BusinessMagazin

Tag: renuntare

  • Cum poate deveni România destinaţia principală de finanţare a start-up-urilor din Europa de Est?

    “Nu mai poţi lansa ceva ce nu este bun. Pur şi simplu nu mai poţi face asta. Celebra metodă lean, care este de fapt pentru dezvoltare de produse, a fost bună, dar nu mai funcţionează în modul în care trebuia să funcţioneze. Practic multe start-up-uri spun că trebuie să scoată acel MVP (n.r: Minimum Viable Product – produs viabil) şi este suficient, dar nu mai poţi proceda aşa”, spune Adeo Ressi, CEO al Founder Institute la nivel global, într-o discuţie cu Business MAGAZIN.

    Adeo Ressi (47 ani) este cel care a lansat în urmă cu zece ani Founder Institute – cel mai mare accelerator de startup-uri din lume – pe care l-a dus la antreprenori din 200 de oraşe, inclusiv din Bucureşti. În ultimii zece ani, Adeo Ressi a colaborat cu peste 4.000 de antreprenori de tehnologie în scopul lansării de companii şi pentru a genera 25 de miliarde de dolari în valoare pentru acţionari. Ressi consideră că cea mai mare schimbare în domeniul start-up-urilor din ultimii 10 ani vine chiar din modul în care lumea se raportează la antreprenoriat. 

    „Noi am început acum zece ani şi aş spune că cea mai mare schimbare este că antreprenoriatul şi start-up-urile reprezentau o industrie mică, de nişă, dar acum ele sunt peste tot, în fiecare oraş din fiecare ţară. Astăzi există peste tot oameni tineri care se simt destul de siguri pe ei pentru a lansa o companie de tehnologie. Prin comparaţie, în urmă cu zece ani, un număr foarte mic de oameni se gândea la companii şi chiar şi mai puţini erau cei care încercau să construiască ceva”, atrage atenţia Adeo Ressi.

    El spune că antreprenoriatul a înflorit, dar nu toate elementele din piaţă au ţinut pasul cu ecosistemul, astfel încât finanţarea rămâne în continuare problematică pentru mulţi fondatori.

    „Finanţarea este încă un segment care a rămas în urmă. Lucrez cu echipa mea pentru a crea un laborator de venture capital şi teza noastră este că lumea are nevoie de încă 1.000 de fonduri de tip venture capital pentru a ţine pasul cu inovaţia. Voi, în România, aveţi anumite aspecte care au înflorit, dar şi voi aveţi probleme cu finanţarea. Totuşi, antreprenoriatul per total a evoluat şi a ajuns un fenomen global”, adaugă el. Cu nouă businessuri fondate, dintre care două au ajuns să genereze câte 1 miliard de dolari fiecare în valoare livrată acţionarilor, Ressi consideră că actualele modele pe care le folosim pentru start-up-uri sunt expirate.

    România poate deveni „un punct central” în regiune

    Adeo Ressi crede că România poate profita de momentul actual, când Europa de Est trece printr-o „renaştere”, aşa cum o numeşte el, şi poate deveni principalul hub pentru start-up-uri din regiune. „Dacă discutăm de această regiune, ea trece printr-o renaştere: România, Bulgaria, Ucraina, dacă ne uităm, toate experimentează o creştere frumoasă, o perioadă de inovaţie. Totuşi, România are câteva avantaje în faţa vecinilor. La ce te uiţi de obicei? Stat de drept, talente şi inovaţie. Dacă luăm aceste trei puncte, există mici diferenţe în regiune, însă România face un pas în faţă în ceea ce priveşte inovaţia”, crede Ressi. 

    Ce îl determină pe Ressi să creadă asta? El spune că în România vezi mai mult inovaţie directă, bazată pe start-up-uri care generează idei regionale, în comparaţie cu Bulgaria sau Ucraina, unde inovaţia este adusă de companii mari care livrează servicii în regiune.

