BusinessMagazin

Tag: tablou

  • Record pe piaţa de artă: tabloul “Meule” de Claude Monet a fost vândut pentru 81,4 milioane de dolari

    “Meule”, un tablou al lui Claude Monet, din seria căpiţelor, a fost vândut la o licitaţie din New York, miercuri seară, pentru suma de 81,4 milioane de dolari, un record pentru maestrul impresionist, potrivit reprezentanţilor casei de licitaţii Christie’s, informează france24.com.

    Recordul anterior pentru Monet fusese atins în iunie 2008. La acea dată “Bassin aux nympheas” (Nuferi), fusese vândut pentru suma de 80,4 milioane de dolari la o licitaţie din Londra.

    Preţul final, care include taxele şi comisionul de licitaţie, a fost mult peste preţul estimat iniţial de Christie’s, de 45 de milioane de dolari.

    Licitaţia a durat aproape 15 minute, un timp neobişnuit de lung pentru o vânzare de acest tip.

    O femeie a stat timp îndelungat în camera de licitaţii până a făcut oferta de 53 de milioane de dolari, lăsându-le apoi cale liberă cumpărătorilor prin telefon.

    Tabloul care reprezintă un stog de fân conic, în amurg, face parte dintr-o serie de căpiţe pictate de Monet de-a lungul iernii din 1890-1891, în casa sa din Giverny, Normandia.

    Este una dintre operele rare ale lui Monet care s-a aflat într-o colecţie privată, au declarat reprezentanţii Christie’s.

    Seria “Căpiţelor” cuprinde în total 25 de tablouri.

    Celelalte picturi ale lui Monet se află la Musee d’Orsay din Paris, Metropolitan Museum of Art din New York, sau la Art Institute din Chicago. Acest tablou a fost achiziţionat în septembrie 1891 de către galeria de artă Knoedler & Co., care l-a adus în SUA.

    În ultimii ani, preţurile pentru operele lui Monet sau ale altor impresionişti celebri au înregistrat creşteri spectaculoase.

  • O nouă destinaţie turistică din ţara care i-a cucerit pe John Steinbeck, membrii Rolling Stones sau Federico Fellini

    Există în lume munţi mult mai înalţi, mult mai greu de cucerit şi mult mai cunoscuţi. Şi totuşi, Dolomiţii italieni sunt un spectacol vizual greu de depăşit. De la bază sau din vârf, de oriunde îi priveşti, ai în faţă o pânză pictată impecabil de un pictor suprem, care a ştiut că orice detaliu în plus sau în minus nu ar face decât să strice echilibrul acestui tablou.

    Nu sunt critic de artă, ba chiar nu mă pricep deloc. Îmi place frumosul, dar atât. Când vine vorba însă de călătorii, îmi place să cred că sunt un critic ceva mai avizat, cu ochiul format de frumuseţea multor locuri din lumea asta mare. Şi totuşi, în continuare este extrem de uşor să fiu luată prin suprindere, tocmai pentru că lumea este atât de mare şi diversă.

    Înainte să merg mai departe însă, trebuie să fac o mărturisire. Când vine vorba de Italia este posibil să fiu subiectivă, nu de alta dar este ţara mea preferată, pe care am vizitat-o probabil de peste 30 de ori; probabil după încă la fel de multe nu mă voi fi săturat. Şi totuşi, eterna Romă, romantica Toscana şi spectaculoasa coastă Amalfi i-au cucerit şi pe maeştrii peniţei, ai muzicii şi ai filmului. Aşa că John Steinbeck, membrii Rolling Stones şi Federico Fellini sunt doar câţiva dintre cei care-mi susţin ideea.

