BusinessMagazin

Tag: familie

  • Familia care a băgat în faliment unul dintre cele mai mari magazine de calculatoare din România. În 2008 vindeau de 80 de milioane de euro

    În prima ediţie a catalogului Tineri Manageri de Top apăreau soţii Alina şi Cristian Fughină, director general, respectiv preşedinte al companiei K-Tech Ultra Pro, la acea vreme al doilea lanţ de distribuţie IT din România, după Flamingo.

    Cifrele erau impresionante: 82 de magazine în martie 2006, 850 de angajaţi, cifră de afaceri 80 de milioane de dolari în 2005 şi aproape 100 de milioane de dolari în 2006.  Dar în mai 2009 o copertă a BUSINESS Magazin afişa un titlu scurt: Ultra Faliment, iar cifrele se schimbaseră: datorii neachitate la bănci şi furnizori de 15 milioane de euro, circa 150 de angajaţi care mai lucrau în circa 20 de magazine funcţionale.

    Cu totul imaginea unei companii în derivă, care se lupta pentru supravieţuire. Nu a supravieţuit, pentru că în vara anului 2010 K Tech Ultra Pro a intrat în faliment, cu datorii de 28 de milioane de euro la 114 creditori. Activitatea soţilor Fughină şi a apropiaţilor lor a intrat în vizorul DIICOT, într-un dosar privind falimentarea controlată a companiei.

  • ”Am început afacerea în sufrageria mea şi nu am avut venituri timp de şase ani”. Acum compania este răspândită în şase ţări şi are venituri de 300 de milioane de dolari

    Jessica Dilullo Herrin, CEO şi fondator al companiei de bijuterii Stella & Dot, consideră că şi-a atins toate obiectivele: are o carieră de succes, o familie, o viaţă echilibrată. Compania ei constă într-un portal online de bijuterii şi accesorii cu preţuri accesibile, dar şi un loc de muncă flexibil colaboratorilor săi, potrivit unui articol publicat de Entrepreneur.com. A ajuns astfel la venituri de milioane de dolari.

    Angajaţii ei acţionează ca proprii şefi şi vând produsele Stella & Dot prin mai multe canale – la petreceri, în mediul online, etc.

    ”Am început afacerea în sufrageria mea şi nu am avut venituri timp de şase ani”, descrie ea începuturile afacerii.

    Ambiţia de a crea o astfel de afacere a apărut după ce Herrin a renunţat la locul său de muncă pentru a-şi urma soţul, care începuse să lucreze în Texas. După mutare, a început să lucreze într-o poziţie de middle-management la Dell, în paralel cu conceperea unui model de business prin care femeile să aibă tot ce îşi doresc. Înainte de a lansa Stella&Dot, lansese o altă afacere care a avut succes, Weddingchannel.com. Scopul acestui website era să ofere într-un singur loc toate lucrurile de care avea nevoie o mireasă modernă. Odată ce acesta a avut succes, şi-a părăsit locul de muncă. Totodată, a renunţat la studiile de MBA în care era implicată în momentul în care a lansat site-ul dedicat nunţilor, decizie pe care nu o regretă, potrivit interviului acordat Entrepreneur.com.

    În prezent, Stella&Dot a ajuns la venituri de 300 de miloane de dolari şi la 60.000 de colaboratori răspândiţi în şase ţări.

    Credit foto: Stella & Dot

  • Cum a ajuns o creatoare de modă pe lista celor mai influenţi 100 de oameni ai secolului

    Coco Chanel (Gabriel Bonheur Chanel) a fost o creatoare de modă şi fondatoare a imperiului Chanel. Ea este singura creatoare de modă prezentă în lista Time a celor mai influenţi 100 de oameni din secolului XX.

    Influenţa creatoarei a depăşit limitele culturii vestimentare, iar produsul ei cel mai cunoscut, parfumul Chanel no. 5, este unul dintre cele mai vîndute din istorie. Coco Chanel este cunoscută şi astăzi pentru determinarea, ambiţia şi energia de care a dat dovadă pentru a-şi atinge scopurile, atât pe plan personal cât şi pe cel profesional. Cu toate acestea, viaţa ei a generat numeroase controverse, mai ales datorită comportamentului său pe durata ocupaţiei naziste din timpul celui de-al doilea război mondial.

