BusinessMagazin

Tag: rusia

  • Acţiunile Raiffeisen cresc cu 9% la Viena după ce banca austriacă a anunţat că va prelua 28% din Strabag de la o firmă deţinută de oligarhul Oleg Deripaska, într-un efort de reducere a expunerii pe piaţa din Rusia

    Cu 8,8% se apreciau în după-amiaza zilei de miercuri acţiunile Raiffeisen Bank International, ducând capitalizarea la 5,9 miliarde de euro pe Bursa de Valori de la Viena, conform MarketWatch.

    Evoluţia vine în contextul în care RBI a anunţat marţi că va prelua un pachet de circa 28% din acţiunile grupului austriac de construcţii Strabag, subliniind eforturile celor două companii de a-şi reduce expunerea pe piaţa rusă.

    Mai exact, Raiffeisen va cumpăra 28,5 milioane de acţiuni Strabag prin subsidiara din Rusia, în schimbul a 1,5 miliarde de euro. Deţinerea este vândută de Rasperia Trading, companie controlată de oligarhul rus Oleg Deripaska.

    La ora publicării ştirii, acţiunile Strabag creşteau cu 6,9% pe Bursa austriacă, la o valoare de piaţă de 4,2 miliarde de euro.

    „Prin această tranzacţie, RBI îşi reduce şi mai mult expunerea faţă de Rusia”, scriu reprezentanţii Raiffeisen într-un comunicat citat de Reuters.

    Negocieri între Viena şi Kiev: Austria şi-a dat acordul pentru cel de-al doisprezecelea pachet de sancţiuni UE împotriva Rusiei, după ce Ucraina a scos Raiffeisen de pe lista neagră

    RBI a studiat o divizare sau eventual o vânzare afacerii sale în Rusia de la începutul războiului din Ucraina în urmă cu aproape doi ani, dar a avertizat că o ieşire poate dura destul de mult timp şi este „foarte complexă”, scrie agenţia de ştiri.

    După declanşarea războiului din Ucraina, în 24 februarie 2022, acţiunile Raiffeisen au scăzut puternic pe fondul expunerii ridicate pe piaţa din Rusia.

    Recent, agenţia ucraineană pentru prevenirea corupţiei a suspendat statutul de sponsor de război pentru Raiffeisen.

     

     

  • BREAKING. Rusia a confiscat activele din Rusia ale grupului austriac OMV, principalul acţionar al Petrom

    Preşedintele rus Vladimir Putin a ordonat ca OMV să fie deposedată de participaţiia de mai multe miliarde de dolari în proiectele de extracţie a gazelor din zona arctică a Rusiei, scrie Reuters.

    Conform decretelor prezidenţiale publicate marţi noapte, participaţiile deţinute de OMV şi Wintershall Dea în zăcământul Yuzhno-Russkoye şi în proiectele Achimov vor fi confiscate şi revin unor companii ruseşti nou create.

    Cea mai mare confiscare de către Kremlin a activelor străine din Rusia vine după ceea ce Putin consideră a fi o declaraţie de război economic din partea Occidentului în legătură cu decizia Rusiei de a trimite mii de soldaţi în Ucraina în februarie 2022.

    Antreprenorii ruşi au obţinut controlul asupra unor active occidentale importante din Rusia, inclusiv asupra celor opt fabrici de bere ale Carlsberg, precum şi asupra întreprinderilor producătorului francez de iaurt Danone.

    Active de stat ruseşti în valoare de sute de miliarde de dolari au fost îngheţate în Occident, la fel ca şi activele oamenilor de afaceri şi investitorilor ruşi. Anul trecut, Germania a preluat controlul asupra unei importante rafinării de petrol din Schwedt, deţinută de ruşi, care furnizează 90% din combustibilul Berlinului.

    Decretele lui Putin oficializează o pierdere a controlului pe care BASF şi Wintershall Dea au semnalat-o din ianuarie 2023. Decretele au declarat că această măsură a fost luată pentru a proteja interesele naţionale pe fondul acţiunilor ilegale şi neprietenoase ale Occidentului în legătură cu activele ruseşti.