    Să revin însă la Dolomiţi, un lanţ muntos cu o geometrie aparte, cu culmi golaşe dar cu păduri dese de conifere care ţin de cald munţilor pe alocuri. Nu cred că există un sezon greşit în care să ajungi în zonă, pentru că indiferent de culoarea în care este îmbrăcat peisajul, va fi un tablou demn de admirat. Totuşi, un strop de soare este posibil să schimbe întregul peisaj. În bine. Noi am vânat soarele în zilele pe care le-am petrecut pe drumuri şerpuite care ajung la 2.400 de metri altitudine, prin cabane de munte din lemn şi în cafenele cu ceai aromat. S-a jucat de-a v-aţi ascunselea cu noi, însă l-am găsit de câteva ori bune, aşa că ne-am putut bucura de el. Am aterizat pe aeroportul din Milano şi peste jumătate de oră eram la bordul unui „animalic“ Smart ForFour. Nu mă pricep la maşini, însă pentru o excursie la munte eu acum aş alege altceva. O „bestie“ mai mare poate, deşi o să vedeţi că şi acest monstru micuţ s-a descurcat admirabil pentru o echipă de piloţi formată din trei fete.

    Trei ore mai târziu, prima oprire a fost la Molveno, un fel de poartă de intrare în regiunea munţilor Dolomiţi. Lacul şerpuia printre munţii, în timp ce în orăşelul de la bază domnea liniştea. Am decis să luăm telecabina (şi apoi şi telescaunul) ca să ajungem pe la 1.500 de metri altitudine să vedem cum arată lumea de sus. Era învăluită în ceaţă, însă aveai totuşi, pentru scurt timp, o senzaţie de putere. Pentru câteva minute, cât am stat sus, doar noi trei şi norii, eram stăpânele lumii. Am coborât rapid cu picioarele pe pământ şi după ce am înghiţit o pizza fără gust (da, da, în Italia), am pornit mai departe. Înainte să ajung la Bolzano, cel mai important oraş al zonei, trebuie să mai fac o mărturisire (ultima, sper). În zona asta a Italiei nu prea eşti în cizmă, ci mai degrabă în Austria. Cei mai mulţi locuitori vorbesc germana (unii chiar nu rup boabă de italiană), iar bucătăria, bucătăria… există dar lipseşte cu desăvârşire. Cel puţin eu aşa am simţit-o după ce un singur ştrudel cu mere mi-a dus papilele gustative pe culmile plăcerii. Poate nu am găsit wurst-ul potrivit, pentru că acest fel de mâncare este de bază în multe dintre restaurantele din zonă. Noroc că se mai strecoară din când în când un sandviş cu prosciutto să ne amintească de faptul că totuşi suntem în Italia, deşi aproape de graniţa cu Austria. Când vine vorba de vin (mai ales de prosecco), nu există niciun motiv de îngrijorare. Licoarea lui Bacchus reuşeşte cu succes să spele păcatele tuturor wurst-ilor de dinainte.

    Am ajuns în sfârşit în Bolzano, la bordul aceluiaşi Smart ForFour care nu a dat niciun semn de oboseală. Bolzano este un orăşel găzduit la sânul munţilor care îl protejează, ascunzându-l între culmi înverzite. Este un bun popas către adevăraţii Dolomiţi, cum îmi place mie să spun. Cu case colorate şi pictate, cu cafenele pline ochi de turişti şi localnici însoţiţi de prietenii lor patrupezi, Bolzano merită o vizită, mai ales duminica, când este zi de târg şi când munţi de parmezan şi prosciutto se vând în plină stradă, nu înainte de o degustare pe cinste a tuturor bunătăţilor expuse. Dacă mai adaugi şi un pretzel nemţesc, doar aşa, de garnitură, atunci micul dejun e gata. Acest festin poate fi urmat de un cappuccino înspumat şi de o plimbare leneşă pe străduţele înguste şi şerpuite. Seara însă, Bolzano se transformă şi devine un oraş studenţesc, un oraş al petrecerilor în plină stradă, al barurilor aglomerate care îşi servesc clienţii în drum. Este o transformare interesantă ce merită testată, cum animalul leneş se transformă într-un party animal la lăsarea întunericului.

    Mai departe însă, cu cât te îndepărtezi de oraş, peisajele devin mai sălbatice, mai spectaculoase. Înspre Santa Maddalena culmile stâncoase se văd în depărtare, la înaintare fiind băgate dealuri cu vârfuri molatece, rotunjite, însă pictate într-un verde crud chiar şi în miez de toamnă. Casele sunt toate din lemn şi se integrează perfect în peisajul pe fundalul căruia se profilează înălţimile. Unde mai pui că întreaga zonă a Dolomiţilor este binecuvântată cu unele dintre cele mai frumoase lacuri din lume, ascunse însă în inima pădurilor sau într-o vale parcă formată special de munţi. Braies este unul dintre acele lacuri pe care le vezi în poze şi crezi că este o combinaţie de minune a naturii cu multă îndemânare în Photoshop. Odată ajuns acolo îţi dai seama că e doar natura responsabilă pentru verdele uşor turcoaz, pentru modul în care crestele pudrate cu zăpadă se reflectă în apa limpede şi liniştită. Munţii ascund multe alte comori, însă lacurile sunt ceva aparte, asemeni unor smaralde neşlefuite care reuşesc să reflecte lumina mai frumos decât orice încercare de Photoshop. Când ajungi la Carezza, un alt lac ascuns de munţi, ai senzaţia că imaginea este ireală. Este un lac mic, pe care îl poţi cuprinde uşor cu vederea, dar care ascunde parcă în adâncuri ceva pietre preţioase colorate ce se reflectă la suprafaţă. Un altfel de curcubeu. Ca să ajungi însă aici trebuie să treci prin Cortina D’Ampezzo, poate una dintre cele mai cunoscute staţiuni montane din lume. Nu ştiu să schiez, aşa că nu planificasem să merg vreodată aici, dar cum drumurile de munte te poartă pe unde cred ele, am ajuns şi am simţit nevoia ca pentru o vreme să mă opresc şi să admir măreţia naturii. Oriunde mă uitam vedeam munţi, un spectacol de care nu părea că mă pot plictisi. Am plecat mai departe cu acelaşi montru pe patru roţi iar drumul şerpuit ne-a purtat spre altitudini mai înalte; începuse să şi ningă. De-a lungul călătoriei a nins de trei ori în trei locuri diferite; o pătură subţire se aşezase pe jos şi mai ales pe creste. Înaintam şi mă gândeam că o maşină atât de mică, ce începuse cumva să gâfâie, o să obosească şi o să ne „lase“ la un moment dat. Am ajuns la 2.000 de metri şi am început coborârea; am răsuflat uşurată, dar nu ştiam că drumul avea să coboare ca să urce iar chiar mai sus, pe la 2.400 de metri. Cel mai înalt vârf din Dolomiţi ajunge aproape de 3.400 de metri, însă şi la 2.400 de metri (unde ne-a dus pe noi drumul şi maşina) eram cu capul în nori şi cu părerea că doar dacă întindem mâna putem atinge culmea.

    Am coborât şi ne-am îndreptat spre aeroport, lăsând în urmă munţii; mi-am dat seama că deja îmi lipsea aerul tare, puţin obositor şi îngheţat. Îmi lipsea să fiu acolo sus, cu capul în nori. Acolo unde se avântă vulturii.

  • Un român transformă paiele de orez în opere de artă – FOTO

    Răbdare, talent şi multă pasiune, iată ingredientele necesare pentru crearea unor tablouri inedite, din… paie de orez.

    Petru Ciuciulete, din oraşul Jimbolia, a început să creeze primele lucrări în urmă cu 42 de ani:

    „Era în perioada în care m-am căsătorit. În casa socrilor mei exista un tablou cu o pagodă, realizat din paie, pe care aceştia l-au adus din Rusia. În aceeaşi zi, din fânul strâns de pe marginea drumului, am făcut şi eu un tablou asemănător. Apoi, am început să lucrez numai cu paie de orez”.

     „Eu am lucrat în armată şi acum sunt pensionar, am colegi în toată ţara. Ei îmi trimit paiele”, explică artistul.

    Pregătirea lor presupune multă muncă şi migală. E un întreg proces tehnologic: „Paiele se taie cu foarfeca înainte de recoltare, apoi sunt tratate cu soluţii, ca mai apoi să fie călcate. Urmează alte etape, una în care firele se pun în lapte degresat şi alta în care se lasă în oţet, pentru îndepărtarea urmelor de caseină. Schiţa se face pe calc, iar paiele sunt tăiate pentru a putea fi aplicate, cu multă migală, pe desen”.