    Gabriel Bonheur Chanel s-a născut în 1883 în Saumur, Franţa. După ce a învăţat să coasă la vârsta de şase ani, Chanel s-a angajat la o croitorie, iar în timpul liber a cântat într-un cabaret frecventat de ofiţeri ai armatei franceze. În această perioadă şi-a atras porecla Coco, cel mai probabil datorită unui cântec numit “Ko Ko Ri Ko”. În anul 1906, Chanel l-a cunoscut pe Etienne Balsan, un tânăr ofiţer ce provenea dintr-o familie bogată. Părinţii lui Balsan deţineau una dintre cele mai mari fabrici de haine din Franţa şi produceau echipament destinat armatei franceze. În 1909, când Chanel s-a mutat la Paris, tânărul ofiţer i-a pus la dispoziţie apartamentul său şi a introdus-o în cercurile selecte din capitala franceză.

    Căpitanul Arthur Edward ‘Boy’ Capel, unul dintre prietenii lui Balsan, a ajutat-o pe Chanel să deschidă un magazin în cartierul Deauville. Produsele erau croite din materiale ieftine şi orientate, în generale, către zona sport. Câţiva ani mai târziu, Coco Chanel a deschis un nou butic în Biarritz, un oraş situat în sudul Franţei care a avut statut de neutralitate în timpul primului război mondial. Aici, femeia l-a cunoscut pe Marele Duce Dimitri Pavlovici, un aristocrat rus cu care a avut o scurtă aventură, păstrând apoi o strânsă relaţie cu el de-a lungul vieţii.

    În anul 1919, “Chanel” era deja consacrat ca un brand, având sediul într-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere din Paris. În următorii ani, Chanel şi-a consolidat imaginea companiei, dechizând zeci de magazine în Franţa.

    În 1924, Coco Chanel a semnat un contract cu o companie deţinută de familia Wertheimers pentru a produce o gamă de parfumuri şi accesorii. “Parfums Chanel” a devenit imperiul cunoscut astăzi, cu venituri anuale de peste 7 miliarde miliarde de dolari. Redenumită “Chanel”, compania are peste 300 de magazine şi este prezentă pe toate continentele, având în jur de 1.500 de angajaţi.

  • S-a născut în sărăcie în Scoţia, cu toate acesta a reuşit să ajungă cel mai bogat om din lume. “Dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare”

    Andrew Carnegie a fost un om de afaceri american de origine scoţiană considerat creatorul industriei moderne a oţelului. Născut într-o familie săracă din Scoţia, fără educaţie, Carnegie avea să ajungă cel mai bogat om din lume.

    Carnegie considera că este un act de “neglijenţă criminală” pentru cei asemeni lui să îşi irosească talentul acumulând milioane de dolari pe care nu aveau să îi cheltuiască pentru binele unei comunităţi mai extinse. Astfel, acum mai bine de un secol, acesta făcea un anunţ care avea să şocheze pe toată lumea: urma să îşi doneze întreaga avere unor acţiuni caritabile.

    Carnegie s-a născut în noiembrie 1835 în Dunfermline, Scoţia, şi a emigrat în Stalele Unite în 1848. El a început să lucreze ca operator de telegraf şi, până la jumătatea anilor ’60, investise bani în căile ferate şi companiile ce construiau poduri. A acumulat şi mai mulţi bani din postura de vânzător de poliţe de asigurare, fonduri cu care a construit Compania de Oţel Carnegie din Pittsburgh.

    Andrew Carnegie a fost întotdeauna convins de faptul că trebuie să îi ajute şi pe alţii, notând chiar următoarele lucruri: “Îmi propun să nu câştig mai mult de 50.000 de dolari pe an! Voi folosi orice câştig suplimentar în scopuri caritabile! Omul nu trebuie să aibă idoli, iar dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare. Voi renunţa la afaceri de tânăr, concentrându-mă apoi pe alte activităţi.”

    Carnegie s-a ţinut de cuvând şi în 1901  a vândut Compania de Oţel unui alt om de afaceri, J.P. Morgan, pentru suma de 480 milioane de dolari.