    Wintershall Dea, o societate mixtă între BASF şi firma de investiţii LetterOne a miliardarului rus Mikhail Fridman, era în curs de retragere din Rusia. OMV s-a retras anul trecut.

    BASF a declarat miercuri că societatea a aflat aceste informaţii din presă şi că în prezent analizează situaţia în detaliu.

    Compania a raportat o pierdere netă în 2022 afectată de o depreciere de 7,3 miliarde de euro cauzată în mare parte de deconsolidarea Wintershall Dea AG din Rusia.

    OMV se aştepta iniţial să înregistreze pierderi de 1,5-1,8 miliarde de euro (1,64-1,97 miliarde de dolari) din cauza retragerii din Rusia.

    Toate activităţile cu participare rusă, inclusiv participaţia Wintershall Dea la gazoductul Nord Stream, precum şi asocierile în participaţie cu producătorul de gaze Gazprom (GAZP.MM) urmează să fie separate din punct de vedere juridic până la jumătatea anului 2024.

    Atât zăcământul Yuzhno-Russkoye, cât şi proiectele Achimov sunt situate în regiunea Yamal-Nenets, în nordul extrem al Rusiei.

    Conform decretelor, participaţiile la proiectele Achimov urmează să fie transferate către societăţi cu răspundere limitată special înfiinţate şi, ulterior, oferite spre evaluare şi vânzare unei companii puţin cunoscute, numită Gazovyye Tekhnologii.

    Activele OMV vor fi vândute ulterior societăţii pe acţiuni SOGAZ, care furnizează asigurări pentru Gazprom.

  • Negocieri între Viena şi Kiev: Austria şi-a dat acordul pentru cel de-al 12-lea pachet de sancţiuni UE împotriva Rusiei, după ce Ucraina a scos Raiffeisen de pe lista neagră

    Austria şi-a dat acordul pentru cel de-al 12-lea pachet de sancţiuni UE împotriva Rusiei, după ce Ucraina a scos Raiffeisen de pe lista neagră, au anunţat sâmbătă site-ul guvernului ucrainean şi un diplomat UE, scrie FT. 

    Austria făcuse presiuni pentru a scoate banca de pe lista ucraineană denumită “sponsori internaţionali ai războiului” – care îşi propune să ruşineze companiile care fac afaceri în Rusia şi care sprijină efortul de război, de exemplu, prin plata impozitelor.

    “Rezerva de sancţiuni a Austriei este ridicată”, a declarat un diplomat UE.

    Lista neagră nu are valoare juridică, dar este importantă din punct de vedere simbolic, întărind presiunea publică asupra Raiffeisen pentru a părăsi Rusia, lucru pe care banca austriacă a declarat că este dispusă să îl facă, dar care încă nu s-a întâmplat.

    “Statutul este suspendat pe perioada consultărilor bilaterale la care participă reprezentanţi ai Comisiei Europene”, a precizat sâmbătă site-ul guvernului ucrainean cu privire la statutul Raiffeisen.

    Austria dorea ca Raiffeisen să fie scoasă de pe lista neagră în schimbul semnării ultimului pachet de sancţiuni al UE împotriva Rusiei.

    Raiffeisen intenţiona să se desprindă de activităţile sale din Rusia, care asigură o linie de salvare în materie de plăţi pentru sute de companii din această ţară, după ce a fost supus la presiuni din partea autorităţilor internaţionale de reglementare.

  • Schimbare de macaz: UE vrea să dea statelor membre puterea de a bloca importurile de gaze din Rusia şi Belarus, la aproape doi ani de la invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina

    UE urmează să acorde statelor membre competenţa de a pune capăt importurilor de gaze din Rusia şi Belarus la aproape doi ani de la invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina.

    Orice stat membru va putea interzice companiilor din Rusia şi Belarus să cumpere capacitate în gazoductele şi terminalele sale de gaz natural lichefiat, potrivit unui proiect de text juridic propus de Bruxelles şi consultat de Financial Times.