    Cea mai mare lucrare pe care a realizat-o se află în Catedrala Mitropolitană din Timişoara, având laturile de 1,20 metri şi 90 de centimetri. Lucrarea reprezintă chiar catedrala, fiind dăruită de autor fostului mitropolit ÎPS Nicolae. Alte două tablouri se găsesc în biserica ortodoxă din Jimbolia.

    Cititi mai multe pe www.renasterea.ro

  • Un român transformă paiele de orez în opere de artă – FOTO

    Răbdare, talent şi multă pasiune, iată ingredientele necesare pentru crearea unor tablouri inedite, din… paie de orez.

    Petru Ciuciulete, din oraşul Jimbolia, a început să creeze primele lucrări în urmă cu 42 de ani:

    „Era în perioada în care m-am căsătorit. În casa socrilor mei exista un tablou cu o pagodă, realizat din paie, pe care aceştia l-au adus din Rusia. În aceeaşi zi, din fânul strâns de pe marginea drumului, am făcut şi eu un tablou asemănător. Apoi, am început să lucrez numai cu paie de orez”.

     „Eu am lucrat în armată şi acum sunt pensionar, am colegi în toată ţara. Ei îmi trimit paiele”, explică artistul.

    Pregătirea lor presupune multă muncă şi migală. E un întreg proces tehnologic: „Paiele se taie cu foarfeca înainte de recoltare, apoi sunt tratate cu soluţii, ca mai apoi să fie călcate. Urmează alte etape, una în care firele se pun în lapte degresat şi alta în care se lasă în oţet, pentru îndepărtarea urmelor de caseină. Schiţa se face pe calc, iar paiele sunt tăiate pentru a putea fi aplicate, cu multă migală, pe desen”.

    Cea mai mare lucrare pe care a realizat-o se află în Catedrala Mitropolitană din Timişoara, având laturile de 1,20 metri şi 90 de centimetri. Lucrarea reprezintă chiar catedrala, fiind dăruită de autor fostului mitropolit ÎPS Nicolae. Alte două tablouri se găsesc în biserica ortodoxă din Jimbolia.

    Cititi mai multe pe www.renasterea.ro

  • Adrian Ghenie a doborât un nou record: un tablou al artistului român s-a vândut cu 9 milioane de dolari

    Tabloul ‘Nickelodeon’, pictat de artistul român Adrian Ghenie, a fost vândut pentru suma de 9 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate joi seară, la Londra, de casa de licitaţii Christie’s, fiind vorba de un record absolut pentru pictorul român, potrivit Business Review.

    Tabloul vândut pentru suma de 9 milioane de dolari a fost expus şi anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

    Preţul estimativ al casei de licitaţii pentru tabloul ‘Nickelodeon’, care a fost pictat în 2008, era de 1 – 1,5 milioane de lire sterline.

    Preţul total pentru această pictură a fost de 7,1 milioane de lire sterline, adică 9 milioane de dolari şi reprezintă un record absolut pentru pictorul român. Tabloul este pictat pe două plăci de 2.38x 4.14 metri, iar numele său reprezintă o sală de cinema mică dintr-un cartier, dar şi un post de televiziune american pentru copii. Titlul face trimitere spre influenţa televiziunii asupra tinerei generaţii fiind şi o trimitere spre elementele iconice pe care autorul le împrumută din tehnica cinematografică, după cum a mărturisit însuşi pictorul.

    În cadrul licitaţiei a mai fost vândut un tablou al lui Ghenie numit ‘The surgeon and his soul/ Chirurgul şi sufletul său’ al cărui preţ a fost estimat iniţial între 150.000 şi 200.000 de lire sterline, dar a ajuns la suma de 341.000 de lire.

    La începutul anului, pictorul Adrian Ghenie a doborât un nou record (ce-i drept, deţinut tot de el) săptămâna trecută, când lucrarea sa „The sunflowers in 1937“ s-a vândut pentru aproape 4 milioane de euro în cadrul unei licitaţii organizate de Sotheby’s.

