BusinessMagazin

Tag: Rusi

  • Avertisment nuclear: Ce au făcut ruşii la Cernobîl

    Un guvernator ucrainean susţine că ruşii au săpat tranşee în solul contaminat de la Cernobîl. Câteva imagini obţinute cu ajutorul dronei par să conforme informaţia, anunţă Sky News.

    Conform procedurii, persoanele care vizitează zona de excludere de la Cernobîl sunt rugate să nu atingă solul din cauza pericolului reprezentat de deşeurile radioactive.

    Totuşi, câteva imagini filmate cu drona par să arate mai multe tranşee săpate de soldaţii ruşi în zona contaminată.

    Forţele ruseşti au obţinut controlul asupra zonei la începutul invaziei, dar aceasta a fost recucerită de Ucraina în ultimele zile.

    Ucrainenii au spus că în timpul ocupaţiei soldaţii ruşi au folosit echipamente de detectare a radiaţiilor vechi de zeci de ani, din epoca sovietică.

    Un guvernator local a declarat că ruşii au săpat tranşee şi au condus tancuri, amestecând solul contaminat.

    Centrala de la Cernobîl a fost scena celui mai grav accident nuclear din lume în 1986, iar zona înconjurătoare a fost abandonată de atunci.

  • ​Rusia lui Putin: 500 de oligarhi şi politicieni au la un loc averi mai mari decât tot ce are 99,8% din populaţia adultă; toaleta cu apă curentă este un vis pentru 20% din ruşi

    Deşi Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale din lume, 30% din gospodării nu au gaze.

    Războiul pornit de Rusia contra Ucrainei i-a prins pe mulţi dintre cei mai bogaţi oligarhi ruşi încercând cu disperare să-şi pună la adăpost iahturile, simbolul suprem al opulenţei, în cele mai îndepărtate sau exotice colţuri ale lumii.

    În schimb, războiul, care probabil că va da în urmă cu un deceniu progresul economic al Rusiei, i-a prins pe 20% din ruşi fără instalaţii sanitare cu apă curentă în casă, conform unei anchete publicate în 2020 de Novaia Gazeta, un ziar independent din Rusia închis recent de instituţia rusă de cenzură a presei Roskomnadzor.

    Statistica oficială, cu date din 2018 bazate pe sondaje (care depind de ceea ce răspunde persoana participantă), spune că în zonele rurale, 30% din gospodării au wc-ul în fundul curţii, sau altundeva decât în casă. Kommersant, o publicaţie financiară oarecum independentă, nota atunci când datele statistice au fost făcute publice că accesul la canalizare este esenţial pentru stoparea  exodului de la sat la oraş.

    Ziarul Vedomosti, a cărui conducere era criticată pentru cenzurarea materialelor jurnaliştilor, a scris că wc-ul în curte înseamnă libertate şi autonomie deoarece cei mai mulţi ruşi sunt liberi să-şi construiască toalete standard, totul depinzând de opţiunea fiecăruia de a depinde sau nu de sistemul centralizat şi de a da bani pe canalizare. Tot statistica oficială mai arată şi că peste 35% din populaţie nu-şi permite două perechi de încălţăminte pe an, adică fie iarnă, fie vară, fie uscat, fie ploaie, o treime din ruşi poartă aceeaşi pereche de ghete.

    De asemenea, 10% din familii nu au suficiente venituri pentru a putea pune pe masă carne de orice fel de trei ori pe săptămână. Iar jumătate din ruşi nu-şi permit o săptămână de vacanţă de an.

    Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, a declarat atunci că el nu înţelege aceste statistici, că nu ştie de unde institutul oficial de statistică a scos cifrele, reprezentative mai degrabă pentru nordul siberian, arată BBC. Dar datele Novaia Gazeta, regăsite şi în alte publicaţii, care citează biroul central de statistică al Rusiei, Rosstat, spun că 35 de milioane de ruşi (dintr-un total de 144 de milioane) locuiesc în case sau apartamente fără toaletă interioară, 47 de milioane nu au acces la apă caldă, 29 de milioane nu au apă curentă în locuinţă şi 22 de milioane nu au încălzire centrală. Circa un milion de locuitori de la oraş îşi fac nevoile pe unde apucă. Peste 10 milioane de persoane nu au acces la apă potabilă.

    Deşi Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale din lume, 30% din gospodării nu au gaze. Ca un rezumat, arată Rosstat, doar 63% din populaţia Rusiei beneficiază de serviciile gospodăreşti dintr-o societate modernă – apă curentă, instalaţii sanitare, încălzire, gaze şi electricitate. Aproape 90% din apa menajeră nu este procesată corespunzător pentru a fi sigură pentru mediul înconjurător şi este deversată direct în râuri sau în lacurile mari.

    Rezultatul este depopularea masivă a zonelor rurale şi concentrarea populaţiei în oraşele mari. La sate rămân doar „pensionarii, invalizii şi alcoolicii“, scria în 2019 bloggerul rus Oleg Borovschi.

    El atrăgea atunci atenţia că acest lucru reprezintă o mare problemă de siguranţă naţională: „dacă cineva atacă Rusia, sunt locuri unde n-a mai rămas nimeni să lupte sau să organizeze un război de partizani“.

    În ceea ce priveşte situaţia financiară, 13% din ruşi trăiesc în sărăcie, iar cele mai multe din gospodăriile sărace au copii. În medie, 35% din venituri se duc pe plata datoriilor. Dar în cea mai îndătorată regiune, Tyva, procentul este de aproape 80%. Adică oamenii trăiesc, la propriu, pe datorie, potrivit Radio Europa Liberă.

    La capitolul superbogaţi, Rusia stă mai bine. Potrivit Boston Consulting Group (BCG), circa 500 de persoane au averi nete mai mari de 100 de milioane de dolari, iar acestă elită financiară controlează 30% din întreaga avuţie a gospodăriilor ruse. Procentul este de trei ori mai mare decât media globală. BCG a calculat aceste date pe baza cifrelor de la banca centrală a Rusie. Analiza mai arată şi că cei mai bogaţi 500 de oligarhi, cu o avere cumulată de 640 de miliarde de dolari şi reprezentând doar 0,001% din populaţie, au mai mulţi bani decât 99,8% din populaţia adultă, sau 114,6 milioane de persoane.

  • Ipocrizie de dictator. Putin a vorbit într-un discurs „despre valorile universale ale tuturor ruşilor”, îmbrăcat într-o jachetă a unui brand vestic, pentru care un rus de rând trebuie să muncească 2 ani pentru a şi-o permite. Ce ar putea simboliza acest lucru

    Una dintre cele mai recente controverse legate de războiul din Ucraina se referă la parka Loro Piana purtată de Putin într-o adunare pe Stadionul Olimpic din Moscova. În timp ce ataca Vestul într-un discurs public „despre valorile universale ale tuturor ruşilor”, purta o jachetă de designer de 12.000 de euro. Nu este prima dată, în perioada acestui război, dar şi în istorie, per ansamblu, când un brand celebru a fost purtat de cineva aflat de partea greşită a conflictului.

    În acelaşi timp în care pare că ai săi cetăţeni se întorc la sărăcia sovietică, liderul rus a lăudat succesul „operaţiunii militare” care a bombardat spitale, şcoli şi case, purtând, în mod paradoxal, o jachetă Loro Piana în valoare de 1,5 milioane de ruble, echivalentul a peste 12.000 de euro. În 2021, venitul mediu anual al ruşilor a fost de 678.000 de ruble, cam jumătate decât costul jachetei lui Putin, după cum relatează presa internaţională. În mod ironic, Loro Piana, parte a grupului LVMH, se numără printre brandurile care s-au retras rapid din Rusia în luna martie şi donează milioane de euro pentru refugiaţii ucraineni.

    Nu este prima dată, în perioada acestui război, dar şi în istorie, când un brand celebru a fost purtat de cineva aflat de partea greşită a conflictului. Potrivit publicaţiei de fashion NSS Mag, la finalul lunii februarie, Ramzan Kadyriv, liderul regiunii Cecenia şi un criminal responsabil de numeroase decese şi torturi, a ţinut un discurs purtând o pereche de cizme Monolith de la Prada.

    De asemenea, recent, în timp ce numeroase state europene au îngheţat activele oligarhilor ruşi din Vest, presa a atras atenţia asupra numeroşilor moştenitori multimilionari care se află într-o vacanţă perpetuuă, orbitând în jurul guvernului rus. Publicul este surprins de faptul că aceşti politicieni şi ultrabogaţi ai lumii, în ciuda faptului că se declară distanţaţi de filosofia de viaţă capitalistă, cumpără bunuri de lux.

    Adevărul este însă că toţi oligarhii şi tiranii din istorie au stârnit discuţii în ceea ce priveşte alegerile lor vestimentare. Soţia dictatorului filipinez Ferdinand Marcos, Imelda Marcos, avea 1.060 de perechi de pantofi de diferite branduri, iar Teodorin Obiang, fiul preşedintelui Guineei Ecuatoriale ar fi cheltuit 80.000 de dolari la Gucci şi 50.000 de dolari la Dolce & Gabbana într-o singură zi, atunci când a vizitat Statele Unite, potrivit Reuters.

    De la pătura violet care îl acoperea din cap până în picioare pe Gaddafi, până la deux-pièces-urile în stil militar ale lui Kim Jong-un, ochelarii Ray-ban şi pantofii cu platformă, pălăriile din piele de leopard ale lui Mobutu, hainele din lână turcească ale lui Saddam Hussein şi salopeta de revoluţionar a lui Fidel Castro, pare evident că liderii autocraţi atrag atenţia prin stilul lor vestimentar. „Cu siguranţă nu ar purta ceva în care nu ar vrea să fie omorâţi”, observau jurnaliştii publicaţiei americane National Post, într-un articol mai vechi.

    Potrivit lui Peter York, autorul „Dictator Style: LifeStyle of the World’s Most Colorful Despots”, principiul vestimentar pe care se bazează dictatorii lumii este să nu arate precum alţi oameni. „Este vorba despre un look individualist şi ierarhic care spune – Eu sunt şeful”. York sublinia în acelaşi articol că prin înţelegerea felului în care dictatorii se îmbracă, putem înţelege felul în care ei operează.

    „Alegerile stilistice ale dictatorilor sunt în concordanţă cu alegerile lor interioare: Voi impresiona şi voi intimida.” York este de părere că moda este antitetică totuşi felului în care un dictator îşi alege stilul: „Dacă te predai fashionului, înseamnă că te predai altor principii. (Desigur, dacă dictatorii nu sunt interesaţi de urmărirea legilor internaţionale, cu siguranţă nu le va păsa de regulile fashionului – ce spune despre alegerea liderului rus – care pare ataşat totuşi de brandurile occidentale?)

    Când a fost întrebat despre stilul lui Obama într-un interviu pentru publicaţia Slate, în vremea în care acesta era preşedinte, criticul fashion Simon Doonan a remarcat: „Singurii politicieni stilaţi sunt dictatorii”. El a explicat cum nu există loc pentru stil într-o democraţie, deoarece politicienii trebuie să fie persoane altruiste, devotate oricăror altor aspecte decât vanitatea. Majoritatea politicienilor poartă, aşadar, costume terne, în timp ce tiranii lumii au propriile stiluri.

    York adăuga că dictatorii sunt foarte conştienţi în legătură cu simbolismul hainelor pe care le poartă. Hitler, de pildă, simboliza mişcarea fascistă cu un stil vestimentar degrabă ciudat, militar, căruia i-a adăugat coafura distinctă şi mustaţa recognoscibilă.

    De cealaltă parte, brandurile pare că sunt atrase în discuţia politică vrând-nevrând prin alegerile vestimentare ale clienţilor. Potrivit unor surse variate, parka lui Putin a fost cumpărată în 2013, deşi Pier Luigi Loro Piana a declarat presei că „nu ştim de când datează această achiziţie”.

    Brandul s-a confruntat cu clasica furtună  de comentarii de la activiştii din social media, care au acuzat asociaţia Loro Piana într-un mod complet arbitrar. Pier Luigi Loro Piana s-a distanţat de Putin printr-un mesaj clar: „Suntem absolut împotriva acestui război şi în niciun caz nu considerăm potrivit faptul că preşedintele rus a decis să apară public îmbrăcat într-un produs high-end în timp ce ruşii trec prin dificultăţi economice din cauza sancţiunilor. (…) Ne-am regăsit în faţa unei publicităţi care cu siguranţă nu a fost plăcută în timp ce în realitate noi îi ajutăm pe oamenii din Ucraina”.

    Pare ciudat că un brand trebuie să se justifice în social media pentru că un autocrat a cumpărat, în urmă cu câţiva ani, unul dintre produsele sale. Potrivit NSS Mag, aceste cheltuieli sunt judecate mai aspru de către public atunci când este vorba despre brandurile de fashion, dar sunt de înţeles când vine vorba despre alte bunuri de lux – nimeni nu este contrariat când vine vorba despre Rolexul lui Gaddafi sau de Patek Philippe-ul lui Saddam Hussein, la fel cum nimeni nu pare contrariat atunci când maşinile unor branduri de lux sunt confiscate de la reprezentanţii mafiei. „Aceleaşi valori liberale pe care Vestul le reprezintă permit ca într-o piaţă liberă, clienţii lor să cumpere lucruri în măsura posibilităţilor fiecăruia dintre ei – inclusiv când vine vorba de autocraţii ruşi. Iar aceleaşi publicaţii care s-au declarat contrariate în legătură cu Loro Piana s-au revoltat şi în legătură cu pierderea de milioane de euro de la cheltuitorii ruşi de top, cei care veneau în Italia rezervând vacanţe de lux şi făcându-şi cumpărăturile pe Via del Corso, în Fashion districtul din Milano sau în Porto Cervo”, scriu reprezentanţii NSS Mag. La fel cum păcatele taţilor nu ar trebui să cadă asupra fiilor, păcatele clienţilor nu ar trebui să cadă asupra brandurilor. Pe scurt, întreaga discuţie duce la faptul că am ajuns la o situaţie culturală unde companiile multinaţionale care vând bunuri high-end se simt obligate să îşi exprime afilierile politice – climatul actual le forţează să se grăbească şi să ia o poziţie pe anumite probleme.

    „Dacă anumiţi dictatori au sau nu stil este ceva ce poate fi dezbătut – Milioanele pot cumpăra high-fashion, dar puterea absolută şi resursele nu pot cumpăra bunul gust. În mod cert, câteva dintre apariţiile lor publice pot fi considerate asalturi vizuale. Dar chiar şi atunci când apar în faţa publicului pentru a nega crimele de război, nu fiţi păcăliţi de victoriile lor sartoriale. În cele din urmă, diavolul se îmbracă de la Prada”, scriau jurnaliştii publicaţiei americane National Post în articolul citat. La fel ca şi moda, concluzia pare să fi revenit şi în ceea ce îl priveşte pe liderul rus.

    Loro Piana, un brand pentru elite nomade?

    Originară din nordul Italiei, din regiunea Trivero, familia Loro Piana a început să facă afaceri cu lână la începutul anilor 1800. În 1924, Pietro Loro Piana a fondat businessul Ing. Loro Piana & C., afacerea care există şi astăzi ca parte a grupului de bunuri de lux LVMH. Nepotul lui Pietro, Franco, a preluat businessul în 1941, iar după război, acesta a început să îşi câştige reputaţia de furnizor de lână premium şi caşmir pentru industria de fashion haute couture, atât în ţară, cât şi peste hotare. În anii 1970, Sergio şi Pier Luigi Loro Piana au preluat frâiele afacerii, diversificând-o în direcţia bunurilor de lux şi dezvoltând braţul de retail al acesteia. Acum, brandul este considerat unul dintre cei mai mari procesatori de caşmir şi se mândreşte cu faptul că foloseşte unele dintre cele mai rare materiale pe care lumea le oferă – caşmir de la iezii din China nordică şi Mongolia, Vicuña din Anzi, lână de Merino extra-fină din Australia şi Noua Zeelandă şi fibră de flori de lotus din Myanmar. Toate colecţiile companiei sunt făcute în Italia. „Clienţii noştri sunt reprezentaţi de elita globală nomadă”, spunea într-un interviu pentru Financial Times, în 2020, Fabio d’Angelantonio, CEO-ul  de atunci al companiei. „Dacă oamenii cumpără Loro Piana, fac acest lucru pentru că vor să se simtă ca parte a unui club, un club de connaisseurs. Sunt oameni care pot experimenta trei sezoane diferite şi patru fusuri orare în aceeaşi săptămână. Încep în Moscova, Beijing sau Londra şi pot încheia săptămâna în Ibiza, Gstaad sau St. Tropez”, a continuat el în acelaşi interviu. Brandul italienesc a vândut controlul afacerii grupului de bunuri de lux LVMH în 2013. LVMH a cumpărat 80% din  Loro Piana în schimbul a două miliarde de euro, lăsând 20% din afacere în mâinile celei de-a şasea generaţii de urmaşi ai dinastiei Piedmont. LVMH nu publică veniturile companiei pentru fiecare brand în parte, dar analiştii estimează că sub conducerea companiei franceze, vânzările aproape s-au dublat, până la peste 700 de milioane de euro în 2019.

  • Oligarhul rus zdrobit de sancţiunile europene a declarat că oficialii companiei pe care a fondat-o se tem să îl întâlnească după ce a demisionat de la conducere: Le este frică să mă întâlnească personal

    Un oligarh rus sancţionat de Regatul Unit şi UE a declarat că oficialii firmei de investiţii pe care a fondat-o se tem să-l întâlnească după ce a demisionat, potrivit Business Insider

    “Le este frică chiar să mă întâlnească personal. Le este deosebit de frică de măsurile autorităţilor”, a spus Petr Aven într-un interviu pentru Financial Times publicat vineri.

    Aven, în vârstă de 67 de ani, a demisionat la începutul lunii martie din firma de investiţii în valoare de 22 de miliarde de dolari, LetterOne, cu sediul la Londra, pe care a fondat-o împreună cu Mikhail Fridman, un alt oligarh rus sancţionat după ce Rusia a invadat Ucraina.

    Preşedintele Mervyn Davies, care de atunci a preluat LetterOne, a declarat anterior pentru Financial Times că celorlalţi colegi nu li se permite să vorbească cu Aven şi Fridman.

    „Din punct de vedere legal, nu putem atinge sub nicio formă afacerea”, a declarat Aven pentru FT vineri.

    Aven a declarat, de asemenea, că avocaţilor şi altor consilieri le este „frică” să lucreze cu afaceriştii ruşi: „Avocaţii britanici nu vor să lucreze cu ruşii”, a spus el în interviu.

    Miliardarul rus, care are o avere estimată la 5,6 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg, a fost sancţionat de UE pe 28 februarie şi de Regatul Unit pe 15 martie. UE l-a descris drept „unul dintre cei mai apropiaţi oligarhi ai lui Vladimir Putin”.

    Miliardarul ar fi demisionat din consiliul de administraţie al companiei bancare ruse Alfa-Bank (fără legătură cu Alpha Bank, care are acţionariat grecesc – n. red.) la câteva zile după ce UE l-a sancţionat.

    “Mi se pare foarte ciudat să fii sancţionat pentru că te-ai întâlnit cu preşedintele. Încercăm să ne păstrăm total în afara politicii”, a spus Aven pentru FT.

    În interviu, Aven a declarat că se luptă să plătească facturile şi nu este sigur dacă îşi va mai putea permite o menajeră sau un şofer. 

  • Militarii ruşi ar fi tras asupra protestatarilor din Herson

    Militarii ruşi ar fi tras asupra protestatarilor din Herson, potrivit unor imagini publicate pe Twitter, anunţă Sky News.

    În imagini apar mai mulţi protestatari care participă la o manifestaţie paşnică în piaţa centrală din Herson. Ulterior, se aud mai multe împuşcături şi oamenii fug pe străzile din apropiere.

    „Trupele ruseşti au deschis focul asupra unei mulţimi paşnice în Herson, acolo au loc proteste de când oraşul a fost capturat de ruşi. Se pare că s-au folosit şi grenade paralizante. Sunt informaţii (şi imagini) privitoare la cetăţeni răniţi”, a relatat jurnalistul Max Seddon de la Financial Times.

    Informaţiile şi imaginile nu au fost verificate de Sky News.

    În alte imagini apar zeci de protestatari, unii înfăşuraţi în steagul ucrainean, cântând „Plecaţi acasă” în rusă ţi faţa a două vehicule ale armatei din Rusia. Maşinile au făcut cale întoarsă.

  • A început lupta pentru Odesa. Ucraina: primele rachete ale ruşilor au lovit un cartier de locuinţe

    Autorităţile din Odesa acuză forţele ruseşti că luni dimineaţa au declanşat un atac asupra unor clădiri rezidenţiale din apropierea oraşului. Este primul atac asupra portului de la Marea Neagră.

    Consiliul oraşului a anunţat că nu au fost victime în urma loviturilor care au provocat mai multe incendii.

    „Este vorba despre clădiri rezidenţiale unde locuiesc oameni paşnici”, a spus primarul oraşului Odesa, Gennadiy Trukhanov.

    Rusia a negat faptul că atacă obiective civile.

    Oraşul Odesa este considerat a fi o ţintă cheie pentru forţele lui Vladimir Putin în condiţiile în care portul este principala poartă de intrare a mărfurilor în Ucraina.

    Ucraina nu mai are alte porturi importante şi pierderea oraşului Odesa ar însemna că Rusia controlează tot ţărmul Mării Negre.

    De asemenea, capturarea Odesei de către ruşi va avea efecte negative şi asupra ţărilor vecine deoarece ruşii vor avea posibilitatea să deschidă un coridor terestru până în regiunea separatistă Transnistria care doreşte să se desprindă de Republica Moldova. Regiunea adăposteşte 1.500 de soldaţi ruşi.

  • Ce sens are să te lupţi şi să-ţi pierzi viaţa şi pacea burgheză?

    Marţi, ora 23.57, când am început să scriu acest articol, televiziunile anunţau că ruşii, cu 14 nave, se pregătesc să debarce în Odessa în încercarea de a cuceri acest port la Marea Neagră. Kievul este bombardat în continuare şi este doar o chestiune de ore sau de zile până când ruşii vor da asaltul final. La Kremlin, Putin continuă teleconferinţele cu liderii europeni, în timp ce liderul Ucrainei, Volodimir Zelenski, este conştient că NATO nu va interveni şi Ucraina nu va fi primită în Alianţă. Premierii Poloniei, Cehiei, Slovaciei sunt la Kiev, în mijlocul bombardamentelor, pentru a-şi arăta suportul pentru Zelenski şi Ucraina. Nu ştiu ce va fi până luni, când această revistă ajunge la voi. Atacul armat al Rusiei împotriva Ucrainei, început pe 24 februarie, a adus discuţii aprinse peste tot, dar părerile cu privire la acest act criminal al lui Putin încep să fie nunţate pe măsură ce zilele trec iar oraşele Ucrainei sunt îngropate la propriu şi la figurat în urma bombardamentelor Rusiei. În cercul meu, corporatist, de birou, de centrul Capitalei, Putin este văzut ca un nebun care vrea să distrugă pe toată lumea, în timp ce Zelenski este văzut nu ca un erou, aşa cum era perceput în primele zile, ci ca un sinucigaş care şi-a distrus ţara şi poporul. Ce sens avea această rezistenţă şi de ce? Este o întrebare care revine tot timpul. Prin această luptă, total inegală, între armata rusă şi cea ucraineană, dacă rezultatul este bombardarea oraşelor, distrugerea drumurilor, moartea oamenilor, a copiilor etc., Zelinski şi-a distrus ţara.

    Corporatiştii mei ar fi predat mai degrabă Ucraina lui Putin, care şi-ar fi instalat propriul guvern. Viaţa ar fi mers ca înainte, poate puţin mai săracă pentru că ruşii mai degrabă aduc sărăcie decât dezvoltare, economia şi businessul ar fi mers, oamenii ar fi fost feriţi, chiar dacă ar fi fost înfrânţi prin faptul că ruşii s-ar fi instalat la Kiev. Tot “eroismul de cafenea” în care lumea îi admiră pe ucraineni, dar de la distanţă, este bun până la un anumit punct.

    Tocmai de aceea avem cozi interminabile la paşapoarte, pentru ca lumea să fie pregătită dacă vreo rachetă zboară până la Bucureşti. Apărarea ţării, cu tot ce implică acest lucru, nu este în fruntea listei corporatiştilor, cel puţin ai mei. Nimeni nu vrea să-şi sacrifice traiul, viaţa, familia pentru nişte sloganuri. Lumea a devenit prea globală, iar patriotismul, cel puţin al nostru, s-a diluat într-un pahar de prosecco.

    Cafenelele şi restaurantele din Bucureşti sunt destul de pline acum, chiar dacă inflaţia este la ceruri, iar economia începe să scadă accelerat. Ucraina este la televizor şi nu sunt mulţi care pot să înţeleagă drama de acolo. Cel puţin nu dintr-un Starbucks, savurând o cafea în timp ce soarele începe să-şi facă simţită prezenţa.

    Corporatiştii mei se uită cu neînţelegere la ucrainenii care îşi apără ţara şi nu înţeleg de ce fac acest lucru. În orice moment, ar da patriotismul pe o masă bună, lipsită de griji. Nimeni nu-şi pune problema să-şi apere ţara cu arma în mână pentru că ar fi o nebunie, n-ar avea niciun sens. Mulţi se uită şi remarcă asaltul refugiaţilor din Ucraina în Bucureşti în acele maşini mari, negre şi foarte scumpe.

    Ucrainenii stau la hotelurile bune din Bucureşti, iar restaurantele de top au mesele ocupate. Cei care au venit cu primul val din Ucraina sunt refugiaţii cu bani, cu mii, zeci, sute şi milioane de euro sau dolari. Duminică a făcut vâlvă cazul unei familii din Ucraina, el şi ea, care au încercat să intre în România cu 24 de genţi de firmă şi 1,6 milioane de dolari cash. Primii care au fugit din Ucraina sunt cei care au avut posibilitatea să facă acest lucru, iar cei care au rămas sunt consideraţi săraci, pentru că nu au avut şi nu au cu ce să fugă din ţară.

    Bineînţeles că sunt şi excepţii, drame în adevăratul sens al cuvântului, pe care le trăiesc aceşti refugiaţi. Există o teamă în rândul corporatiştilor mei, că viaţa bună pe care o duc aici, în Bucureşti, în România, s-ar putea schimba. De altfel, începe să se schimbe din punct de vedere economic, pentru că vremurile devin mai dificile, dar de aici până la un război militar în toată regula este o distanţă destul de lungă. Şi nu sunt mulţi doritori care ar vrea să facă un pas înainte şi să pună mâna pe arme, ca ucrainenii. Atâta timp cât nu suntem noi implicaţi într-un mod direct, putem spune orice. Dar ceea ce este de reţinut ţine de faptul că este mai importantă viaţa şi pacea burgheză decât bombardamentele şi lupta sinucigaşă a lui Zelenski.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Putin acuză ruşii care părăsesc ţara: Rusia trebuie să treacă printr-o perioadă de auto-curăţare a societăţii pentru a scăpa de nemernici şi trădători

    Preşedintele rus Vladimir Putin a declarat miercuri că Rusia trebuie să treacă printr-o „auto-curăţare a societăţii” pentru a scăpa de „nemernici şi trădători”, în vreme ce mii de ruşi încearcă să părăsească ţara în urma războiului cu Ucraina, scrie Business Insider.

    „Occidentul încearcă să spargă societatea noastră, speculând asupra pierderilor militare şi a efectelor socioeconomice ale sancţiunilor pentru a provoca o rebeliune populară în Rusia”, a declarat Putin într-o conferinţă video distribuită pe Twitter.

    „Dar orice popor, în special poporul rus, este capabil să distingă adevăraţii patrioţi de nenorociţi şi trădători”, a spus el despre cei care nu au susţinut Kremlinul.

    „Sunt sigur că această autocurăţare necesară şi naturală a societăţii nu va face decât să ne întărească ţara, solidaritatea, uniunea şi disponibilitatea de a răspunde oricăror îndemnuri la acţiune”, a declarat Putin.

    Putin a spus că nu îi „judecă pe cei cu vile în Miami” sau pe cei „care nu pot trăi fără foie gras şi midii sau aşa-zisele drepturi bazate pe gen”, atâta timp cât sunt „mental” cu Rusia.

    „Problema nu constă în asta, ci în faptul că mulţi dintre aceşti oameni, din punct de vedere mental, trăiesc în altă parte şi nu aici cu noi, cu oamenii noştri, cu Rusia”, a spus Putin.

    „Aceasta este, în opinia lor… o apartenenţă la casta superioară, la rasa superioară”, a spus el.

    Între timp, mii de ruşi încearcă să fugă din ţară în urma invaziei Ucrainei din 24 februarie.

    De atunci, trupele ruse au bombardat mai multe oraşe ucrainene, inclusiv clădiri rezidenţiale şi spitale.

    Mai mulţi ruşi au declarat pentru Insider că au fugit din oraşele lor natale în ţările vecine din cauza temerilor legate de legea marţială, închiderea frontierelor şi înăsprirea situaţiei economice.

    Unii au spus că se tem că vor fi reţinuţi din cauza opiniilor lor anti război, deoarece o nouă lege face ilegală răspândirea de informaţii false despre armata rusă, solicitarea încetării invaziei Rusiei asupra Ucrainei sau sprijinirea sancţiunilor împotriva Rusiei.

    Aproape 15.000 de persoane din Rusia au fost reţinute de la începutul invaziei, potrivit datelor grupului independent de monitorizare OVD-Info.

  • Ucrainenii îi acuză pe ruşi că au tras asupra unui oraş din Belarus

    Forţele aeriene ucrainene susţin că au văzut o aeronavă rusă trăgând într-o aşezare din Belarus, aflată aproape de graniţa cu Ucraina, în ceea ce ar putea fi o „provocare”.

    Kievul crede că atacul care a venit din spaţiul aerian ucrainean a reprezentat o încercare de a implica Belarus în conflictul militar.

    Incidentul a avut loc la ora locală 2.30pm (12.30pm GMT). Se presupune că avionul rusesc a zburat de la aeroportul Dubrovytsya din Belarus, a intrat în spaţiul aerian ucrainean şi apoi a tras asupra oraşului Kopani

    „Este o provocare. Scopul este să implice armata din Belarus în războiul din Ucraina”, au anunţat ucraineni.

    Jurnaliştii de la Sky News nu au putut verifica informaţia din surse independente.

  • Confesiunile disperate ale ruşilor care au plecat. Ce cred ruşii despre Putin

    Misha, un student rus la King’s College London, şi-a împărţit timpul în ultimele zile între a protesta împotriva războiului din Ucraina, a mobilizat donaţii pentru persoanele care fug din calea conflictului şi a încercat să îşi convingă familia din Moscova să părăsească ţara.

    “Trebuie să plece înainte de a fi prea târziu, dar în acest moment Europa este complet închisă [pentru călătoriile din Rusia]”, a declarat Misha, care şi-a dat doar prenumele de teamă că comentariile sale ar putea avea un efect de ricoşeu asupra familiei sale de acasă, unde există o represiune tot mai mare împotriva disidenţei faţă de război. “Oamenii încearcă doar să se ascundă şi speră că nimeni nu vine după ei”.

    La aproape două săptămâni după ce Rusia a invadat Ucraina, neliniştile lui Misha sunt împărtăşite de milioane de oameni din diaspora sa. Atitudinile faţă de ţara lor de origine se înăspresc, iar campania militară a preşedintelui rus Vladimir Putin stârneşte, de asemenea, diviziuni cu familiile lor de acasă.

    Mulţi ruşi expatriaţi au legături cu Ucraina şi simpatizează cu situaţia dificilă a ţării. Cu toate acestea, ei se tem să nu vorbească, de teama represaliilor pentru rudele lor din Rusia sau de faptul că ar putea atrage atenţia asupra lor şi afecta relaţiile cu comunităţile locale.

    Unii ruşi din ţările occidentale au descris exemple de batjocuri în supermarketuri sau cazuri de copii insultaţi ca fiind “terorişti” şi cărora colegii de clasă le-au spus să “plece acasă”. Mai multe organizaţii independente, fără legături cu Kremlinul, au raportat postări ostile pe reţelele de socializare, furnizori care au decis să nu respecte contractele sau clienţi care au anulat rezervări.

    Cu toate acestea, Misha este clar unde ar trebui să se afle vina pentru antipatia crescută faţă de ruşi: “Cei care dau vina pe rusofobie nu reuşesc să realizeze că aceasta este vina lui Putin”, a spus el.

    Diliara Faizullina, o tânără mamă în faţa unei băcănii ruseşti de pe Moscow Road, în cartierul Bayswater din vestul Londrei, a declarat că a primit câteva priviri ostile atunci când a vorbit în rusă în autobuz, dar consideră acest lucru ca fiind banal în comparaţie cu condiţiile “terifiante” cu care se confruntă prietenii din Ucraina.

    Ea este mai deprimată de ceea ce consideră a fi spălarea creierului rudelor din Rusia. “Ruşii postează că suntem trădători. Este atât de sfâşietor”, a spus ea. În fiecare zi îşi sună mama din republica rusă Tatarstan, dar refuză să mai discute cu ea despre politică.

    În condiţiile în care Rusia ameninţă cu pedepse cu închisoarea pentru oricine este condamnat pentru relatări “false” despre conflict, decalajul de informaţii se adânceşte. Săptămâna trecută, aceasta a închis instituţii media independente şi reţele de socializare precum Facebook.

    “Ilya”, un rezident din vestul Londrei, originar din Rusia, care nu a dorit să îşi dea numele real, a experimentat, de asemenea, sentimentul antirusesc. Cu toate acestea, el a declarat că este mai îngrijorat de părinţii săi din Moscova, care se simt neputincioşi în ceea ce priveşte situaţia “de coşmar” din Ucraina.

    Alex Selsky, profesor la Colegiul Academic Hadassah din Ierusalim, încurajează legăturile dintre Israel şi diaspora evreiască vorbitoare de limbă rusă şi este conştient de legăturile puternice pe care mulţi cetăţeni israelieni le au cu ambele ţări.

    “Israelienii sunt în stare de şoc. Oamenii încearcă să ofere ajutor umanitar şi sunt foarte speriaţi de viitorul rudelor şi prietenilor lor, atât în Rusia, cât şi în Ucraina”, a declarat Selsky, care a fost consilier al fostului prim-ministru Benjamin Netanyahu. “Ei doresc ca acest conflict să se oprească cât mai curând posibil”.