Cea mai scumpă cină romantică din lume o poţi găsi la un restaurant din Singapore. Află cât costă extravaganţa
Cea mai scumpă cină romantică din lume valorează două milioane de dolari şi poate fi luată în restaurantul „CÉ LA VI” din Singapore.
Programul cinei include, de asemenea, un zbor cu elicopterul deasupra oraşului Singapore şi o călătorie cu o limuzină de lux Rolls-Royce, dar şi un inel cu diamant.
Mai multe şi galerie foto pe www.one.ro
Zilele trecute Uber a mai reuşit o performanţă, a obţinut cea mai mare finanţare obţinută de o companie privată din SUA, nu mai puţin de 3.5 miliarde de dolari, scrie Mashable.
De fapt, Uber este cel mai bine finanţat startup din lume, până acum reuşind să strângă 11.5 miliarde de dolari. Această ultimă finanţare nu a venit de la un grup de companii de venture capital, ci toţi banii au venit dintr-un singur loc, de la fondul de investiţii al Arabiei Saudite. Acesta este doar unul dintre multele fonduri suverane de pe glob ce investesc în startup-uri de tehnologie din întreaga lume.
Fondul de investiţii suveran din Singapore şi cel din China sunt alte exemple de fonduri care au investit masiv în astfel de afaceri. Fondul din Singapore a finanţat Snapchat, Xiaomi sau FlipKart, iar fondul chinez a finanţat Didi Chuxing, varianta chinezească a Uber şi Spotify a fost finanţată de fondul suveran din Abu Dhabi.
Aşadar fondurile de investiţii suverane sunt secretul finanţărilor importante pe care companii ca Uber sau Snapchat le obţin.
Oraşul Ploieşti se află pe locul al treilea în lume din punctul de vedere al vitezei de accesare a internetului, după Singapore şi Hong-Kong, a declarat, luni, Irina Lucan-Arjoca, director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), prezentă la o conferinţă pe tema proprietăţii intelectuale în mediul digital, scrie Digi24, potrivit Agerpres.
„România este pe locurile fruntaşe în Europa şi în lume din punctul de vedere al vitezei de accesare a internetului, atât la încărcare, cât şi la descărcare. Astfel, oraşul Ploieşti este pe locul trei în lume, după Singapore şi Hong-Kong”, a spus Lucan-Arjoca.
Potrivit acesteia, în Ploieşti, internetul are o viteză de 102,35 Mbps. Urmează oraşul Iaşi, cu 101,43 Mbps, şi Bucureştiul, cu 96,18 Mbps.
Citiţi mai multe pe www.digi24.ro
În fiecare an publicaţia airlineratings.com realizează topul celor mai sigure companii aeriene din lume. Ca şi în anii trecuţi şi anul acesta primul loc este ocupat de compania australiană Qantas, potrivit The Mirror.
Compania australiană a fost înfiinţată în 1920, iar din 1951 niciunul dintre avioanele sale nu a avut accidente în care să se înregistreze fatalităţi.
Clasamentul realizat de către publicaţie nu este unul tradiţional, iar restul companiilor au fost aranjate în ordine alfabetică: Air New Zealand, Alaska Airlines, All nippon Airlines, American Airlines, Cathay Pacific Airways, Emirates, Etihad Airways, EVA Air, Finnair, Hawaiian Airlines, Japan Airlines, KLM, Lufthansa, Scandinavian Airline System, Singapore Airlines, Swiss, United Airlines, Virgin Atlantic şi Virgin Australia.
Air New Zealand a fost declarată cea mai bună companie aeriană a anului 2016 pentru al treilea an consecutiv, în vreme ce British Airways a părăsit top 10. Qantas Airways a urcat două poziţii şi ocupă locul al doilea în clasament, în vreme ce Etihad Airways compleatează podiumul.
Premiile au fost acordate de AirlineRatings.com, care a luat în calcul mai mulţi factori, precum siguranţa pasagerilor şi experienţa din timpul zborului.