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Adrian Ghenie a doborât un nou record: un tablou al artistului român s-a vândut cu 9 milioane de dolari

    Tabloul ‘Nickelodeon’, pictat de artistul român Adrian Ghenie, a fost vândut pentru suma de 9 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii organizate joi seară, la Londra, de casa de licitaţii Christie’s, fiind vorba de un record absolut pentru pictorul român, potrivit Business Review.

    Tabloul vândut pentru suma de 9 milioane de dolari a fost expus şi anul trecut la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

    Preţul estimativ al casei de licitaţii pentru tabloul ‘Nickelodeon’, care a fost pictat în 2008, era de 1 – 1,5 milioane de lire sterline.

    Preţul total pentru această pictură a fost de 7,1 milioane de lire sterline, adică 9 milioane de dolari şi reprezintă un record absolut pentru pictorul român. Tabloul este pictat pe două plăci de 2.38x 4.14 metri, iar numele său reprezintă o sală de cinema mică dintr-un cartier, dar şi un post de televiziune american pentru copii. Titlul face trimitere spre influenţa televiziunii asupra tinerei generaţii fiind şi o trimitere spre elementele iconice pe care autorul le împrumută din tehnica cinematografică, după cum a mărturisit însuşi pictorul.

    În cadrul licitaţiei a mai fost vândut un tablou al lui Ghenie numit ‘The surgeon and his soul/ Chirurgul şi sufletul său’ al cărui preţ a fost estimat iniţial între 150.000 şi 200.000 de lire sterline, dar a ajuns la suma de 341.000 de lire.

    La începutul anului, pictorul Adrian Ghenie a doborât un nou record (ce-i drept, deţinut tot de el) săptămâna trecută, când lucrarea sa „The sunflowers in 1937“ s-a vândut pentru aproape 4 milioane de euro în cadrul unei licitaţii organizate de Sotheby’s.

    Deşi estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, „The Sunflowers in 1937“, un ulei pe pânză realizat de Adrian Ghenie în 2014, s-a vândut la o valoare de patru ori mai mare. Cei de la Quartz au notat că „pictorul român, intrând în faza de mijloc a carierei sale, continuă să stabilească la licitaţii preţuri de ordinul milioanelor“. Precedentul record al artistului român a fost înregistrat în iulie 2014, când lucrarea sa „The Fake Rothko“ a fost vândută cu 1,77 milioane de euro, tot la o licitaţie organizată de Sotheby’s, la Londra.

    Licitaţia de la Sotheby’s vine la scurt timp după ce Gerhard Richter, cel mai valoros artist din Europa, a denunţat preţurile excesive la care a ajuns piaţa tablourilor, numind acest fapt chiar un fel de „cult al personalităţii“. În cadrul unui interviu acordat publicaţiei Die Zeit, pictorul de 82 de ani a spus că preţurile exagerate plătite pentru operele sale la licitaţii stau dovadă pentru „cât de nebunesc s-a dezvoltat piaţa de artă“, fiind de părere că lucrările nu mai au nicio legătură cu eticheta ataşată. În martie 2015, tabloul său „Abstraktes Bild“ s-a vândut pentru 46,3 milioane de dolari, iar pictorul s-a arătat uimit de succesul operei sale din 1986: „Sunt şocat de preţuri, chiar dacă pentru mine acestea sunt veşti bune. Piaţa de artă a ajuns la nişte valori mult prea mari, iar pentru mine asta e la fel de greu de înţeles ca limba chineză sau ca legile fizicii“.

    Licitaţia din februarie de la Sotheby’s pare cumva să confirme cele declarate de Richter, valoarea tranzacţiilor fiind în scădere cu 44% faţă de anul trecut. „Vedeta“ licitaţiei ar fi trebuit să fie chiar un tablou abstract semnat de Richter, dar acesta a fost retras de la vânzare. Motivul ar fi fost, susţin cei de la Quartz, că dealerul s-a aşteptat la o sumă mult sub cerinţele sale. Surpriza a venit însă de la Adrian Ghenie, Sotheby’s reuşind să vândă tabloul său din 2014 unui colecţionar chinez la o sumă mult peste estimări. Cum a ajuns însă pictorul de 39 de ani să salveze o licitaţie atât de importantă?

    Adrian Ghenie nu ar fi reuşit niciodată să vândă în România un tablou cu aproape 4 milioane de euro; pictori români de renume nu s-au apropiat niciodată de astfel de sume. De altfel, înainte de Ghenie, recordul îl deţinea Nicolae Grigorescu cu a sa „Ţărăncuţă odihnindu-se”, tablou cumpărat în 2011 cu suma de 270.000 de euro. Occidentul pare însă să îi priască lui Ghenie, Berlinul reprezentând cea mai importantă comunitate de artişti din Europa şi, probabil, din întreaga lume.

    Adrian Ghenie s-a născut în 1977 în Baia Mare, a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi a locuit atât în ţară cât şi la Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană. El a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind principalul reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti.

    Tabloul său „Regele“ a fost vândut la o licitaţie din iunie 2013, de la Londra, cu 212.238 de euro. Totodată, tabloul „Dr. Mengele 2“ a fost vândut pentru 140.747 de euro la licitaţia de artă contemporană organizată în februarie, la Londra, de Sotheby’s, după cum informa la momentul respectiv casa de licitaţii Artmark.

    Adrian Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B, extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate.

    Pictorul este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul „Georges Pompidou“. Printre fanii artistului s-ar număra, potrivit celor de la artnet.com, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

    În iunie 2014, casa de licitaţii Sotheby’s a vândut lucrarea lui Ghenie „The Fake Rothko“ cu suma de 1,778 milioane de euro. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic. În luna octombrie, Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Cele mai de success lucrări au fost „Blue Rain“, la licitaţia de la Christie’s, adjudecată pentru suma de 650.000 de euro, în vreme ce la Sotheby’s „Duchamp’s Funeral“ a fost adjudecat pentru suma de 1.285.300 de euro.

    În urma acestei licitaţii, The Independent, una dintre cele mai prestigioase publicaţii britanice, l-a elogiat pe artistul român. Articolul în cauză prezenta diverse momente din viaţa lui Ghenie, mai ales din perioada copilăriei, cum ar fi amintiri despre bunica sa care aducea animalele în casă în timpul iernii sau despre tatăl său.

    Adrian Ghenie este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi pictori români din generaţia sa, dar renumele l-a câştigat pe meleaguri străine. Pentru a vă putea ilustra mai bine acest aspect, am comparat pagina de Wikipedia în limba română a lui Adrian Ghenie cu cea în limba engleză. Descrierea pictorului numără 253 de cuvinte în limba română şi 1.038 de cuvinte în limba engleză. Acest lucru arată, deşi într-un mod destul de necizelat, că pictorul se bucură de mai multă recunoaştere peste hotare. Are legătură, desigur, şi cu mărimea pieţei de artă din România şi mai ales cu puterea de cumpărare a colecţionarilor.

  • Imagini uluitoare din casa de 12 milioane de dolari a lui Johnny Depp – GALERIE FOTO

    Celebrul actor american Johnny Depp a scos la vânzare casa pe care o deţine în Los Angeles, estimată la 12,7 milioane de dolari.

    Proprietatea scectaculoasă exprimă pasiunea actorului pentru artă, printre obiectele decorative numărându-se o pictură murală semnată de artiştii brazilieni gemeni OSGEMOS, care ocupă un perete întreg.

    Johnny Depp a plătit 7,2 milioane pe casă, la momentul achiziţiei în 2007.

    Sursa: CNN

  • Cele mai bizare întrebări de la interviul de angajare: “Dacă nu îţi ofer acest job, ai vrea să ieşi cu mine la o întâlnire?”

    Cei mai mulţi dintre noi primim, ocazional, întrebări destul de bizare. Ce e însă de făcut dacă asta se întâmplă în timpul unui interviu?