    În prezent există trei huburi majore în Europa pentru start-up-uri: Londra, Berlin şi Paris, iar România ar putea deveni hubul regional din cealaltă parte a Europei. „În Europa de Est nu e niciun hub de finanţare. Ar putea fi o oportunitate mare pentru România să devină un lider clar în regiune dacă încearcă să atragă şi să inspire investitorii de tip angel şi fondurile de venture capital pentru a face aici cel mai mare bazin de finanţare. Asta poate fi făcut foarte uşor cu stimulente şi cu fonduri care se încurajeze acumularea de capital (n.r.: matchmaking funds – când statul pune o parte din capital şi fondul o parte, pentru a încuraja formarea ecosistemului)”, povesteşte CEO-ul.

    Referitor la programele pe fonduri europene prin care se finanţează start-up-uri, Ressi este critic şi le echivalează cu „ajutorul social dat familiilor cu mai puţine posibilităţi”.

    „Uniunea Europeană a făcut o greşeală mare, pentru că modul în care împarte bani astăzi generează ceea ce eu numesc ajutor social pentru start-up-uri. Asta înseamnă că oricine cu o idee bună sau rea are oportunitatea să ia bani, iar modul în care aceşti bani sunt administraţi şi oferiţi stabileşte un standard foarte jos de performanţă. Practic, este echivalentul familiilor cu posibilităţi reduse în lumea start-up-urilor”, crede el.

    El spune că aceste fonduri, dacă există, ar trebui să se îndrepte spre businessuri cu impact social, care utilizează finanţările pentru a face lumea mai bună. „Dacă UE, România şi alte ţări vor să se implice în ajutor social dat start-up-urilor, ar trebui să direcţioneze totuşi acei bani către businessuri de impact. Pentru că acele businessuri deja fac o serie de sacrificii, prin scopul ales, în încercarea de a face lumea mai bună. Deci ajutorul ar trebui să se îndrepte exclusiv spre aceste start-up-uri”, adaugă Ressi.

    El crede că dacă vrei să atragi capital în ţara ta pentru a avea un ecosistem de finanţare destul de puternic ai doar două modalităţi prin care o poţi face: prin reduceri de taxe sau prin stimulente.

    Adeo Ressi a colaborat cu guvernul din Singapore pentru a gândi un program naţional prin care să creeze un hub de finanţare şi de inovaţie. „Lucrez cu guvernul pentru a construi un sistem de tip matchmaking. Ei au făcut un sistem destul de agresiv, în care statul pune 85% din fond, iar privatul pune 15%. Rezultatul? Şapte ani mai târziu, toată lumea se mută către Singapore. Dacă vrei să atragi capital, în toată Asia, mergi în Singapore, pentru că există mai multe fonduri decât în toată regiunea”, adaugă el.

    Ce altceva mai poate face un guvern? Ressi crede că există doar două variante: reduceri de taxe şi stimulente. Iar în unele cazuri ajută să ţii uşa deschisă pentru imigranţi. „Dacă te uiţi în SUA, imigraţia a fost oprită efectiv de Donald Trump, iar Canada a decis să deschidă uşile. Deci acum, dacă te uiţi la noii antreprenori, noile fonduri, se întâmplă mai multe lucruri în ecosistem în Canada decât în SUA”, spune el. Întorcându-ne la România, una dintre variantele pentru care poate opta un guvern este cea a reducerii de taxe – într-un mod care generează de fapt mai multe venituri la buget.

    „Pe partea de taxe trebuie să fii cât poţi de agresiv, dar şi de inteligent. Reducerea impozitului aplicat pe câştigurile obţinute din investiţii este o idee foarte bună, prin care ajuţi indivizi care vor să îşi asume riscuri să facă bani, dar în acelaşi timp asta îţi ajută economia să crească semnificativ. Pentru că start-up-urile plătesc taxe, cumpără produse şi servicii cu taxe aplicate şi angajează oameni care plătesc taxe şi impozite. Deci acel puţin pe care îl pierzi prin reducerea impozitelor este câştigat prin mai multe metode şi chiar înmulţit”, spune Ressi. El dă exemplul Berlinului şi spune că în urmă cu 20 de ani era un oraş sărăcăcios şi lipsit în mare parte de inovaţie. Printr-un plan de transformare majoră, Berlinul a ajuns unul dintre principalele huburi de finanţare din Europa.

    Cum se construieşte un start-up?

    Din experienţa sa de „antreprenor în serie”, Adeo Ressi recomandă ca fondatorii să construiască start-up-uri pentru viitor, nu pentru a le vinde. El se recomandă drept „inginer social” (n.r.: social engineer) şi spune că vrea să schimbe lumea start-up-urilor, ajutând antreprenorii cu idei curajoase.

    „Am înfiinţat şi am închis mai multe afaceri, iar unele încă sunt funcţionale. Ce am învăţat ca antreprenor este că atunci când construieşti ceva trebuie să o faci ca să reziste, nu ca să îl vinzi. Când vinzi un proiect, de obicei moare. Poate nu moare în totalitate, ci se preschimbă în altceva, dar de cele mai multe ori moare în totalitate. Dacă vrei să construieşti ceva, construieşte pentru viitor, condu-l pentru mult timp şi în loc să vinzi gândeşte-te cum poţi preda ştafeta unui alt lider care va susţine şi dezvolta viziunea în continuare”, accentuează Adeo Ressi.

    El pune foarte mare accent pe ideea de aliniere la viziunea unui fondator şi a unui proiect, astfel încât sfătuieşte antreprenorii să atragă finanţare doar din surse pe care le pot alinia crezului lor. „Dintr-o perspectivă antreprenorială ar trebui mereu să atragi capital de la cineva care are o viziune şi valori aliniate cu ale tale şi cu ale companiei tale. Deci când construieşti un business vrei ca tu, echipa ta, investitorii, clienţii şi toată lumea să fie aliniată cu viziunea şi valorile tale”, crede Ressi.

    Dar unde poţi găsi aceşti investitori? Ce faci când mare parte din capitalul privat disponibil la nivel global stă în vistieriile marilor companii?

    „Momentan, unele dintre cele mai mari sume sunt blocate în cuferele şi profiturile marilor corporaţii. Aceste companii mari vor fi rupte în bucăţi în următorul deceniu şi vor fi nevoite să se reinventeze.”

    Astfel, Ressi explică regula de 20%, aşa cum o numeşte el, prin care marile companii se pot reinventa constant, pot ajuta ecosistemul şi îşi pot păstra cea mai mare parte din câştiguri.

    „Perspectiva mea este că orice business mare de astăzi ar trebui să ia 20% din profiturile lor şi să le investească înapoi în inovaţie. Jumătate dintre ei trebuie să fie în investiţii în afara businessului, adică în start-up-uri şi alte proiecte, iar ceilalţi jumătate înapoi în business. Dacă această regulă ar fi urmată, ar reuşi să păstreze mare parte din profituri, dar şi o şansă mai mare să supravieţuiască inovaţiei. Dacă nu fac asta, au şanse mari să ajungă următoarele General Electric sau Sears”, crede CEO-ul Founder Institute.

    În cadrul interviului, el a discutat şi despre consumator, în special despre consumatorul viitorului. Astfel, potrivit lui, consumatorii din deceniul următor sunt adolescenţii de astăzi, iar pentru a-i deservi pe aceştia, cei care fac produse şi servicii trebuie să le urmărească foarte atent comportamentul.

    „Peste zece ani, clienţii vor fi cei care au acum 15 ani şi sunt adolescenţi. Dacă te uiţi astăzi la aceşti oameni, ei sunt una dintre cele mai diferite generaţii pe care le-am văzut. Valorile, credinţele lor sunt diferite, le pasă de planetă şi cheltuie bani doar pe lucrurile de care le pasă. Eu nu văd un viitor în care motoarele cu combustie, spre exemplu, vor fi cumpărate vreodată de un tânăr care are acum între 15 şi 25 de ani. Viitorul arată bine pentru că avem o generaţie de consumatori cărora le pasă de lume”, conchide Adeo Ressi.

  • Povestea familiei care a transformat lucrurile oferite gratuit de natură într-o afacere de familie foarte profitabilă

    Elena Oancea trăieşte înconjurată de plante de când se ştie. A copilărit într-un sat din judeţul Tulcea unde a învăţat tainele cremelor naturale de la bunica sa. Ca adult, nu a renunţat la pasiunea din copilărie şi a dezvoltat alături de familia ei propriul brand de cosmetice naturale din plante româneşti – Careless Beauty. 

