BusinessMagazin

Tag: risc

  • Miliardarul necunoscut care a construit una dintre cele mai mari afaceri din lume. Nu acordă niciodată interviuri şi rareori era văzut în public fără bodyguarzi

    Cu doar 50 de ani în urmă, Arthur Ryan a pus bazele unuia dintre cele mai cunoscute lanţuri de retail vestimentar din Europa, Primark, popular în special datorită preţurilor extrem de mici pe care le practică. Deşi acest model de business a avut un succes răsunător, antreprenorul şi-a asumat însă un risc major – funcţionarea exclusiv prin magazine fizice. Ryan a murit cu doar un an înainte de venirea pandemiei de COVID-19, care avea să zguduie compania din temelii din cauza lipsei magazinelor virtuale, făcând-o să piardă teren în faţa competitorilor din ce în ce mai digitalizaţi.

    Arthur Ryan s-a născut pe 18 iulie 1935 în Cork, Irlanda. Ulterior, familia s-a mutat în Dublin, unde el a urmat cursurile şcolii Synge Street CBS. După ce a emigrat la Londra, Ryan a lucrat pentru retailerul de modă Carr & McDonald. S-a întors apoi în Dublin şi s-a angajat în cadrul lanţului de retail Dunnes Stores.

    În 1969 şi-a deschis, în capitala irlandeză, propriul magazin, Penneys. Cinci ani mai târziu, când reţeaua ajunsese la 11 unităţi, a hotărât să îşi extindă businessul şi în Marea Britanie. Ulterior, a fost nevoit să schimbe numele magazinelor deschise în afara graniţelor Irlandei în Primark, pentru a evita problemele legale cu lanţul american JC Penney. Cea mai importantă schimbare în parcursul businessului a avut loc în 2005, când Primark a achiziţionat un portofoliu imens de magazine Littlewoods.

    Ryan a fost căsătorit de două ori. Din prima căsnicie a avut patru copii, iar din a doua, cu Alma Carroll, a avut o fiică. Antreprenorul a preferat să ducă o viaţă departe de ochii presei – nu acorda niciodată interviuri şi rareori era văzut în public fără bodyguarzi, mai ales că una dintre cele mai mari temeri ale sale era aceea de a fi răpit. El a murit pe 8 iulie 2019, cu câteva zile înainte de a împlini 84 de ani.

    Anul trecut, lanţul de retail cu 78.000 de angajaţi şi 373 de unităţi a înregistrat venituri de 7,79 miliarde de lire sterline (circa 8,75 mld. euro). În prezent compania, subsidiară a multinaţionalei Associated British Foods (ABF), are un portofoliu alcătuit cu preponderenţă din produse fast fashion şi pentru amenajarea locuinţei, la preţuri foarte mici, şi este prezentă în Austria, Belgia, Polonia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Marea Britanie şi SUA.
    Retailerul a fost grav afectat de pandemia de COVID-19, deoarece modelul de business după care funcţionează este bazat exclusiv pe magazinele fizice, care au fost închise în perioada de lockdown. Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, în al treilea trimestru fiscal al ABF, încheiat la 1 martie 2020, vânzările Primark scăzuseră cu 75%, un declin mult mai abrupt decât al altor competitori, de pildă Inditex, ale cărui vânzări au scăzut cu numai 44% în perioada 1 februarie-30 aprilie 2020, datorită prezenţei în online şi a accelerării procesului de digitalizare.

  • România este criticată de presa italiană pentru felul cum gestionează vârful epidemiologic de coronavirus: Riscă să devină Brazilia Europei

    Curba epidemiologică din România este urmărită cu atenţie sportită de către presa italiană în contextul în care aproape două milioane de români trăiesc în peninsulă. Teama cea mai mare este că românii şi-ar putea petrece luna concediilor în ţara de origine şi s-ar întoarce cu un nou val de infectări.

    Jurnalista Maria Lombardi scrie în cotidianul Il Messaggero că România gestionează pandemia de coronavirus la fel ca Brazilia după ce a permis persoanelor pozitive să plece din spitale. Cotidianul La Repubblica a publicat imagini de la manifestaţia anti-Covid, de la Bucureşti, cu protestatarii fără măşti. Ca să îşi protejeze economia, România reprezintă un coşmar pentru întreaga Europă, mai ales pentru Italia, Franţa şi Germania, cu care are relaţii economice, titrează La Repubblica.

    La sosirea în Italia românii nu sunt obligaţi să intre în carantină iar zborurile au o frecvenţă normală. Autorităţile sanitare din Regiunea Lazio au anunţat luni că dintre cele 11 persoane testate pozitiv la coronavirus, una provine din România. 

    Citiţi articolul integral pe Mediafax.ro.

  • America Latină poate pierde 20 de ani de progres în ceea ce priveşte reducerea nivelului de sărăcie: Aproape 50 de milioane de oameni riscă să aibă o situaţie financiară dificilă în următorii ani

    America Latină poate pierde două decenii de progres în ceea ce priveşte reducerea nivelului de sărăcie în condiţiile în care 50 de milioane de oameni riscă să aibă o situaţie financiară dificilă în următorii ani, potrivit Băncii Mondiale, scrie Financial Times.

    Carlos Felipe Jaramillo, vicepreşedinte Băncii Mondiale pentru America de Sud, a declarat că regiunea se confruntă cu „cea mai gravă criză din ultimii 120 de ani”.

    Zonele urbane din America Latină au devenit noul epicentru al pandemiei de coronavirus, reprezentând 52% din numărul cazurilor înregistrate săptămâna trecută la nivel mondial. Brazilia, a doua ţară în funcţie de numărul de infecţii cu coronavirus după Statele Unite, înregistrează peste 1,5 milioane de cazuri şi aproximativ 63.000 de decese.

    „Banca Mondială estimează că veniturile a 53 de milioane de latino-americani vor scădea sub nivelul de sărăcie de 5,5 dolari pe zi, iar situaţia se poate înrăutăţi”, a declarat Jaramillo.

    Bazându-se masiv pe exporturile de petrol şi pe agricultură, economia Americii Latine se chinuia să crească încă dinainte de pandemie. Anul trecut, economiile ţărilor din regiune au înregistrat cele mai mici creşteri la nivel global.

    Fondul Monetar Internaţional (FMI) prezice că economiile Americii Latine şi Caraibelor se pot contracta cu până la 9,4% anul acesta, un rezultat mult mai prost decât al Africii, Orientului Mijlociu şi Asiei. Anul viitor, economia regiunii îşi va reveni încet, crescând cu doar 3,7%.

     

  • Antreprenoarea care a construit de la zero o afacere de milioane de euro şi îşi vinde astăzi produsele fabricate în România în peste 50 de ţări

    „Cred că un lider există în primul rând prin valorile lui şi prin ce poate construi în echipă, poate o femeie este mai sensibilă şi exagerat de responsabilă. Pe plan extern, în relaţiile cu clienţii, m-a ajutat că sunt femeie, am avut un capital de încredere în plus. Veneam dintr-o ţară cu grad mare de risc şi am obţinut totuşi credite de milioane de euro.”

    Doina Cepalis deţine grupul de firme Te-Rox, ce produce scaune auto pentru copii, cea mai mare parte a businessului mergând la export. Scaunul auto pentru copii a purtat-o pe Doina Cepalis din nordul Moldovei în toată lumea: produsele made in Romania ajung astăzi în peste 50 de ţări. Grupul Te-Rox este format din trei companii ce administrează un total de patru unităţi de producţie în trei judeţe, Neamţ, Iaşi şi Botoşani.

    „Dacă sunt întrebată deseori dacă m-a ajutat în business faptul că sunt femeie, pot să spun că o dată m-a ajutat – am plâns, iar poliţia municipiului s-a deschis special pentru mine ca să-mi reînnoiesc buletinul”, spunea anterior Doina Cepalis, despre licitaţia prin care avea să cumpere prima sa fabrică. Ea vrea să lase afacerea moştenire familiei şi a implicat-o deja pe fiica ei în businessul de producţie şi retail online. Conform ZF, anul trecut au existat unele discuţii referitoare la atragerea unui partener minoritar alături de care să continue dezvoltarea grupului, însă fără să cedeze controlul asupra afacerii.

    Profilul Doinei Cepalis a apărut în anuarul 105 MANAGERI DE TOP, publicat în luna martie de Business MAGAZIN.

     

  • Un start-up din Sibiu ar putea să devină următorul UiPath. Care este povestea acestuia şi cum ar putea ajunge următorul unicorn al României

    Pe 8 februarie 2021, în jurul orei 13:10, valorea de piaţă a monedei digitale ELGD, lansată de sibienii de la Elrond Network pe blockchainul propriu, a spart pragul de 3 miliarde de dolari, un maxim istoric, arată datele agregate de ZF.

    Într-un articol din 2020 despre evoluţia companiei Business MAGAZIN anticipa evoluţia companiei. Iată povestea acesteia, aşa cum a fost redată aceasta la momentul realizării acestui articol. 

    Poate România să dea industriei globale de tehnologie doi unicorni? Un grup de antreprenori şi programatori locali crede că povestea spectaculoasă a UiPath este, într-un fel, repetabilă. Ambiţia, munca şi încrederea puternică într-o idee pot duce la lansarea, din Sibiu, a unei revoluţii globale într-una dintre cele mai la modă tehnologii ale momentului – blockchain. 

    Tehnologia dezvoltată la Sibiu, pe care investitori locali şi internaţionali au pariat deja milioane de dolari, ar putea avea impactul pe care l-a avut pe piaţa de internet trecerea de la conexiunile prin dial-up la fibra optică, susţin membrii echipei Elrond.

    „Elrond este o tehnologie de blockchain construită de la zero, ca să aducă o îmbunătăţire de 1.000 de ori în capacitate de procesare, viteză de procesare şi cost. Cea mai bună analogie este tranziţia de la dial-up la broadband, pe care noi am văzut-o în era internetului şi pe care în momentul de faţă încercăm să o aducem în domeniul blockchain. 

    Am lucrat la tehnologia aceasta aproape trei ani şi în sfârşit suntem pregătiţi să aducem tehnologia în piaţă“, a declarat Beniamin Mincu, fondator şi CEO al Elrond Network, în cadrul emisiunii ZF IT Generation. Povestea Elrond a început în 2017, când fraţii Beniamin şi Lucian Mincu alături de antreprenorul Lucian Todea (cunoscut pentru proiecte precum ITNT, SmartBill, TypingDNA) au format o echipă puternică de specialişti în noile tehnologii.

    „Am adunat o echipă de oameni excepţional de talentaţi, şi foarte, foarte muncitori. Fiecare au venit cu un background de la companii importante din tehnologie, cum ar fi Microsoft, Google, IBM şi altele. Membri ai echipei au doctorate în computer science, inteligenţă artificială şi premii prestigioase la diferite competiţii de matematică, inteligenţă artificială şi alte domenii de genul acesta. Ce cred că a făcut o diferenţă enormă este că noi toţi am muncit într-un fel în care nu se munceşte în mod normal. Încercând să aducem tehnologia aceasta în piaţă, ne-am reinventat de foarte multe ori, şi am ajuns la nişte rezultate care

    într-adevăr par incredibile dacă te gândeşti că Sibiul este un oraş cu 150.000 de locuitori. Cred că lecţia este că oriunde ai fi în lume, dacă găseşti o echipă de oameni alături de care să poţi crede într-o idee foarte puternică, şi o poţi într-adevăr construi, nu cred că există obstacole peste care să nu poţi trece sau probleme pe care să nu le poţi rezolva”, a punctat el.
    În prezent, Elrond Network a devenit unul dintre cele mai urmărite proiecte hi-tech generate în România, în condiţiile în care lansarea noii tehnologii blockchain dezvoltate de compania locală, ce promite costuri mai mici şi performanţe de 1.000 de ori mai bune decât Bitcoin sau Ethereum, ar putea revoluţiona întreaga industrie la nivel global.

    „Practic încă de când am început să construim tehnologia am căutat o îmbunătăţire care să rezolve această problemă a capacităţii de procesare, pentru că în timp ce Bitcoin şi Ethereum au venit cu inovaţii extrem de interesante, ele suferă de o problemă care le limitează adopţia în mod semnificativ. Această problemă este în esenţă capacitatea de procesare. Bitcoin poate procesa în momentul de faţă undeva la 7 tranzacţii pe secundă, iar Ethereum undeva la 15 tranzacţii pe secundă. Prin comparaţie cu acestea, Elrond începe cu o capacitate de procesare de 10.000 de tranzacţii pe secundă, iar acest lucru redefineşte complet jocul şi ce se poate construi pe un blockchain.

    În momentul în care încerci să te gândeşti care sunt necesităţile pentru a construi, un sistem global financiar care să poată funcţiona la viteza internetului, îţi dai seama foarte rapid că pe Bitcoin nu ai putea construi niciodată aşa ceva, şi nici pe Ethereum. Tocmai din această cauză nu cred că lucrurile se pot îmbunătăţi pentru Bitcoin şi Ethereum în timp util, iar din acest motiv am construit Elrond. Atunci când tehnologia va fi lansată, vom putea să construim chiar noi nişte aplicaţii care permit transferul de valoare între oricine, la orice oră, oriunde în lume şi la un cost de poate 100 de ori mai mic decât alternativele existente în momentul de faţă“, a explicat Beniamin Mincu.

    Tehnologia dezvoltată de Elrond Networks a primit deja validarea din partea investitorilor, compania obţinând până acum finanţări de peste 5 milioane de dolari. La început însă, fraţii Mincu şi Lucian Todea au finanţat proiectul din fonduri proprii, iar apoi, la circa un an şi jumătate, cei doi au reuşit să obţină şi primele finanţări.

    „După un an şi jumătate în care tot proiectul a fost finanţat din bani proprii, am avut două runde de finanţare: una de 1,9 milioane de dolari de la câţiva investitori gobali – Binance, braţul investiţional de la cel mai important exchange de criptomonede din lume, Electric Capital, unul dintre cele mai importante fonduri de blockchain din Silicon Valley, NGC Partners, un fond din Asia, Maven 11, din Europa, şi Woodstock Fund, un fond din India. Între aceste fonduri am avut şi foarte mulţi investitori globali mai mici. O a doua rundă de finanţare am avut-o chiar pe Binance, de unde am ridicat suma de 3,25 milioane de dolari”, a relatat el.
    În companie au intrat şi mai mulţi investitori locali, a adăugat fondatorul Elrond, fără a oferi detalii. „Avem o comunitate foarte activă de oameni din România, care au investit diferite sume şi care ne-au susţinut de-a lungul timpului şi s-au implicat în împărtăşirea mesajului atunci când se întâmplau evenimente sau lucruri importante. Ne bucurăm de suportul lor şi credem în acelaşi timp că au înţeles nişte lucruri foarte importante.

    Dacă ne uităm în viitor, este clar că tehnologia blockchain nu doar că nu va dispărea, ci împreună cu criptomonedele tehnologia va deveni tot mai folosită şi mai utilă în economie. Prin urmare, cred că este o decizie foarte înţeleaptă ca fiecare om care deţine o anumită avere, să aibă un procent stocat în această tehnologie, la fel cum l-ar stoca în aur sau într-un material extrem de promiţător, ce aduce nişte proprietăţi care erau imposibile până acum câţiva ani“.
    Evaluarea actuală a companiei Elrond Networks se ridică la circa 30 milioane de dolari, iar aceasta ar putea exploda după lansarea tehnologiei pe piaţă. 

    „Avantajul nostru este că suntem listaţi pe una dintre cele mai mari burse de cripto din lume, şi suntem foarte, foarte la început. Aş spune că nu suntem nici măcar la 1% din ce pot deveni lucrurile odată ce lansăm, ajungem în piaţă, şi livrăm ce ne-am propus“, a subliniat el.
    În prezent, fondatorii Elrond Networks se pregătesc pentru noi runde pentru a accelera expansiunea. „În momentul de faţă ne pregătim de lansarea oficială şi sunt convins că după lansare, pentru a mări viteza de creştere, vom mai avea şi alte runde de finanţare. Cererea există din multe părţi. Pentru asta ne pregătim pas cu pas. Nu cred că banii vor fi problema în perioada următoare, este doar o chestiune de focus”, a punctat Beniamin Mincu.
    Ce se va putea face însă cu ajutorul tehnologiei dezvoltate de Elrond? „Prima şi cea mai clară utilitate considerăm că va fi transferul de bani, sau plăţile. În esenţă, cu tehnologia Elrond atât reţeaua, cât şi aplicaţia îţi vor permite să faci transfer de bani, oriunde în lume, aproape instantaneu, şi la un cost de 100 de ori mai mic. Toate acestea la orice oră a zilei. În momentul în care poţi să faci acest lucru, vom observa o schimbare similară cu cea de la poşta normală la poşta electronică. Sau de la telefoane la Skype / Zoom. Odată ce vei putea face lucrurile acestea, o să simţi că nu prea mai ai nevoie de altceva, pentru că totul este foarte simplu şi plăteşti un preţ nesemnificativ în comparaţie cu ce plăteai înainte”, a explicat el.

    Start-up-ul ţinteşte să atragă un milion de utilizatori în decembrie pentru aplicaţia pe care o va lansa în curând. „De acolo cred că vom putea creşte mai rapid ca aproape orice companie din acest domeniu, tocmai fiindcă simplificăm lucrurile atât de mult. Foarte mult din fricţiunea adopţiei din acest domeniu ţine de complexitatea cu care domeniul vine. În momentul în care această complexitate dispare pur şi simplu, iar omul observă utilitatea clară şi imediată, există nişte elemente care ne poziţionează pentru o adopţie foarte, foarte rapidă. Sunt convins că Elrond va stabili nişte recorduri în ce se poate construi şi cât de rapid poate creşte o companie. În mod deosebit următorii 3-5 ani cred că vor fi explozivi pentru creşterea Elrond”, a conchis el încrezător.  

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.Tazz by eMAG

    Tazz by eMAG

    Ce face? Platformă online dedicată livrărilor rapide de produse pentru casă
    Finanţare primită până acum: un milion euro
    Număr actual de utilizatori: 250.000
    Ţintă număr de utilizatori 2020: 500.000
    Creştere venituri în perioada ianuarie-mai 2020: 400%
    Invitat: Alin Şerban, CEO Tazz by eMAGPriceFlux

    PriceFlux

    Ce face? Platformă software pentru monitorizarea automată a preţurilor concurenţei
    Venituri 2019: 120.000 euro
    Ţintă venituri 2020: 240.000 euro
    Număr actual de clienţi: 14
    Ţintă număr de clienţi 2020: 30
    Invitat: Mihai Bisnel, cofondator al PriceFlux

  • „Probele strânse până acum indică faptul că focarele locale devin din ce în ce mai probabile”: Marea Britanie se pregăteşte pentru al doilea val de infecţii cu coronavirus

    Liderii sistemului sanitar britanic solicită o evaluare urgentă a capacităţilor Regatului Unit de a înfrunta al doilea val de coronavirus, văzut în prezent de experţi drept un „risc real”, potrivit BBC.

    Într-o scrisoare deschisă publicată de revista British Medical Journal, miniştrii au fost îndemnaţi să ia măsuri imediate pentru a evita un scenariu asemănător ultimelor luni. Scrisoarea a fost semnată de Colegiul Regal al Chirurgilor, Asistenţilor Medicali, Fizicienilor şi Medicilor Generalişti şi de şeful Asociaţiei Medicale din Marea Britanie.

    „Chiar dacă este greu de prezis modul în care va evolua pandemia, probele strânse până acum indică faptul că focarele locale devin din ce în ce mai probabile, iar al doilea val reprezintă un risc real”, reiese din scrisoare.

    Marţi, prim-ministrul Boris Johnson a declarat că pub-urile, restaurantele, cinematografele şi saloanele de coafură vor fi redeschise începând cu 4 iulie. De asemenea, distanţa recomandată între persoane va fi redusă de la doi metri la un metru, însă recomandările cu privire la purtarea măştilor faciale au rămas în continuare în picioare. Cu toate acestea, regula de un metru se va aplica doar în Anglia, şi nu în Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.

    Luni, autorităţile sud-coreene au anunţat că ţara trece prin al doilea val de infecţii cu coronavirus ca urmare a perioadei de vacanţă din luna mai. Datorită programelor de testare în masă, Coreea de Sud reuşise să reducă rapid numărul de infecţii până la sfârşitul lunii aprilie.

    Săptămâna trecută, William Schaffner – profesor al Şcolii de Medicină din cadrul Universităţii Vanderbilt – a declarat că Statele Unite se confruntă cu al doilea val de vreme ce „mulţi oameni nu respectă regulile de distanţare socială”. Cu o săptămâna înainte, Beijingul a plasat sub carantină unsprezece cartiere şi a interzis temporar deplasările între provincii din apariţiei unui focar de COVID-19 într-o piaţă din interiorul oraşului.

     

  • Libertatea ca strategie de business

    În opinia personală a lui Christophe Dridi, modelul de business în industria auto se va schimba şi cumva va reveni la cel din secolul al XX-lea.
    „Maşina înseamnă libertate. Avem nevoie de asta. Poate modelul de business se va schimba. Spre exemplu, dacă înainte de pandemie discutam despre car sharing, acum sharingul este sub semnul întrebării. Vom vedea şi piaţa închirierilor de maşini cum va evolua“, a spus Christophe Dridi, preşedintele şi directorul general al Automobile Dacia.
    Revenirea însă va fi bruscă, după ani în care s-a insistat pe transportul în comun, sharing şi soluţii alternative. Pe de altă parte, datorită progresului tehnologic şi eliminarea poluării aerului datorită motorului electric, problema calităţii aerului din marile oraşe va fi eliminată. Acum trebuie construite şi locurile de parcare necesare, alături de staţiile de încărcare.
    Automobile Dacia şi Ford România au reluat producţia de automobile în data de 4 mai în condiţii speciale impuse de pandemia de COVID-19, după aproape şase săptămâni în care activitatea a fost întreruptă.
    „Am început pe bază de voluntariat începând cu data de 21 aprilie, iar pe 4 mai am reluat producţia de maşini, în două schimburi. Săptămâna trecută am început cu 700 de maşini pe zi, iar ieri am crescut la 950 de maşini pe zi. Treptat, pas cu pas vom continua creşterea producţiei, iar în două săptămâni vom ajunge la 1.200 de maşini pe zi. Întâi trebuie să ne adaptăm, nu putem urca direct la 1.400 de maşini pe zi“, a spus preşedintele Dacia.
    Uzina de la Mioveni alături de cea din Bursa, Turcia, sunt singurele care produc în trei schimburi în acest moment.
    Şeful Dacia spune că departamentul logistic monitorizează îndeaproape lanţul de furnizori, iar până acum nu sunt înregistrate probleme nici pe partea de furnizori şi nici în ceea ce priveşte transportul.
    Dincolo de furnizori, principala problemă a industriei nu o reprezintă producţia, ci piaţa, care este puternic afectată de pandemie.
    „Producţia noastră merge la export, în special în Europa de Vest, iar dacă Spania este închisă, la fel şi Italia, Franţa, Marea Britanie, atunci avem o problemă. Noi analizăm zi de zi. Pe de altă parte, vestea bună este că vânzările în Germania merg, iar comenzile vin din nou. Activitatea în Franţa a fost reluată săptămâna aceasta“, a spus Christophe Dridi.
    Dincolo de vânzarea clasică, Dacia prin Renault a implementat comerţul online în România, Franţa, Spania şi Marea Britanie.
    „Inginerii noştri au proiectat în două săptămâni comerţul digital, iar acum este posibilă achiziţia online a unei maşini şi livrarea sa acasă. Până acum nu a fost uşor. Luptăm zi de zi pentru a găsi clienţi, pentru a putea produce. Acum este prea devreme pentru estimări, însă activitatea economică trebuie repornită. Vom căuta inclusiv pieţe noi“, explică preşedintele companiei Dacia.
    Pe de altă parte, pandemia poate readuce şi creşterea pieţei auto, în condiţiile în care deplasarea cu maşina personală este cea mai sigură.
    „În China, Coreea de Sud, sunt oameni care nu mai vor să folosească transportul în comun, iar acest lucru se va întâmpla în mai multe ţări, iar Dacia vine cu o ofertă de maşini accesibile“, a spus Christophe Dridi. În cazul în care piaţa auto europeană ar reveni pe un trend ascendent, uzina poate recupera cele aproape şapte săptămâni în care producţia a fost oprită, timp în care s-ar fi putut asambla aproape 50.000 de maşini.
    „Sunt multe posibilităţi de revenire. Spre exemplu, anul trecut la Dacia lucram şi sâmbăta în trei schimburi, în timp ce anul acesta nu s-a mai produs şi sâmbăta.
    Dacă cererea revine, putem readuce în program cea de-a şasea zi de lucru“, a subliniat preşedintele companiei.
    Proiectele Dacia nu sunt afectate de pandemie, nici în ceea ce priveşte proiectarea acestora şi nici de lansarea comercială.
    „La începutul lunii martie discutam cu directorul de IT cu privire la pregătirea unui scenariu negru, în cazul în care toţi ar trebui să lucreze de acasă, iar datorită acelui plan am pregătit laptopuri şi conexiuni speciale. Avem inclusiv oameni care prin laptop lucrează pe workstationul de la birou. Este mai scump, dar activitatea poate continua. Şi în plus nicio lansare de model nou nu este amânată“, a conchis preşedintele companiei Dacia.
    În urma vizitei premierului la Mioveni oficialii de la Dacia au avut mai multe discuţii cu privire la sprijinul necesar sectorului auto.
    „Este important ca în această perioadă să fie păstrate toate locurile de muncă, chiar dacă vom produce 1.200 de maşini pe zi şi nu 1.400. Am cerut susţinere autorităţilor pentru a continua activitatea. Acum am văzut că au început lucrările – şi am fost invitat – la lotul 5 din autostrada Piteşti-Sibiu. Este foarte important să fie continuate investiţiile“, a subliniat preşedintele Dacia.
    Pe de altă parte, acesta consideră că o criză poate fi şi benefică, mai ales în ceea ce priveşte organizarea.
    „La sediu la Renault Bucharest Connected avem 3.200 de ingineri. Înainte de criză utilizam telemunca cel mult 1-2 zile pe săptămână, iar acum 90% din ingineri lucrează de acasă şi la fel se va întâmpla şi după data de 15 mai. Mulţi vor rămâne acasă deoarece lucrează mai eficient, spun că sunt mai mulţumiţi şi nu mai pierd timpul pe drum“, explică Christophe Dridi.
    În perioada pandemiei birourile corporatiştilor din Capitală au fost ocupate în proporţie de cel mult 30-40% din cauza condiţiilor impuse, iar revenirea la birou va costa fiecare companie cel puţin 30-40 de euro de angajat pe lună pentru a dezinfecta corespunzător fiecare loc de muncă. Creşterea gradului de ocupare la peste 50% va determina însă creşterea exponenţială a cheltuielilor, în condiţiile în care sunt necesare recompartimentări.
    O altă măsură importantă ce este deja implementată de Dacia o reprezintă creşterea gradului de integrare locală, în contextul în care o criză precum cea a pandemiei poate pune în pericol fluxul de piese.
    „Noi putem fi mai puternici dacă acem un grad mai mare de integrare locală, iar la Dacia acesta a crescut. Atunci când dezvoltăm noi modele, noi versiuni, creştem gradul de integrare locală, iar dacă ceva nu poate fi produs aici, ne uităm la nivel regional, către ţările vecine. Acum localizarea are mai mult sens ca niciodată, punct de vedere logistic, al amprentei de carbon sau chiar al calităţii – dacă o componentă vine din partea cealaltă a lumii şi are o problemă, viteza de reacţie este una mai mică“, a declarat Christophe Dridi.
    Spre exemplu, preşedintele Dacia subliniază faptul că treptat componente care erau importate acum sunt sau vor fi produse în România, precum pompe care înainte erau importate din Coreea iar acum sunt produse la Oarja, sau cotiera de la Duster care era produsă în Franţa iar acum o produc turcii de la Martur tot la Oarja, farurile de Duster care vor fi produse de Elba la Timişoara sau tetierele scaunelor.
    El a spus că nivelul actual nu poate fi estimat precis deoarece depinde în ce măsură sunt luate în calcul componentele din motor sau cutia de viteze, dacă se calculează la unitate sau la valoare. Pe de altă parte, în urmă cu 2-3 ani, gradul de integrare era de circa 60-70%.
    În ceea ce priveşte relocarea producţiei, miza o reprezintă posibilitatea de a atrage local viitorul model electric al Dacia, care până la apariţia pandemiei era produs în China şi importat în Europa, cel puţin pentru început.
    „Nu putem răspunde acum, dar nici nu putem spune că nu se poate realiza. Momentan lângă Bucureşti avem un furnizor care asamblează baterii, iar asmblarea reprezintă primul pas“, explică Christophe Dridi.
    Dacia a prezentat în martie conceptul Spring, un Renault City K-ZE cu emblema Dacia, un automobil complet electric proiectat iniţial pentru pieţele emergente. În contextul în care din 2020 limita grupurilor auto este de 95 g CO2/km, toţi constructorii caută toate soluţiile rapide la care pot apela pentru a reduce într-un timp cât mai scurt emisiile de dioxid de carbon – emisii care nu pot fi reduse sub 100 g fără maşini electrice.

  • Leonardo Badea, viceguvernator BNR: 9 măsuri de relansare a economiei României. Trebuie să existe o balanţă între riscul sanitar şi riscul căderii economice

    Deja de câteva săptămâni, în aproape întreg spaţiul european se face simţită o schimbare pozitivă de abordare deşi este evident pentru toată lumea că există în continuare riscuri pandemice importante.

    Preocuparea pentru evoluţia îmbolnăvirilor şi a consecinţelor pandemiei rămâne, dar a trecut în subsidiar, primul plan fiind foarte evident câştigat de dezbaterea şi pregătirile pentru reluarea activităţii şi revenirea la o nouă normalitate.

    Cred că această modificare este un uriaş câştig, schimbând focusul de la preocupările inevitabil apăsătoare emoţional privind limitarea dezastrului către o abordare implicit mai pozitivă, de reconstrucţie a economiei şi societăţii, ce dă speranţa depăşirii momentului cel mai greu al acestei crize.

    Chiar dacă avem în continuare în faţă o luptă grea şi probabil destul de îndelungată, faptul că reuşim să ne angajam în acest demers pozitiv de clădire a unui nou viitor este deja un succes important.

    Avem nevoie acum de maximul de contribuţie al tuturor la efortul de relansare, obiectiv pe care ar trebui să-l urmărim nu doar din perspectiva obligaţiilor şi atribuţiilor formale de serviciu ale fiecăruia la locul său de muncă, ci şi ca o angrenare personală în a găsi cele mai bune soluţii la nivel personal, al familiei, comunităţii, organizaţiilor din care facem parte, naţional şi european, precum şi printr-o implicare serioasă, onestă şi constructivă pentru punerea acestora în aplicare.

    Cu o astfel de perspectivă, am încercat mai jos o trecere în revistă a câtorva repere pentru perioada imediat următoare, care ar putea fi de ajutor în demersul nostru colectiv de creştere a robusteţii economiei locale.

    Dacă analizăm măsurile adoptate de către majoritatea ţărilor în lupta împotriva pandemiei de COVID 19, acestea pot fi grupate pe trei mari categorii:

    1. Măsuri care transmit un impuls fiscal imediat şi care duc în mod rapid la deteriorarea soldului bugetar, fără a exista compensaţii directe ulterioare. În această categorie de masuri intră asigurarea resurselor medicale în timpul pandemiei, menţinerea angajaţilor în şomaj tehnic, subvenţionarea IMM urilor, realizarea de investiţii publice – măsuri având impact pe creşterea cheltuielilor bugetare -, sau măsuri cu impact pe diminuarea veniturilor bugetare curente cum ar fi anularea unor taxe şi a contribuţiilor la asigurări sociale pentru o perioada de timp limitată.
    2. Măsuri care constau în amânarea de la plată care duc la deteriorarea soldului bugetar în anul 2020 dar care îl vor îmbunătăţi în perioada ulterioară. Astfel că multe guverne au decis sa amâne de la plată anumite plaţi de impozite, contribuţii către stat sau rambursarea de împrumuturi si plata de utilităţi către privaţi. Acestea îmbunătăţesc poziţia de lichiditate a persoanelor fizice sau juridice, dar nu le anulează obligaţiile de plată.
    3. Alte măsuri inclusiv garanţiile de lichiditate sunt măsuri care nu au sau au doar o mică influenţă asupra soldului bugetar în 2020, creează obligaţii contingente care s-ar putea transforma în cheltuieli într-un moment ulterior. Aceste măsuri includ garanţii la export, linii de credit prin intermediul băncilor de stat sau a băncilor private în cadrul unor programe bine definite .

    Aceste măsuri au mai diminuat din efectele asupra oamenilor ale acestui veritabil dezastru şi au avut cu siguranţă un impact favorabil asupra capacităţii de recuperare a economiilor după criză. Totuşi pierderile sunt uriaşe iar mecanismele economice au fost afectate structural.

    De aceea este deocamdată o necunoscută dacă măsurile de stimulare se vor propaga eficient în economie şi vor determina o relansare rapidă, sau dacă modificările induse de criză, inclusiv de natură comportamentală la nivelul consumatorilor şi investitorilor, vor necesita mai mult decât stimuli financiari pentru revenirea la creştere economică. Aşadar încă nu avem răspuns la două întrebări foarte dificile şi cu efect amplu asupra vitezei de recuperare după criză:

    1. dacă mai putem funcţiona aşa cum o făceam înainte de criză (măcar în linii generale, cu doar mici ajustări) sau avem nevoie urgent de reforme structurale (care prin definiţie necesită un timp îndelungat) şi
    2. cât de repede putem restabili încrederea.

    Majoritatea  analiştilor economici, consideră că recesiunea actuală ar putea avea două tipare de evoluţie: în formă de V şi în formă de U. O recesiune în formă de V este scurtă, iar recuperarea este rapidă, economia revenind în scurt timp la nivelul de producţie, consum, investiţii, exporturi, ocupare a forţei de muncă anterioare crizei. 

    O recesiune în formă de U are o perioadă mai lungă înainte de recuperare. Cu cât curba de jos a recesiunii in forma de  U  este mai întinsă, cu atât este mai mare prejudiciul economic. Recesiunea din 2007-2009 a fost o recesiune în formă de U. 

    Deoarece recesiunea COVID-19 a fost parţial indusă de blocajul instituit pentru distanţare socială şi limitarea circulaţiei virusului, tendinţa este să presupunem revenirea că va fi scurtă adică în formă de V.

    Există însă şi contraargumente împotriva acestei idei. Din păcate nu putem şti deocamdată în câte valuri succesive s-ar putea manifesta pandemia, ceea ce ar avea o influenţă majoră asupra tiparului evoluţiei viitoare a economiei. Atâta timp cât există o răspândire semnificativă a COVID-19 în comunitate, oamenii vor ezita să revină la programul de dinainte de pandemie. 

    Reticenţa de a se expune la riscul care încă planează este raţională. Altfel spus, economia nu îşi va recăpăta poziţia până când nu va fi rezolvată criza de sănătate. Rezolvarea crizei de sănătate înseamnă recâştigarea încrederii. Iar încrederea are la bază apariţia unui vaccin sau a înţelegerii condiţiilor în care putem să convieţuim cu virusul.

     Chiar dacă am fi tentaţi să presupunem ca noi am fi mai curajoşi ca popor şi că, într-o proporţie mai mare decât alte naţiuni europene, am fi mai dispuşi să ignorăm sau să subestimăm implicaţiile bolii, asta tot nu ne-ar ajuta foarte mult la nivel economic pentru că exporturile noastre depind de evoluţiile externe iar contribuţia lor nu poate fi neglijată.

    După fiecare criză economică majoră tendinţa societăţii a fost să îşi dorească să se întoarcă la situaţia anterioară. Dar poate că de data aceasta (sau mai bine spus şi de data aceasta) ar trebui să ne gândim nu să ne reîntoarcem ci să evoluăm către o societate mai robustă din punct de vedere economic.

    Proiectarea şi construirea unui mediu mai sigur pentru angajaţi, particularizat în funcţie de specificul activităţii (la birou, la catedră, pe şantier, în hala de producţie, la linia de asamblare, la ghişeele de vânzări, în spaţiile de servicii etc.) sunt componente importante pentru recâştigarea încrederii în întreaga economie şi societate.  Trebuie să creăm protocoale clare şi transparente care să le permită oamenilor să se întoarcă încrezători într-un loc de muncă sigur. Aceasta înseamnă implementarea mai multor măsuri şi rutine de igienă necesare.  În acelaşi timp, avem nevoie de noi abordări: testare la scară largă, atât pentru infecţie, cât şi pentru imunitate; noi modele de stratificare a riscurilor; noi practici de urmărire rapidă  şi noi linii directoare pentru când, unde şi cum să deschizi comunităţile şi economia – şi când şi cum să se reacţioneze dacă reapar infecţiile.

