Tag: robot

  • Portretul robot al femeii de afaceri din România

    44 de ani. Inteligentă, educată, focusată pe consultanţă şi retail. Aşa arată portretul robot al femeii care face business în România. Un studiu realizat de compania de servicii financiare KeysFin relevă că, spre deosebire de anii trecuţi, tot mai multe femei intră în afaceri, dovadă că peste 200.000 de firme au acţionari majoritari reprezentantele sexului frumos.

    Cele mai noi date de la Registrul Comerţului şi Ministerul de Finanţe arată că numai puţin de 217.400 de femei sunt implicate în prezent în afaceri, în calitate de acţionari majoritari la societăţi comerciale active pe piaţa românească.

    Cele mai multe femei fac afaceri în Bucureşti, unde sunt înregistrate 47.118 firme cu acţionari majoritari femei, urmate de cele din Cluj (11.842 firme), de doamnele din Timiş (9797 firme), Constanţa (9401 societăţi), Prahova (7654 firme) şi Ilfov (6984 societăţi).
    Domeniile preferate de femei sunt comerţul cu amănuntul în magazinele nespecializate cu vânzare predominantă de produse nealimentare (7571 firme), lucrări de construcţii rezidenţiale şi nerezidenţiale (6458 societăţi), activităţi de contabilitate şi audit financiar (5891 firme), baruri şi activităţi de servire a băuturilor (4867 firme) şi restaurante (4310 societăţi).

    Raportat la bărbaţi, femeile conduc majoritatea afacerilor din sănătate şi asistenţă socială (58,58%), gospodării private (66,67%), alte activităţi de servicii (51,78%) şi sunt aproape pe picior de egalitate în învăţământ (48,92%), intermedieri financiare (46,7%), activităţi profesionale (44,38%), comerţ (43,62%), hoteluri şi restaurante (42,64%).

    “Datele statistice arată că cele mai multe femei implicate în afaceri din poziţia de acţionar majoritar sunt românce. Tot în ţara noastră fac business, printre altele, 116 italience, peste 200 de chinezoaice, 105 femei din Germania, 74 de femei din Republica Moldova, 34 de austriece, 42 de turcoaice, 23 de franţuzoaice, 19 unguroaice şi 26 de femei din SUA”, spun experţii KeysFin.

    Spre deosebire de bărbaţi, femeile cu educaţie superioară reprezintă 78%, în timp în cazul bărbaţilor, procentul este de 74%.

    Şi în privinţa vârstei, femeile stau ceva mai bine. Vârsta medie a femeilor care fac afaceri este de 44 de ani, în timp ce la bărbaţi este de 44,6 ani.

    “Cele mai tinere femei care fac afaceri sunt implicate în organizarea de spectacole (medie de 40 ani), servicii şi activităţi ale gospodăriilor (41 de ani) în timp ce femeile cu vârsta medie cea mai ridicată ( de peste 47 ani) activează în sănătate şi asistenţă socială şi tranzacţii imobiliare. Asta în timp ce bărbaţii maturi sunt implicaţi mai ales în industria extractivă şi cea prelucrătoare, iar cei mai tineri în IT&C”, spun analiştii KeysFin

  • Opinie Lavinia Raşca: Există un portret-robot al antreprenorului?

    A apărut întrebarea: „Dacă ar fi să le dai un sfat cititoarelor noastre care iau în calcul o afacere proprie, ce le-ai spune? Cum ar trebui ele să fie? Ce să facă? La ce ar trebui să fie atente?”. În economia acelei conversaţii nu îşi avea locul un răspuns lung. În timp ce îl dădeam, nu m-am putut opri să mă gândesc în fugă la două lucruri. Ce mult mă bucură că interesul faţă de antreprenoriat creşte şi cât de rău îmi pare că nu pot da un răspuns precis la întrebări de genul celei de mai sus, pentru că nu s-a inventat încă portretul-robot al antreprenorului.

    ŞI TOTUŞI, CE SPUN STUDIILE?

    În perioada când mă pregăteam să devin consultant, am parcurs câteva chestionare care testează capacitatea de adaptare a individului la viaţa antreprenorială, ale U.S. Small Business Administration. Ele conţin unele întrebări comune, printre care: eşti ambiţios şi performant? Ai iniţiativă? Eşti dispus să rişti? Dar să munceşti 10-12 ore pe zi, pe termen lung? Ştii să iei deciziile corecte?