    După această tranzacţie, Carnegie s-a concentrat pe activitatea sa filantropică, sponsorizând zeci de librării şi instituţii de învăţământ sau cercetare. El a construit Carnegie Hall din Manhattan, New York, o sală dedicată concertelor de muzică clasică şi a fondat mai multe instituţii, printre care  Carnegie Corporation of New York, Carnegie Endowment for International Peace, Carnegie Institution for Science, Carnegie Trust for the Universities of Scotland, Carnegie Hero Fund sau Carnegie Museum of Pittsburgh. În total, Carnegie a donat o mare parte din averea sa estimată la peste 350 de milioane de dolari. Ajustată la inflaţie, donaţia omului de afaceri ar însemna astăzi peste 78 de miliarde de dolari.

    El este, de asemenea, fondatorul Universităţii Carnegie-Mellon, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţămând din Statele Unite. Având sediul în Pittsburgh, Universitatea Carnegie-Mellon încorporează mai multe specializări: inginerie, artă, ştiinţe sociale, ştiinţe exacte, afaceri sau informatică. În anul 2015, instituţia s-a clasat pe locul 22 în topul Times al celor mai bune unităţi de învăţământ din lume. În 2010, Wall Street Journal a scris că Universitatea Carnegie-Mellon are cele mai bune cursuri de informatică din Statele Unite.

    Andrew Carnegie a avut o singură fiică, Margaret Carnegie Miller. Omul de afaceri a murit în 1919 în Massachusetts, Statele Unite, la vârsta de 83 de ani.

  • S-a născut în sărăcie în Scoţia, cu toate acesta a reuşit să ajungă cel mai bogat om din lume. “Dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare”

    Andrew Carnegie a fost un om de afaceri american de origine scoţiană considerat creatorul industriei moderne a oţelului. Născut într-o familie săracă din Scoţia, fără educaţie, Carnegie avea să ajungă cel mai bogat om din lume.

    Carnegie considera că este un act de “neglijenţă criminală” pentru cei asemeni lui să îşi irosească talentul acumulând milioane de dolari pe care nu aveau să îi cheltuiască pentru binele unei comunităţi mai extinse. Astfel, acum mai bine de un secol, acesta făcea un anunţ care avea să şocheze pe toată lumea: urma să îşi doneze întreaga avere unor acţiuni caritabile.

    Carnegie s-a născut în noiembrie 1835 în Dunfermline, Scoţia, şi a emigrat în Stalele Unite în 1848. El a început să lucreze ca operator de telegraf şi, până la jumătatea anilor ’60, investise bani în căile ferate şi companiile ce construiau poduri. A acumulat şi mai mulţi bani din postura de vânzător de poliţe de asigurare, fonduri cu care a construit Compania de Oţel Carnegie din Pittsburgh.

    Andrew Carnegie a fost întotdeauna convins de faptul că trebuie să îi ajute şi pe alţii, notând chiar următoarele lucruri: “Îmi propun să nu câştig mai mult de 50.000 de dolari pe an! Voi folosi orice câştig suplimentar în scopuri caritabile! Omul nu trebuie să aibă idoli, iar dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare. Voi renunţa la afaceri de tânăr, concentrându-mă apoi pe alte activităţi.”

    Carnegie s-a ţinut de cuvând şi în 1901  a vândut Compania de Oţel unui alt om de afaceri, J.P. Morgan, pentru suma de 480 milioane de dolari.

    După această tranzacţie, Carnegie s-a concentrat pe activitatea sa filantropică, sponsorizând zeci de librării şi instituţii de învăţământ sau cercetare. El a construit Carnegie Hall din Manhattan, New York, o sală dedicată concertelor de muzică clasică şi a fondat mai multe instituţii, printre care  Carnegie Corporation of New York, Carnegie Endowment for International Peace, Carnegie Institution for Science, Carnegie Trust for the Universities of Scotland, Carnegie Hero Fund sau Carnegie Museum of Pittsburgh. În total, Carnegie a donat o mare parte din averea sa estimată la peste 350 de milioane de dolari. Ajustată la inflaţie, donaţia omului de afaceri ar însemna astăzi peste 78 de miliarde de dolari.