    Deşi este adevărat că este treaba companiilor private să găsească soluţiile şi să suporte costurile de implementare, suportul financiar al statului, ajutorul ştiinţific şi tehnic al institutelor de cercetare şi contribuţia constructivă şi realistă/practică a autorităţilor implicate în siguranţa şi sănătate în muncă sunt vitale.

    Nu va fi deloc uşoară găsirea unui echilibru rezonabil între nevoia de a proteja sănătatea angajaţilor (şi a clienţilor) şi nevoia de a controla costurile (inclusiv din perspectiva transmiterii indirecte a acestora către consumatori, prin înglobare în preţurile finale).

    Tocmai din aceasta perspectivă rolul autorităţilor guvernamentale cu atribuţii în domeniu este vital, pentru a conlucra cu mediul privat şi a găsi aceste soluţii necesare pentru eficienţa şi robusteţea noii economii.

    Aşa cum excepţionalii medici români epidemiologi şi de boli infecţioase (dar nu numai!) au fost în această perioadă în contact neîntrerupt cu mediul profesional şi de cercetare internaţional, accesând aproape în timp real cele mai recente studii şi rezultate în domeniu, aceeaşi excelenţă profesională şi colaborare internaţională impecabilă sunt imperios necesare în perioada următoare pentru autorităţile administrative competente în domeniul muncii.

    Poate că nu vom reuşi să inventăm noi pe plan local cele mai eficiente soluţii dar putem să facem efortul de a cunoaşte toate abordările practicate în celelalte state , de a le înţelege în profunzime şi a le implementa local pe cele mai adecvate, obligatoriu în colaborare cu mediul privat.

    România are avantaje pe care le poate fructifica şi care pot face diferenţa pentru succesul pe termen lung al ieşirii din criză. Noi românii ne mândrim cu una dintre cele mai moderne infrastructuri de telecomunicaţii, o armată de specialişti şi companii de top în domeniul soluţiilor informatice, un excelent acces la internet în majoritatea zonelor urbane şi o atitudine generală foarte favorabilă a populaţiei în adoptarea noilor tehnologii. Ar fi o mare pierdere să nu fructificăm la maxim aceste avantaje sau să neglijăm să ne menţinem la un nivel avansat prin continuarea stimulării asimilării noilor evoluţii tehnologice.

    De exemplu, studii internaţionale publicate în perioada recentă arată că oraşele mari din România sunt printre cele mai avantajoase pentru lucrul de acasă. Bazat pe acestea, am putea să includem ca prioritate în strategia noastră naţională menţinerea şi sporirea investiţiilor străine legate de centre de suport, servicii şi lucru la distanţă ale marilor corporaţii regionale, inclusiv să stimulăm domicilierea fiscală a acestora în România. Cred că avem o şansă să facem din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Constanţa, Cluj, Sibiu şi alte oraşe din România adevărate hub-uri pentru activităţi derulate de la distanţă ale companiilor europene. Fiind şi centre universitare valoroase, există premise pentru companiile străine să-şi formeze aici exact competenţele de care au nevoie. Sigur că în oraşe din Asia ar putea plăti salarii mai mici lucrătorilor la distanţă, dar competenţa lucrătorilor şi infrastructura adecvată pot face diferenţa.

    Afacerile şi tehnologiile IT&C sunt strâns legate. Fiecare companie este, într-o anumită măsură, o companie tehnologică. În derularea operaţiunilor cotidiene, majoritatea organizaţiilor se bazează pe tehnologii digitale. Prin urmare, pentru a rămâne competitivi pe piaţă, companiile ar trebui să fie ajutate şi stimulate să integreze tehnologiile emergente cu strategiile lor de afaceri şi să contureze tehnologii ce pot fi o sursă de inovare în afaceri. Creşterea actuală a inovaţiilor pentru combaterea răspândirii coronavirusului poate fi comparată cu procesul de inovaţie în timpul celui de-al doilea război mondial. Atunci, tehnologia rachetelor a ajutat ulterior la descoperirea spaţiului şi a motoarelor cu jet sau cabinelor sub presiune care acum fac parte din tehnologia companiilor aeriene comerciale, iar calculatoarele digitale (create pentru decriptarea comunicaţiilor militare) au fost scânteia revoluţiei digitale din ultimii 30 de ani, etc. Astăzi, criza COVID-19 a dus la o serie de invenţii, cum ar fi măşti cu acoperire antivirală, noi tipuri de ventilatoare şi o serie de piese de schimb sau aparate medicale complexe tipărite 3D.

    Potenţialul agricol este un alt avantaj important al României ce nu trebuie uitat în strategia de regenerare economică. Tradiţional, agricultura este semnificativ dependentă de evoluţiile climatice iar contribuţia sa la PIB variază în funcţie de acest factor. Cu suportul noilor tehnologii şi al programelor de sprijinire a investiţiilor, această dependenţă poate fi ameliorată.

    Mai mult, având materia primă asigurată local, tot cu ajutorul unor programe de sprijinire a investiţiilor, România întruneşte toate condiţiile pentru a deveni un centru regional de producţie în industria alimentară, asigurând astfel siguranţa alimentară a populaţiei şi ameliorând structura exporturilor agro-industriale (de la materii prime către produse destinate consumului final) cu efect pozitiv asupra balanţei comerciale şi implicit asupra deficitului de cont curent.

    Una din condiţiile naturale de care România beneficiază şi care facilitează această dezvoltare (ca şi a altor domenii) este poziţionarea strategică de-a lungul rutelor terestre de comerţ. Dezvoltarea ca centru regional de comerţ şi logistică pentru Europa Centrală şi de Est a fost mereu o ţintă pe agenda guvernului. Ieşirea din criza pandemică este o nouă oportunitate să facem demersuri concrete pentru atingerea acestui important obiectiv strategic. Dezvoltarea infrastructurii fizice ar aduce beneficii în aproape toate domeniile de activitate.

    Există o serie de alte domenii ale economiei în care România deţine avantaj comparativ în comerţul exterior (ex. conform 2018 UNCTAD Data Center) care adesea sunt trecute cu vederea şi care ar trebui să fie toate vizate cu prioritate de programe guvernamentale de sprijin în cadrul efortului de reconstrucţie: producţia de mobilă, prefabricate pentru construcţii, încălţăminte,

    materiale plastice, echipamente şi cabluri electrice, rulmenţilor, piese auto, articole de cauciuc, pielărie, ţevi şi profile metalice sau din PVC, uleiuri vegetale, hidrocarburi, fibre sintetice, tutun etc. La acestea trebuie adăugate domeniile strategice pentru siguranţa şi sănătatea populaţiei.

    Pentru multe dintre domeniile de activitate menţionate pot fi accesate finanţări din fonduri europene sau în cadrul unor programe derulate de către instituţii financiare internaţionale. Toate statele europene sunt în prezent angajate cu maxim de energie într-o cursă contra-cronometru pentru atragerea la maxim a acestor resurse financiare deblocate ca răspuns la criza globală, iar România nu îşi permite să rămână în urmă cât de puţin. Colaborarea şi comunicarea reală, competentă, între sectorul public şi cel privat, pe baza celor mai bune intenţii şi eforturi, este singura varianta în care ne putem apropia de acest deziderat.

    O preocupare importantă, despre care pe bună dreptate se discută multă în ultimele luni, este cea privind regândirea lanţurilor de aprovizionare. Ni s-a demonstrat deja, prin evoluţii situate la distanţă foarte mare în timp, că abordările extreme în acest domeniu nu sunt cele mai potrivite. Astfel, criza recentă a arătat că nu ne putem baza exclusiv pe globalizarea lanţurilor de aprovizionare, în aceeaşi măsură în care nu putem produce la nivel local toate bunurile (inclusiv intermediare) şi serviciile necesare unei economii complexe moderne (aşa arătau încă de la începutul anilor 1800 iluştrii exponenţi ai şcolii clasice de economie – atunci au fost introduşi termenii de avantaj absolut şi avantaj comparativ -, ale căror idei au fost preluate şi revizuite ulterior de economişti neoclasici). Soluţia realistă este probabil cea a localizării unei părţi din nevoia de aprovizionare pentru producţia sau comercializarea de bunuri esenţiale. Dar cum agenţii economici care vor apela la aprovizionare pe plan local probabil vor avea, în multe situaţii, costuri mai ridicate prin comparaţie cu cele aferente aprovizionării din import, aceştia trebuie susţinuţi (inclusiv financiar) de către guvern, pentru a-şi păstra viabilitatea şi pentru a menţine un mediu concurenţial. Calibrarea acestor mecanisme de sprijin este delicată şi probabil discutabilă, de aceea este nevoie de soluţii inteligente dar şi de un maxim de transparenţă şi accesibilitate pentru toţi jucătorii de pe piaţă.

    Revenind la măsurile pentru redeschiderea activităţilor economice, trebuie să fim conştienţi că o abordare cu risc zero nu va funcţiona. Nu există perspective credibile ca virusul să dispară curând iar menţinerea unui nivel ridicat al restricţiilor de circulaţie şi activitate ne vor duce către colapsul economiei. De aceea soluţia nu poate fi decât una de compromis între avantaje şi riscuri.

    În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem cu onestitate că, aşa cum am văzut, doar funcţionarea liberă a pieţei nu reglează totul. Este incontestabil că piaţa liberă şi societatea democratică funcţională sunt elemente decisive ce contribuie o calitate bună a vieţii, deci trebuie protejate cu toate eforturile. Piaţa va reveni întotdeauna la (un nou) echilibru după scurte perioade de criză, dar acesta nu este neapărat cel optim având în vedere constrângeri sociale şi de dezvoltare durabilă pe termen lung. Miopia pe termen scurt a pieţelor cred ca a fost demonstrată incontestabil de-a lungul timpului, de aici şi nevoia de politici guvernamentale înţelepte şi pe cât posibil minim invazive, care să consolideze funcţionarea pieţelor. Din acest unghi de vedere, după cum a scris economistul James Meadway, răspunsul corect la ruptura structurală generată de Covid-19 s-ar putea să nu fie o economie de război – cu o amploare masivă a producţiei. Mai degrabă, e posibil să avem nevoie de o economie „anti-război” adaptată pentru a permite episoade de reducere semnificativă a producţiei fără afectarea lanţurilor de desfacere şi a consumului. Una din căile prin care am putea deveni mai rezistenţi la pandemii în viitor, ar putea fi un sistem capabil să reducă producţia într-un mod care să nu însemne pierderea mijloacelor de trai şi nici penurie de bunuri vitale de consum. O variantă la îndemână ar fi un sistem inteligent de management al stocurilor şi aprovizionării.

    Sintetizând principiile şi dezideratele discutate mai sus, ne putem gândi la câteva măsuri ce ar putea fi considerate în procesul de relansare a economiei locale:

    1. Stimularea producţiei locale  de bunuri si servicii locale  de primă necesitate (de exemplu, produsele alimentare pentru a asigura un grad mai mare de independenţă alimentară, produse esenţiale pentru îngrijirea sănătăţii, servicii de tehnologie de telecomunicaţii). Unele firme au început să îşi regândească modelele de afaceri, deficienţele de aprovizionare din străinătate ducând la o creştere a achiziţiilor de inputuri de la întreprinderile locale sau regionale.
    2. Multe companii şi-au reorganizat afacerile pentru a folosi telecomunicaţiile şi comerţul electronic. Firmele pot fi stimulate să se orienteze către alte mijloace de a face afaceri, de exemplu, prin îmbunătăţirea prezenţei lor web, publicitate prin intermediul social media, îmbunătăţirea funcţiilor de servicii pentru clienţi prin telefon şi online şi implicarea în e-commerce
    3. Trebuie dezvoltat un proiect de finanţate a microfermelor care să permită o soluţie alternativă de procurare a produselor alimentare independentă faţă de lanţurile mari de producţie distribuite regional, prin asigurarea unei producţii agricole locale consistentă şi diversificată.
    4. Companiile ar trebui să fie sprijinite în furnizarea de standarde mai ridicate de siguranţă la locul de muncă şi o mai bună protecţie pentru lucrători dar toate acestea înseamnă costuri suplimentare şi tocmai de aceea este nevoie de un program suport. Acest program poate însemna şi apariţia unor noi linii de fabricaţie locale care să ofere echipamente de protecţie.
    5. Mai mult, guvernul poate sprijini sectorul privat prin creşterea capacităţii de achiziţie a sistemelor de asistenţă medical imediată la nivelul firmelor (spre exemplu achiziţia de scannere de temperatură sau testelor rapide).
    6. Trebuie finanţata capacitatea firmelor de a efectua cercetări pentru a dezvolta  soluţii de afaceri alternative pentru întărirea versatilităţii sectorului productiv. Aceste cercetări se pot realiza în parteneriat cu centrele universitare.
    7. Se pot acorda scheme de finanţare pentru a sprijini dezvoltarea de clustere industriale virtuale care sa grupeze mai multe entităţi industrial ce devin astfel legate într-un prin obiective comune si prin dezvoltarea de soluţii  de afaceri inovative .
    8. Firmele vor trebui să investească în noi procese de afaceri şi în inovaţie tehnologică. Guvernul poate sprijini aceste eforturi monitorizând condiţiile economice si de dezvoltare a pieţelor  şi dezvoltând indicatori, prin instituţii guvernamentale sau in parteneriat,  care să permită firmelor să identifice rapid nevoile emergente ale pieţei şi schimbările în comportamentul consumatorilor
    9. Guvernul ar putea, de asemenea dezvolta scheme de finanţare publică pentru a facilita investiţiile  care duc la crearea de noi reţele de furnizori in domeniile strategice.

    Dincolo de analiza şi interpretarea cauzelor, evoluţiilor si impactului economic generat de criza pandemică, rămân provocările de identificarea a soluţiilor de ieşire din criză. Contează foarte mult cum vom încerca să facem acest lucru deoarece pentru a depăşi criza de azi trebuie să înţelegem ce ne oferă ziua de mâine adică o societate complexă, interconectată, globală şi uneori fragilă

  • Un produs căutat în vremuri de criză

    În această perioadă sunt multe schimbări în legătură cu riscurile acoperite de poliţele de asigurare. Acestea nu numai că trebuie menţinute, dar trebuie revizuite pentru a reactualiza programul de asigurare cu noile riscuri, crede CEO-ul societăţii de brokeraj în asigurări Marsh România.
    „Noi susţinem că în perioadă de criză asigurarea este şi mai necesară decât în condiţii normale. Din punct de vedere financiar, pentru companie poate reprezenta un cost, dar beneficiul poliţei este infinit mai mare în perioada de criză. Dacă companiile au un risc care nu este asigurat, problemele sunt destul de mari, pentru că se adaugă la alte probleme existente, iar capacitatea financiară devine mult mai redusă, băncile sunt reticente în perioada aceasta, mai ales cu businessurile care sunt în picaj, iar asigurarea este foarte importantă.”
    Cristian Fugaciu, care se află în cadrul companiei de brokeraj în asigurări Marsh România de circa 23 de ani, din anul 1997, susţine că asigurările trebuie adaptate pentru a acoperi riscurile de COVID-19 şi trebuie neapărat protejat prin asigurare ce poate fi protejat prin asigurare, precum riscul de neplată, de faliment sau de insolvabilitate. „Există asigurarea care despăgubeşte în momentul în care un partener nu plăteşte factura, serviciile, produsele altui partener. Asigurarea ajută ca ciclul economic să continue. Dacă nu ar exista asigurarea, unul nu ar plăti, celălalt ar da faliment, sau cel care nu poate să plătească deja a dat faliment şi automat îi bagă şi pe alţii în situaţie de insolvenţă sau faliment. Toate aceste lucruri sunt ca piesele de domino”, a explicat CEO-ul Marsh.
    Criza provocată de pandemia de COVID-19 a forţat toate companiile din toate industriile să se digitalizeze 100%  în timp record pentru a putea face faţă restricţiilor impuse de autorităţi.
    „S-au întâmplat lucruri la care piaţa nu se aştepta să se întâmple din punctul de vedere al digitalizării. În această perioadă este clară nevoia de flexibilitate pe piaţă. Lucrurile trebuie corelate cu contextul în permanenţă. Totul trebuie corelat cu profilurile de risc care sunt în continuă schimbare”, a adăugat Cristian Fugaciu.
    El a spus în continuare că această criză a creat o dificultate interesantă, unde anumiţi asigurători nu fac faţă cererilor, ceea ce ar însemna că munca de acasă creează anumite dificultăţi şi din această cauză răspunsurile din partea asigurătorilor sosesc mai greu.
    În ceea ce priveşte măsurile pe care majoritatea companiilor de asigurări le-au luat de la izbucnirea pandemiei se numără posibilitatea angajaţilor de a munci de acasă, actualizarea şi dezvoltarea sistemelor digitale pentru a putea oferi în continuare servicii clienţilor, dar şi amânarea plăţilor la anumite poliţe de asigurare.
    „Sunt oarecum solicitaţi asigurătorii în perioada asta şi durează puţin mai mult să transmită ofertele, dar este bine că merge businessul. Iniţial au solicitat anumiţi clienţi amânări, iar asigurătorii au dat dovadă de flexibilitate şi au răspuns pozitiv. Acestea sunt amânări binevenite şi demonstrează că asigurătorii nu strâng cu uşa într-un moment dificil. Cu toate acestea, amânările nu sunt făcute la modul general, ci prin analize în funcţie de fiecare client”, a mai spus Cristian Fugaciu.
    Starea de urgenţă a contribuit la adăugarea unui nou risc în poliţele de asigurare de sănătate, acela de COVID-19. Printre alte riscuri care s-au intensificat în această perioadă, dată fiind utilizarea intensă a serviciilor online, este securitatea cibernetică.
    „Cyber-security este un risc care în ultimii ani a crescut foarte mult. În perioada asta în care mulţi s-au mutat spre digital, riscul este şi mai mare. Aici există consultanţă, dar şi un produs de cyber-insurance care acoperă acest risc în creştere. De trei ani încercăm să îl promovăm, dar deocamdată nu vedem un apetit mare din partea companiilor, iar noi punem acest lucru pe o lipsă de înţelegere a companiilor, dar şi pe lipsa mediatizării unor daune destul de mari care au avut loc din cauza diferitelor metode de atac cibernetic. Aşa cum ne asigurăm maşina, putem să ne asigurăm şi de evenimente cibernetice, iar impactul la companii poate fi fatal. Dacă sunt sistemele atacate şi nu funcţionează, pot fi probleme mari”, a mai spus CEO-ul Marsh.
    El a mai adăugat că poliţa cyber nu este standardizată, iar pentru fiecare companie se realizează o analiză şi se creează o poliţă customizată.  
    Cu toate că pandemia de COVID-19 nu s-a încheiat pentru a putea realiza o comparaţie între criza din prezent şi cea din 2008, Cristian Fugaciu susţine că încă nu consideră că aceasta este cea mai dificilă perioadă a companiei pe care o reprezintă.
    „Încă nu consider că este cea mai grea perioadă pe care o traversează Marsh, pentru că am trecut şi prin criza din 2008, care la noi s-a concretizat prin anul 2010, atunci s-au văzut rezultatele. Atunci a fost o perioadă mai dificilă pentru că efectele au fost destul de ample, iar companiile şi piaţa de asigurări nu erau destul de solide şi bine pregătite. Acum premisele sunt altele. Atunci era totul mult mai şubred, iar impactul a fost puternic. Eu vorbesc neştiind cum o să arate criza asta după ce se va încheia, ca să pot să fac o comparaţie, dar cel puţin din cum se vede până acum, din punctul de vedere al lichidităţii din piaţă şi al stării companiilor, acum
    12 ani companiile din România erau mult mai puţine, mult mai mici, oamenii aveau mai puţini bani în bancă şi PIB-ul era mult mai mic.”
    În prezent, piaţa asigurărilor a înregistrat la finalul anului 2019 un volum al primelor brute subscrise de aproape 11 mld. lei, în creştere cu 8% faţă de anul 2018. Volumul primelor intermediate de brokeri a depăşit pragul de 7 mld. lei, în creştere cu 13% la finalul anului 2019 comparativ cu anul precedent.
    Pentru Marsh România, unul din liderii clasamentului de brokeraj de pe piaţa locală, anul 2019 a adus un volum al primelor intermediate de circa 503 mil. lei, în creştere cu 14% faţă de anul 2018.
    „Anul 2019 a fost un an extraordinar pentru noi, nu la fel de bun cum se prefigura anul 2020, dar mai bun decât 2018. Ne-am consolidat, am reuşit să atragem colegi şi clienţi noi. Avem aproximativ 750 de clienţi companii din toate industriile, din toata România”, a subliniat Cristian Fugaciu. 

  • România pare a fi pierdut urma a zeci de mii de oameni întorşi din zonele de risc. Moldova, ”bomba cu ceas”

    Orban: Am făcut anchete epidemiologice / Tătaru: Am găsit anchete epidemiologice incomplete. Moldova, bomba cu ceas a epidemiei de Covid-19

    România pare a fi pierdut urma a zeci de mii de oameni care s-au întors din zone de risc. Potrivit raportărilor oficiale, sunt 131.539 de oameni aflaţi în izolare la domiciliu şi carantină. Printre ei, sunt românii întorşi din zonele de risc, din Europa în special, şi cei care au fost izolaţi în urma anchetelor epidemiologice. Premierul Ludovic Orba spune însă că s-au întors mult mai mulţi oameni.

    „România pare a fi avut o specificitate pe care nu au avut-o alte ţări europene. În România s-au întors peste 200.000 de români, cei mai mulţi din ţări grav afectate de epidemie”, a declarat Ludovic Orban.

    Premierul recunoaşte eşecul diagnosticării din România şi, în acelaşi timp, consideră că epidemia a fost gestionată bine. El pune numărul mic de cazuri din ţara noastră pe baza măsurilor de izolare şi carantinare şi a anchetelor epidemiologice, nu a numărului de teste care a fost făcut până acum.

    Întors din Moldova, unde a vrut să vadă care este situaţia reală cu care ne confruntăm, proaspătul ministru Nelu Tătaru susţine că anchetele epidemiologice nu au fost chiar un succes.

    “Din ce am putut observa, am văzut anchete terminate la jumătate sau incomplete care nu urmăresc cazurile în sine, nu urmăresc contacţii în sine şi care se pierd la un moment dat”, a declarat Nelu Tătaru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro