Livrările la termen U.S. West Texas Intermediate (WTI) au trecut de 50 de dolari pe baril, luni.
Livrările la termen de ţiţei brut au fost de 52,85 de dolari pe baril, cu 33 de cenţi sau 0,6% mai mult. Preţurile au atins 52,9 de dolari pe baril la începutul şedinţei de tranzacţionare, cel mai ridicat nivel înregistrat după 25 mai.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
70 la sută din cei 29 de milioane de venezueleni nu-l mai vor pe Nicolas Maduro ca preşedinte, arată ultimele sondaje de opinie din Venezuela. Oamenii îl consideră, alături de guvernul său socialist, vinovat de dezastrul din ţară, la fel ca şi opoziţia care cere revocarea lui din funcţie prin referendum.
Pe de altă parte, preşedintele Maduro consideră că vinovaţi de criză ar fi elita business-ului şi forţele de dreapta din ţară, guvernele străine ostile, unele state din OPEC sau seceta din acest an şi a declarat stare de urgenţă pentru a combate războiul economic împotriva Venezuelei, ameninţând că va naţionaliza toate companiile străine, care spune el, sufocă economia.
Recent, preşedintele Venezuelei Nicolas Maduro a declarat zilele de vineri din aprilie şi mai zile libere în încercarea de a economisi electricitate în condiţiile în care seceta prelungită cu care se confruntă ţara împinge nivelul de apă la un prag critic la centralele hidroelectrice, relatează Bloomberg. Potrivit lui Maduro, măsurile vor include solicitarea ca marii consumatori cum ar fi mallurile şi hotelurile să-şi genereze propria electricitate timp de nouă ore pe zi. Industriilor grele din ţară li se va cere să-şi scadă consumul cu 20%. Nu este clar deocamdată dacă noua săptămână de patru zile lucrătoare va fi valabilă numai pentru angajaţii sectorului public sau şi pentru cei din sectorul privat. „Acest plan pentru 60 de zile va permite ţării să treacă de cea mai dificilă perioadă, cu cele mai mari riscuri”, a declarat Maduro. „Cer familiilor, tinerilor, să se alăture planului cu disciplină, conştiinţă pentru a face faţă acestei situaţii extreme” generate de secetă.
Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare de la începutul anului 2012. Este tabloul complet al colapsului social şi economic reflectat şi de ultimului raport al Fondului Monetar Internaţional.
Scăderea masivă a preţului barilului de petrol face tot mai mulţi investitori să mizeze pe intrarea în default a Venezuelei, având în vedere datoria colosala de 120 de miliarde de dolair pe care o are de achitat. Aceasta ar adânci şi mai tare lupta pentru rezerva de petrol a ţării şi va avea un impact major asupra crizei economice şi politice, scrie Wall Street Journal.
Venezuela se confruntă cu cea mai mare cădere economică de la obţinerea independenţei faţă de Spania. Cu toate acestea, guvernul a reuşit să plătească la timp fiecare tranşă din datoria externă. Cel puţin până acum.
70 la sută din cei 29 de milioane de venezueleni nu-l mai vor pe Nicolas Maduro ca preşedinte, arată ultimele sondaje de opinie din Venezuela. Oamenii îl consideră, alături de guvernul său socialist, vinovat de dezastrul din ţară, la fel ca şi opoziţia care cere revocarea lui din funcţie prin referendum.
Pe de altă parte, preşedintele Maduro consideră că vinovaţi de criză ar fi elita business-ului şi forţele de dreapta din ţară, guvernele străine ostile, unele state din OPEC sau seceta din acest an şi a declarat stare de urgenţă pentru a combate războiul economic împotriva Venezuelei, ameninţând că va naţionaliza toate companiile străine, care spune el, sufocă economia.