    Propunerea ar putea oferi o bază pentru companiile energetice din UE pentru a ieşi din contractele cu furnizorii de gaze ruseşti fără a fi nevoite să plătească compensaţii mari, potrivit unui oficial de rang înalt din cadrul blocului.

    Deşi blocul cu 27 de membri şi-a redus treptat dependenţa de energia rusă după invazia din februarie 2022, încă mai primeşte aproximativ o zecime din aprovizionarea cu gaze, inclusiv transporturile de GNL, de la această ţară. Mai multe state membre, inclusiv Austria şi Ungaria, încă se bazează în mare măsură pe livrările ruseşti.

    Comisia Europeană vrea să împingă statele membre să întrerupă importurile de gaze rămase. Unele state membre, printre care Polonia şi statele baltice, au fost vocale în ceea ce priveşte solicitarea unor măsuri mai dure împotriva Moscovei.

    Potrivit proiectului legislativ, statele membre ale UE ar putea “limita parţial sau, dacă este justificat, complet” accesul la infrastructură pentru operatorii de gaze din Rusia şi Belarus “atunci când este necesar pentru a-şi proteja interesele esenţiale de securitate”.

  • Schimbare de macaz: UE vrea să dea statelor membre puterea de a bloca importurile de gaze din Rusia şi Belarus, la aproape doi ani de la invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina

    UE urmează să acorde statelor membre competenţa de a pune capăt importurilor de gaze din Rusia şi Belarus la aproape doi ani de la invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina.

    Orice stat membru va putea interzice companiilor din Rusia şi Belarus să cumpere capacitate în gazoductele şi terminalele sale de gaz natural lichefiat, potrivit unui proiect de text juridic propus de Bruxelles şi consultat de Financial Times.

    Propunerea ar putea oferi o bază pentru companiile energetice din UE pentru a ieşi din contractele cu furnizorii de gaze ruseşti fără a fi nevoite să plătească compensaţii mari, potrivit unui oficial de rang înalt din cadrul blocului.

    Deşi blocul cu 27 de membri şi-a redus treptat dependenţa de energia rusă după invazia din februarie 2022, încă mai primeşte aproximativ o zecime din aprovizionarea cu gaze, inclusiv transporturile de GNL, de la această ţară. Mai multe state membre, inclusiv Austria şi Ungaria, încă se bazează în mare măsură pe livrările ruseşti.

    Comisia Europeană vrea să împingă statele membre să întrerupă importurile de gaze rămase. Unele state membre, printre care Polonia şi statele baltice, au fost vocale în ceea ce priveşte solicitarea unor măsuri mai dure împotriva Moscovei.

    Potrivit proiectului legislativ, statele membre ale UE ar putea “limita parţial sau, dacă este justificat, complet” accesul la infrastructură pentru operatorii de gaze din Rusia şi Belarus “atunci când este necesar pentru a-şi proteja interesele esenţiale de securitate”.

  • Agenţia de securitate a Poloniei: NATO are trei ani să se pregătească pentru un atac al ruşilor

    NATO are trei ani să se pregătească pentru un eventual atac al ruşilor, a avertizat Agenţia de securitate naţională a Poloniei, potrivit Sky News.

    Jacek Siewiera, şeful Biroului de Securitate Naţională, a respins estimarea unor specialişti germani potrivit cărora Rusia ar putea ataca direct Occidentul „în şase până la 10 ani”.

    „Dacă vrem să evităm războiul, ţările NATO de pe flancul estic ar trebui să adopte o perioadă de timp mai scurtă, de trei ani, pentru a se pregăti pentru confruntare”, a spus Jacek Siewiera pentru ziarul Nasz Dziennik.

    Luna trecută, Consiliul German pentru Relaţii Externe a avertizat că Rusia ar putea invada o ţară NATO peste şase ani. Membrii consiliului au mai spus că forţele armate ale Germaniei au nevoie de un salt uriaş pentru a fi pregătite să respingă atacul.

  • Războiul merelor: exporturile Moldovei către Rusia şi CSI se prăbuşesc, în timp ce Belarus, poarta de intrare către piaţa rusă, a devenit în vară principala ţintă din afara UE pentru merele poloneze

    Pentru producătorii de fructe şi mai ales de mere din Republica Moldova, ieşirea ţării de pe orbita Rusiei a însemnat reducerea ex­por­turilor spre această ţară şi spre curtea ei din spate, Comunitatea Statelor Independente, până acum câţiva ani principalii lor clienţi, şi reorientarea către pieţele mai mof­turoase ale Uniunii Europene, dar şi spre altele mult mai îndepărtate.

    Spre exemplu, Moldova şi-a adus pentru pentru prima dată merele pe piaţa din India la începutul acestui an, concurând astfel cu pro­du­cători mai puternici precum Turcia, Noua Zeelandă, Italia şi nu în ultimul rând Polonia. Anul trecut, merele moldoveneşti au ajuns până în Emiratele Arabe Unite, Saudi Arabia, Qatar şi Oman. Aceste eforturi, se pare, nu sunt suficiente pentru a aduce siguranţa zilei de mâine producătorilor.

    Zilele trecute, Asociaţia Pro­du­cătorilor şi Exportatorilor de Fructe Moldova Fruct a redus semnificativ estimarea pri­vind producţia locală de mere din acest an. Pentru site-ul de ştiri şi analize pen­tru sectorul agricol Fresh Plaza, decizia luată de asocia­ţie este dubioasă, speculând că poate fi o încercare de a împinge în sus preţurile merelor din Moldova, aflate la niveluri prea joase pentru a oferi con­fort. Aceasta cu toate că există cerere pentru merele industriale, iar pe pieţele internaţionale preţurile sunt sus.

    Deoarece au depins mult timp de CSI şi încă mai depind – Rusia şi CSI au o cotă de 70-80% în exporturile de mere moldoveneşti (exporturile către Rusia au în acest an o scă­de­re de 45%) -, producătorii de mere moldoveni s-au axat pe soiurile vândute acolo. Pieţele occidentale sau mai bogate au alte preferinţe. Li­vezile Moldovei se adaptează mai greu. Însă mult mai bine poziţio­naţi sunt producătorii de mere polonezi.

    De altfel, Polonia este cel mai mare expor­ta­tor de mere din UE, iar merele şi fructele poloneze ajung chiar şi acolo unde Moldova are acces mai redus – în Rusia şi în curtea ei din spate. Ei au toate uşile deschise şi cu toate acestea, arată EastFruit, o platformă regională pentru piaţa de fructe, au cerut blocarea impor­turilor de zmeură şi de alte produse agricole din Ucraina. În acelaşi timp, producătorii de fructe polonezi nu vor ca Ucraina să interzică impor­tu­rile poloneze şi îşi vând marfa către clienţi din Rusia, ţara care a încercat să cucerească Ucraina, iar acum o bombardează.

    Şi există o probabilitate mare ca merele, pe­re­le şi celelate fructe poloneze exportate să fi fost culese de muncitori sezonieri ucraineni. Po­lo­nia nu exportă fructe direct în Rusia. O face cel mai probabil prin Belarus. După câteva episoa­de de sancţionare selectivă a impor­tu­rilor din Po­lonia de către autorităţile bela­ruse, şi de retra­gere a sancţiunilor, în iulie, Belarus, o ţară cu o populaţie mică, a ajuns cea mai mare destinaţie din afara UE pentru merele polo­neze. De aseme­nea, Polonia reexportă către CSI citrice din Spania.

    Dar în general exporturilor poloneze în ţara vecină le merge bine, în pofida tensiunilor geo­po­litice. Merele sunt un simbol al forţei expor­tatoare a Poloniei, iar autorităţile sunt conştiente că pieţele nesigure o pot afecta. De aceea, guver­nul polonez a menţionat recent că a ajutat la deschiderea a 30 de noi pieţe externe pentru pro­ducătorii de mere din Polonia. Căutarea de noi clienţi continuă. Acasă în Polonia, proprie­tarii de livezi îşi diversifică şi ei soiurile de mere cultivate. „Varietăţi noi cu performanţe bune ne vor face mai puternici ca ţară producătoare, iar piaţa are nevoie de aceste varietăţi“, spune pen­tru Fresh Plaza Mohamed Marawan, patronul exportatorului de mere poloneze Sarafruit.

    El a menţionat că în prezent Polonia exportă inclusiv în India, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită şi Egipt. Marawan vede oportunităţi bune şi în Columbia, ţară din America de Sud. Dar concurenţa este mare. Potrivit Appolonia, un alt exportator de mere poloneze, după un start de sezon bun, piaţa s-a domolit în ultimele săptămâni.

    Comenzile din Europa nu sunt extraordinare, iar unii producători oferă preţuri mai mici decât polonezii. Clienţii aleg merele mai ieftine. Appolonia menţionează ca piaţă puternică pentru merele europene India, unde producţia locală are probleme. Polonia a profitat de acest lucru, dar şi alte ţări.

    Piaţa indiană a ajuns astfel saturată. Asociaţia productorilor germani de fructe a anunţat luna aceasta deschiderea accesului pe piaţa indiană pentru merele germane. Producţia indiană de mere este aşteptată să fie cu până la 40% mai mică decât ar fi normal, iar valul de mere de import este scump. În aceste condiţii, analiştii indieni se aşteaptă ca preţurile să ajungă la niveluri ridicate istorice.

    Franţa, în schimb, unde recolta este mai mare decât anul trecut, vrea să atace cu mere ţările arabe din Golf. Pentru a arăta cât de bune sunt merele franceze, Interfel, o organizaţie de lobby a producătorilor, are de gând să organizeze 444 de şedinţe de degustare în Orientul Mijlociu. Italia s-a orientat cu merele şi cu alte fructe spre China, Coreea de Sud, Taiwan şi Thailanda. Şi pe piaţa europeană concurenţa se va intensifica. Kazahstan are de gând să-şi vândă merele în UE.

  • Lecţia poloneză a gazului

    ♦ Cum a reuşit Polonia să se elibereze de importurile din Rusia şi se pregăteşte de un rol cheie în energia regiunii.

    La finalul lunii noiembrie de anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?

    „Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a for­ţat statele europene să-şi reducă dependenţa de ga­zul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat), au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de şase ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură“, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.

    Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.

    Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această „titulatură“ fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.

    „Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia“, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.

    O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Swinoujscie (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.

    „Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Swinoujscie la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi“, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.

    Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nu­cleare, ga­zul fiind com­bustibilul său de tran­ziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.

    „Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi“, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.

    Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.

     

     

  • Lecţia poloneză a gazului

    ♦ Cum a reuşit Polonia să se elibereze de importurile din Rusia şi se pregăteşte de un rol cheie în energia regiunii.

    La finalul lunii noiembrie de anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?

    „Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a for­ţat statele europene să-şi reducă dependenţa de ga­zul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat), au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de şase ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură“, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.

    Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.

    Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această „titulatură“ fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.

    „Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia“, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.

    O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Swinoujscie (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.

    „Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Swinoujscie la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi“, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.

    Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nu­cleare, ga­zul fiind com­bustibilul său de tran­ziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.

    „Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi“, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.

    Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.

     

     

  • Un an fără gaz rusesc: Cum a reuşit Polonia să se elibereze de importurile din Rusia, care îi acopereau jumătate din consum, şi se pregăteşte de un rol cheie în energia regiunii

    La finalul lunii noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?

    “Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a forţat statele europene să-şi reducă dependenţa faţă de gazul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat) au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de 6 ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură”, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.

    Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.

    Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această “titulatură” fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.

    “Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia”, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.

    O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Świnoujście (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.

    “Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Świnoujście la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi”, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.

    Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nu­cleare, ga­zul fiind com­bustibilul său de tran­ziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.

    “Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi”, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.

    Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.