    În general, aceste interviuri de angajare sunt gândite pentru a pune în dificultate candidaţii slabi, dar sunt unele întrebări pentru care nimeni nu se poate pregăti. Cei de la Quora au selectat cele mai bizare astfel de întrebări postate de cei care au aplicat pentru diverse joburi.

    “M-au întrebat unde aş ascunde un cadavru sau care este episodul meu preferat din South Park în cadrul unui singur interviu”, povesteşte Adam Newman.

    Keith Boskey, manager în industria jocurilor pentru calculator, descrie experienţa din timpul unui interviu pentru un job part-time la o firmă de avocatură. Bărbatul povesteşte că a primit o întrebare cel puţin ciudată: “Dacă ai putea fi orice legumă din lume, ce ai fi?”

    Avocatul Philip Rosmarin îşi aminteşte perioada când a lucrat în cadrul unei agenţii de publicitate. “Aveam agăţat de peretele din spatele biroului un tablou uriaş cu Adolf Hitler, pentru că voiam să mă asigur că toţi cei care veneau la interviu pentru job puteau să îl vadă. Am angajat o femeie, singura care a avut curajul să întrebe ce caută acel tablou acolo”.

    Nitin Gupta, om de ştiinţă indian, a primit una dintre cele mai ciudate întrebări din partea unei femei manager. “Dacă nu îţi ofer acest job, ai vrea să ieşi cu mine la o întâlnire?” A înţeles că regulile corporatiste interzic întâlnirile dintre angajaţi, aşa că a ales-o pe ea în locul jobului.

  • Cele mai scumpe zece tablouri vândute vreodată

    Cea mai valoroasă pictură realizată vreodată este Mona Lisa, estimată de specialişti la aproape 800 de milioane de dolari. Această operă de artă nu a fost însă scoasă la vânzare, aşa că titlul de cel mai scump tablou vândut vreodată (în mod public, cel puţin) revine “Jucătorilor de cărţi” semnat de Paul Cezanne.

    Un aspect interesant este că din cele mai scumpe 50 de tablouri vândute vreodată, doar şapte au fost realizate înainte de anul 1850. Cele mai multe picturi tranzacţionate sunt moderne (realizate după 1920-1930).

    1. Paul Cezanne – Jucătorii de cărţi

    Vândut în 2011 pentru 273 milioane dolari

    2. Jackson Polloc – Nr. 5

    Vândut în 2006 pentru 164 milioane dolari

    3. Willem de Kooning – Femeie III

    Vândut în 2006 pentru 161 milioane dolari

    4. Pablo Picasso – Visul

    Vândut în 2013 pentru 144 milioane dolari

    5. Gustav Klimt – Portretul al Adelei Bloch-Bauer I

    Vândut în 2006 pentru 157 milioane dolari

    6. Vincent Van Gogh – Portret al Dr. Gachet

    Vândut în 1990 pentru 151 milioane dolari

    7. Francis Bacon – Trei studii ale lui Lucian Freud


    Vândut în 2013 pentru 144 milioane dolari

    8. Pierre-Auguste Renoir – Balul morii de la Galette

    Vândut în 1990 pentru 143 milioane dolari

    9. Pablo Picasso – Băiat cu pipă

    Vândut în 2004 pentru 130 milioane dolari

    10. Edvard Munch – Ţipătul

    Vândut în 2012 pentru 123 milioane

  • Pictura cu faţa umană

    Se pictează pe hârtie, pânză, sticlă, lemn, chiar şi pe ziduri sau asfalt, dar unii artişti consideră că se pot exprima cel mai bine atunci când aştern culorile pe trupul uman. O astfel de artistă este americanca Alexa Meade, din Los Angeles, care pictează modele pe trup şi pe faţă, le suprapune pe fundaluri pregătite dinainte astfel încât să aplatizeze imaginea, după care realizează fotografii spectaculoase, scrie CNN.

    Cel mai dificil lucru în crearea unor asemenea lucrări, afirmă artista, este să reuşeşti să faci modelele să stea nemişcate, motiv pentru care ea încearcă să termine cât mai repede. Printre cele mai importante creaţii ale sale se numără o serie de imagini care închipuie un calendar în stilul vechilor afişe americane.