    „Am participat la cules de plante de mic copil. În plus, bunicii aveau stupi şi petreceam mult timp în natură. Ştiam de mică toate plantele, iar faptul că am urmărit cum bunica făcea creme din plante din pădure şi flori de crin, dar şi uleiuri presate la rece m-a inspirat în decizia viitoarei cariere”, povesteşte Elena Oancea, care poartă mai multe titluri pe „cartea de vizită”: estetician, chimist, inventator şi antreprenor. La 59 de ani, Elena Oancea crede în principiul „Să îmbătrâneşti frumos” şi spune că oamenii se întorc la natură, mai ales că, deşi plantele nu promit întinerirea peste noapte, pot avea efecte vizibile dacă sunt aplicate la îndrumarea unui specialist.

    Elena Oancea a urmat şcoala de cosmetică, iar vreme de câţiva ani înainte de Revoluţie a lucrat pe cont propriu acasă – în paralel însă, avea un job într-un centru de seminţe. În timp, a început să facă propriile reţete mai întâi în laboratorul de acasă.

    „Lucrăm acum cu peste 40 de plante, iar la vremea respectivă erau aproximativ 22 de plante. Când am început m-a dus gândul către frumuseţea crinului alb şi mi-am adus aminte de pasiunea bunicii pentru crema din plante din pădure şi crin. I-am transmis pasiunea pentru plante şi soţului, iar pe copii i-am crescut tot în mediul acesta”, mai spune antreprenoarea.

    În 1992, Elena Oancea a deschis propria firmă – Dan Elis. După acest moment, au urmat ani la rând în care a muncit pentru a obţine brevete de invenţie pentru produse şi pentru a promova produsele româneşti. Careless Beauty foloseşte doar extracte vegetale din specii de plante româneşti şi creează doar cosmetice naturale. Însă, în toată această muncă de mai bine de 25 de ani, Elena Oancea nu a fost singură. Şi-a „virusat” mai întâi soţul cu dragostea pentru natură, iar mai apoi cei doi copii – Adina şi Tiberiu, dar şi nepoţii. Adina este farmacist-estetician şi se ocupă de cercetare, dar şi de cabinetul din Bucureşti, în timp ce Tiberiu se ocupă de site, de magazinul online, de designul produselor, dar şi de laborator. În noul magazin online şi în site, antreprenorii au investit 5.000 de euro.

    Produsele Careless Beauty sunt disponibile atât în magazinul online, cât şi în cabinetele proprii din Bucureşti şi din Constanţa şi

    într-un cabinet partener în Timişoara şi într-un magazin partener în Curtea de Argeş.

    „Produsele le-am promovat prin intermediul cabinetului, unde oamenii veneau şi testau cremele. Primul cabinet deschis a fost cel din Constanţa, iar în urmă cu şase ani am deschis cabinetul din Bucureşti. Treptat am îmbunătăţit aspectul produselor, logo-ul şi cutiile”, spune Adina Oancea.

    Laboratorul în care sunt create produsele Careless Beauty se află în localitatea Topraisar (din judeţul Tulcea), familia Oancea investind în ultimii ani în dezvoltarea acestuia.
    „Laboratorul are o suprafaţă de 100 mp, iar spaţiul dedicat uscării naturale a plantelor are o suprafaţă de 150 mp. În laborator lucrează trei oameni, eu, mama şi un om care ne ajută. Separat, avem ajutoare şi la culegerea plantelor.”

    Familia Oancea are la Topraisar propria grădină cu plante, unde au adus în cultură ghiocei, toporaşi, crini sau nalbă, dar şi cătină. De asemenea, pentru alte plante familia apelează la locuri unde oamenii calcă foarte rar.

    „Avem un hectar de teren cu plante care se succed periodic. Avem încă patru hectare unde lucrăm în unele perioade. Găzduim şi 38 de fazani, care din când în când se mai bucură de plantele din grădina noastră. Laboratorul a fost deschis în urmă cu şase ani. Investiţia în laborator s-a ridicat la circa 100.000 de euro, dar încă mai este de investit. Totul a fost făcut din credite de la bancă şi din fonduri proprii”, mai spune Tiberiu Oancea. În total, Careless Beauty are 22 de produse din categoria de creme, loţiuni, măşti, fonduri de ten, comprese, ape din fructe, dar şi un elixir cu efect regenerator.