    Întrebările sunt importante şi e bine ca cei pe care-i entuziasmează ideea lor de afacere să cugete bine la ele înainte de a porni la drum. Dar nu sunt suficiente, pentru că nu surprind particularităţile fiecărui individ în parte. Şi nici nu reprezintă o garanţie a succesului. Or, „după îndelungi cercetări, ştim că nu există un set clar de caracteristici comportamentale care să-i separe pe antreprenori de nonantreprenori” – după cum afirmă William Bygrave (The Portable MBA in Entrepreneurship).

    De altfel, nimic nu poate garanta succesul unui antreprenor. Ce e drept, şansele cresc dacă ideea de afacere este bună, dacă antreprenorul are profilul, motivaţia şi atitudinea cerute, iar strategia, modelul de business şi execuţia sunt adecvate.

    Deşi există multe excepţii, statisticile arată că mediul familial şi educaţia ajută. Aşa cum demonstrează realitatea internaţională, copiii de antreprenori pornesc şi răzbat mai uşor în afacerile proprii, sau le duc mai departe cu bune şanse de reuşită pe cele moştenite de la părinţii lor. Am văzut nu numai în filme, ci şi în viaţa reală discuţii vii şi lungi, în familie, în jurul mesei, sau în weekenduri şi concedii, despre realizările, bucuriile sau provocările antreprenoriale, despre soluţii ale unor situaţii. Doar este bine ştiut că antreprenorii nu se pot opri în nicio împrejurare să discute despre afacerile lor. Şi am văzut cum copiii mici şi mari îşi urmăreau cu atenţie părinţii sau rudele, ba chiar că erau deja obişnuiţi să intervină cu întrebări, sau chiar cu soluţii potrivite.

    Privesc viitorul cu optimism. La noi în ţară sunt tot mai numeroase astfel de familii, deci vom spune din ce în ce mai rar că lipsa de modele apropiate reprezintă o barieră care-i împiedică pe tineri să devină antreprenori.

    De fapt, conform Global Entrepreneuship Monitor 2015, în România intenţiile antreprenoriale şi antreprenoriatul timpuriu s-au dezvoltat: 11,3%, adică 1,5 milioane de membri ai populaţiei active se aflau în 2014 în diferite etape de pregătire a afacerilor, sau în primii trei ani de la înfiinţarea lor.

    Majoritatea antreprenorilor din grupul mai sus amintit sunt bărbaţi sub 44 de ani, cu studii superioare. Conform aceluiaşi studiu, motivaţia lor principală provine în primul rând din observarea de oportunităţi interesante şi mai puţin din lipsa altor posibilităţi de câştig.

    CE-I AJUTĂ PE ANTREPRENORI?

    S-a scris foarte mult despre ce să facă şi despre cum să fie antreprenorii. Evident, bazându‑se pe cercetarea realităţii, lucrările semnificative conţin multe elemente comune. Consider a fi de referinţă concluziile cercetării întreprinse de Walter Kuemmerle, profesor la Harvard Business School. Acesta a studiat, pe parcursul a 15 ani (1987-2002), peste 50 de companii din 20 de ţări şi din foarte multe industrii, care la începutul demersului său se aflau în faza de start‑up. Kuemmerle arată că antreprenorii de succes au cinci caracteristici comune: (1) sunt îndrăzneţi şi găsesc soluţii noi şi ingenioase pentru situaţii clasice, chiar dacă uneori întind coarda – cum se spune; (2) ştiu să se descurce cu concurenţii puternici; (3) au înţelepciunea şi răbdarea să înceapă de la zero; (4) sunt gata să-şi modifice repede strategiile; (5) ştiu să încheie tranzacţii („A Test for Fainthearted” – Harvard Business Review, mai 2002).

  • Opinie Lavinia Raşca: Există un portret-robot al antreprenorului?

    A apărut întrebarea: „Dacă ar fi să le dai un sfat cititoarelor noastre care iau în calcul o afacere proprie, ce le-ai spune? Cum ar trebui ele să fie? Ce să facă? La ce ar trebui să fie atente?”. În economia acelei conversaţii nu îşi avea locul un răspuns lung. În timp ce îl dădeam, nu m-am putut opri să mă gândesc în fugă la două lucruri. Ce mult mă bucură că interesul faţă de antreprenoriat creşte şi cât de rău îmi pare că nu pot da un răspuns precis la întrebări de genul celei de mai sus, pentru că nu s-a inventat încă portretul-robot al antreprenorului.

