Tag: activitate

  • Ce maşini preferă femeile – VIDEO

    Femeile preferă maşinile compacte-medii şi SUV-urile, în timp ce bărbaţii se orientează către modele din clasa mare sau de lux, tot ei fiind şi cei care au mai des preferinţe legate de culoarea maşinii, potrivit unui studiu realizat de Business Lease România.

    Astfel, conform cifrelor Business Lease, firmă de leasing cu o flotă de peste 3.000 de maşini administrate, 90% dintre bărbaţi şi 91% dintre femei conduc maşini din clasa compactă (hatchback, combi sau sedan) şi doar 10% dintre bărbaţi şi 9% dintre femei conduc SUV-uri.

    Cu toate acestea, la nivel de preferinţă, femeile aleg compactele-medii şi SUV-urile, în timp ce bărbaţii se orientează către modele mai impunătoare, din clasa limuzine (maşini mari, de lux).

    Abordarea vizavi de achiziţia automobilelor este particulară pentru fiecare companie, în funcţie de domeniul de activitate, de modul de exploatare sau de existenţa sau nu a unui departament intern de administrare a flotei.

     

  • Băncile nu pot să ţină sub control frauda financiară. Peste o treime nu fac distincţie între tranzacţiile autentice şi cele frauduloase

    Băncilor şi organizaţiilor de plată le este greu să ţină sub control frauda financiară, în contextul mediului conectat şi complex din punct de vedere tehnologic, din prezent, potrivit unui sondaj realizat de Kaspersky Lab şi B2B International. Peste o treime (38%) dintre organizaţii spun că este din ce în ce mai dificil să îşi dea seama dacă o tranzacţie este frauduloasă sau autentică.

    Creşterea explozivă a plăţilor electronice, precum şi evoluţia tehnologică şi schimbarea priorităţilor companiilor, le-au forţat pe acestea să crească eficienţa proceselor de business pe parcursul ultimilor ani. În multe cazuri, au reuşit acest lucru prin implementarea unor sisteme electronice care să interacţioneze cu furnizorii şi clienţii. Plăţile electronice de toate tipurile au devenit omniprezente astăzi şi este, practic, imposibil pentru companii să evite orice fel de plată electronică.

    Pe măsură ce companiile sunt tot mai prezente în mediile digitale, asigurarea continuităţii activităţii şi protejarea lor împotriva ameninţărilor cibernetice vor deveni cruciale. Nivelul fraudelor online creşte direct proporţional cu numărul tranzacţiilor online, 50% dintre organizaţiile de servicii financiare intervievate fiind de părere că frauda financiară online este în creştere. Prin urmare, instituţiile financiare trebuie să facă toate eforturile pentru a se proteja pe ele şi clienţii lor de infractorii cibernetici.

    Studiul a arătat că 41% dintre companii au implementat o soluţie de securitate cibernetică in-house, iar 45% se bazează pe o soluţie de la banca lor, pentru a face faţă riscurilor. În acelaşi timp, 46% dintre companii au implementat fie doar parţial o soluţie împotriva fraudei financiare, fie nu au implementat nimic. Dintre organizaţiile financiare, doar 57% au o soluţie de securitate anti-fraudă specializată.

    Rezultatele arată că aproximativ jumătate dintre companiile care îşi desfăşoară activitatea în domeniul plăţilor electronice folosesc soluţii care nu sunt specializate şi care, conform statisticilor, dau un procent mare de alarme fals pozitive. Folosirea incorectă a unor sisteme de securitate poate duce şi la blocarea tranzacţiilor. În plus, trebuie remarcat că problemele de funcţionare a plăţilor pot determina pierderea clienţilor şi, implicit, a profitului. Frauda în sine nu este singura problemă, instituţiile financiare trebuie să reducă numărul de alarme false în sistemele lor şi să ofere cele mai bune servicii posibile pentru clienţii lor.

    “Având în vedere competiţia acerbă pe piaţa de servicii financiare, o relaţie de încredere între clienţi şi instituţia lor este un factor decisiv pentru prosperitatea pe termen lung a oricărei companii. Interdependenţa relaţiilor digitale între toţi jucătorii de pe piaţa de servicii financiare mai are o implicaţie, aceea că, dacă o organizaţie are o problemă cu un serviciu digital (din cauza unei fraude, a unei scurgeri de date, a unui atac cibernetic etc.) efectele se pot răspândi la toate celelalte organizaţii din domeniu. Pentru că volumul, şi aşa mare, de cereri din partea clienţilor, pentru tranzacţii online, continuă să crească, toate companiile (clienţii care interacţionează cu platforme digitale, infrastructura, datele şi angajaţii lor) ar trebui să fie sigure şi pregătite. Este foarte important, prin urmare, să folosească soluţii specializate de prevenire a fraudelor care să le asigure clienţilor cel mai convenabil şi sigur serviciu posibil”, declară Ross Hogan, Kaspersky Lab Global Head of Fraud Prevention.

     

  • Un deputat englez câştigă 670.000 de lire sterline într-un an, dar îşi cumpără frigider de 94,74 de lire din banii contribuabililor

    David Cameron şi fostul său cancelar, George Osborne, au ţinut prima pagină cu onorariile lor uriaşe pentru discursuri publice după ce au părăsit Cabinetul. Totuşi, un ministru mai puţin cunoscut îi întrece cu desăvârşire când vine vorba de câştigurile extra-job, conform Daily Mail Online.

    Deputatul Tory Geoffrey Cox a câştigat aproape 670.000 de lire sterline pe lângă veniturile sale parlamentare de 74.962 de lire sterline în ultimul an. El a câştigat fabuloasa sumă – care este de 25 de ori mai mare decât salariul mediu în Marea Britanie – din activitatea sa ca avocat. Unul dintre joburile sale, prin care Cox furnizează servicii de consultanţă juridică, i-a adus aproape 147.000 de lire sterline pentru aproximativ 80 de ore de muncă.

    În ciuda veniturilor sale vaste şi a salariului de deputat, Cox a revendicat încă 16.500 de lire sterline pentru cheltuielile sale ca deputat, în acest an financiar. Doar în luna septembrie a luat din taxele contribuabililor o sumă de  94.74 de lire sterline pentru a-şi achiziţiona un frigider în biroul său de circumscripţie.

    În total, Cox a înregistrat venituri suplimentare de 666.922 de lire sterline în ultimele 12 luni, cu toate că unele dintre acestea sunt pentru activitatea efectuată anterior. Venitul său provine de la mai multe firme juridice din Marea Britanie, dar include, de asemenea, veniturile a trei companii aflate în paradisul fiscal din Insulele Cayman.

    La inceputul acestui an, el a fost mustrat pentru că a „omis” să declare suma 400.000 de lire sterline câştigată 2015. Cox a fost forţat să îşi ceară scuze, dar a scăpat fără nicio acuzaţie oficială împotriva sa. Comitetul a conchis că deptatul a comis o încălcare „gravă” a normelor, dar a acceptat declaraţia sa, aceea că nu a intenţionat să-şi ascundă câştigurile.

    Atunci când a fost criticat pentru nivelul câştigurilor sale din trecut, Cox a susţinut că taxele pe care le plăteşte sunt mai mari decât salariul său de deputat. Mai mult, el a mai spus că a lucrat între 50 şi 60 de ore pe săptămână pentru circumscripţia sa, desfăşurâdu-şi activităţile juridice în timpul vacanţei parlamentare sau la sfârşit de săptămână. 

  • Un deputat englez câştigă 670.000 de lire sterline într-un an, dar îşi cumpără frigider de 94,74 de lire din banii contribuabililor

    David Cameron şi fostul său cancelar, George Osborne, au ţinut prima pagină cu onorariile lor uriaşe pentru discursuri publice după ce au părăsit Cabinetul. Totuşi, un ministru mai puţin cunoscut îi întrece cu desăvârşire când vine vorba de câştigurile extra-job, conform Daily Mail Online.

    Deputatul Tory Geoffrey Cox a câştigat aproape 670.000 de lire sterline pe lângă veniturile sale parlamentare de 74.962 de lire sterline în ultimul an. El a câştigat fabuloasa sumă – care este de 25 de ori mai mare decât salariul mediu în Marea Britanie – din activitatea sa ca avocat. Unul dintre joburile sale, prin care Cox furnizează servicii de consultanţă juridică, i-a adus aproape 147.000 de lire sterline pentru aproximativ 80 de ore de muncă.

    În ciuda veniturilor sale vaste şi a salariului de deputat, Cox a revendicat încă 16.500 de lire sterline pentru cheltuielile sale ca deputat, în acest an financiar. Doar în luna septembrie a luat din taxele contribuabililor o sumă de  94.74 de lire sterline pentru a-şi achiziţiona un frigider în biroul său de circumscripţie.

    În total, Cox a înregistrat venituri suplimentare de 666.922 de lire sterline în ultimele 12 luni, cu toate că unele dintre acestea sunt pentru activitatea efectuată anterior. Venitul său provine de la mai multe firme juridice din Marea Britanie, dar include, de asemenea, veniturile a trei companii aflate în paradisul fiscal din Insulele Cayman.

    La inceputul acestui an, el a fost mustrat pentru că a „omis” să declare suma 400.000 de lire sterline câştigată 2015. Cox a fost forţat să îşi ceară scuze, dar a scăpat fără nicio acuzaţie oficială împotriva sa. Comitetul a conchis că deptatul a comis o încălcare „gravă” a normelor, dar a acceptat declaraţia sa, aceea că nu a intenţionat să-şi ascundă câştigurile.

    Atunci când a fost criticat pentru nivelul câştigurilor sale din trecut, Cox a susţinut că taxele pe care le plăteşte sunt mai mari decât salariul său de deputat. Mai mult, el a mai spus că a lucrat între 50 şi 60 de ore pe săptămână pentru circumscripţia sa, desfăşurâdu-şi activităţile juridice în timpul vacanţei parlamentare sau la sfârşit de săptămână. 

  • Elena Udrea a anunţat că se retrage din politică, de ziua ei de naştere

    Fostul ministru al Turismului, Elena Udrea, a publicat pe pagina personală de Facebook un mesaj prin care îşi anunţă fanii că se va retrage din politică, după 13 ani de activitate.

    Anunţul a fost făcut astăzi, când deputatul împlineşte vârsta de 43 de ani.

    Nu este prima oară când fostul ministru face un anunţ de acest gen. Udrea a mai declarat că renunţă la viaţa politică după alegerile parlamentare de pe 11 decembrie.

    Redăm integral mesajul Elenei Udrea postat pe reţeaua de socialziare:

    “Va multumesc pentru urarile de bine pe care mi le-ati facut pentru astazi, cand implinesc 43 de ani…
    Ultimii treisprezece ani din viata mi i-am dedicat politicii. Nu am niciun regret. Daca as fi cu treisprezece ani in urma, as lua-o de la capat, chiar daca unele lucruri le-as face diferit. A fost viata pe care mi-am dorit-o.

    Am facut ceea ce am crezut ca e bine, am castigat si am pierdut, am urcat si am coborat, am facut lucruri corecte si am gresit. Imi asum tot si mai ales ceea ce sunt.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să transformi gătitul acasă într-o afacere care te poate îmbogăţi

    De cate ori vi s-a intamplat sa va dati seama, dupa miros, ca vecinii sunt pusi pe gatit? Aromele de mancaruri proaspat preparate care se insinueaza in locuintele vecinulor prin ferestre deschise sau prin crapaturile usilor, l-au inspirat pe Tang Wanli sa dezvolte o afacere in domeniul livrarilor de mancare, in ciuda faptului ca piata din Beijing este deja aglomerata in acest segment, relateaza Bloomberg. Ca urmare, a fondat in 2014 un start-up; afacerea a crescut si este evaluata acum la 273 de miloane de dolari.
     
    Mai mult, proprietarul cauta solutii pentru a se extinde, desi reuneste activitatea a 20.000 de bucatarii din sase orase chineze. Afacerea se adreseaza milioanelor de chinezi care nu au timpul necesar pentru a gati sau gospodariilor de o singura persoana, ca Tang Wanli, care loocuieste la distanta mare de familia sa. Toti acesti oameni insa, s-a gandit antreprenorul chinez, si-ar putea dori mancare gatita acasa.

    “Tot mai multi chinezi sunt singur”, spune Wanli, care anterior a lucrat ca director de vanzari in cadrul Alibaba Group Holding Ltd. “Mi-am dat seama ca oamenii petrec o multime de timp in mijloacele de transport sau la munca, asa ca m-am intrebat daca nu cumva altii, care stau mai mult acasa, ar fi dispusi sa gateasca pentru cei care nu au timp pentru asa ceva.”

    Start-up-urile care activeaza pe nisa livrarilor de mancare sunt numeroase la nivel mondial, fie ca este vorba de SUA, Europa sau chiar continental Asiatic. Pentru AirKitcheen, firma al carei nume in chineza inseamna “Vino sa mananci acasa”, concurenta este reprezentata de nume ca Alibaba sau Baidu Inc., care lucreaza cu mii si mii de restaurante inrolate in sistemul de livrari de mancare la locuinta.

    Dar spre deosebire de rivalii sai, AirKitchen se bazeaza pe colaborarea cu gospodarii, in general parinti care stau acasa, pensionari si alte persone care sunt dispuse sa gateasca in timpul lor liber. Cei care cauta aromele familiare din bucataria din casa parinteasca pot alege, avand la dispozitie o aplicatie in care sunt incarcate imagini cu feluri de mancare diferite. De asemeni, pot alege sa manance ceea ce isi doresc in locuinta celui care gateste, sa o ridice personal sa sa ii fie livrata la o adresa anume. In jur de 100.000 de oameni se logheaza zilnic la aceasta aplicatie pentru a comanda intre 50.000 si 60.000 de feluri de mancare in fiecare zi.

    Cercetatorii sunt de parere ca in China, numarul gospodariilor cu o singura persoana va ajunge la 132 de milioane de oameni pana in 2050, ca urmare a politicii care a permis cuplurilor din aceasta tara sa aiba doar un singur copil. Asa ca Tang Wanli vede aceasta situatie ca o oportunitate de afaceri. Prin urmare, acum, cand firma sa este evaluate la aproape 300 de milioane de dolari, doreste sa atraga o investitie de 30 de milioane de dolari pentru a dezvolta si mai mult activitatea.

    “Fiecare bucatarie spune o poveste. Vrem ca oamenii tineri sa foloseasca aceasta platforma ca sa manance in vecinatatea locuintei lor si sa se simta ca acasa”, adauga antreprenorul chinez

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • Povestea nebună a unui milionar excentric: consuma cocaină, bea câte o sticlă de whisky zilnic şi a fost acuzat de crimă

    John McAfee a construit una dintre cele mai importante companii de securitate cibernetică din lume, însă viaţa sa în afara companiei este ceea ce l-a transformat într-o legendă.

    Născut în Marea Britanie, John McAfee s-a mutat în Virginia, Statele Unite alături de părinţii săi când era doar un copil. Când avea doar 15 ani, tatăl său, alcoolic, şi-a pus capăt zilelor. A fost o perioadă extrem de dificilă, pe care omul de afaceri spune că şi-o aminteşte în fiecare zi.

    McAfee a urmat cursurile Roanoke College, unde şi-a dovedit încă de la început spiritul antreprenorial. Primul său business a fost de vânzare a revistelor din uşă în uşă, activitatea care i-a adus o sumă considerabilă de bani.

    A învăţat bazele programării la finele anilor ’60, atunci când a lucrat la o companie specializată în cartele pentru calculatoare. A plecat apoi la Missouri Pacific Railroad, unde a implementat un sistem de automatizare a orarului de călătorie. În acea perioadă McAfee a început să consume droguri, mergând deseori la muncă într-o stare ce nu îi permitea să îşi facă treaba.

    În anii ’70 s-a mutat în Silicon Valley, unde a ocupat diverse poziţii în cadrul unor companii de software. Dependenţele sale au devenit extrem de periculoase: în timp ce lucra pentru compania americană Omex, obişnuia să consume cocaină şi să bea câte o sticlă de whisky zilnic. În cele din urmă a conştientizat situaţia în care se afla şi a cerut ajutor.

    După reabilitare, McAfee s-a angajat la Lockheed. În 1986 a citit un articol despre viruşi, iar acest lucru l-a determinat să pună bazele unei companii specializată în combaterea infracţiunilor cibernetice. La începutul anilor ’90, compania McAfee avea venituri de peste 5 milioane de dolari pe an. În 1996, la zece ani de la fondarea companiei, antreprenorul şi-a vândut acţiunile pentru 100 de milioane de dolari.

    Criza financiară din 2008 l-a afectat puternic, pierzând peste 90% din averea sa. S-a mutat în Belize, încercând să pună bazele unei companii farmaceutice. Acolo a suferit o depresie, fiind la un moment dat suspectat chiar de crimă.