Recent, preşedintele Venezuelei Nicolas Maduro a declarat zilele de vineri din aprilie şi mai zile libere în încercarea de a economisi electricitate în condiţiile în care seceta prelungită cu care se confruntă ţara împinge nivelul de apă la un prag critic la centralele hidroelectrice, relatează Bloomberg. Potrivit lui Maduro, măsurile vor include solicitarea ca marii consumatori cum ar fi mallurile şi hotelurile să-şi genereze propria electricitate timp de nouă ore pe zi. Industriilor grele din ţară li se va cere să-şi scadă consumul cu 20%. Nu este clar deocamdată dacă noua săptămână de patru zile lucrătoare va fi valabilă numai pentru angajaţii sectorului public sau şi pentru cei din sectorul privat. „Acest plan pentru 60 de zile va permite ţării să treacă de cea mai dificilă perioadă, cu cele mai mari riscuri”, a declarat Maduro. „Cer familiilor, tinerilor, să se alăture planului cu disciplină, conştiinţă pentru a face faţă acestei situaţii extreme” generate de secetă.
Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare de la începutul anului 2012. Este tabloul complet al colapsului social şi economic reflectat şi de ultimului raport al Fondului Monetar Internaţional.
Scăderea masivă a preţului barilului de petrol face tot mai mulţi investitori să mizeze pe intrarea în default a Venezuelei, având în vedere datoria colosala de 120 de miliarde de dolair pe care o are de achitat. Aceasta ar adânci şi mai tare lupta pentru rezerva de petrol a ţării şi va avea un impact major asupra crizei economice şi politice, scrie Wall Street Journal.
Venezuela se confruntă cu cea mai mare cădere economică de la obţinerea independenţei faţă de Spania. Cu toate acestea, guvernul a reuşit să plătească la timp fiecare tranşă din datoria externă. Cel puţin până acum.
Ca şi în cazul multora dintre marşurile anterioare, poliţia a folosit gaze lacrimogene asupra protestatarilor. Pe măsură ce protestele au devenit violente, au fost raportate un număr tot mai mare de răni prin împuşcare. Protestatarii au aruncat cu pietre şi cocktailuri Molotov.
Cel puţin 46 de persoane au fost rănite în districtul estic Chacao, au anunţat autorităţile, inclusiv o femeie care a fost lovită de un vehicul.
Procurorii federali au anunţat că investighează rolul poliţiei şi armatei în incidente. Unele dintre împuşcături au avut loc în statul Tachira, în apropiere de graniţa cu Columbia, unde preşedintele Maduro a dislocat mai mulţi militari care să facă faţă revoltelor şi furturilor.
În Caracas, aproximativ 160.000 de persoane au ieşit pe străzi, încercând să ajungă în centrul oraşului, unde se află Palatul prezidenţial, Curtea Supremă, autoritatea electorală şi sediul Ministerului de Interne. Armata a blocat accesul către centrul capitalei şi a închis cel puţin 10 staţii de metrou. Masele de protestatari care aveau tricouri albe, măşti de gaze şi steaguri au închis un drum principal din capitala Venezuelei.
Protestatarii îl învinovăţesc pe Nicolas Maduro pentru lipsa de hrană, medicamente şi alte lucruri de bază, cum ar fi săpunul şi hârtie igienică. Ei mai spun că preşedintele apelează la manevre politice pentru a evita declanşarea de alegeri anticipate.
“Au trecut 50 de zile de proteste, sunt aici cu cei doi copii ai mei, nu am de unde să cumpăr lapte, nu avem mâncare”, a spus Mariangel, o femeie în vârstă de 24 de ani care a participat la proteste.
Prezenţa masivă la demonstraţiile de sâmbătă a însemnat unul dintre cele mai mari proteste din istoria Venezuelei, iar pe 19 aprilie au ieşit tot câteva sute de mii de oameni. Confruntările violente cu poliţia au provocat 47 de morţi şi sute de răniţi, iar 161 de persoane au fost condamnate la închisoare de către tribunale militare.
Preşedintele statului Venezuela, Nicolas Maduro a declarat că grupările mafiote care operează în zonele de frontieră provoacă daune majore economiei.
Multe dintre produsele subvenţionate de Guvernul socialist din Venezuela, inclusiv benzina şi motorina, sunt vândute în vederea obţinerii unor profituri imense la frontiera cu Columbia.
Duminică, Maduro a anunţat că va retrage din circulaţie cele mai valoroase bancnote, cele de 100 de bolivari, şi le va înlocui cu monede în maximum 72 de ore. Preşedintele speră astfel să oprească contrabanda şi penuria de alimente şi alte produse. Preşedintele Nicolas Maduro spune că bandele care operează în zonele de frontieră nu vor avea timp să repatrieze bancnotele.
Preşedintele statului Venezuela, Nicolas Maduro, a anunţat că va retrage din circulaţie cele mai valoroase bancnote, cele de 100 de bolivari, şi le va înlocui cu monede în maximum 72 de ore, notează BBC.
Preşedintele speră astfel să oprească contrabanda şi penuria de alimente şi alte produse. Preşedintele Nicolas Maduro spune că bandele care operează în zonele de frontieră nu vor avea timp să repatrieze bancnotele.
Criticii au atacat decizia luată de preşedinte, argumentând că este o încercare disperată a acestuia de a face faţă crizei economice.
“Când incapacitatea este la putere! Cine s-ar fi putut gândi la aşa ceva în luna decembrie, în mijlocul tuturor problemelor noastre?”, a scris lideru opoziţiei, Henrique Capriles, pe Twitter.
O serie de fotografii noi, realizate din aer, oferă oamenilor o privire asupra tribului neatins de lumea modernă din Amazon.
Tribul constituit din aproximativ 100 de persoane este unul dintre acele grupuri Yanomami de locuitori indigeni din rezervaţia Yanomami, o zonă vastă de păduri şi munţi din sudul Venezuelei. Întinzându-se pe aproximativ 9,6 milioane de hectare, teritoriul Yanomami din Brazilia este de două ori mai mare decât Elveţia.
În România litrul de benzină sau motorină încă are un cost ridicat şi cumpărătorii de automobile locali se uită atent la consumul vehiculului. Însă există o ţară, undeva în America de Sud, unde un plin de benzină este mai ieftin decât o ceaşcă de cafea. Potrivit Bloomberg, un litru de benzină este doar 2 bani, adică un rezevor de 50 de litri costă doar un leu, mult mai puţin decât o cafea la bar şi cât una la pahar de plastic.
Totuşi trebuie menţionat că în Venezuela câştigul mediu zilnic este de 10,3 lei, ceea ce înseamnă că un venezuelean trebuie să aloce 0,23% din câştigul zilnic pentru 1 litru de benzină. Per total, un şofer din Venezuela consumă în jur de 450 de litri de benzină, adică 0,29% dintr-un salariu mediu.
Şi în Arabia Saudită combustibilul este iefitin, astfel un litru de benzină este puţin sub un leu (0,95 RON), iar venitul zilnic este de 215 lei, ceea ce înseamnă că un saudit este nevoit să aloce 9,44% din câştigul zilnic pentru un litru de benzină.
Iranul încheie podiumul cu 1,34 de lei pentru un litru de benzină, urmat de Kuveit şi Malaiezia cu 1,38 şi 1,63 de lei. România ocupă locul 33 dintre cele 61 de ţări analizate de publicaţia americană, cu un preţ mediu de 4,91 de lei, iar raportat la venitul mediu zilnic de 104,5 RON un român trebuie să aloce 4,7% din câştigul zilnic pentru a-şi permite un litru de benzină. În medie un şofer din România consumă aproape 83 de litri de benzină pe an, care-i mănâncă 1% din salariu tipic.
În Hong Kong este cel mai scump litru de benzină cu 7,4 lei, însă raporat la venitul mediu zilnic de 464 de lei nu e chiar aşa de mult. În schimb, indienii trebuie să aloce cea mai mare parte din salariu, dintre ţările analizate, pentru combustibil. Astfel, un indian trebuie să aloce nu mai puţin de 21,21 % din venitul zilnic de 18,6 lei pentru a-şi permite un litru de benzină.
Mexicanii cheltuiesc cel mai mult pentru a-şi utiliza automobilele. Un şofer mexican consumă aproape 359 de litri de benzină pe an, adică 3,3% din salariul mediu.
Americanii consumă cel mai mult combustibil, nu mai puţin de 420 de galoane pe an (aproape 1600 de litri) însă le mănâncă doar 1,8% din salariu mediu în condiţiile în care venitul mediu zilnic în Statele Unite este de 619 lei.
O ţară în faliment unde oamenii suferă din cauza lipsei alimentelor, a medicamentelor, a apei şi a curentul electric. Preţurile se dublează o data la câteva zile, violenţele şi jafurile s-au înmulţit, sunt mari proteste de stradă, iar oameni disperaţi au început să-şi facă singuri ceea ce ei numesc dreptate. Cum şi de ce s-a ajuns la colaps economic şi dezastru umanitar în statul cu cele mai mari rezerve de petrol din lume?
70 la sută din cei 29 de milioane de venezueleni nu-l mai vor pe Nicolas Maduro ca preşedinte, arată ultimele sondaje de opinie din Venezuela. Oamenii îl consideră, alături de guvernul său socialist, vinovat de dezastrul din ţară, la fel ca şi opoziţia care cere revocarea lui din funcţie prin referendum.
Pe de altă parte, preşedintele Maduro consideră că vinovaţi de criză ar fi elita business-ului şi forţele de dreapta din ţară, guvernele străine ostile, unele state din OPEC sau seceta din acest an şi a declarat stare de urgenţă pentru a combate războiul economic împotriva Venezuelei, ameninţând că va naţionaliza toate companiile străine, care spune el, sufocă economia.
Recent, preşedintele Venezuelei Nicolas Maduro a declarat zilele de vineri din aprilie şi mai zile libere în încercarea de a economisi electricitate în condiţiile în care seceta prelungită cu care se confruntă ţara împinge nivelul de apă la un prag critic la centralele hidroelectrice, relatează Bloomberg. Potrivit lui Maduro, măsurile vor include solicitarea ca marii consumatori cum ar fi mallurile şi hotelurile să-şi genereze propria electricitate timp de nouă ore pe zi. Industriilor grele din ţară li se va cere să-şi scadă consumul cu 20%. Nu este clar deocamdată dacă noua săptămână de patru zile lucrătoare va fi valabilă numai pentru angajaţii sectorului public sau şi pentru cei din sectorul privat. „Acest plan pentru 60 de zile va permite ţării să treacă de cea mai dificilă perioadă, cu cele mai mari riscuri”, a declarat Maduro. „Cer familiilor, tinerilor, să se alăture planului cu disciplină, conştiinţă pentru a face faţă acestei situaţii extreme” generate de secetă.
Cândva una dintre cele mai bogate şi mai sigure din America Latină, acum Venezuela stă cel mai prost din lume în privinţa creşterii economice, la fel şi la inflaţie, şi are a noua cea mai mare rată a şomajului. Are a doua cea mai mare rată a criminalităţii din lume, mortalitatea infantilă în spitalele publice care a crescut de 100 de ori în ultimii patru ani, o parte din angajatii statului lucrează doar câte doua zile pe săptămâna, pentru ca nu exista bani pentru salarii, iar şcolile funcţioneaza după un orar redus. În plus, moneda ţării, bolivarul venezuelean, a pierdut 99% din valoare de la începutul anului 2012. Este tabloul complet al colapsului social şi economic reflectat şi de ultimului raport al Fondului Monetar Internaţional.