    ŞI TOTUŞI, CE SPUN STUDIILE?

    În perioada când mă pregăteam să devin consultant, am parcurs câteva chestionare care testează capacitatea de adaptare a individului la viaţa antreprenorială, ale U.S. Small Business Administration. Ele conţin unele întrebări comune, printre care: eşti ambiţios şi performant? Ai iniţiativă? Eşti dispus să rişti? Dar să munceşti 10-12 ore pe zi, pe termen lung? Ştii să iei deciziile corecte?

    Întrebările sunt importante şi e bine ca cei pe care-i entuziasmează ideea lor de afacere să cugete bine la ele înainte de a porni la drum. Dar nu sunt suficiente, pentru că nu surprind particularităţile fiecărui individ în parte. Şi nici nu reprezintă o garanţie a succesului. Or, „după îndelungi cercetări, ştim că nu există un set clar de caracteristici comportamentale care să-i separe pe antreprenori de nonantreprenori” – după cum afirmă William Bygrave (The Portable MBA in Entrepreneurship).

    De altfel, nimic nu poate garanta succesul unui antreprenor. Ce e drept, şansele cresc dacă ideea de afacere este bună, dacă antreprenorul are profilul, motivaţia şi atitudinea cerute, iar strategia, modelul de business şi execuţia sunt adecvate.

    Deşi există multe excepţii, statisticile arată că mediul familial şi educaţia ajută. Aşa cum demonstrează realitatea internaţională, copiii de antreprenori pornesc şi răzbat mai uşor în afacerile proprii, sau le duc mai departe cu bune şanse de reuşită pe cele moştenite de la părinţii lor. Am văzut nu numai în filme, ci şi în viaţa reală discuţii vii şi lungi, în familie, în jurul mesei, sau în weekenduri şi concedii, despre realizările, bucuriile sau provocările antreprenoriale, despre soluţii ale unor situaţii. Doar este bine ştiut că antreprenorii nu se pot opri în nicio împrejurare să discute despre afacerile lor. Şi am văzut cum copiii mici şi mari îşi urmăreau cu atenţie părinţii sau rudele, ba chiar că erau deja obişnuiţi să intervină cu întrebări, sau chiar cu soluţii potrivite.

    Privesc viitorul cu optimism. La noi în ţară sunt tot mai numeroase astfel de familii, deci vom spune din ce în ce mai rar că lipsa de modele apropiate reprezintă o barieră care-i împiedică pe tineri să devină antreprenori.

    De fapt, conform Global Entrepreneuship Monitor 2015, în România intenţiile antreprenoriale şi antreprenoriatul timpuriu s-au dezvoltat: 11,3%, adică 1,5 milioane de membri ai populaţiei active se aflau în 2014 în diferite etape de pregătire a afacerilor, sau în primii trei ani de la înfiinţarea lor.

    Majoritatea antreprenorilor din grupul mai sus amintit sunt bărbaţi sub 44 de ani, cu studii superioare. Conform aceluiaşi studiu, motivaţia lor principală provine în primul rând din observarea de oportunităţi interesante şi mai puţin din lipsa altor posibilităţi de câştig.

    CE-I AJUTĂ PE ANTREPRENORI?

    S-a scris foarte mult despre ce să facă şi despre cum să fie antreprenorii. Evident, bazându‑se pe cercetarea realităţii, lucrările semnificative conţin multe elemente comune. Consider a fi de referinţă concluziile cercetării întreprinse de Walter Kuemmerle, profesor la Harvard Business School. Acesta a studiat, pe parcursul a 15 ani (1987-2002), peste 50 de companii din 20 de ţări şi din foarte multe industrii, care la începutul demersului său se aflau în faza de start‑up. Kuemmerle arată că antreprenorii de succes au cinci caracteristici comune: (1) sunt îndrăzneţi şi găsesc soluţii noi şi ingenioase pentru situaţii clasice, chiar dacă uneori întind coarda – cum se spune; (2) ştiu să se descurce cu concurenţii puternici; (3) au înţelepciunea şi răbdarea să înceapă de la zero; (4) sunt gata să-şi modifice repede strategiile; (5) ştiu să încheie tranzacţii („A Test for Fainthearted” – Harvard Business Review, mai 2002).

  • Taxiuri fără şofer vor fi testate în Japonia

    Taxiurile fără şofer o să transporte 50 de persoane din Fujisawa, oraş aflat lângă Tokyo, spre supermarketuri pe un traseu prestabilit, începând din martie 2016, informează The Guardian.

    Robot Taxi, este un produs al colaborări dintre ZMP, dezvoltator al automobilelor autonome, şi DeNa, companie ce oferă internet mobil, şi va funcţiona pe un traseu de 3 km.

    Deşi maşina va merge fără şofer, totuşi o persoană va sta la volan, în cazul în care ceva nu va funcţiona cum trebuie, potrivit presei japoneze.

    Dacă aceste teste o să fie un succes, maşinile ar putea fi folosite pentru transportarea oamenilor în timpul Jocurile Olimpice din 2020.

    “Există foarte multe persoane care cred că maşinile autonome sunt doar un vis. Dar eu cred că acest lucru va deveni realitate mai repede decât ne aşteptăm”, a spus Shinjiro Koizumi, politician japonez.

  • Clipul zilei: Designerul de clătite

    Ţi-ai dorit vreodată să mănânci o clătită care să aibă forma feţei lui Bart Simpsons? Chiar dacă răspunsul este da sau nu, acest lucru este posibil datorită PancakeBot, masinăria care produce clătite perfecte în câteva secunde.

    PancakeBot este foarte uşor de utilizat: se pune compoziţia clătitei într-un dispozitiv apoi se selectează design-ul dorit. Utilizatorii îşi vor putea pregăti clătitele în ce formă doresc, deoarece se pot adăuga propriile design-uri prin intermediul unui card de memorie SDcard.

    Preţul de comercializare va fi cuprins între 250 şi 300 de dolari.

  • Sex cu roboţi? Până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane

    Viitorologul Dr. Ian Pearson a anunţat că până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane, informează The Telegraph.

    Pearson spune că până în 2030 foarte mulţi oameni vor experimenta într-o anumită formă sexul virtual. Acest lucru va fi la fel de comun ca privitul filmelor pornografice în prezent. De asemenea, el susţine că în 2035 majoritatea oamenilor vor avea jucării erotice pe care le vor putea utiliza în realitatea virtuală şi ca în 2025 oamenii cu venituri mari vor avea deja o formă incipientă a unui robot sexual.

    Pearson îşi argumentează parerea  prin faptul că tehnologia realităţii virtuale este la un pas de a se comercializa, kitul de realitate virtuală Oculous Rift se va lansa la începutul anului 2016. Pe lângă asta, un sfert din căutările de pe Internet sunt legate de pornografie.

    “Foarte multă lume are rezerve cu privire la sexul cu roboţi, însă treptat o să se obişnuiască cu acest aspect. Odată cu dezvoltarea roboţilor şi a inteligenţei artificiale, oamenii vor putea crea legături emoţionale puternice cu roboţii, iar rezervele legate de acest aspect se vor elimina treptat”, a declarat el.

    Aceeaşi idee este susţinută şi de dr. Helen Driscoll, o autoritate în domeniul psihologiei sexuale şi a relaţiilor. Deşi poate părea un concept science fiction, ideea nu este nouă. Iar relaţia cuiva cu un obiect neînsufleţit apare într-un mit grecesc: un sculptor a cioplit o statuie reprezentând o femeie atât de frumoasă, încît s-a îndrăgostit el însuşi de ea. La rugămintea sa, Afrodita, zeiţă iubirii, a dat viaţă pietrei. Din legendă s-a desprins şi termenul de „pigmalionism“, care descrie atracţia sexuală a unui om faţă de o statuie sau de un obiect neînsufleţit.

    Helen Driscoll susţine că interacţiunile cu roboţi se vor schimba dramatic în următorii ani şi că până în 2070 relaţia omului cu un robot ar intra în normalitate. „Tindem să abordăm aspectele legate de realitatea virtuală şi sexul cu roboţi în raport cu condiţiile sociale existente acum. Dar să ne gândim că în urmă cu 100 de ani multe dintre normele sociale din ziua de azi nici nu existau“, a spus Driscoll pentru Daily Mirror. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu este de părere că afirmaţia lui Driscoll „nu este de domeniul SF, ci de domeniul prostiei“, motivând că jucăriile erotice există deja pe piaţă şi că „probabil peste 50-60 de ani ele (jucăriile) vor fi eventual mai complexe tehnologic, probabil programabile ad libitum. Doar că relaţia sexuală nu e doar actul în sine, ci presupune cucerire, şarm, provocare“, a completat Lucaciu.

    De fiecare dată implementarea unei tehnologii noi a dus la modificări în comportament. „Tehnologiile de masă sunt prost folosite la început, se suprautilizează“, spune sociologul Alfred Bulai. Şi, fără îndoială, tehnologiile noi ne schimbă modul cum trăim şi cum percepem viaţa.

    Numai în ultimii 60-70 de ani s-au produs schimbări semnificative în domeniul sexualităţii şi legate de căsătorie. În 1950 vârsta medie a bărbatului căsătorit era de 22 de ani, iar a femeii de 20 de ani. În prezent, vârsta medie a crescut la bărbaţi la 28 de ani şi la 26 de ani pentru femei. De asemenea, procentul bărbaţilor necăsătoriţi a crescut la 14% de la 6% în 1980.

    În plus, comunicarea şi modul cum relaţionăm s-au schimbat. Tindem să comunicăm mult mai mult prin SMS-uri şi pe aplicaţiile de mesagerie online. Fotografii care de multe ori ar fi catalogate drept intime devin publice pe Instagram. Pe Facebook întâlnim foşti colegi de şcoală care în trecut ar fi dispărut din viaţa noastră şi ex-parteneri răsar în fluxul reţelelor sociale, ceea ce duce la o permanenţă nenaturală, nemaiîntâlnită până acum. Şi, nu în ultimul rând, cu ajutorul unor aplicaţii găsim parteneri pentru o conversaţie, pentru o ieşire în oraş sau poate chiar mai mult, în doar câteva momente, prin intermediul telefonului mobil.

    Tinder, una dintre cele mai cunoscute aplicaţii de dating, este un joc pe care-l joci până câştigi, pentru că fiecare respingere este completată, într-un final, de o potrivire (match). Posibilităţiile de parteneri cresc exponenţial, iar acest lucru duce la următoarea întrebare: oare potenţialii parteneri devin dispensabili? De ce să te limitezi la unul singur, când mai târziu ai putea găsi alţi doi-trei parteneri, poate chiar mai atractivi? „Îndrăgostirile online de persoane sunt frecvente. Doar că persoanele virtuale de la celălalt capăt al relaţiei nu-şi prezintă decât faţete favorabile imaginii celui îndrăgostit. Cel care are tendinţa să se îndrăgostească de idei, descrieri, gânduri completează ceea ce nu percepe direct din propria imaginaţie, idealizând“, este de părere Lucaciu.

    Nu trebuie să mergem în viitor pentru a da peste roboţi sau peste inteligenţă artificială, fie ea chiar minimală, în spaţiul destinat până acum doar oamenilor – flirtul, amorul. Mult pomenitul site Ashley Madison, platforma prin care bărbaţii şi femeile pot avea o aventură, a creat prima femeie artificială în 2002, pe care a denumit-o „Sensuous Kitten“, după cum a dezvăluit publicaţia Gizmondo. Kitten şi alţi mii de boţi aveau misiunea de atragere a utilizatorilor pentru a deveni membri plătitori. Boţii trimiteau mesaje utilizatorilor cu conturi gratuite, iar, dacă aceştia voiau să răspundă, trebuia să plătească. Un truc ieftin, dar eficient. Potrivit aceleiaşi publicaţii, 80% dintre plătitori, atraşi de profilurile false, au plătit doar pentru a răspunde unui robot.

    Cum spune Carole Lieberman în cartea sa Bad Boys, datingul s-a transformat dintr-o întâlnire romantică într-un fel de shopping online, în căutarea produsului potrivit, bifând casete într-un tabel.

    Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care s-au schimbat de-a lungul timpului, chestiuni pe care nu şi le-ar fi imaginat nimeni în urmă cu 50 de ani, cu excepţia viitorologilor sau scriitorilor de science fiction.

    Ideea realităţii virtuale a fost alimentată de romanele SF şi de filme încă din anii ’50. 40 de ani mai târziu, când calculatoarele personale au devenit populare, mai multe companii au încercat să concretizeze această idee. Nu au reuşit, tehnologia nu era destul de avansată. Acum mai multe companii sunt convinse că vor revoluţiona industria divertismentului, dar şi reţelele sociale. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, pare să fie de acord, el pariind nu mai puţin de 2 miliarde de dolari pe realitatea virtuală, prin achiziţia Oculus Rift, kitul ce se va pune în vânzare la începutul anului viitor.

    Nu este primul dispozitiv de acest fel care va ajunge pe piaţă, dar este unul dintre cele mai sofisticate şi printre cele mai promiţătoare. Şi alte companii speră să prindă un bilet la clasa I în trenul realităţii virtuale: Sony ne oferă un produs asemănător numit Morpheus, iar HTC, Google sau Samsung sunt şi ele interesate. Zuckerberg este convins că realitatea virtuală va schimba modul cum oamenii interacţionează cu calculatoarele, felul cum oamenii vor comunica. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu nu crede că o asemenea tehnologie „va influenţa pozitiv relaţiile dintre oameni, ci cel mult poate produce confuzie dacă nu este luată ca un joc. Poate fi utilizată în terapia unor tulburări psihice, dar în mod limitat şi utilizată adecvat. Ca dezavantaj e posibila dependenţă de virtual, deoarece pot stimula aceleaşi zone ale creierului pe care le stimulează unele droguri“.

  • Şi-a trimis robotul să stea în locul ei la coada din faţa unui magazin Apple pentru a-şi cumpăra un iPhone

    Lucy Kelly din Sydney, Australia, a împrumutat un robot de la agenţia media unde lucrează pentru a sta în locul ei la coadă, relatează Mirror.

    Aşa-zisul robot este compus dintr-un iPad ataşat unui device, asemănător Segway-ului, care este controlat de la distanţă, iar Lucy Kelly este conectată la device prin intermediul unei aplicaţii care îi permite să vadă prin camera iPad-ului.

    “Utilizăm roboţii pentru orice (în companie), să arătăm noua tehnologie. E o demonstraţie cool a modului cum tehnologia va arăta în viitor”, a declarat ea site-ului Mashable. Lucy Kelly foloseşte robotul atât de acasă cât şi de la birou.

    Robotul Lucy a ajuns în faţa magazinului din Sydney la ora 5 dimineaţa, dar nu a fost prima, în faţa ei se mai aflau alte trei persoane.

    “Toată lumea crede că e cool, sunt bucuroşi să aştepte la coadă alături de un robot”, a mai spus ea.
     
  • ROBOT inspirat din “Star Wars” care ar putea deveni mai popular decât un smartphone

    Potrivit sursei citate, robotul este creat de compania BlueFrogRobotics şi a fost conceput pentru a interacţiona şi proteja fiecare membru al unei familii sau pentru a oferi sprijin celor care trăiesc singuri.

    Creatorul său, Rodolphe Hasselvander, a declarat că ideea i-a venit după ce a văzut filmul “Star Wars”, el imagininându-şi o lume în care un robot ca R2-D2 va fi la fel de popular precum un smartphone sau o tabletă.

    Robotul Buddy poate îndeplini numeroase sarcini, precum supravegherea video a casei, setarea alarmelor, poate prelua şi iniţia apeluri, poate citi mesaje sau emailuri, poate oferi ajutor copiilor la teme şi este util pentru gospodine.

     

    Preţul acestui robot este de 376 de dolari.

  • Tânărul care vă oferă posibilitatea de a vă construi propriul televizor. Sau laptop. Sau orice aparat electronic

    La începutul lunii iulie proiectul Visionbot, un robot creat de studenţii  Ionuţ Budişteanu şi Ane Mari Androniceanu, a obţinut CISCO Systems Technopreneurship Award, în cadrul concursului European Enterprise Challenge 2015. Ionuţ Budişteanu este, la doar 21 de ani, unul dintre cei mai apreciaţi tineri din lume, care a câştigat premii atât în Europa cât şi în Statele Unite, iar invenţiile sale au ajuns pe paginile celor mai importante reviste din lume. Acum vrea să ofere oamenilor posibilitatea să îşi construiască singuri, cu ajutorul Visionbot, propriile aparate electronice, de exemplu televizorul.

    Cel mai recent proiect al lui Ionuţ Budişteanu, VisionBot, este un robot de asamblare a produselor electronice. Ideea i-a venit în timp ce căuta o companie care să îi producă piese pentru maşina autonomă. „Anul trecut am încercat să colaborez cu trei fabrici din Shenzhen pentru a produce sistemul Lidar de la maşina fără şofer într-un volum de 200-300 de bucăţi. Pentru mine era o investiţie uriaşă, în jur de 40.000 de euro, dar am fost refuzat pentru motivul că este un volum nesemnificativ pentru ei”, povesteşte tânărul antreprenor. „Ulterior, noi am dorit achiziţionarea roboţilor de asamblare a produselor electronice, dar aceştia costă foarte mult, pot ajunge şi la costuri de peste 100.000 de dolari. Aşa că am căutat informaţii despre cum funcţionează şi ne-a venit ideea de a folosi tehnologia de la imprimantele 3D pentru a realiza roboţi de asamblare a plăcilor electronice. Există milioane de ingineri în electronică, inventatori, start-up-uri şi companii mici şi mijlocii care se lovesc de problema de a transforma un prototip electronic într-un produs. Noi încercăm să oferim o soluţie integrată de asamblare a dispozitivelor electronice acasă sau în propriul garaj.”

    ÎN 2013, IONUŢ BUDIŞTEANU A PARTICIPAT LA INTEL INTERNATIONAL SCIENCE AND ENGINEERING FAIR (ISEF) cu un proiect al unei maşini care se conduce singură. Deşi nu era ceva neapărat nou, audienţa a fost captivată de modul în care un tânăr de 19 ani a reuşit să dezvolte un concept similar cu cel lansat de Google, la un preţ mult mai mic. Maşina autonomă gândită de Budişteanu ar fi costat 4.000 de dolari; prototipul Google are un preţ de aproape 100.000 de dolari.  În loc să se folosească de sistemul Lidar (responsabil de detectarea obstacolelor din trafic), Ionuţ Budişteanu a folosit patru laptopuri şi o cameră pentru a analiza traficul şi a detecta obiectele din apropiere. Această metodă i-a convins pe membrii juriului să îi acorde marele premiu Gordon E. Moore şi un cec în valoare de 75.000 de dolari. A urmat recunoaşterea internaţională, Budişteanu fiind numit de către revista Time unul dintre cei mai influenţi adolescenţi din lume.

    PROIECTUL VISIONBOT A ÎNCEPUT ÎN AUGUST 2014, iar dezvoltarea prototipului a început în noiembrie. Investiţia de până acum a fost relativ mică, iar Budişteanu preferă să nu apeleze la finanţări. “Până acum am investit în jur de 1.500 de dolari pentru a realiza primul prototip. Acum lucrăm la a finaliza cel de‑al doilea prototip. De asemenea, luna aceasta o să achiziţionăm şi echipamentele necesare ce ne vor permite să producem roboţii VisionBot într-un volum mai mare. Investiţia nu o să fie mare, până în 5.000 de dolari. Am primit şi oferte de investiţii, dar am încercat să stăm independenţi şi cât mai departe de investitori. Cel mai important lucru este că la fiecare 2-3 zile primim câte un e-mail de la cineva care doreşte să îl cumpere. Succesul de până acum ne-a forţat şi ne-a dat încrederea să mergem mai departe.”

    Primele prezentări publice au adus şi primele premii: VisionBot a câştigat premiul pentru impact social în cadrul Impact Hub Bucureşti, premiul Junior Achievement şi un cec de 10.000 de euro din partea Hyundai, pentru ca ulterior să obţină CISCO Systems Technopreneurship Award. Compania BIT Technologies, fondată de Budişteanu, a primit invitaţii în cadrul unor evenimente din San Francisco şi Silicon Valley. „Dacă imprimantele 3D au început o revoluţie în prototipare, credem că VisionBot poate crea o revoluţie în domeniul automatizării şi producţiei electronice industriale.  Potenţialul este foarte mare. Există câteva milioane, chiar şi zeci de milioane de potenţiali cumpărători. Orice produs electronic cu care interacţionăm, telefon mobil, laptop, calculator, aparatură electronică dintr-o maşină, televizorul, sunt produse în fabrici uriaşe. Aceste fabrici au costat zeci, sute de milioane de dolari. Noi încercăm să oferim posibilitatea oricui să îşi asambleze acasă propriile produse electronice cu o investiţie de până în 3.000 de dolari.”