    El este, de asemenea, fondatorul Universităţii Carnegie-Mellon, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţămând din Statele Unite. Având sediul în Pittsburgh, Universitatea Carnegie-Mellon încorporează mai multe specializări: inginerie, artă, ştiinţe sociale, ştiinţe exacte, afaceri sau informatică. În anul 2015, instituţia s-a clasat pe locul 22 în topul Times al celor mai bune unităţi de învăţământ din lume. În 2010, Wall Street Journal a scris că Universitatea Carnegie-Mellon are cele mai bune cursuri de informatică din Statele Unite.

    Andrew Carnegie a avut o singură fiică, Margaret Carnegie Miller. Omul de afaceri a murit în 1919 în Massachusetts, Statele Unite, la vârsta de 83 de ani.

  • Povestea Baronului BELLU, cel care a dat numele celebrului cimitir din Bucureşti

    Din prestigiul de altă dată al al familiei Bellu a rămas numele unui cimitir, ridicat pe locul în care se afla o grădină de portocali.


    Puţină lume ştie cine a fost şi ce a însemnat în istoria şi cultura noastră această familie de aromâni veniţi din Macedonia.
     

    Se pare că devăratul donator al terenului pentru cimitir a fost Barbu Bellu, la intervenţia lui C.A. Rosetti, pe atunci primar al Capitalei. Se întâmpla în 1853. Pe locul actualului cimitir se afla o grădină cu portocali.
    Barbu Bellu (1825-1900) era baron austriac (moştenise titlul de la unchiul său Constantin Bellios, care-l primise în 1817, de la împăratul Francisc I), dar a deţinut şi înalte demnităţi publice şi domneşti, ca aproape toţi cei din neamul lui, începând cu cea de paharnic şi continuând cu cea de membru al Curţii de Apel, deputat, ministru al Cultelor, ministru al Dreptăţii, senator.

    Barbu Bellu, donatorul terenului pentru cimitir, mai avea trei fraţi. Cel mai mare, Ştefan, era un personaj central în viaţa mondenă a Capitalei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Bărbat galant şi veşnic amorezat, conul Fănică Bellu, alias Bibicul (nume de alint cu care era dezmierdat de balerinele trupei Fanelly) îşi refăcea energia consumată în Parlament, ducându-se să admire picioarele dansatoarelor de la grădina „Union” şi aplaudând-o frenetic pe o oarecare domnişoară Margot, considerată cea mai „seduisante orizontale” a trupei.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Povestea Baronului BELLU, cel care a dat numele celebrului cimitir din Bucureşti

    Din prestigiul de altă dată al al familiei Bellu a rămas numele unui cimitir, ridicat pe locul în care se afla o grădină de portocali.


    Puţină lume ştie cine a fost şi ce a însemnat în istoria şi cultura noastră această familie de aromâni veniţi din Macedonia.
     

    Se pare că devăratul donator al terenului pentru cimitir a fost Barbu Bellu, la intervenţia lui C.A. Rosetti, pe atunci primar al Capitalei. Se întâmpla în 1853. Pe locul actualului cimitir se afla o grădină cu portocali.
    Barbu Bellu (1825-1900) era baron austriac (moştenise titlul de la unchiul său Constantin Bellios, care-l primise în 1817, de la împăratul Francisc I), dar a deţinut şi înalte demnităţi publice şi domneşti, ca aproape toţi cei din neamul lui, începând cu cea de paharnic şi continuând cu cea de membru al Curţii de Apel, deputat, ministru al Cultelor, ministru al Dreptăţii, senator.

    Barbu Bellu, donatorul terenului pentru cimitir, mai avea trei fraţi. Cel mai mare, Ştefan, era un personaj central în viaţa mondenă a Capitalei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Bărbat galant şi veşnic amorezat, conul Fănică Bellu, alias Bibicul (nume de alint cu care era dezmierdat de balerinele trupei Fanelly) îşi refăcea energia consumată în Parlament, ducându-se să admire picioarele dansatoarelor de la grădina „Union” şi aplaudând-o frenetic pe o oarecare domnişoară Margot, considerată cea mai „seduisante orizontale” a trupei.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Viitoarea casă a lui Barack Obama. Uite unde se va muta după ce va părăsi Casa Albă

    Cu doar câteva luni rămase de mandat, preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a început să îşi planifice viaţa după Casa Albă. Uite în ce casă urmează să se mute cu familia sa, după terminarea mandatului, informează Mediafax

    Actualul şef de stat din America a semnat un contract de închiriere a unei locuinţe de 8.200 metri pătraţi în Kalorama, un cartier rezidenţial din Washington D.C., informează Forbes.

