Lumea ştiinţifică a acceptat ideea evoluţiei umane, supravieţuirea celor mai puternici şi selecţia naturală. Cercetătorii nu se pot decide însă dacă oamenii mai pot evolua ca specie.
Un specialist de la Harvard consideră că încă evoluăm. Cercetările sale prezintă modul în care corpul uman se schimbă constant.
Vezi aici de ce evoluţia umană nu s-a oprit şi ce a descoperit specialistul Harvard!
“Au îndreptat armele poporului spre popor”, a declarat Erdogan la Aeroportul Ataturk din Istanbul, dând asigurări că Administraţia sa a restabilit controlul.
Ministrul Justiţiei, Bekir Bozdag, a dat asigurări că tentativa de lovitură de stat a fost învinsă definitiv.
“Autorii loviturii de stat nu deţin nicăieri controlul în mod corespunzător; vor fi învinşi inclusiv în zonele în care deţin controlul, iar cei care au preluat mijloace aeriene vor fi doborâţi”, a spus Bozdag, citat de agenţia Anadolu.
Erdogan supravieţuieşte loviturii de stat, sprijinul a venit de unde acesta se aştepta mai puţin
Teoria ar putea schimba radical metodele de tratare a cancerului în viitor, deoarece până acum cercetătorii s-au axat pe înfometarea celulelor canceroase.
Există trei tipuri de tumori gliale: astrocitom, oligodendrogliomul şi glioblastom, boli foarte greu de tratat. Glioblastomul este una dintre cele mai agresive forme, 30% dintre pacienţi supravieţuiesc mai puţin de doi ani după ce sunt diagnosticaţi.
Vezi aici descoperirea de proporţii legată de cancer. ”Timp de 60 de ani am crezut asta”
Forţele irakiene au eliberat oraşul Fallujah din Irak de sub controlul ISIS, dar în ciuda acestui fapt, localnicii care au fugit se tem că întoarcerea acasă le-ar putea fi fatală. Mulţi oameni încă se află în taberele de refugiaţi, luptându-se zilnic pentru hrană şi apă.
Zilele petrecute de aceşti oameni în taberele de refugiaţi sunt bătălii continue pentru supravieţuire. Aici, oamenii sunt conduşi de o singură idee: cel mai puternic supravieţuieşte.
Una dintre cele mai tulburătoare poveşti este cea a unei refugiate pe nume Umm Issam. Când fiul ei în vârstă de cinci ani i-a cerut să-l omoare pentru că îi era prea foame, femeia a înţeles că nu se va mai întoarce niciodată acasă. ,E cald şi plin de praf aici, nu există suficientă apă sau mâncare, dar putem supravieţui”, a spus ea, referindu-se la taberele amenajate. “Nu vreau să merg înapoi. Am trecut prin atât de multe: americanii, Al-Qaeda, ISIS, foame. Nu ştiu ce urmează, dar Fallujah este blestemat, eu nu mă întorc”.
Guvernul a declarat că distrugerile provocate de luptă au fost limitate şi a promis să facă tot posibilul pentru a permite zecilor de mii de civili strămutaţi să se întoarcă la casele lor. Oraşul Fallujah a fost timp de doi ani sub conducerea tiranică a Statului Islamic şi multe alte luni sub asediul, timp în care populaţia a fost înfometată. Umm Issam le-a spus celor de la Daily Mail că nu ar mai putea niciodată să fie fericită în oraşul din care vine.
Sursă foto: Daily Mail
Forţele irakiene au eliberat oraşul Fallujah din Irak de sub controlul ISIS, dar în ciuda acestui fapt, localnicii care au fugit se tem că întoarcerea acasă le-ar putea fi fatală. Mulţi oameni încă se află în taberele de refugiaţi, luptându-se zilnic pentru hrană şi apă.
Zilele petrecute de aceşti oameni în taberele de refugiaţi sunt bătălii continue pentru supravieţuire. Aici, oamenii sunt conduşi de o singură idee: cel mai puternic supravieţuieşte.