Scăderea masivă a preţului barilului de petrol face tot mai mulţi investitori să mizeze pe intrarea în default a Venezuelei, având în vedere datoria colosala de 120 de miliarde de dolair pe care o are de achitat. Aceasta ar adânci şi mai tare lupta pentru rezerva de petrol a ţării şi va avea un impact major asupra crizei economice şi politice, scrie Wall Street Journal.
Venezuela se confruntă cu cea mai mare cădere economică de la obţinerea independenţei faţă de Spania. Cu toate acestea, guvernul a reuşit să plătească la timp fiecare tranşă din datoria externă. Cel puţin până acum.
Altădată un exemplu pentru întreaga Americă Latină, Venezuela a ajuns astăzi într-o stare deloc de invidiat, în ciuda bogăţiilor sale naturale, scrie revista Time. Cum a fost posibil acest lucru?
Cozile lungi şi groase la care oamenii stau de dimineaţa până seara în speranţa că vor apuca să cumpere, dacă au noroc, alimente şi alte produse de bază sunt cel mai vizibil semn al situaţiei dificile a ţării. O parte însemnată a populaţiei nu-şi mai permite să mănânce decât o masă pe zi, spitalele se confruntă cu lipsa medicamentelor, rata criminalităţii a crescut, moneda s-a devalorizat, iar economia s-a contractat cu aproape 6% anul trecut şi se estimează că anul acesta va mai scădea cu până la 10%.
Venezuela, care deţine cele mai mari rezerve de petrol la nivel mondial (18% din rezervele dovedite ale lumii, adică aproximativ 300 de miliarde de barili) a fost, în ciuda inegalităţii sociale, o ţară relativ liniştităpână spre finalul anilor optzeci, când preţul acestei resurse a cunoscut o perioadă lungă de scădere. În acea perioadă tulbure în care protestele populaţiei împotriva situaţiei economice se transformaseră în jafuri, un tânăr militar, Hugo Chavez, a avut o tentativă lovitură de stat în 1992, pentru a care a fost închis vreme de doi ani, reuşind însă ulterior să câştige alegerile prezidenţiale din 1998.
Iniţial populist cu discurs îndreptat împotriva corupţiei din Venezuela, Chavez şi-a schimbat atitudinea dând vina pentru toate relele pe bogaţii din ţară şi pe prietenii lor americani, după o lovitură de stat îndreptată împotriva lui din 2002. A declanşat ceea ce el numea „Revoluţia Bolivariană” (socialistă), bazându-se,ca şi predecesorii lui capitalişti,pe rezervele de petrol ale ţării pentru a o finanţa. Profitând de creşterea preţului ţiţeiului, a investit în construcţia de locuinţe şi în îmbunătăţirea asistenţei medicale, câştigând simpatia clasei sărace.
O altă măsură a fost impunerea de preţuri fixe pentru alimente, iar când acest lucru le-a transformat într-o afacere neproductivă pentru companiile venezuelene, a recurs la importuri plătite cu banii din petrol. Susţinerea populară care l-a menţinut la putere i-a permis să treacă apoi la naţionalizarea a sute de companii. Când moneda naţională, bolivarul, a început să-şi piardă din valoare, a impus restricţii de cumpărare de valută şi a introdus un curs fix faţă de dolar.
Aceste măsuri au dus însă la criza din prezent. Bolivarul şi-a continuat prăbuşirea, căci, neputând cumpăra legal dolari, oamenii de afaceri au recurs la piaţa neagră, unde cursul este acum de peste 1.000 de bolivari la un dolar, faţă de cel oficial de 10 la 1, iar scăderea preţului petrolului a lăsat ţara fără valuta necesară importului de produse care să fie vândute la preţuri fixe, de unde şi penuria de alimente şi alte bunuri.
Măsura naţionalizării de ferme şi fabrici nu s-a dovedit.