    Casa, construită din cărămidă roşie, are nouă dormitoare şi opt băi, extinse pe trei etaje, plus încă un nivel subteran. În plus, locuinţa este prevăzută cu o zonă unde se poate lua masa, o sufragerie cu un şemineu, precum şi cu o terasă ce dă într-o grădină minunată.

    Vezi mai multe imagini cu casa lui Barack Obama aici

  • Cine este Sarah Hurwitz, femeia care îi scrie lui Michelle Obama discursurile devenite etalon în lume

    Atunci când Sarah Hurwitz se aşază în faţa laptopului, îşi pune căştile în urechi şi încearcă să îşi imagineze vocea lui Michelle Obama care îi sună în minte şi care îi spune: „Nu, tranziţia aia e nepotrivită” sau „Suntem pregătiţi să spunem povestea asta într-un mod care să îi onoreze pe aceşti oameni?”

    Hurwitz, cea care îi scrie Primei Doamne speech-urile, se află în serviciul familiei Obama de opt ani, iar pentru Michelle Obama exclusiv, de aproape şapte ani. Cele două au lucrat atât de aproape împreună, încât fiecare cuvânt pe care Prima Doamnă a SUA l-a rostit în public, a fost scris sau editat de Sarah Hurwitz, scrie The Washington Post.

    În timp ce lucrez pentru ea acum, încerc să îi editez discursul cu ajutorul vocii ei care îmi răsună în minte, pentru că mi-a dat atât de multe feedback-uri în ultimii ani şi pentru că a fost foarte fermă cu privire la ceea ce vrea”, a declarat Hurwitz printre picături, la cafeneaua Penn Quarter, aflată la două blocuri distanţă de Casa Albă.

    Hurwitz, 38 de ani, este absolventă a Facultăţii de Drept de la Harvard şi membră a staff-ului Obama încă de la început, fiind una dintre puţinele persoane care au rămas alături de familia prezidenţială la Casa Albă, după campania electorală din 2008.

    Iniţial, Sarah Hurwitz a început ca şef de campanie al lui Hillary Clinton, fiind editorul principal al discursurilor sale. La două zile după ce Clinton şi-a recunoscut înfrângerea din 2008, echipa Obama a recrutat-o pe Hurwitz şi i-a oferit un job.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine este Sarah Hurwitz, femeia care îi scrie lui Michelle Obama discursurile devenite etalon în lume

    Atunci când Sarah Hurwitz se aşază în faţa laptopului, îşi pune căştile în urechi şi încearcă să îşi imagineze vocea lui Michelle Obama care îi sună în minte şi care îi spune: „Nu, tranziţia aia e nepotrivită” sau „Suntem pregătiţi să spunem povestea asta într-un mod care să îi onoreze pe aceşti oameni?”

    Hurwitz, cea care îi scrie Primei Doamne speech-urile, se află în serviciul familiei Obama de opt ani, iar pentru Michelle Obama exclusiv, de aproape şapte ani. Cele două au lucrat atât de aproape împreună, încât fiecare cuvânt pe care Prima Doamnă a SUA l-a rostit în public, a fost scris sau editat de Sarah Hurwitz, scrie The Washington Post.

    În timp ce lucrez pentru ea acum, încerc să îi editez discursul cu ajutorul vocii ei care îmi răsună în minte, pentru că mi-a dat atât de multe feedback-uri în ultimii ani şi pentru că a fost foarte fermă cu privire la ceea ce vrea”, a declarat Hurwitz printre picături, la cafeneaua Penn Quarter, aflată la două blocuri distanţă de Casa Albă.

    Hurwitz, 38 de ani, este absolventă a Facultăţii de Drept de la Harvard şi membră a staff-ului Obama încă de la început, fiind una dintre puţinele persoane care au rămas alături de familia prezidenţială la Casa Albă, după campania electorală din 2008.

    Iniţial, Sarah Hurwitz a început ca şef de campanie al lui Hillary Clinton, fiind editorul principal al discursurilor sale. La două zile după ce Clinton şi-a recunoscut înfrângerea din 2008, echipa Obama a recrutat-o pe Hurwitz şi i-a oferit un job.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro