-am trimis un plic soţului meu, l-a deschis înainte de serviciu şi s-a umplut de sclipici. Bineînţeles că a trebuit să se schimbe şi a întârziat”, povesteşte o clientă.

  • Un site a publicat peste 2.000 de jocuri din anii ’90, inclusiv Prince of Persia

    Toate jocurile sunt gratuite şi pot fi jucate doar online, iar Internet Archive a anunţat că va mai publica o serie de jocuri în câteva luni.

    Deşi jocurile par rudimentare după standardele de azi, mulţi entuziaşi au accesat platforma, amintindu-şi de jocurile de calculator care au marcat anii ’90. Printre titlurile publicate se numără Prince of Persia, Commander Keer, Maniac Mansion sau Oregon Trail.

    Colecţia poate fi accesată la adresa https://archive.org/details/softwarelibrary_msdos_games/v2.

    Anul trecut, site-ul a mai publicat o colecţie de peste 900 de jocuri vechi inspirate de aparatele de tip arcade.

  • A apărut primul trailer pentru Terminator: Genisys – VIDEO

    Filmul, cu un buget estimat de 170 de milioane de dolari, va fi regizat de Alan Taylor şi îi va avea în rolurile principale pe Emilia Clarke (“Game of Thrones”), Jai Courtney (“Divergent”), Matt Smith şi Arnold Schwartzenegger.

    Acţiunea se va desfăşura în aceeaşi perioadă ca primul film, dar într-un univers paralel, conform site-ului imdb.com.

    Terminator: Genisys va avea premiera mondială în iulie 2015.
     

  • Adrian Ghenie, pe primul loc într-un top al celor mai tranzacţionaţi artişti din lume în 2014

    Astfel, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, pentru prima dată un artist român se clasează pe primul loc într-un astfel de top. Adrian Ghenie a reuşit să atingă această performanţă prin punerea în vânzare de către colecţionari şi galerii a 10 lucrări ce poartă semnătura sa.

    Citiţi editorialul semnat de redactorul-şef Dorin Oancea, ilustrat cu o lucrare a lui Adrian Ghenie

    În luna iunie, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie “The Fake Rotko” cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român.

    De data aceasta vedetele celor două seri au fost “Blue Rain”, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, iar la Sotheby’s “Duchamp’s Funeral” a reconfirmat valoarea artistului român, adjudecându-se pentru suma de 1.285.300 de euro.

    De asemenea, potrivit sursei citate, instalaţia denumită “Communism Never Happened”, de Şerban Savu şi Ciprian Mureşan, colegi de şcoală şi de generaţie cu Adrian Ghenie, va fi prezentată la târgul de artă contemporană Art Basel Miami, de una dintre cele mai mari galerii din lume, David Nollan Gallery.

    “În ultimii ani, marile galerii internaţionale au un ochi aţintit asupra artiştilor români. Faptul că Mureşan, Savu şi Ghenie se află în top 10 al unor clasamente atât de importante nu este o întâmplare. MoMA – NY, MoCA – LA, Pompidou – Paris, Tate – Londra sunt doar câteva din muzeele ce îi expun de ani buni. Din Asia şi până în America, marii colecţionari deţin lucrări ale celor trei artişti şi nu numai. Alte nume aflate în colecţiile lor sunt: Geta Brătescu, Ion Grigorescu, Răzvan Boar, Teodora Axente, Victor Man, Mircea Suciu etc. Succesul artiştilor români tranzacţionaţi internaţional va schimba dinamica pieţei interne a artei contemporane”, a declarat Roxana Vâlcu, Owner Art Advisers, firmă de consultanţă în artă.

    Cei trei artişti sunt reprezentaţi de Galeriile Plan B (Cluj şi Berlin) şi Nicodim Gallery (Los Angeles şi Bucureşti).

    Născut în 1977, în Baia Mare, Adrian Ghenie a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi s-a tot împărţit între acest oraş şi Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană.

    Artistul român Adrian Ghenie a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti. Tabloul său “Regele” a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată tabloul “Dr. Mengele 2” a fost vândut pentru 140.747 de euro la Licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a absolvit Universitatea de Arte din Cluj, unde l-a avut profesor pe reputatul pedagog Ioan Sbârciu, şi a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Conform news.artnet.com, Adrian Ghenie este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul “Georges Pompidou”. Printre fanii artistului s-ar număra, conform sursei citate, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În luna iunie, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român Adrian Ghenie, considerat un reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Potrivit The Independent, picturile lui Adrian Ghenie sunt expresive în modul de realizare. Acesta alege să nu utilizeze instrumente tradiţionale, optând în realizarea lucrărilor sale pentru un cuţit de paletă şi pentru stencil. Nu se vede pe nicăieri în studioul său vreo pensulă.

    “Nu poţi picta asta (lucrările lui, n.r.) cu o pensulă. Este doar rezultatul unui accident. Totul este un accident. Foarte puţine lucruri sunt de fapt pictate”, spunea pentru The Independent Adrian Ghenie.

    Potrivit The Independent, picturile lui au un aspect îngrijit, însă, când te apropii de ele, poţi observa elementele neaşteptate şi spontaneitatea pe care le implică acestea. “Ceva este aplicat pe o suprafaţă, care poate distruge respectiva suprafaţă, însă, dacă nu o distruge, se poate transforma totul în ceva bun. Jumate-jumate. Este un moment ca o ruletă rusească”, afirma artistul român.

    Pe de altă parte, cotidianul britanic remarca că, pentru Ghenie, nimic nu este garantat. Modul în care acesta a fost crescut l-a pregătit pentru ce este mai rău. “Am crescut cu mentalitatea că regula este să pierzi şi câştigul este strania excepţie”, spunea Adrian Ghenie.

    Publicaţia britanică The Independent l-a portretizat pe Adrian Ghenie în contextul în care o expoziţie a acestuia, intitulată “Golems”, a fost vernisată pe 12 iunie la galeria Pace din Londra, unde a putut fi vizitată până pe 26 iulie.

  • Bilanţ Black Friday eMAG, ora 12:00: 335.000 de produse vândute, 700.000 de vizite – record de trafic de pe mobil

    Site-ul a întregistrat şi un record de trafic de pe mobil: 700.000 de vizite şi 30.000 de comenzi de pe dispozitivele mobile. Timpul mediu petrecut pe site de către vizitatorii de pe mobil a fost de 10 minute .

    Produsul cu cea mai mare reducere comandat astăzi a fost un BMW seria 5 in valoare de 45.000 de euro, redus de la 65.000 de euro .

    Produse cu viteză mare de vânzare au fost telefoanele mobile (20.000 de unităţi vândute), pachetele de scutece (12.000 de unităţi vândute), parfumurile, televizoarele şi anvelopele.

    „Din depozit au plecat deja către clienţi primele 20 de tiruri cu produse comandate. Suntem pregătiţi pentru al doilea val de promoţii ale zilei de Black Friday”, spune Iulian Stanciu, director general eMAG.

     

  • O ieşeancă de 36 de ani face un milion de euro din vânzarea de perdele

    Anamaria Ştefan a vândut de-a lungul anilor tot felul de produse: materiale de construcţii, telefoane mobile sau obiecte tradiţionale indiene. Acum are o afacere cu perdele, draperii şi obiecte decorative din ţesături, promovate printr-o platfomă de cinci site-uri şi 25 de adrese de Facebook. Încasările de anul trecut au fost de 4,7 milioane de lei, iar reţeaua de magazine se extinde, ajungând acum la 24 de spaţii. Miza mare a antreprenoarei este însă exportul, care ar urma să dubleze anul viitor cifra de afaceri.

    Perdele cu design personalizat, pernuţe cu aplicaţii realizate manual în toate formele şi nuanţele, fotolii tapiţate cu aceleaşi material ca draperiile sau cuverturile în tot felul de culori, modele şi materiale au pus stăpânire pe un spaţiu comercial ce ocupă patru niveluri într-o clădire veche din apropierea Gării de Nord a Capitalei.

    Sophia este însă o reţea de 23 de magazine, dintre care 17 sunt francize, iar spaţiul deschis de câteva luni în Bucureşti este un fel de fanion. „După ani buni de căutări şi încercări, acum ştiu exact direcţia în care trebuie să merg, care este nişa mea. Vreau ca Sophia să fie un reper in domeniul decoratiunilor pentru casa.“ Ca să ajungă aici a avut nevoie de ani buni de căutări şi încercări, pentru că, fondată în 2004, firma vindea iniţial produse tradiţionale din India, sub marca Sophia Incredible India.

    Antreprenoarea ieşeancă nu foloseşte un discurs de tip corporatist şi povesteşte deschis despre cum a construit afacerea, care a ajuns să aibă 54 de angajaţi, dintre care 25 lucrează în producţie.

    Anamaria Ştefan se mândreşte cu faptul că Sophia funcţionează de zece ani şi n-a schimbat numele firmei pentru a scăpa de datorii la stat sau furnizori. „Viaţa de antreprenor în România nu e deloc uşoară. A trebuit, la un moment dat, să iau bani de la bancă pentru a plăti TVA-ul şi taxele la stat.“ Mărturiseşte însă că poverile fiscale sunt grele pentru un antreprenor şi principalul beneficiu al exportului este faptul că nu va mai trebui să plătească TVA. Pentru a începe să trimită produse peste hotare a cheltuit deja 65.000 de euro pentru a participa la târguri în ultimul an şi pentru a realiza o platformă cu cinci site-uri, dedicate mai multor ţări.

    Întrebarea „Cum ai intrat în afaceri?“ are un răspuns lung. „Sunt o persoană atipică, întotdeauna mi-a plăcut să fac ce nu fac alţii“, începe povestea antreprenoarea de 36 de ani, care a făcut studii cu profil economic. Se gândeşte câteva clipe şi continuă: „Am crescut lângă un tată care, atunci când aveam 12 ani, a făcut o firmă şi a dezvoltat o reţea de materiale de construcţii. La 14-16 ani mergeam cu el la târguri, la ţară, şi am învăţat ce înseamnă distribuţia, negocierea şi promovarea. Iar acum fac acelaşi lucru, dar la nivel internaţional“.

    La 20 de ani şi-a pierdut tatăl, care i-a lăsat 4.000 de dolari, bani pe care i-a folosit ca să înceapă o afacere cu telefoane mobile, „făcând ceea ce învăţasem deja“. În patru ani firma ajunsese la şapte magazine în Iaşi, Suceava, Bârlad, Târgu Frumos, Paşcani, însă la 26 de ani a ieşit din afacere. După patru ani de activitate i-au rămas tot 4.000 de dolari, cât investise, dar câştigase experienţă.

    Avea însă antreprenoriatul în sânge; s-a gândit că trebuie să facă altceva şi îşi aminteşte că se simţea dintotdeauna atrasă de decoraţiuni. La 26 de ani, a plecat în India, ţară care îi plăcea cu tot universul său, de tradiţii, cultură şi produse.

    Plecase cu puţin peste 1.000 de dolari şi a cumpărat de toţi banii produse, dar a avut marea surpriză că a trebuit să plătească tot pe atât taxele pentru bagaj suplimentar la avion. „Cel care a vândut marfa mi-a împrumutat 1.000 de dolari pentru a plăti taxa“, spune acum; în esenţă, o creditase fără să ştie mai nimic despre ea şi fără garanţii. A încercat marea cu degetul, pentru a vedea cum se vând şalurile de caşmir, eşarfele de mătase şi câteva produse pentru casă; şi a terminat în numai două săptămâni tot ce cumpărase, câştigând de două ori mai mult. A plătit datoria către vânzător şi a cerut şi mai multă marfă.

    La începutul lui 2005 a deschis primul magazin, de 25 mp, în Iaşi, gândit ca un boutique cu specific indian, iar cea mai mare parte a clienţilor erau pasionaţi de cultura orientală.

    După primul târg la care a participat, înainte de a avea măcar un magazin, s-a dus la avocata cu care lucra şi i-a spus că vrea să facă un contract de franciză, gândindu-se la un concept de magazin legat de India. La circa un an după ce a început să vândă şaluri şi eşarfe indiene volumul de mărfuri crescuse atât de mult încât ajunsese să importe cu containerul, iar 40% din valoarea mărfii reprezenta costul de transport.

    Magazinele se numeau Sophia Incredible India, nume pe care l-au păstrat până în 2008. Apoi vreme de trei ani a vândut în paralel obiecte tradiţionale indiene şi produse cu influenţă europeană. „Voiam să rămân fidelă şi clienţilor care doreau produse din India dar şi celor care căutau modernism, fie decoraţiuni pentru case, hoteluri sau restaurante.“

    A plecat în 2011 în Anglia vreme de aproape doi ani şi lucrurile au căpătat contur, găsind direcţia spre care trebuie să se îndrepte. „Am înţeles că dacă vreau să fiu bună pe o nişă trebuie să fac numai acel lucru. Am ales: vreau ca Sophia să fie cea mai importantă reţea de magazine, proprii şi în regim de franciză, de perdele şi draperii din România.“ Cât a stat în Anglia a deschis un magazin aflat într-un orăşel aflat la o distanţă de peste patru ore de mers cu maşina de Londra, care a funcţionat vreme de trei ani, până în toamna acestui an; legătura cu piaţa engleză continuă prin intermediul distribuitorului din Londra.

  • Un timişorean a luat o idee de la Google şi a dezvoltat o afacere pe care o va vinde cu milioane de dolari

    Un antreprenor din Timişoara dezvoltă o platformă despre care crede că va valora „milioane de dolari“ în următorii cinci ani. 

    „Orice tip de formular pe care îl vedeţi pe site-uri poate fi făcut la noi“, explică Florin Cornianu, cofondatorul afacerii 123ContactForm, produsele pe care le realizează prin intermediul platformei pe care a fondat-o în Timişoara împreună cu Tudor Bastea, colegul său de facultate.

    Serviciul, exclusiv online, permite utilizatorilor fără cunoştinţe tehnice să îşi creeze formulare web – de la cele de contact, pe care le vedem pe toate site-urile, până la chestiuni mai complexe – chestionare, formulare de colectare a plăţilor sau teste pentru instituţii de învăţământ.

    Fondată în urmă cu şapte ani şi având ca obiectiv cucerirea pieţelor externe, afacerea s-a dublat de la an la an, ajungând ca în prezent să aibă 500.000 de utilizatori din peste 180 de ţări, 40 de angajaţi şi venituri de circa un milion de lei (250.000 de euro), potrivit datelor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Pe această nişă, firma ocupă locul cinci, fiind surclasată de jucători precum Google Forms, Wufoo sau JotForm. De la produsul propriu-zis, care este formularul final, cei doi antreprenori au adăugat încă un strat şi o suită de setări care permit afişarea câmpurilor şi au făcut posibilă conectarea cu servicii populare de pe net, dar şi integrarea de procesatoare de plată precum PayPal. Firma oferă formularele fie gratuit, fie cu un preţ de 14,95 sau 29,95 dolari lunar, variind în funcţie de numărul de formulare incluse, capacitatea de stocare, numărul de subscripţii incluse, integrarea sistemului de plată şi alte facilităţi specifice. Timişorenii se adresează clienţilor companii mici din zona de dezvoltare web, organizatori de evenimente, vânzători online, instituţii educaţionale.

    Cei doi s-au lansat în antreprenoriatul online în 2002, când erau încă studenţi la Facultatea de Informatică din cadrul Universităţii din Timişoara, când făceau diferite produse online pe care le vindeau vorbitorilor de limba engleză. În 2005, s-au angajat la o multinaţională din Timişoara, iar în 2008, când vânzarea produselor pe care le realizau a început să egaleze veniturile salariale, au hotărât să renunţe la statutul de angajator şi să se dedice antreprenoriatului. „În momentul în care am făcut această alegere, afacerea nu a mai funcţionat şi a trebuit să o luăm de la zero cu un alt produs“, îşi aminteşte Cornianu.

    Au văzut că există produse similare în zona de site-uri de formulare, astfel că au urmat acest model şi au început şi ei să le construiască, reuşind să crească cu 100% pe an. Potrivit spuselor antreprenorului, compania nu a avut nevoie de investiţii foarte mari, iar cele pe care le-au făcut au fost prin bootstrapping. Cel mai dificil moment a fost cel în care au crescut echipa la peste 10 persoane, potrivit lui Cornianu. „A trebuit să facem o schimbare de mentalitate şi să devenim manageri, iar adaptarea la acest lucru a fost destul de dificilă“, îşi aminteşte el. În 2010 au atras atenţia unui angel investor, Adrian Gheară, care a intrat în acţionariatul companiei şi a condus la îmbunătăţirea produsului, la angajarea de oameni şi la mutarea într-un birou mai mare.

    „În rest, compania nu a avut nevoie de investiţii, s-a autosusţinut şi este în continuare profitabilă“, spune antreprenorul, care consideră că „în România oamenii ar trebui să se dedice construirii unui produs în loc să alerge după bani“.

    În urmă cu doi ani, au început să colaboreze cu furnizorul de soluţii de comerţ electronic Avangate pentru a-şi înlesni procesul de facturare pentru clienţii de pe toate continentele. Astfel, dacă unii dintre clienţi nu reuşeau până atunci să plătească din varii motive, prin Avangate au reuşit să adune încasările de la clienţi într-un procent apropiat de 100%.

    Încasările au crescut astfel de zece ori şi au reuşit să se extindă în 180 de ţări. „Dacă până atunci reuşeam să facturăm doar în Statele Unite ale Americii, am reuşit astfel să găsim soluţii dedicate pentru ţări cu diferite particularităţi precum Malaiezia şi Brazilia.“ 50% din vânzări se realizează în Statele Unite ale Americii şi în Canada, urmate de Australia, Regatul Unit, Olanda, Franţa sau ţările nordice. În total, vânzările din afara ţării sunt de 98%.

    Nu vede niciun dezavantaj în faptul că locuiesc în Timişoara. Din contră, au acces la forţă de muncă mai uşor, deşi dezvoltatorii de software sunt în continuare mai greu de găsit şi mai scumpi – pentru restul posturilor există însă foarte mulţi aplicanţi. „Businessul nostru implică o foarte mare segmentare a echipelor, dezvoltare, marketing, customer support şi nu am avut probleme, am găsit oameni serioşi.“

    Chiar dacă se fereşte să ofere cifre, Florin Cornianu crede că, peste cinci ani, compania va fi evaluată la milioane de euro. Pentru perioada următoare, ia în calcul doar creşterea continuă: „Locul 1 nu este neapărat accesibil, acolo sunt competitori cu fonduri serioase în spate, dar targetul nostru este să ne consolidăm poziţia şi să obţinem cât mai multă cotă de piaţă de la competitori, or asta cred că putem face în doi-trei ani“.