Tag: reusita

  • Cum a reuşit un copil crescut la orfelinat să construiască de la zero mai multe afaceri de succes

    Mariusz Świtalski s-a născut pe 19 mai 1962 în Polonia. Copilăria şi-a petrecut-o într-o serie de orfelinate, în cea mai mare parte locuind într-un adăpost condus de măicuţe, în Szamotuły. Antreprenorul a absolvit o şcoală profesională de instalatori cu durată de doi ani, iar în anii ’80 s-a ocupat cu încheierea tranzacţiilor la târgul de la Poznań, mai apoi specializându-se în producţia cafelei şi în distribuţia de componente hardware.
    În 1987 a intrat în lumea antreprenoriatului, fondând Elektromis, o întreprindere care importa produse de cofetărie, bere, băuturi spirtoase şi echipamente radio şi TV. În numai doi ani compania se transformase dejaîntr-un business uriaş.

    În 1992 Elektromis ajunsese la 50 de depozite în toată Polonia şi avea un profit de 168 de milioane de zloţi polonezi. Un an mai târziu Świtalski a transformat Elektromis în Eurocash, care a devenit cel mai mare lanţ de comerţ cu ridicata din Polonia. În 1995 a vândut compania retailerului Jerónimo Martins. În acelaşi an, a fondat discounterul Biedronka, achiziţionat în 1998 de către aceeaşi companie, la data tranzacţiei businessul având deja 243 de sucursale.

    Antreprenorul a fost, de asemenea, proprietarul săptămânalului „Miliarder” şi a pus umărul la înfiinţarea publicaţiei „Nie”, fondată de Jerzy Urban. A fondat totodată banca Posnania, care a fost însă închisă în 1995. În 1998, Świtalski a fondat lanţul de magazine de cartier Żabka, ale cărui acţiuni au fost cumpărate în 2000 de fondul AIG. În 2011, a lansat fondul de investiţii în imobiliare Sowiniec FIZ. Antreprenorul deţine un teren între Puszczykowo, lângă Poznań şi Sowiniec, iar la sfârşitul anilor ’90 a cumpărat şi loturi în Poznań, în imobilul de locuinţe Naramowice. În 2013, a creat magazinul de discount Czerwony Torebka, însă în aprilie 2015 conducerea companiei a decis lichidarea afacerii. În vara aceluiaşi an toate magazinele au fost închise, iar businessul şi-a încetat activitatea. Tot în 2015 Mariusz Świtalski a fost numit al 40-lea cel mai bogat om din Polonia de către publicaţia „Wprost”.

    Astăzi, lanţul de magazine Żabka deţine un număr de peste 6.000 de unităţi proprii şi circa 4.200 de unităţi în sistem de franciză, înregistrând zilnic circa 2,2 milioane de clienţi, potrivit datelor publicate pe site-ul companiei. Platforma owler.com indică faptul că businessul are venituri anuale de circa 370 de milioane de dolari.

    Compania Eurocash a înregistrat în 2017 venituri de peste 5 milioane de euro şi în prezent are un portofoliu de peste 1.500 de branduri şi 11.000 de produse de la 600 de furnizori, iar compania Biedronka, care în 2017 a înregistrat venituri de circa 11 miliarde de dolari, este în prezent cea mai mare reţea de retail din Polonia, cu 2.932 de magazine situate în peste 1.100 de oraşe şi aproximativ 2.800 de angajaţi. 

  • Cum a reuşit WhatsApp să atingă două miliarde de utilizatori

    WhatsApp, cea mai populară aplicaţie de messaging, a atins un număr de două miliarde de utilizatori, în condiţiile în care platforma deţinută de Facebook înregistra 1,5 miliarde de utilizatori în urmă cu doar doi ani, potrivit BBC.

    Astfel, WhatsApp devine doar a doua aplicaţie care atinge această bornă după Facebook, care are în prezent 2,5 miliarde de utilizatori. La sfârşitul lunii ianuarie, Facebook declara că a înregistrat 2,26 miliarde de useri zilnici de-a lungul aplicaţiilor Facebook, Messenger, Instagram şi WhatsApp, faţă de 2,2 miliarde în ultimul trimestru din 2019. Per total, cele enumerate însumează un total de 2,89 miliarde de utilizatori lunari, cu 9% mai mult faţă de anul trecut.

    WhatsApp, fondată în urmă cu 11 ani şi cumpărată de Facebook pentru 19 miliarde de dolari în 2014, a declarat că plănuieşte să îşi continue angajamentul luat vis-a-vis de furnizarea criptărilor end-to-end la nivel global – o funcţie esenţială lăudată de experţi în securitate, dar contestată de un număr mare de guverne.