Una dintre cele mai tulburătoare poveşti este cea a unei refugiate pe nume Umm Issam. Când fiul ei în vârstă de cinci ani i-a cerut să-l omoare pentru că îi era prea foame, femeia a înţeles că nu se va mai întoarce niciodată acasă. ,E cald şi plin de praf aici, nu există suficientă apă sau mâncare, dar putem supravieţui”, a spus ea, referindu-se la taberele amenajate. “Nu vreau să merg înapoi. Am trecut prin atât de multe: americanii, Al-Qaeda, ISIS, foame. Nu ştiu ce urmează, dar Fallujah este blestemat, eu nu mă întorc”.
Guvernul a declarat că distrugerile provocate de luptă au fost limitate şi a promis să facă tot posibilul pentru a permite zecilor de mii de civili strămutaţi să se întoarcă la casele lor. Oraşul Fallujah a fost timp de doi ani sub conducerea tiranică a Statului Islamic şi multe alte luni sub asediul, timp în care populaţia a fost înfometată. Umm Issam le-a spus celor de la Daily Mail că nu ar mai putea niciodată să fie fericită în oraşul din care vine.
Sursă foto: Daily Mail
Stând singur în inima desertului, la sute de kilometri depărtare de orice sură de apă sau de o altă plantă, „Copacul Vieţii” din Bahrain a devenit treptat în ochii oamenilor un simbol al naturii şi al vieţii. O dovadă în plus că viaţa poate continua în ciuda tuturor obstacolelor. Dincolo totuşi de aceste cuvinte motivaţionale, un mister planează asupra acestui copac. Cum de reuşeşte să supravieţuiască în asemenea condiţii? Bătrân, cu o vârstă de 400 de ani, copacul a uimit biologii şi oameni de ştiinţă, de ani de zile, şi chiar dacă au venit cu mai multe teorii, nici una nu pare să stea în picioare. Unii sugerează faptul că rădăcinile sale sunt înfipte foarte adânc în sol, astfel încât ajunge la mai multe surse de apă subterană, însă nimeni nu a fost în măsură să dovedească acest lucru.
Arborele este situat la o distanţă de 2 kilometri de muntele Jebel Dukhan, pe vârful unei dune de nisip. Misterul supravieţuirii sale în astfel de condiţii dure a dat naştere mai multor legende locale. Nativii sunt convinşi de fapul că pomul este cu adevărat Copacul Vieţii, fiind binecuvântat de însuşi Enki, zeul Sumerian al apei, şi este cel mai probabil o rămăşiţă din Grădina Edenului.
Copacul, cunoscut sub numele Sharajat-al-Hayat de către arabi, a continuat să crească în ciuda condiţiilor extreme, ajungând în prezent la 9,7 metri înălţime.
Stând singur în inima desertului, la sute de kilometri depărtare de orice sură de apă sau de o altă plantă, „Copacul Vieţii” din Bahrain a devenit treptat în ochii oamenilor un simbol al naturii şi al vieţii. O dovadă în plus că viaţa poate continua în ciuda tuturor obstacolelor. Dincolo totuşi de aceste cuvinte motivaţionale, un mister planează asupra acestui copac. Cum de reuşeşte să supravieţuiască în asemenea condiţii? Bătrân, cu o vârstă de 400 de ani, copacul a uimit biologii şi oameni de ştiinţă, de ani de zile, şi chiar dacă au venit cu mai multe teorii, nici una nu pare să stea în picioare. Unii sugerează faptul că rădăcinile sale sunt înfipte foarte adânc în sol, astfel încât ajunge la mai multe surse de apă subterană, însă nimeni nu a fost în măsură să dovedească acest lucru.
Arborele este situat la o distanţă de 2 kilometri de muntele Jebel Dukhan, pe vârful unei dune de nisip. Misterul supravieţuirii sale în astfel de condiţii dure a dat naştere mai multor legende locale. Nativii sunt convinşi de fapul că pomul este cu adevărat Copacul Vieţii, fiind binecuvântat de însuşi Enki, zeul Sumerian al apei, şi este cel mai probabil o rămăşiţă din Grădina Edenului.
Copacul, cunoscut sub numele Sharajat-al-Hayat de către arabi, a continuat să crească în ciuda condiţiilor extreme, ajungând în prezent la 9,7 metri înălţime.
Încă de la începuturi oamenii s-au grupat în aşezări pentru a supravieţui. De-a lungul istoriei, aceste grupări au evoluat în aşezări din ce în ce mai populate. În urmă cu 9.000 de ani, cea mai mare aşezare urbană era Çatalhöyük cu 1.000 de locuitori. Azi Tokyo conduce cu o populaţie de 38 milioane de oameni!
După Războaiele Mondiale cele mai multe oraşe s-au dezvoltat apid şi agresiv, care a generat o atracţie majoră pentru locuitorii ţării.
Această expansiune rapidă a adus de multe ori şi probleme de mediu, cauzate de poziţionarea geografică şi numărul ridicat de uzine şi maşini din trafic. De altfel, gestionarea unor astfel de oraşe gigant reprezintă una dintre principalele provocări ale secolului XXI, cu atât mai mult cu cât în multe dintre ele populaţia este în creştere.
1. Çatalhöyük este considerat de foarte mulţi ca fiind primul oraş al lumii, iar în anul 6500 î.e.n avea deja o populaţie de 3000 de oameni. Oraşul era atât de dens, încât oamenii mergeau pe acoperişuri şi nu pe stradă, potrivit Business Insider. Oraşul a fost abandonat în 5700 î.e.n
2. Uruk avea o populaţie de 40.000 de locuitori în 3300 î.e.n
Aflat pe malul râului Eufrat, Uruk s-a extins într-o perioadă în care agricultura a avut de suferit şi oamenii a trebuit să se grupeze pentru a putea supravieţuii. Legendarul Gilgamesh a condus oraşul în secolul 27 î.e.n.
3. Babylon (populaţie 60.000 în 1770 î.e.n)
Oraşul a devenit cunoscut în lume în secolul 6 î.e.n când a fost construite Grădinile suspendate din Babilon au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una din soţiile sale, Amytis sau Amuhea. De asemenea, oraşul este cunoscut din Biblie ca fiind un oraş al materialismului şi păcatului. Orşul a rămas o urbă importantă până în secolul 7 er noastră.
4. În anul 300 î.e.n în Alexandria trăiau 150.000 de oameni
Alexandria, Egipt, a fost fondat de către Alexandru cel Mare în 331 î.e.n. Oraşul s-a dezvoltat foarte mult şi a fost capitala ţării timp de 1000 de ani. Măreţia Alexandriei a scăzut în timpul imperiului roman.
Richard Norris Williams a rămas în istorie ca fiind un jucător de tenis foarte bun, dar şi ca a supravieţuit naufragiului Titanic.
Acesta s-a născut în Elveţia în 1891 şi a început să joace tenis la vârsta de 12 ani. În 1911 a câştigat campionatul elveţian de tenis, iar un an mai târziu a intrat la Harvard.
Williams se afla alături de tatăl său pe Titanic în aprilie 1912 când vasul s-a scufundat. Acesta a reuşit să ajungă la o barcă de salvare, însă chiar şi aşa a stat mai multe ore în apa îngheţată. În urma acestei experienţe picioarele lui Williams erau atât de degerate încât doctorul a vrut să i le amputeze. A refuzat operaţia şi început să facă exerciţii fizice. Se plimba din două în două ore. A avut noroc şi tratamentul a funcţionat. În acel an a câştigat primul US Open din carieră la categoria dublu mixt.
A mai câştigat US Open în 1914 şi 1916, chiar şi o cupă Davis la dublu, unde a făcut echipă cu Karl Behr, un alt supravieţuitor de pe Titanic
Cercetătorii ruşi au descoperit o bacterie care a supravieţuit 3,5 milioane de ani în permafrostul din Siberia şi care ar putea fi cheia longevităţii oamenilor.
După ce au secvenţiat ADN-ul acestei bacterii imune, ei au testat-o pe şoareci, celule sangvine umane şi musculiţe de oţet şi cereale, unde au obţinut rezultate pozitive.
Omul de ştiinţă rus Anatoli Brouchkov, de la Universitatea de Stat din Moscova, a decis să fie primul cobai uman, după ce s-a injectat cu ea.
Vezi aici ce s-a întâmplat după ce Anatoli Brouchkov şi-a injectat bacteria ”vieţii veşnice”!