BusinessMagazin

Tag: creare

  • Încă un gigant mondial vine în România. Recrutarea angajaţilor va începe imediat

    Recrutarea începe imediat, a anunţat ieri com­pania. ZF a scris încă de luna trecută despre faptul că grupul irlandez va intra pe piaţa locală de outsourcing.
     
    Biroul din Bucureşti este primul de pe teritoriul continental european pentru Voxpro şi succedă deschiderea din 2016 a biroului din Dublin care a dus la crearea a 400 de locuri de muncă, dar şi a două birouri adiţionale în SUA, unde au fost create 500 de locuri de muncă.
     
    „Derulăm parteneriate solide cu cele mai cunoscute companii de tech din lume (…), noua locaţie contribuie la dezvoltarea companiei“, a spus Dan Kiely, CEO al Voxpro.
     

  • CEO ING Bank despre Darea în plată: Este foarte periculos că astfel de lucruri se pot întâmpla

    “Darea în plată este mai mult sau mai puţin consituţională şi a creat o stare de incertitudine în piaţă. Pentru noi a fost un impact marginal, circa 30-40 de cazuri, pe care le-am discutat cu clienţii noştri pentru a le rezolva. Este foarte periculos că astfel de lucruri se pot întâmpla”, a declarat miercuri Michal Szczurek, CEO ING Bank România.

    În ceea ce priveşte “Prima Casă” reprezentantul băncii a spus că banca a început târziu acest program. “Nu suntem dependenţi de acest program. Sigur, clienţii întreabă despre Prima Casă”.

    În cadrul acestui program ING Bank are o cotă de piaţă de 8%.

  • Povestea românului care a creat poligonul unde se antrenează hackerii

    Marius Corîci, un clujean cu „antreprenoriatul în sânge”, s-a gândit exact la nevoile specialiştilor în securitate şi a pus în practică ideea unui spaţiu virtual unde aceştia ar putea să-şi încerce abilităţile defensive, dar şi ofensive. A făcut asta încă din 2011, prin intermediul platformei Hack-A-Server, „care era o platformă de tip crowd-source de audit pentru testele manuale de penetrare a serverelor, reţelelor informatice şi aplicaţiilor web”.

    Acest proiect nu a avut succes, iar unul dintre motivele invocate de Marius Corîci este faptul că atunci nu au găsit o piaţă de desfacere pentru un astfel de produs. „Fiind un produs unic şi original, era clar că trebuia formată piaţa, adică era nevoie de promovare, de educarea clienţilor”, cu alte cuvinte era nevoie de crearea unei pieţe pentru acest produs, ceea ce însemna costuri de milioane de dolari. „A trebuit să găsim o altă întrebuinţare la ce construisem până atunci. Aşa s-a născut CTF365. Pe infrastructura Hack-A-Server”, explică Corîci.

    CTF365 (Capture the Flag) a fost înfiinţată de Marius Corîci alături de Marius Chiş şi este o platformă online de training pentru specialiştii în securitate cibernetică. Platforma dezvoltată de români este bazată pe un joc de capture the flag (capturarea steagului inamic) în cadrul căruia fiecare echipă trebuie să atace fortăreaţa inamicului (serverul), utilizând o tactică defensivă sau ofensivă. „Prin intermediul platformei, monitorizăm şi măsurăm diferiţi indicatori de performanţă ai userilor, indicatori ce pot fi îmbunătăţiţi prin exerciţii special construite. Scopul principal este de a îmbunătăţi setul de aptitudini specific hackerilor etici (n.r.- aceştia atacă o organizaţie cu acordul acesteia pentru a descoperi vulnerabilităţi)”.

    Echipa CTF creează scenarii astfel încât inginerii IT se pot antrena simulând diferite atacuri şi exploatând anumite vulnerabilităţi; sistemul permite şi ca utilizatorii să-şi creeze şi apăra propriile servere, fortăreţe, la fel cum ar face-o în viaţa reală. Practic, platforma devine un fel de poligon virtual unde armate imaginare se confruntă, iar utilizatorii „pot să facă tot ceea ce este interzis în internetul real astfel încât să-şi îmbunătăţească abilităţile, atât pe securitate cibernetică ofensivă, cât şi pe securitate cibernetică defensivă”. Serviciul dezvoltat de antreprenorul român este destinat exclusiv industriei IT, profesioniştiilor în securitate cibernetică, administratorilor de sistem şi web developerilor.