    „O criptare puternică acţionează ca un ceas digital indestructibil care ţine în siguranţă informaţiile pe care le trimiţi prin intermediul WhatsApp şi te ajută să îţi protejezi telefonul de hackeri şi infractori. Mesajele sunt ţinute exclusiv pe telefonul tău, iar nimeni nu îţi poate citi mesajele sau asculta apelurile, nici măcar noi”, a scris WhatsApp într-o postare pe blogul companiei.

    Printre ţările care încearcă să forţeze WhatsApp să renunţe la criptare se numără Statele Unite, Australia şi India, care reprezintă cea mai mare piaţă a aplicaţiei, cu 400 de milioane de utilizatori. Borna de două miliarde de utilizatori este un pas imens în faţă pentru WhatsApp, de vreme ce aplicaţia a atins acest nivel de popularitate fără să se marketeze în pieţe în curs de dezvoltare, precum India.

    Un număr de startup-uri din pieţe in curs de dezvoltare încearcă să îşi construiască business-uri în jurul WhatsApp. Vahan, un startup din India, foloseşte WhatsApp pentru a ajuta startup-urile de food delivery să îşi găsească personal. Digi-Prex, tot din India, conduce o farmacie online pe bază de abonament concentrată asupra pacienţilor cu boli cronice. Pacienţii îşi împărtăşesc prescripţiile prin WhatsApp, iar angajaţii Digi-Prex le trimit medicamentele într-o serie de cicluri recurente.

    Aplicaţia a cunoscut un număr însemnat de controverse. În 2018, India a acuzat compania că ar fi permis unui video în care sunt prezentaţi mai mulţi răpitori de copii să circule masiv în interiorul platformei, fapt ce a rezultat într-o serie de crime.

    Anul trecut, NSO Group, o companie de securitate din Israel, a lansat mai multe atacuri cibernetice către WhatsApp, infectând astfel mii de telefoane mobile. Facebook a dat în judecată firma la sfârşitul anului.

    Într-un interviu publicat în Wall Street Journal, Will Cathcart, CEO-ul WhatsApp, a declarat că „atenţia companiei asupra criptării şi comunicaţiilor private a fost «modelul ideal» pentru messaging, în ciuda complicaţiilor comerciale şi de reglementare”.

  • Cum a reusit o primăriţă de 25 de ani să FURE milioane din banii publici. Ea nici măcar nu trecea pe la primărie, îşi conducea satul pe WhatsApp

    Lidiane Leite, fostă primăriţă a unei localităţi din Brazilia, a fost condamnată la 14 ani de inchisoare, scriu cei de la The Independent.

    În urma unei investigaţii care a durat doi ani şi jumătate, Lidiane Leite a fost găsită vinovată de delapirea a peste 5 milioane de euro din fondul dedicat Educaţiei.

    Lidiane Leite, cunoscută drept primarul WhatsApp, a devenit o emblemă a corupţiei din Brazilia. Tânăra de 25 de ani conducea micul sat Turi do Augusto, din municipiul Bom Jarim, ce se află în inima celei mai sărace regiuni a Braziliei, înainte de a fi arestată de autorităţi.

    “Înainte să devin primar eram săracă. Aveam un Land Rover, acum conduc o Toyota SW4. Poate ar trebui să-mi cumpăr o maşină mai luxoasă pentru că, mulţumesc lui Dumnezeu, am destui bani să fac asta”, scria ea pe Instagram. “Pot să-mi cumpăr tot ce vreau. O să-mi cheltuiesc banii pe ce vreau şi nu mă interesează ce zic oamenii”, se mai lăuda tânăra.

    Dar nu aceste declaraţii au atras atenţia autorităţilor asupra activităţii sale, ci faptul că şcolarilor nu li se oferea mâncare în timpul petrecut la şcoală, fapt reclamat de părinţii copiilor. Acum autorităţile cred că Leite ar fi furat, în perioada 2012-2014, 4 milioane de dolari din banii publici.

    CITITI MATERIALUL INTEGRAL AICI

  • Miliardarul care a anunţat că împarte 9 milioane de dolari unor necunoscuţi

     Antreprenorul Yusaku Maezawa a reuşit totuşi să iasă din tipare: şi-a propus să fie primul turist în jurul Lunii. Şi nu este moştenitorul vreunui imperiu de miliarde, ci şi-a construit averea singur, reuşind să ajungă în topul celor mai bogaţi oameni din Japonia, cu o afacere estimată de Bloomberg Billionaires Index la 2 miliarde de dolari.

    Yusaku Maezawa s-a născut pe 22 noiembrie 1975, în Kamagaya, Japonia. Antreprenorul a urmat cursurile liceului Waseda Jitsugyo, timp în care a pus bazele unei trupe muzicale alături de un coleg, el fiind toboşar. După absolvire, nu a vrut să meargă la facultate, ci a ales să se mute în Statele Unite împreună cu iubita sa.

    Aici a început să colecţioneze CD-uri şi, în 1995, întors în Japonia, a decis să pună bazele unei companii prin intermediul căreia să vândă pe e-mail albume importate şi CD-uri. În 1998 Maezawa a lanst a compania Start Today. În acelaşi an trupa sa a semnat cu casa de discuri BMG Japan, însă trei ani mai târziu Maezawa avea să renunţe la cariera muzicală pentru a se dedica pe deplin antreprenoriatului.

    În anul 2000, Start Today s-a mutat în online, lansând în 2004 site-ul de retail vestimentar Zozotown, cel mai mare jucător de profil din Japonia la ora actuală. Şase ani mai târziu compania s-a listat la bursa din Tokio. Recent, antreprenorul a introdus în portofoliul afacerii alte două branduri – Zozo şi ZozoSuit – în peste 72 de ţări. În prezent site-ul comercializează circa 7.300 de branduri cu peste 730.000 de articole, compania fiind listată la Tokyo Stock Exchange.

    Exceptând businessul, marea pasiune a lui Maezawa este arta – el este şi fondatorul Contemporary Art Foundation din Tokio. În mai 2016 antreprenorul a atras atenţia presei în urma achiziţiei la licitaţie a unei lucrări fără titlu aparţinând artistului Jean-Michel Basquiat la un preţ record de 57,3 milioane de dolari, cumpărând, în cadrul aceleiaşi licitaţii, cu alte 40 de milioane de dolari o serie de lucrări aparţinând artiştilor Bruce Nauman, Alexander Calder, Richard Prince şi Jeff Koons. Ulterior a doborât un nou record, în mai 2017, când a cumpărat tot o piesă a lui Basquiat cu suma de 110,5 milioane de dolari şi intenţionează să deschidă un muzeu de artă contemporană în Chiba, care va găzdui colecţia proprie de lucrări.

    Maezawa a demisionat şi s-a retras din conducerea companiei în septembrie 2019, după ce a vândut 50,1% din acţiuni către SoftBank într-o tranzacţie de 3,7 miliarde de dolari. În plus, a vândut alte 30 de procente din propriile acţiuni către Yahoo Japan.

    Pe 17 septembrie 2018, japonezul a stârnit din nou valuri în media după ce a anunţat că va fi primul turist care va călători în jurul Lunii la bordul unui vehicul al companiei private de transport spaţial SpaceX, fondată de Elon Musk, devenind astfel prima persoană care va ajunge în jurul Lunii de la cea mai recentă misiune americană Apollo, care a avut loc în 1972. Suma pe care a plătit-o pentru călătorie nu a fost însă făcută publică. Zborul va avea loc cel mai devreme în 2023, cu o durată de aproape şase zile. Miliardarul intenţionează să ia cu el între şase şi opt artişti ca parte a unui proiect de artă pe care l-a intitulat #dearMoon. De asemenea, Maezawa a anunţat că este în căutarea unei partenere cu care să împărtăşească experienţa – pentru care a primit deja în jur de 20.000 de oferte. Antreprenorul este divorţat şi are trei copii din două căsnicii anterioare. 

  • Cum a reuşit un cuplu să economisească suficienţi bani pentru a renunţa la locurile de muncă până la vârsta de 40 de ani

    Justin McCurry s-a pensionat la vârsta de 33 de ani, iar soţia sa, Kaisorn McCurry, trei ani mai târziu, la 38 de ani, scrie CNBC. Cei doi au trei copii. Călătoria lor spre o viaţă fără grija trezitului de dimineaţă pentru a merge la birou a început în 2004. Justin câştiga anual, lucrând ca inginer, doar 48.000 de dolari, în timp ce soţia sa era studentă la Drept. Când bărbatul a renunţat la jobul său, veniturile lor însumate erau de 138.000 de dolari pe an. Însă cuplul a reuşit totuşi să strângă 1,3 milioane de dolari în doar 10 ani. Iată cum:

    În primul rând, s-au ocupat cu grijă de gestionarea cheltuielilor uzuale. “Pentru mulţi oameni principalele cheltuieli se leagă de casă, transport şi mâncare. Noi am ales o ipotecă convenabilă, am condus aceeaşi maşină pe care o aveam încă din liceu, de la vârsta de 16 ani şi am gătit acasă în loc să ieşim să luăm masa în oraş”, povesteşte Justin.

    Astfel au reuşit să economisească peste jumătate din venituri. Au investit banii cu înţelepciune, alegând depozitele bancare cu cele mai bune taxe şi dobânzi, doar prin această medodă economisind 15.000 de dolari.

    Au învăţat să managerieze cheltuielile familiei, chiar şi când a fost vorba de educaţia copiilor, alegând să îi înscrie pe aceştia la şcoli publice. “În loc să trimitem unul din copii într-o excursie cu şcoala de 2.000-3.000 de dolari în Spania, de pildă, am ales să mergem cu toţii, cu aceiaşi bani, în aceeaşi destinaţie.”

    Astăzi, când copiii lor au plecat la colegiu, bugetul anual este de 40.000 de dolari, dar uneori mai cheltuiesc circa 20.000 de dolari pe concedii sau alte lucruri.

  • Reuşită INCREDIBILĂ a unui inginer român. A TESTAT cu succes un motor care revoluţionează tehnologia

    ARCA, compania patronată de românul Dumitru Popescu, anunţă că a început testele pentru un motor rachetă avansat, de tipul aerospike care foloseşte apă drept combustibil şi electricitate. Denumit Launch Assist System – LAS 25DA, motorul este folosit ca primă treaptă pentru racheta orbitală Haas.

    „Motorul testat are o greutate de 184kg şi este proiectat pentru o forţă de tracţiune maximă de 25 tone. La primul test motorul a fost testat la o tractiune de 2,4 tone forţă, limitându-se performanţa sistemului de la prima încercare”, se arată într-un comunicat remis Descopera.ro.

    Potrivit sursei citate, motorul aerospike circular are un diametru de 2,4 metri şi „este cu doar 10 cm mai mic în diametru decât cel mai mare din lume testat de NASA si Rocketdyne, dar niciodată în zbor”.

    „Din testele efectuate de ARCA atât pe motorul aerospike, cât şi pe un echivalent clasic”, ar fi rezultat că motorul aerospike este cu 15% mai eficient.

    Alternativă la motoarele rachetă poluante?
    În prezent, rachetele folosesc combustibili poluanţi, toxici şi carcinogeni. „În timpul unei lansări, o rachetă grea eliberează agenţi poluanţi în atmosferă care echivalează cu un million de maşini care rulează simultan. ARCA a creat racheta Launch Assist System (LAS), electrică, pe bază de apă care este folosită ca primă treaptă pentru rachete orbitale”, se mai arată în comunicat.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cum a reuşit un bărbat care a pretins că e un prinţ din Arabia Saudită să obţină aproape 8 milioane de dolari de la investitori

    În 2017, un bărbat numit Khalid Bin Al-Saud, care pretindea că este prinţ, membru al familiei regale saudite, a avut o serie de discuţii cu dezvoltatorii imobiliari pentru a face o investiţie de 400 de milioane de dolari într-un hotel iconic de lux din Miami Beach.

    El părea cu siguranţă că este parte a familiei regale. Pentru început, „prinţul”, care a spus că locuieşte într-un penthouse luxos, a pretins totodată că deţine întregul imobil de pe Insula Fisher din largul coastei Miami (cu rezidenţi celebri printre care se numără Oprah Winfrey şi Andre Agassi, insula se mândreşte cu un venit mediu de 2,5 milioane dolari începând cu 2015).

    Khalid a condus regulat în jurul enclavei de lux într-un Ferrari California din 2016 (cu un preţ de bază de aproximativ 200.000 de dolari), plăcuţe de înmatriculare diplomatice sportive şi un detaliu de securitate. De asemenea, se ştia că se plimbă şi cu alte vehicule de lux, de la un Bentley la un Rolls Royce, în timp ce călătorea cu iahturi şi cu avioane private.

    Şi Khalid s-a asigurat că îşi promovează stilul de viaţă fabulos pe reţelele de socializare, postând fotografii pe Instagram în care îşi etala vehiculele de lux, bijuteriile încrustate cu diamante sau ceasurile Rolex. Profilul său de Instagrama arătat, de asemenea, că îşi transporta animalul de companie – un chihuahua pe nume Foxy, într-o cuşcă marca Louis Vuitton în valoare de circa 2.700 de dolari.

    În toată această poveste era o singură problemă: Omul care pretindea că este prinţul Khalid Bin Al-Saud în faţa vecinilor săi bogaţi şi a partenerilor de afaceri care i-au înmânat milioane de dolari în investiţii – era de fapt un impostor numit Anthony Gignac. Departe de a fi membru al familiei regale saudite (care are o avere netă estimată de peste 1 trilion de dolari), Gignac s-a născut de fapt în Columbia şi s-a mutat în Michigan la 6 ani, când el şi fratele său au fost adoptaţi de un cuplu din clasa de mijloc cuplu. Dar, după cum a explicat mai târziu procurorilor federali, Gignac nu a avut niciodată sutele de milioane de dolari pe care pretindea că îi deţine în conturi bancare străine. De asemenea, el nu deţinea nici imobilul din insula Fisher şi toate cele 54 de apartamente de lux, ci doar închiriase penthouse-ul clădirii. Chiar şi plăcuţele de înmatriculare diplomatice erau false, fiind achiziţionate de pe eBay, potrivit Vanity Fair.

    Cum a păcălit investitorii

    În loc să trăiască dintr-o avere reală, Gignac îşi finanţase stilul de viaţă generos cu bani pe care i-a obţinut de la investitori, care credeau că este un prinţ saudit, cu o participaţie semnificativă în Saudi Aramco, gigantul petrolului controlat de adevărata familie regală saudită.

    Gignac reuşise să-şi construiască o reţea de investitori în întreaga lume cu imaginea sa regală, oferindu-se să vândă bucăţi din pachetul său fals de acţiuni din Saudi Aramco cu o reducere, potrivit unei plângeri penale înaintate împotriva sa în 2017 de către autorităţile federale. Gignac le-a oferit, de asemenea, oportunităţi de a investi în alte afaceri imaginare, cum ar fi un cazino din Malta şi o companie farmaceutică irlandeză.

    În cele din urmă, Saudi Aramco s-a listat la bursă în decembrie 2019 la o valoare de peste 1,8 trilioane de dolari, ceea ce a făcut-o cea mai valoroasă companie publică din lume.
    Dacă ofertele de investiţii ale lui Gignac ar fi fost legitime, partenerii săi de afaceri ar fi putut să câştige mulţi bani. De fapt, Gignac le-a spus investitorilor că ar putea face „de cinci ori” investiţiile iniţiale odată ce compania a devenit publică. În schimb, autorităţile federale au spus că a strâns aproape 8 milioane de dolari de la aceşti investitori şi a folosit aceşti bani pentru a-şi menţine stilul de viaţă luxos şi a cumpăra bunurile de lux care l-ar ajuta să treacă drept membru al uneia dintre cele mai bogate familii din lume.

    Gignac a folosit banii pentru a-şi finanţa stilul de viaţă generos, inclusiv achiziţia unor autoturisme Ferrari, Rolls-Royce, iahturi, bijuterii scumpe, îmbrăcăminte de designer şi o proprietate cu două dormitoare pe Insula Fisher. Investitorii au fost, de asemenea, păcăliţi să îi ofere lui Gignac cadouri extravagante, cum ar fi tablouri şi bijuterii. Pentru a-şi vinde povestea către aceşti investitori, Gignac a purtat bijuterii scumpe, cum ar fi inele cu diamante, brăţări Cartier şi ceasuri Rolex, precum şi îmbrăcăminte tradiţională din Orientul Mijlociu. Potrivit documentelor judecătoreşti, el a cumpărat şi plăcuţele de înmatriculare diplomatice false pentru maşinile sale de lux şi a fabricat documente cu nume de firme de avocatură şi bănci asociate cu adevărata familie regală saudită pentru a face ca afirmaţiile sale de avere şi statut să pară legitime, a declarat Departamentul de Justiţie în mai 2019. „Ideea că ai putea cumpăra o bună parte dintr-o companie evaluată la 2 trilioane de dolari, a ademenit o mulţime de oameni”, a declarat agentul special al Serviciului Secret Diplomatic.

    Cine este Anthony Gignac

    Începând cu 1988, Gignac a fost arestat sau condamnat de 11 ori pentru scheme în care a pretins că este un prinţ sau alt membru al familiei regale din Orientul Mijlociu, potrivit Departamentului de Justiţie al SUA. După ce şi-a părăsit familia adoptivă din Michigan în adolescenţă, Gignac a început să folosească carduri de credit furate pentru a face o croazieră în jurul Detroitului cu limuzina, în timp ce încerca să-şi treacă drept „prinţul Adnan Khashoggi”, folosind numele unui miliardar traficant de arme, potrivit Vanity Fair.

    În 1991, Los Angeles Times l-a poreclit „Prinţul fraudei” după ce tânărul, atunci în vârstă de 21 de ani, a strâns facturi de aproape 3.500 de dolari la Hotelul Regent Beverly Wilshire, împreună cu un alte amenzi de 7.500 de dolari după ce a închiriat fraudulos o serie de limuzină şi genţi Louis Vuitton. Gignac promisese că familia sa bogată îi va achita datoriile – chiar i-a convins pe angajaţii hotelului să i se adreseze cu „Alteţe” – dar a fost în cele din urmă arestat şi condamnat la doi ani de închisoare.

    De multe ori îşi pierdea cumpătul. „Nimeni nu ar crede cu adevărat că, dacă ai fi un impostor, ai avea curajul să atragi atenţia asupra ta ţipând şi susţinând în continuare, în gura mare, că eşti de rang nobil”, a declarat un fost procuror adjunct al SUA din Florida. „Probabil că motivul pentru care a funcţionat a fost tocmai îndrăzneala sa”, a completat acesta.

    La arestarea sa în 2017, agenţii au confiscat bijuterii în valoare de 450.000 de dolari în total, împreună cu 80.000 de dolari în numerar şi diverse lucrări de artă, cum ar fi o fotografie cu autograf a legendei boxului Muhammad Ali. „Vina totală a întregii operaţiuni este a mea şi accept asta”, a declarat Gignac în faţa uni judecător federal la sentinţa sa din 2019 la Miami. Dar el a adăugat: „Nu sunt un monstru.” 

    În martie 2019, Gignac, în vârstă de 48 de ani, s-a declarat vinovat pentru mai multe capete de acuzare. Două luni mai târziu, a fost condamnat la mai mult de 18 ani de închisoare federală. Schema de fraudă multimilionară a lui Gignac este subiectul premierei producţiei CNBC „Lăcomia americană”, intitulată „Înşelăciunea regală a prinţului fals”.

  • Cum a reuşit un bărbat care a pretins că e un prinţ din Arabia Saudită să obţină aproape 8 milioane de dolari de la investitori

    În 2017, un bărbat numit Khalid Bin Al-Saud, care pretindea că este prinţ, membru al familiei regale saudite, a avut o serie de discuţii cu dezvoltatorii imobiliari pentru a face o investiţie de 400 de milioane de dolari într-un hotel iconic de lux din Miami Beach.

    El părea cu siguranţă că este parte a familiei regale. Pentru început, „prinţul”, care a spus că locuieşte într-un penthouse luxos, a pretins totodată că deţine întregul imobil de pe Insula Fisher din largul coastei Miami (cu rezidenţi celebri printre care se numără Oprah Winfrey şi Andre Agassi, insula se mândreşte cu un venit mediu de 2,5 milioane dolari începând cu 2015).

    Khalid a condus regulat în jurul enclavei de lux într-un Ferrari California din 2016 (cu un preţ de bază de aproximativ 200.000 de dolari), plăcuţe de înmatriculare diplomatice sportive şi un detaliu de securitate. De asemenea, se ştia că se plimbă şi cu alte vehicule de lux, de la un Bentley la un Rolls Royce, în timp ce călătorea cu iahturi şi cu avioane private.

    Şi Khalid s-a asigurat că îşi promovează stilul de viaţă fabulos pe reţelele de socializare, postând fotografii pe Instagram în care îşi etala vehiculele de lux, bijuteriile încrustate cu diamante sau ceasurile Rolex. Profilul său de Instagrama arătat, de asemenea, că îşi transporta animalul de companie – un chihuahua pe nume Foxy, într-o cuşcă marca Louis Vuitton în valoare de circa 2.700 de dolari.

    În toată această poveste era o singură problemă: Omul care pretindea că este prinţul Khalid Bin Al-Saud în faţa vecinilor săi bogaţi şi a partenerilor de afaceri care i-au înmânat milioane de dolari în investiţii – era de fapt un impostor numit Anthony Gignac. Departe de a fi membru al familiei regale saudite (care are o avere netă estimată de peste 1 trilion de dolari), Gignac s-a născut de fapt în Columbia şi s-a mutat în Michigan la 6 ani, când el şi fratele său au fost adoptaţi de un cuplu din clasa de mijloc cuplu. Dar, după cum a explicat mai târziu procurorilor federali, Gignac nu a avut niciodată sutele de milioane de dolari pe care pretindea că îi deţine în conturi bancare străine. De asemenea, el nu deţinea nici imobilul din insula Fisher şi toate cele 54 de apartamente de lux, ci doar închiriase penthouse-ul clădirii. Chiar şi plăcuţele de înmatriculare diplomatice erau false, fiind achiziţionate de pe eBay, potrivit Vanity Fair.

    Cum a păcălit investitorii

    În loc să trăiască dintr-o avere reală, Gignac îşi finanţase stilul de viaţă generos cu bani pe care i-a obţinut de la investitori, care credeau că este un prinţ saudit, cu o participaţie semnificativă în Saudi Aramco, gigantul petrolului controlat de adevărata familie regală saudită.

    Gignac reuşise să-şi construiască o reţea de investitori în întreaga lume cu imaginea sa regală, oferindu-se să vândă bucăţi din pachetul său fals de acţiuni din Saudi Aramco cu o reducere, potrivit unei plângeri penale înaintate împotriva sa în 2017 de către autorităţile federale. Gignac le-a oferit, de asemenea, oportunităţi de a investi în alte afaceri imaginare, cum ar fi un cazino din Malta şi o companie farmaceutică irlandeză.

    În cele din urmă, Saudi Aramco s-a listat la bursă în decembrie 2019 la o valoare de peste 1,8 trilioane de dolari, ceea ce a făcut-o cea mai valoroasă companie publică din lume.
    Dacă ofertele de investiţii ale lui Gignac ar fi fost legitime, partenerii săi de afaceri ar fi putut să câştige mulţi bani. De fapt, Gignac le-a spus investitorilor că ar putea face „de cinci ori” investiţiile iniţiale odată ce compania a devenit publică. În schimb, autorităţile federale au spus că a strâns aproape 8 milioane de dolari de la aceşti investitori şi a folosit aceşti bani pentru a-şi menţine stilul de viaţă luxos şi a cumpăra bunurile de lux care l-ar ajuta să treacă drept membru al uneia dintre cele mai bogate familii din lume.

    Gignac a folosit banii pentru a-şi finanţa stilul de viaţă generos, inclusiv achiziţia unor autoturisme Ferrari, Rolls-Royce, iahturi, bijuterii scumpe, îmbrăcăminte de designer şi o proprietate cu două dormitoare pe Insula Fisher. Investitorii au fost, de asemenea, păcăliţi să îi ofere lui Gignac cadouri extravagante, cum ar fi tablouri şi bijuterii. Pentru a-şi vinde povestea către aceşti investitori, Gignac a purtat bijuterii scumpe, cum ar fi inele cu diamante, brăţări Cartier şi ceasuri Rolex, precum şi îmbrăcăminte tradiţională din Orientul Mijlociu. Potrivit documentelor judecătoreşti, el a cumpărat şi plăcuţele de înmatriculare diplomatice false pentru maşinile sale de lux şi a fabricat documente cu nume de firme de avocatură şi bănci asociate cu adevărata familie regală saudită pentru a face ca afirmaţiile sale de avere şi statut să pară legitime, a declarat Departamentul de Justiţie în mai 2019. „Ideea că ai putea cumpăra o bună parte dintr-o companie evaluată la 2 trilioane de dolari, a ademenit o mulţime de oameni”, a declarat agentul special al Serviciului Secret Diplomatic.

    Cine este Anthony Gignac

    Începând cu 1988, Gignac a fost arestat sau condamnat de 11 ori pentru scheme în care a pretins că este un prinţ sau alt membru al familiei regale din Orientul Mijlociu, potrivit Departamentului de Justiţie al SUA. După ce şi-a părăsit familia adoptivă din Michigan în adolescenţă, Gignac a început să folosească carduri de credit furate pentru a face o croazieră în jurul Detroitului cu limuzina, în timp ce încerca să-şi treacă drept „prinţul Adnan Khashoggi”, folosind numele unui miliardar traficant de arme, potrivit Vanity Fair.

    În 1991, Los Angeles Times l-a poreclit „Prinţul fraudei” după ce tânărul, atunci în vârstă de 21 de ani, a strâns facturi de aproape 3.500 de dolari la Hotelul Regent Beverly Wilshire, împreună cu un alte amenzi de 7.500 de dolari după ce a închiriat fraudulos o serie de limuzină şi genţi Louis Vuitton. Gignac promisese că familia sa bogată îi va achita datoriile – chiar i-a convins pe angajaţii hotelului să i se adreseze cu „Alteţe” – dar a fost în cele din urmă arestat şi condamnat la doi ani de închisoare.

    De multe ori îşi pierdea cumpătul. „Nimeni nu ar crede cu adevărat că, dacă ai fi un impostor, ai avea curajul să atragi atenţia asupra ta ţipând şi susţinând în continuare, în gura mare, că eşti de rang nobil”, a declarat un fost procuror adjunct al SUA din Florida. „Probabil că motivul pentru care a funcţionat a fost tocmai îndrăzneala sa”, a completat acesta.

    La arestarea sa în 2017, agenţii au confiscat bijuterii în valoare de 450.000 de dolari în total, împreună cu 80.000 de dolari în numerar şi diverse lucrări de artă, cum ar fi o fotografie cu autograf a legendei boxului Muhammad Ali. „Vina totală a întregii operaţiuni este a mea şi accept asta”, a declarat Gignac în faţa uni judecător federal la sentinţa sa din 2019 la Miami. Dar el a adăugat: „Nu sunt un monstru.” 

    În martie 2019, Gignac, în vârstă de 48 de ani, s-a declarat vinovat pentru mai multe capete de acuzare. Două luni mai târziu, a fost condamnat la mai mult de 18 ani de închisoare federală. Schema de fraudă multimilionară a lui Gignac este subiectul premierei producţiei CNBC „Lăcomia americană”, intitulată „Înşelăciunea regală a prinţului fals”.

  • Cum a reuşit o ţară mică din mijlocul Atlanticului să devină noua atracţie mondială în materie de turism. “Este un loc care seamănă mai degrabă cu luna.”

    O ţară mică în mijlocul Atlanticului a devenit noua atracţie mondială în materie de turism.

    Îndepărtata Islanda a fost pusă pe harta de călătorii de erupţia unui vulcan care a oprit traficul aerian în toată lumea, dar care a atras atenţia asupra ei. Oamenii au descoperit astfel frumuseţile naturale ale insulei şi au dat navală.

    Iniţial speriate de avalanşa de turişti, autorităţile au vrut să limiteze numărul vizitatorilor, apoi au hotărât că e mai bine să investească în infrastructura pentru a-i putea primi pe toţi.

    E o zi friguroasă de iarnă, cu vânt şi ninsoare viscolită dar pe străzile din Reykjavik, turiştii rezistă eroic. Au bătut drum lung din Asia sau America tocmai să se bucure de frig, scrie stirileprotv.ro

    Turist: “Islanda e un loc care seamănă mai degrabă cu luna.”

  • Povestea tânărului care a dat lovitura şi a deschis peste 100 de restaurante după ce a părăsit Wall Street-ul la 30 de ani

    Steven Marks este un american care a ajuns la doar 23 de ani în echipa fondului de investiţii condus de legendarul investitor american Steve Cohen – unul dintre joburile de vis pentru cei care încearcă să lucreze în „jungla” de pe Wall Street – însă el a părăsit echipa câţiva ani mai târziu şi a fondat Guzman y Gomez, unul dintre cele mai mari lanţuri mexicane de restaurante din Australia, potrivit CNBC.

    După doar patru ani în echipa lui Cohen, Marks activa într-unul dintre birourile de tranzacţionare din Londra, însă până a ajuns la vârsta de 30 de ani a realizat că vrea să îşi schimbe jobul sau să înceapă un business pe cont propriu.

    „Oamenii cred că trebuie să alegi o singură carieră şi să o păstrezi toată viaţa, însă nu este aşa”, spune Steven Marks.

    Astfel, Marks a decis să se mute în Australia, unde avea să îşi încerce visul.

    De la manager de fond la fondator

    Acum, 17 ani mai târziu, Marks este co-fondatorul şi CEO-ul Guzman y Gomez, unul dintre cele mai mari lanţuri de restaurante cu specific mexican din Australia, care încearcă să concureze de la egal la egal cu Chipotle.

    „Iniţial, voiam să construiesc un hotel pe plajă”, îşi aminteşte Marks, povestind cum a dat peste ideea lanţului de restaurant din greşeală.

    Marks a pus bazele businessului în 2006, iar de atunci s-a extins cu 115 locaţii în Australia, Singapore şi Japonia.

    „Îmi era dor de mâncarea mexicană, iar în Australia nu prea aveau mâncare mexicană de calitate. Majoritatea oamenilor confundau fasolea neagră cu măslinele”, spune Marks.

    El a decis să investească tot ce a agonisit pe Wall Street în crearea unui brand despre care credea că va fi un success garantat.

    „Am atras cei mai buni angajaţi de la restaurantele din zonă şi am adus bucătari din Mexic”, spune Marks.

    Între timp, el a decis să colaboreze cu Robert Hazan, un prieten vechi de-al său din SUA, pentru a lansa împreună businessul.

    „Am crescut cu o atitudine foarte înclinată spre antreprenoriat şi ştiam că nu vreau doar să copies pe cineva. Motivul pentru care devii antreprenor este pentru că tu crezi că poţi face un anumit produs sau serviciu mai bine decât ce există deja în piaţă”, adaugă el.

    Astăzi, Marks vrea să extindă lanţul în SUA. Guzman y Gomez va deschide primul restaurant din SUA în Chicago la începutul anului 2020.

    Pentru asta, Marks spune că brandul se va concentra pe locaţii drive-through, încât trebuie să concureze în mod direct cu Chipotle şi Taco Bell.

    Însă antreprenorul american are încredere în brandul său – mai ales după ce a primit o investiţie de 44 milioane de dolari de la fondul TDM Partners în august 2018 pentru a-şi susţine expansiunea.

    „Când oamenii construiesc ceva, de obicei le este teamă de competiţie. Mie nu îmi este. Ştiu care sunt punctele tari ale businessului şi pe ce trebuie să mizez”, adaugă Steven Marks.