Premiile acordate de AirlineRatings.com pentru anul 2016:
Cea mai bună companie aeriană a anului: Air New Zealand
Cea mai bună companie aeriană – secţiunea First Class: Etihad Airways
Cea mai bună companie aeriană – secţiunea Business Class: Singapore Airlines
Cea mai bună companie aeriană – secţiunea Economy: Air New Zealand
Cea mai bună companie aeriană low-cost: Virgin America (The Americas), Scoot (Asia/Pacific), Kulula.com (Middle-East/Africa) and Norwegian (Europe)
Cea mai bună companie aeriană – secţiunea Lounge: Qantas
Cea mai bună companie aeriană – secţiunea Catering: Qantas
Cea mai bună companie aeriană – secţiunea divertisment în timpul zborului: Singapore Airlines
Cea mai bună companie aeriană – secţiunea echipaj de zbor: Virgin Australia/Virgin Atlantic
O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.
La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .
„Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.
Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.
Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.
Potrivit CNN, Singapore a fost declarată oficial ţara cu cei mai inteligenţi copii din lume, elevii şi studenţii cu rezultate excelente la învăţătură reprezentând regula, şi nu excepţia.
“Singapore este un caz fascinant. Această ţară a fost un important port britanic înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Când britanici au părăsit-o şi şi-au închis baza militară de aici, Singapore era într-o situaţie foarte proastă. Însă, acum, ei au una dintre cele mai performante economii din lume. Au reuşit asta datorită educaţiei”, a declarat Marc Tucker, preşedintele Centrul Naţional pentru Educaţie şi Economie, din SUA.
Marc Tucker a explicat că secretul sistemului educaţional din Singapore este reprezentat de calitatea cadrelor didactice: “Profesorii sunt recrutaţi din rândul celor care au obţinut rezultate foarte bune în timpul liceului sau facultăţii”.
CNN notează că modul în care a fost conceput sistemul de învăţământ s-a schimbat la începutul anilor ’70, când economia a demonstrat că este nevoie de forţă de muncă inteligentă, pregătită să facă faţă noilor tehnologii. Astfel, s-a trecut de la un sistem în care învăţatul pe de rost era regula la unul care încurajează creativitatea elevului.
“Şi-au pus întrebarea: Ce putem face astfel încât copiii noştri să aibă succes într-o economie a viitorului? Le-a fost clar, de la început, că economia mondială nu mai recompensează oamenii pentru ceea ce ştiu. Google ştie totul. Sunt recompensaţi oamenii care ştiu ce să facă cu ceea ce ştiu. Accentul pe aplicarea şi utilizarea creativă a cunoştinţelor reprezintă un aspect important, foarte important în Singapore şi în alte ţări asiatice”, a declarat Andreas Schleicher, director în cadrul Organizaţiei pentru Cooperarea şi Dezvoltarea Economică.
Un alt aspect important al sistemului de învăţământ din Singapore îl reprezintă începerea educaţiei la o vârstă foarte fragedă.
“Primii ani din viaţa unui copil sunt foarte importanţi. Deci, atunci când copilul are încredere în el, acea încredere îl va ajuta în primii ani de şcoală. Nu ne dorim doar copii deştepţi, ci copii optimişti”, a declarat Diana Ong, educatoare la o grădiniţă din Singapore.
Andreas Schleicher a mai spus că educaţia copilului reprezintă o componentă importantă în cultura acestor ţări. “Totul pleacă de la resursele financiare. Prioritară este educaţia. În aceste ţări, părinţii şi bunicii îşi vor investi ultimele resurse, ultimii bani în educarea copiilor lor. Se vedea asta şi în politicile statului, educaţia este primordială. Acesta este viitorul”, a mai spus Andreas Schleicher.
Mihaela Delu şi-a început cariera în Bucureşti, când avea 19 ani şi era încă studentă, cu un loc de muncă în cadrul companiei franceză Ipso. Ulterior angajării a început să călătorească în afara ţării şi povesteşte că acest lucru a făcut-o să creadă că ceea ce are nu este suficient.
Şi-a cunoscut viitorul soţ de origine americană în una dintre călătorii şi, pentru că acesta avea un loc de muncă în Singapore, numărul călătoriilor sale a crescut: Franta, Elvetia, Turcia, Italia, Lituatia, Thailanda, Indonezia, Singapore, Malaezia, etc. ”La fiecare 3 luni stabileam o destinaţie unde ne întâlneam” descrie ea perioada pe care o numeşte drept una dintre cele mai frumoase din viaţă.
Decizia plecării din România a venit după 7 ani petrecuţi în viaţa corporatistă. ”Mi-am putut întrevedea viitorul, care se descria într-un credit pe 30 de ani pentru un apartament, iar diferenţa o făcea dacă îmi puteam permite 2, 3 camere sau chiar o casă. Un job de birou cu stres şi compromisuri şi planuri pentru o vacanţă anuală”, descrie ea modul în care privea lucrurile la 27 de ani.
A luat decizia să plece din ţară, atât pentru că voia să îşi întemeieze o familie, cât şi din cauza rigorilor din mediul corporatist. ”Simţeam că mă plafonasem mult, că trăiam între 7:00 şi 18:00, cu implicare totală în muncă şi cu trai dependent de fiecare salariu”, povesteşte Delu.
S-a mutat în Singapore pentru a fi alături de soţul ei după ce s-a înscris la un master în managementul turismului în cadrul London School of Business and Finance. După mutarea în Singapore, cei doi au continuat să viziteze Bali – destinaţie pe care o descoperiseră în repetatele lor călătorii – iar în iarna anului 2014 au decis să parieze pe un business acolo. ”În aceeaşi călătorie am găsit un spaţiu comercial şi a fost mai mult o decizie pur sufletească”, povesteşte ea debutul aventurii antreprenoriale pe teritoriul asiatic.
Au închiriat spaţiul pe o perioadă de şase ani, plătind pentru întreaga perioadă 30.000 de dolari, din cauza regulilor impuse de balinezi. Deşi făcuseră contractul, nu aveau încă idee care va fi destinaţia spaţiului.”La început, am vrut să dezvoltăm o cafenea/juice bar, în care să comercializăm şi alte produse alimentare. Ulterior am descoperit că pentru a vinde produse alimentare, inclusiv cafea, era nevoie de un lung proces administrativ”, explică antreprenoarea.
Un consultant le-a recomandat să deschidă doar un magazin fără comercializare de alimente, pentru ca apoi să se ocupe de procesul de transformare în cafenea. Au trecut trei luni până să deschidă magazinul. ”La foarte scurt timp am realizat că nimic nu progresează în reparaţii dacă nu eram acolo”. A luat astfel decizia să renunţe la masterul din Singapore şi de a petrece mai mult timp în Bali. ”
”La început nu înţelegeam stilul încet de muncă al oamenilor, cât de mult timp au nevoie să se pregătească pentru o sărbătoare, de toate ceremoniile care păreau fără sfârşit şi în timpul cărora ei nu erau disponibili”, povesteşte Delu. S-a adaptat treptat la acest stil. ”Am înţeles că aceşti oameni încă nu au concept de motivare, target, competiţie, dar au concepte puternice legate de loialitate, onestitate, creativitate”.
Au transformat spaţiul într-un concept store, unde comercializează de la haine handmade sau create din material eco-friendly – produse balineze, bijuterii, picture, sticlă pictată, cărţi. Se adresează mai ales turiştilor, dar au şi clienţi din rândul comunităţilor de expatriaţi ce ce trăiesc acolo.
Antreprenoarea observă cum pe zi ce trece comunitatea persoanelor care aleg să spună nu vieţii în corporaţie aleg această destinaţie, mai ales datorită faptului că oraşul Ubud a fost pus pe harta turistică datorită cărţii şi filmului Eat Pray Love.
Mihaela Delu spune că investiţia în magazin s-a ridicat la 50.000 de dolari, iar după două luni, afacerea producea suficient pentru a acoperi cheltuielile. ”Dacă totul va continua la fel de optimist, previzionăm recuperarea investiţiei iniţiale în mai puţin de un an”.
Printre planurile de viitor se numără dezvoltarea unui eco resort, departe de oraş, pentru care previzionează o investiţie de 800.000 de dolari. Speră să realizeze proiectul în peste şapte ani pentru că ”Dacă în România ne plângem de proiecte care durează prea mult, aici perioada se dublează”.
O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.
La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .
„Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.
Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.
Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.