    Marius Corîci a ales calea antreprenoriatului pentru că se simţea atras de asta încă din copilărie; chiar de pe vremea comunismului făcea „afaceri”, în liceu „am început să fac poze în liceu şi le vindeam cu 10 lei bucata”. A trecut la profituri mai mari când a început să organizeze vizionări de filme pe video. „Luam 100 de lei fiecărei persoane pentru participarea la vizionare, o noapte întreagă. Eram clasa a XII-a când cineva m-a turnat la miliţie. Mi-au confiscat video-ul (care costa cât un apartament pe vremea accea – bani împrumutaţi de la părinţi, după ce i-am convins, iar ei s-au împrumutat pentru mine) şi mi-au făcut dosar penal. Am scăpat, dar nu vreţi să ştiţi prin ce-am trecut”, povesteşte antreprenorul.

    Pentru a face platforma mai atractivă pentru utilizatori, românii s-au orientat către gamificare. Astfel exerciţiile, dar şi rezultatele indicilor sunt livrate utilizatorilor sub formă de joc, Corîci folosindu-se de mecanici de gamificare pentru a îmbunătăţi rata de retenţie şi de a accelera curba de învăţare. Acest concept de gamificare presupune folosirea de elemente şi principii de joc în contexte serioase, care aparent nu au nicio legătură cu jocul. Tot mai multe companii apelează la astfel de mecanici pentru a creşte productivitatea sau atractivitatea unei acţiuni. În acest context, investiţiile în gamificare a crescut, conform estimărilor, de la 242 de milioane dolari în 2012 la 2,8 miliarde de dolari în 2016 – aceasta fiind una dintre cele mai importante tendinţe ale momentului, potrivit unei cercetări a companiei M2M. În Statele Unite ale Americii, companiile alocă până la 2 miliarde de dolari în fiecare an pentru servicii de gamificare. În prezent, 70% dintre companii apelează la gamificare la nivel global, potrivit informaţiilor companiei de training şi consultanţă Exec-Edu.

    În mediul start-up-urilor româneşti se vorbeşte mereu de dificultatea de a găsi finanţare şi de a crea un background financiar destul de solid încât să nu oprească dezvoltarea produsului, să-i accelereze progresul, fapt semnalat şi de antreprenorul clujean, însă mai important pentru el, implicit o provocare, a fost găsirea echipei potrivite. „La nivel de start-up, succesul depinde de dedicaţia echipei faţă de proiect şi atitudinea ca persoană. După aceea contează abilităţile. Degeaba ai fonduri, dacă primii angajaţi sunt foarte bine pregătiţi profesional şi interesaţi în primul rând de salariu, după care de proiect în sine”, spune el.

  • Tranzacţie pe piaţa auto: PSA, producătorul Peugeot, cumpără Opel de la General Motors cu 2,2 miliarde de euro

    PSA va plăti 1,3 miliarde de euro pentru fabrica Opel din Ruesselsheim, Germania şi Vauxhall, brandul din Marea Britanie, iar cu restul va cumpăra divizia de finanţare, care este împărţită între BNP Paribas, General Motors (GM) şi PSA.

    Înţelegerea între cei doi producători de maşini este aşteptată să genereze economii anuale de 1,7 miliarde de euro până în 2026, pe fondul combinării dezvoltării, a achiziţiilor şi a împărţirii investiţiilor în fabrici. Implementarea măsurilor va costa 1,6 miliarde de euro.

    GM, care deţine Opel de aproape 90 de ani, renunţă la brand după ce divizia nu a ajuns la profitul anticipat pentru 2016, contribuind la pierderi care au totalizat aproape 9 miliarde de dolari începând din 2009.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: Nocturnal Animals

    Principala problemă pe care filmele de azi o au este incapacitatea de a crea o legătură între cei de pe marele ecran şi cei din sală; personajele sunt rareori suficient de bine conturate pentru a trezi orice fel de sentiment. Nocturnal Animals trece cu bine de acest obstacol, şi cred că asta se datorează mai ales modului în care este spusă povestea.

    E oarecum dificil să vorbeşti despre film fără a dezvălui prea multe detalii, dar sunt câteva elemente ce trebuie discutate. În primul rând, interpretarea foarte bună a actriţei Amy Adams, care se găseşte în postura de a fi cap de afiş pentru două filme cu pretenţii la Oscar: Arrival şi Nocturnal Animals. Cu toate acestea, în mod bizar, Academia a ignorat-o în ceea ce priveşte nominalizările.

    Este de lăudat şi interpretarea lui Jake Gylenhaal, deşi asta nu ar mai trebui să surprindă pe nimeni; rolurile lui au fost dintre cele mai diverse, iar faptul că are la activ o singură nominalizare la Oscar este o altă nedreptate. Michael Shannon face unul dintre cele mai bune roluri ale sale şi este favorit, din punctul meu de vedere, la câştigarea Oscarului pentru rol secundar – este şi singura nominalizare primită de Nocturnal Animals.

    Vedeta peliculei este însă Tom Ford: creatorul de modă devenit regizor semnează cel de-al doilea film al său, confirmând astfel recenziile bune primite de pelicula A Single Man. Ford, care a semnat şi scenariul, reuşeşte să ducă spectatorul într-o zonă ambiguă, în care lucrurile nu sunt de multe ori ceea ce par. De remarcat una dintre scenele de început, o confruntare metaforică între viaţa liniştită de familie şi evenimentele neprevăzute ce o pot transforma într-o experienţă de coşmar. Bine regizat, şi insist pe acest aspect, momentul creează o tensiune pe care rareori am întâlnit-o într-un film.

    Separarea celor două planuri de acţiune, unul real şi unul fictiv, îl ajută pe Ford să exploreze ideea de răzbunare fără a produce efecte ireversibile. În acelaşi timp, el sugerează spectatorului cât de departe poate duce o alegere greşită luată într‑un anumit moment al vieţii. În fine, şi poate acesta este cel mai important aspect, regizorul lansează ideea că procesul creativ este mult mai incisiv atunci când vine ca urmare a unei experienţe negative.

    Poate veţi crede, citind cele de mai sus, că Nocturnal Animals e un film ce invită la contemplare şi unul lipsit de dinamism; nimic mai fals. Alternarea dintre realitate şi ficţiune este exact cea care creează suspansul.

    Nu înţeleg de ce Nocturnal Animals a primit o singură nominalizare la Oscar, pentru că montajul video şi cel de sunet sunt printre cele mai bune pe care le-am văzut în ultimul an. Nu cred că montajul din Hell or High Water a fost mai bun sau că sunetul a fost mai bine pus în valoare în cazul filmului Sully; sigur, am învăţat de-a lungul anilor că gusturile Academiei nu se discută.

    În concluzie, Nocturnal Animals e un film peste medie, care îmi dă speranţe mai ales în ceea ce priveşte noua carieră aleasă de Tom Ford.

    Nota: 8/10

     

  • Cum să faci business fără să înfiinţezi o companie

    Un număr de industrii şi domenii fac cunoştiinţă cu modelul de sharing economy popularizat de către companii precum Uber sau Airbnb. Conceptul consumului colaborativ a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, iar unele companii au profitat de asta şi acum sunt giganţi evaluaţi la miliarde de dolari. Transportul de persoane sau de colete, domeniul ospitalier şi chiar activităţi casnice precum spălatul hainelor (Electrolux are în desfăşurare un astfel de proiect) se află sub influenţa conceputului de sharing economy.

    Un domeniu care rămăsese neatins era procesul de pornire a unui business. Exact pe această nişă şi-a aşezat antreprenorul Slavko Ples firma sa, Winglio. Slavko Ples se află în peisajul tehnologic antreprenorial încă din 2012, când, alături de un partener de afaceri, a pornit o companie de dezvoltare de aplicaţii. Ples a mărturisit că era înconjurat de freelanceri şi antreprenori cu care „discutam des probleme cu care ne confruntam în afacerile noastre. Majoritatea problemelor erau legate de costurile de pornire a unei afaceri şi de birocraţie. Aşa că m-am gândit la o soluţie”, spune el. Probleme care se manifestă la nivel global, nefiind ceva caracteristic unei pieţe anume. În România, potrivit Cărţii Albe a IMM-urilor, dificultăţile cu care se confruntă frecvent firmele mici şi mijlocii sunt birocraţia (61,41%), fiscalitatea excesivă (54,74%), urmată de corupţie (45,16%) şi controalele excesive (44,98%).

    Aşa că antreprenorul propune împărţirea costurilor, înfiinţarea unui cadru legal pe care alţii l-ar putea folosi pentru afacerile lor. Asta s-a întâmplat în 2014, iar după un an de cercetare a trecut la punerea în practică a ideii. „Anumite costuri nu pot fi reduse sau eliminate complet, dar, cu siguranţă, pot fi împărţite”, spune Ples. „Winglio se ocupă de hârtii, contabilitate, taxe, astfel încât clientul se poate concentra doar pe afacere”, adaugă el.

    Sistemul funcţionează în felul următor: doritorul îşi creează un cont pe site-ul companiei, îşi adaugă clienţii şi creează contractele; apoi poate emite facturi clienţilor săi. Înainte de a da drumul la afacere, reprezentanţii Winglio verifică aplicaţiile depuse, proces ce poate dura până la 24 de ore. Serviciul este disponibil în 150 de ţări şi este adresat dezvoltatorilor de software, designerilor grafici, traducătorilor, scriitorilor etc.

    Odată produsul vândut, banii sunt trimişi prin intermediul Winglio, apoi utilizatorul poate scoate banii din contul bancar prin PayPal sau îi poate redirecţiona către cardul de debit Winglio. Toate plăţile primite în Winglio pot fi considerate venituri suplimentare sau dividende dacă devii acţionar al companiei. În ambele cazuri, plăţile primite prin Winglio sunt taxabile în ţările de rezidenţă ale utilizatorilor. Din suma care îi este transferată utilizatorului, firma antreprenorului croat reţine 6,60% comision plus 4,5 euro pentru fiecare tranzacţie. Suma minimă care poate fi retrasă de către utilizator este de 100 de euro. După ce venitul cumulat al unui utilizator ajunge la 500 de euro, el va fi invitat de către companie să intre în programul acţionarilor firmei întemeiate de Slavko Ples. Astfel, achiziţionând o acţiune preferenţială Winglio eşti considerat acţionar al companiei şi poţi păstra veniturile primite prin intermediul companiei sub formă de profit al Winglio care apoi este plătit prin dividende.

    Winglio operează prin intermediul a două companii, una aflată în Malaiezia şi alta în Irlanda, ambele putând fi folosite de către utilizatorii serviciului; în acest moment, şase persoane lucrează full time pentru Winglio. Majoritatea clienţilor Winglio sunt freelanceri din industria IT, consultanţi sau furnizori de diverse servicii. „Pentru ei, Winglio este o soluţie mai bună şi mai eficientă decât înfiinţarea propriei companii”, este de părere Ples. Acesta nu a vrut să dezvăluie câţi clienţi are compania, argumentând că „dacă faci afaceri bune şi dezvălui numărul de clienţi, trimiţi o invitaţie competitorilor. Dacă cifrele sunt mici, mai mulţi potenţiali clienţi ar putea fi îndepărtaţi din această cauză”, spune el. Pieţele ţintite de el sunt cele de pe continentul european şi cel asiatic; acestea sunt zonele din care vin peste 30 de clienţi, potrivit unei declaraţii a lui Ples pentru o publicaţie croată. Firma croatului are şi câţiva clienţi români, mărturiseşte el pentru Business Magazin.

    Deşi poate părea surprinzător, piaţa Statelor Unite ale Americii nu este de interes pentru Winglio, deoarece „cetăţenii americani pot factura uşor şi pot primi plăţi sub formă de dividende. În plus, cardul nostru de debit nu poate fi emis în Statele Unite”.

    Şeful Winglio susţine că, apelând la serviciile companiei pe care o conduce, un freelancer ar putea obţine cu până la 35% mai mulţi bani decât dacă şi-ar înregistra propria firmă. Dă şi explicaţii: dacă un freelancer din Croaţia ar fi înfiinţa o companie în Marea Britanie şi ar ajunge la venituri anuale de 10.000 de euro, după deducerea costurilor – de 2.500 de euro (costuri fixe precum contabilitate şi birou virtual)- şi după scăderea taxelor (care au o pondere de 20%), freelancerul ar putea retrage în jur de 6.000 de euro, sub formă de dividende taxabile (în ţara de reşedinţă), ceea ce pentru Croaţia ar însemna în jur de 720 de euro (12%). Aşadar, venitul net s-ar situa în jurul a 5.300 de euro. „Luând acelaşi caz, dacă ar folosi Winglio, ar plăti taxe de 1.156 de euro pe dividende, la o valoare de aproximativ 9.300 de euro. Astfel venitul lui net ar fi de 8.200 de euro”, explică Slavko Ples.

    Şeful Winglio nu a dorit să dezvăluie rezultatele financiare pe anul trecut, rezumându-se la a spune doar că la finalul lui 2015 „aveau un cashflow pozitiv”, fără să fi apelat la o investiţie externă. 2017 ar trebui să fie „interesant şi cu multe provocări”, totodată un an în care serviciul să devină unul mainstream; mai mult, Ples are în plan creşterea cu 300% sau chiar cu 400% a businessului faţă de 2016.

  • Un tată şi-a fotografiat fiica de cinci ani în ipostaze neaşteptate. Imaginile frumoase care fac înconjurul lumii

    Tot mai mulţi părinţi realizează şedinţe foto ale copiilor lor fie în ipostaze jenante sau în decursul mai multor ani, surprinzând transformarea de la copil la adult. Un fotograf din Melbourne a creat o impresionantă galerie foto a fetiţei sale.

    Bill Gekas are origini greceşti şi australiene şi este un fotograf premiat, cele mai impresionante lucrări ale sale fiind portretele.

    Vezi aici cum şi-a fotografiat fiica de cinci ani în ipostaze neaşteptate. Imaginile frumoase care fac înconjurul lumii

  • Filme live pe marele ecran

    Ca să le dea impresia spectatorilor că vizionează un film, Manual Cinema foloseşte în producţiile sale proiectoare, păpuşi de hârtie pe fundaluri transparente şi actori cărora li se vede numai silueta, respectând limbajul vizual caracteristic filmului şi o coloană sonoră live, cu intenţia de a-i face pe aceştia atenţi atât la producţie în sine, cât şi la modul în care este realizată.

    Proiectele Manual Cinema sunt poveşti scurte special create pentru acest mod de prezentare, de către un grup de artişti, coregrafi şi muzicieni, care organizează spectacole în diverse oraşe americane.

  • Cronică de film: The Founder

    În vreme ce ţara trece printr‑un boom postrăzboi, în Illinois omul de afaceri Ray Kroc încearcă să-şi câştige existenţa drept comis-voiajor pentru firma Prince Castle Sales, al cărei produs principal este multimixerul, o maşină de preparat milkshake-uri din popularele restaurante drive-in de care s-au bucurat americanii în perioada de după război.

    Impresionat de sistemul rapid de preparare a mâncării de la un stand cu hamburgeri din San Bernardino, dar şi de mulţimea pe care o atrăgea, Kroc a întrezărit imediat un imens potenţial de francizare. El a găsit o modalitate de a ajunge într-o poziţie în care să poată obţine compania de la fraţii McDonald, creând un imperiu de miliarde de dolari. Şi aşa s-a născut McDonald’s.

    În primă fază, fraţii McDonald îl angajează pe Ray Kroc ca agent de francizare. După ce a văzut designul unic al Arcadelor Aurii – devenite simbolul absolut a brandului –, Kroc a insistat ca fiecare locaţie a restaurantelor să păstreze acest element special, ca o aură strălucitoare, care atrăgea atenţia trecătorilor. Arcadele aurii arătau ca un far Pop Art şi au devenit foarte repede un simbol omniprezent, uşor de recunoscut de către oameni, la fel ca sticlele de Coca-Cola. Ray Kroc deschide iniţial 13 restaurante în Chicago, dar şi în apropierea oraşului, având planuri mari de expansiune în toată ţara. După ani de trudă, lucrurile încep în sfârşit să meargă mai bine pentru Kroc. Însă, deşi operaţiunile de francizare sunt un succes, Ray Kroc se află sub o mare presiune financiară din cauza sumei mici de bani care îi revine. Devine nerăbdător, iar ritmul lent de expansiune şi restricţiile fraţilor McDonald îl frustrează. El are o viziune de dominaţie globală pentru McDonald’s şi nu vrea ca fondatorii să îl încetinească.

    Actorii care i-au portretizat pe angajaţii din bucătăria McDonald’s au repetat cu coregrafa filmului, Kiki Ely, pentru a crea ceva ce ea a numit „baletul burgerilor”. Coregrafa a folosit o serie de semnale audio pentru a-i ajuta pe actori să rămână sincronizaţi, în timp ce navigau prin procesul de preparare a mâncării inventat de fraţii McDonald.

    În film mai apar Laura Dern în rolul lui Ethel, prima soţie lui Ray Kroc, şi Linda Cardellini în rolul lui Joan Smith, soţia unuia dintre francizorii săi, care mai târziu se căsătoreşte cu antreprenorul.

    The Founder este regizat de John Lee Hancock (Saving Mr. Banks, The Blind Side) şi este bazat pe un scenariu original al lui Robert Siegel (The Wrestler).

    Notă: 7/10

     

  • Eşec uriaş în lumea ştiinţifică. Elementul creat în urmă cu o lună care trebuia să revoluţioneze tehnologia a DISPĂRUT. ”Inimea mea s-a oprit”

    Cercetătorii de la Harvard au anunţat anterior că au realizat prima bucată de metal din hidrogen de pe Pământ. Însă mica mostră de hidrogen metalic a dispărut.
     
    La începutul anului 2017, cercetătorii de la Harvard au transformat hidrogenul în metal, dar în prezent exemplarul a dispărut. Metalul era  un superconductor capabil să imbunătăţească obiectele care utilizează electricitate.