    McAfee s-a întors în 2013 în Statele Unite şi duce o viaţă aparent liniştită, departe de camerele de televiziune. Mare parte a vieţii sale rămâne însă un mister.

  • Tineri manageri de top: Andrei Dumitraşcu, PEPSICO România

    Din noiembrie 2014, când s-a alăturat echipei PepsiCo, se ocupă de dezvoltarea mărcilor de food din portofoliul companiei: Lay’s, Doritos, Krax, Star şi Quaker. Este responsabil cu gestionarea activărilor de brand pentru consumatori, de la implementarea platformelor globale până la dezvoltarea unor programe specifice pieţei locale. Andrei Dumitraşcu coordonează o echipă de cinci persoane care se ocupă de tot atâtea mărci. „Anul trecut, divizia de food a PepsiCo România a înregistrat unul din cei mai buni ani din istorie“, spune el, fără a da însă niciun fel de reper concret. Absolvent al Academiei de Studii Economice, Facultatea Economie Generală, Economia şi Dreptul Afacerilor (2001-2005), şi al unui master la Universitatea Paris XII Val de Marne, specialitatea dezvoltarea şi administrarea unei companii (2008-2009), Andrei Dumitraşcu şi-a început cariera într-o companie care activează în zona de trading de cereale, experienţă despre care spune că a fost „pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă“. A continuat într-o altă multinaţională, din domeniul FMCG, dobândind experienţă de vânzări, trade marketing şi marketing.

    Îşi aminteşte că, la un moment dat, şi-a dorit să facă parte din echipa unui start-up românesc, experienţă care i-a adus şi cel mai dificil moment din carieră. „Am dat curs acestei dorinţe fiind ghidat de impulsurile mele antreprenoriale dar şi de frumuseţea proiectului. În momentul în care lucrurile nu au mai mers conform aşteptărilor, aflat într-un impas, am înţeles cât este de important să laşi uşi deschise în urma ta. Acel proverbial «loc de bună ziua» m-a readus în compania de unde plecasem.“ Cel mai frumos moment din cariera sa se leagă de rezultatele obţinute anul trecut de departamentul pe care îl coordonează. Pe termen lung, în zece ani, se vede „construind în continuare echipe, caractere şi rezultate“.

  • Tineri manageri de top: Mihaela Hoffman, Coca-Cola HBC România

    Mihaela Hoffman face parte din echipa de senior management a companiei Coca-Cola HBC România şi este, din luna martie 2016, marketing manager, înainte de acest rol având funcţia de trade marketing manager. Coca-Cola HBC, care este pe plan local cel mai mare îmbuteliator de băuturi răcoritoare, a raportat pentru 2015 o cifră de afaceri de peste 2,1 miliarde de lei, în creştere cu 16% faţă de anul precedent, marcând astfel cel mai bun an din istoria de 25 de ani a companiei în România. Profitul net aferent anului trecut a fost de 243 de milioane de lei. Rezultatul din 2015 întrece chiar şi pe cel din 2008, când Coca-Cola a depăşit pentru prima dată în România pragul de 2 miliarde de lei afaceri.

    Mihaela Hoffman s-a alăturat echipei Coca-Cola HBC România în 2011, în rolul de consumer activation manager, iar în iunie 2013 a fost promovată ca marketing manager beverages, făcând apoi tranziţia către trade marketing manager în aprilie 2014. În toate poziţiile pe care le-a ocupat în cadrul îmbuteliatorului Coca-Cola în România, Mihaela Hoffman a avut un rol de coordonare în echipa de marketing pentru toate lansările importante, inclusiv cea a Cappy Pulpy pe piaţa autohtonă. „Sunt o persoană dinamică şi energică, orientată către rezultate. Cred că pasiunea este esenţială în tot ceea ce întreprindem“, spune Mihaela Hoffman.

    Absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, ea a lucrat timp de zece ani în compania L’Oréal România, companie în care a deţinut diferite poziţii de management în marketing. Şi-a început cariera încă din timpul facutlăţii, într-o slujbă part-time, ca marketing coordinator la Mega Image, iar din 1998 până în 2000 a fost asistenta directorului general al Skoda Trading. Până să se angajeze la L’Oréal România, a lucrat în cadrul Synergie 2000 (2000-2001) şi Garnier Maybelline (2001-2004).