    Dincolo de promovarea din cabinete şi în mediul online, Careless Beauty a participat şi la mai multe evenimente internaţionale precum Korean International Women’s Invention Exposition (KIWIE) în 2014, unde a participat ca parte a delegaţiei Asociaţiei Inventatorilor din România, dar şi la Emmy’s Awards Gifting Suite organizat de Celebrity Connected din Los Angeles (SUA). La Los Angeles Careless Beauty a ajuns la recomandarea unui client american, iar cu această ocazie produsele au fost testate de cele mai mari vedete de televiziune.
    „Am avut cinci minute cu fiecare vedetă şi le-am povestit despre produsele noastre şi despre flora României, le-am dat câte un produs şi ne-au dat review-uri pe Twitter”, povesteşte Adina Oancea. De asemenea, Careless Beauty a fost prezentă şi la evenimente din Franţa şi Danemarca, susţinute de ambasadele României din aceste ţări.

    „De-a lungul timpului ne-a fost greu să convingem oamenii de calitatea unui produs românesc şi să demonstrăm că un astfel de produs are potenţial. Încercăm să facem şi o educaţie a oamenilor şi le povestim despre ce înseamnă un ritual corect de îngrijire. Organizăm şi workshopuri în ţară”, a mai spus Adina Oancea. Careless Beauty poate livra oriunde în lume, mai ales pentru că are cliente românce în afara ţării care împărtăşesc cu prietenele cremele cumpărate de la brandul românesc. Pentru viitor, compania vrea să se extindă în franciză atât în ţară, cât şi în străinătate.

    „Am luat decizia de a ne extinde în franciză pentru că în acest fel vom putea avea un punct Careless Beauty în afara ţării şi vom şti că se lucrează cu aceeaşi tehnică, iar oamenii se informează corect. Încercăm mai întâi în ţară şi după aceea dacă reuşim cu acest model de business vrem să-l ducem şi în afară. Lucrăm deja cu avocaţi care ne ajută să dezvoltăm sistemul în franciză”, a descris Adina Oancea planurile de dezvoltare a afacerii în continuare. 

  • De ce nu economisesc românii?

    „Am văzut în cadrul cercetării că mulţi români consideră că momentul pensionării este prea departe pentru a se gândi la economisirea pe termen lung. Oamenii cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani nu se gândesc să economisească pentru un moment care va veni peste 40 de ani. Este vorba de o educaţie care lipseşte”, spune Monica Alexandru, sociolog în cadrul companiei de cercetare ISRA Center. Aproape 2 din 3 români (60%) susţin că nu pot economisi nimic din ce câştigă, potrivit unui studiu sociologic realizat de ISRA la solicitarea Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat (APAPR).

    Acest procent este în creştere faţă de nivelul de 51% din 2018, potrivit studiului în cadrul căruia au fost intervievaţi peste 1.100 oameni în 2019 şi peste 900 în 2018. Trebuie însă remarcat că studiul a intervievat persoane care câştigă un salariu net de peste 2.500 lei lunar, adică la nivelul salariului mediu. De aceea, faptul că doar o treime susţin că economisesc în mod activ este cu atât mai îngrijorător, cu cât mulţi dintre români câştigă salariul minim, atrage atenţia sociologul. „Dacă ne uităm la cei care câştigă peste 2.500 de lei, nu sunt atât de mulţi oameni. Foarte mulţi români sunt plătiţi cu salariul minim, potrivit statisticilor.

    Când doar o treime dintre cei cu venituri de peste 2.500 de lei spun că pot economisi, ce pot spune cei cu salariul minim?”, întreabă retoric Monica Alexandru. Îngrijorarea este validă, în contextul în care datele de la Inspecţia Teritorială a Muncii pe 2018 arată că 1,4 milioane de români sunt plătiţi cu salariul minim. În acest context rămâne întrebarea: câţi români pot de fapt să economisească dincolo de cheltuielile zilnice, de nevoi, şi de banii pe care îi îndreaptă către consum?

    „Am făcut experimente în discuţii de grup şi i-am întrebat ce fac cu banii în cazul în care primesc nişte bani sau iau de la un prieten. Oamenii spun că îi cheltuie imediat, plătesc facturile, cheltuielile, datoriile anterioare chiar şi cumva economisirea pică mereu în plan secundar”, mai spune Monica Alexandru. Chiar dacă salariul minim a crescut constant în ultimii ani, atitudinea oamenilor a continuat să se înrăutăţească, astfel încât 34% au spus în 2019 că economisesc cu regularitate o parte din venit, faţă de 45% în 2018.

    Unul dintre elementele acestui paradox este conştientizarea românilor faţă de conceptul pensiei private, complementare pensiei de stat, ca metodă de economisire pe termen lung. Un studiu realizat de analiştii financiari de la CFA Society România arată că pensia Pilon I poate substitui venituri echivalente cu doar 31,8% din ultimul salariu câştigat înainte de a ieşi din piaţa muncii – acesta fiind standardul la care se raportează nivelul pensiei. Prin economisirea Pilon II, care există în România doar de puţin mai bine de un deceniu, oamenii îşi mai pot acoperi încă 13,6%, ajungând cu economisirea prin Pilon I şi Pilon II la o rată de înlocuire de 40,6% din ultimul salariu.

    Iar românii par să înţeleagă asta din ce în ce mai mult, astfel încât studiul arată că doar 50% dintre respondenţi susţineau în 2019 că la vârsta pensionării se vor baza în primul rând pe pensia de la stat, în scădere faţă de 56% în 2018. În acelaşi timp, a crescut numărul celor care se bazează în primul rând pe alte resurse, în afara pensiei de stat Pilon I, reprezentând 38% în 2019 versus 36% în 2018. De unde îngrijorarea în legătură cu sistemul public de pensii? Studiul arată că 53% dintre intervievaţi sunt de acord cu faptul că „sistemul pensiilor de stat este nesigur”. Îngrijorările oamenilor însă diferă. Un procent de 41% susţin că ideea de pensie este atât de îndepărtată încât nu se gândesc acum la această perioadă. „Ne-am uitat şi pe vârste şi există diferenţe. Cu cât te apropii mai mult de momentul pensionării, cu atât eşti mai preocupat. Nu avem o măsurare exact, dar cert este că de la 35 de ani în sus responsabilitatea cu care administrezi veniturile creşte. Până la 35 de ani vorbim de oameni care nu au intrat de mult timp în piaţa muncii”, spune sociologul.

    Un procent de 44% dintre cei intervievaţi sunt de părere că sistemul public de pensii nu le oferă siguranţa şi confortul viitorului. Mai mult de jumătate dintre respondenţi, adică 53%, se uită spre dimensiunea demografică a problemei şi cred că sistemul pensiilor de stat este nesigur pentru că numărul celor care contribuie este în scădere. Un procent comparabil, de 50%, se gândesc la faptul că acesta este nesustenabil şi că guvernul plăteşte pensiile Pilon I din împrumuturi. În ceea ce priveşte Pilonul II, al pensiilor administrate privat, acesta a fost lansat în mai 2008 şi a livrat până acum un randament mediu anualizat de 8,35% pentru cei 7,46 milioane de participanţi, reprezentând un câştig net de peste 12,8 miliarde lei (2,68 mld. euro).

    Astfel, peste 2,1 milioane de români au ajuns deja la sume de peste 10.000 de lei în conturile lor de pensii Pilon II, după ce în 2019 administratorii au obţinut un randament mediu de 11,8%, potrivit datelor APAPR. Însă chiar şi la acest nivel, cei care administrează economiile românilor consideră că au încă de a face cu o piaţă mică. „Activele cumulate sunt în continuare foarte mici. Trebuie să creştem baza de active pentru a da importanţă economisirii prin Pilonul II”, spune Radu Crăciun, preşedinte al APAPR şi director al BCR Pensii, unul dintre cei şapte administratori din piaţă. Fondurile private de pensii investesc banii românilor în diverse clase de active, precum cele listate la bursă, pentru a obţine randamente, iar avantajul României în prezent este decuplarea de la turbulenţele globale, ceea ce permite fondurilor să livreze mai mulţi bani în conturile românilor.

    „România este cumva în alt film, din fericire pentru noi. Pe de o parte ştim că Europa se confruntă cu randamente negative, în timp ce în România randamentele sunt decente. În al doilea rând, bursa românească a crescut mai mult decât bursele europene, deci din acest punct de vedere este o idee foarte bună deocamdată să investeşti în România. Marea problemă este că bursa începe să fie prea mică. Ritmul în care creştem depăşeşte ritmul în care creşte bursa. Soluţia ar fi noi listări la bursă, dar şi noi clase de active în care să putem investi, ceea ce se şi întâmplă”, crede Crăciun. Iar Pilonul II produce deja rezultate tangibile pentru oameni, 800.000 dintre participanţi având deja peste 20.000 de lei în conturi. Potrivit studiului, nivelul de încredere a crescut cu câteva procente în 2019, precum şi nivelul de familiaritate, însă acest lucru se datorează şi unor mari campanii de promovare a Pilonului II, derulate în ultimul deceniu.

    Acum, Radu Crăciun susţine că administratorii vor să îi convingă pe oameni să economisească şi prin mai puţin cunoscutul Pilon III, cel al pensiilor facultative. „Vrem să derulăm anul acesta o campanie de promovare pentru Pilonul III, pentru că noi credem că românii vor economisi şi prin această variantă”, a declarat Radu Crăciun. Aceasta este necesară pentru că Pilon III, lansat în mai 2007, are doar 501.000 participanţi şi active nete de 524 milioane euro, cu un randament mediu anualizat de 6,46%. „În ceea ce priveşte Pilonul III, la români nu este vorba de încredere, ci de familiaritate. Oamenii nu pot economisi printr-un instrument pe care nu îl cunosc.

    Pentru Pilonul II au fost mai multe informaţii în public, ceea ce a crescut claritatea acestei variante de economisire”, crede sociologul Monica Alexandru. Studiul ISRA arată că 7% dintre respondenţi intenţionează să contribuie la Pilonul III în următorul an, deşi acesta nu este încă perceput ca o alternativă pentru suplimentarea veniturilor la vârsta pensionării. Per total, dincolo de sumele cumulate deja în Pilonul II şi Pilonul III, adevărata relaţie dintre români şi economii poate fi ilustrată printr-un număr simplu: doar 11% dintre români au bani puşi depoarte pentru vârsta pensionării. 

  • Primul senator care renunţă la pensia specială, prin act notarial: Legea votată în Camera Deputaţilor „este o cacealma”

    Senatorul Nicolae Marin, din judeţul Galaţi, este primul parlamentar care a renunţat la pensia specială şi a mers la notar pentru a consfinţi decizia. Acesta a anunţat că mai mulţi colegi din partid îi vor urma exemplul, pentru că legea votată în Camera Deputaţilor „este o cacealma”.
    Parlamentarul Nicolae Marin, ales pe listele PSD şi apoi trecut la Pro România, a semnat în faţa unui notar, în 31 ianuarie, că renunţă la pensia specială care i s-ar cuveni în urma celor două mandate de senator.

    „Subsemnatul Marin Nicolae, cetăţean român, domiciliat în….. cunoscând prevederile Capitolului IX – Indemnizaţia pentru limită de vârstă, din Legea 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, în calitatea mea de senator în Circumscripţia electorală nr. 18 Galaţi, declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 326 Cod Penal privind falsul în declaraţii şi în deplină cunoştinţă de cauză că renunţ de bunăvoie, definitiv şi irevocabil la dreptul conferit de lege privind indemnizaţia lunară pentru limită de vârstă (pensia specială) de care aş putea beneficia în urma mandatelor de senator”, scrie în documentul notarial semant de senatorul Nicolae Marin.

    Acesta a declarat, pentru MEDIAFAX, că a renunţat la dreptul său printr-un act notarial deoarece legea aprobată de Parlament este „o cacealma”, care nu duce la eliminarea pensiilor speciale deoarece nu este constituţională.

    „Ce s-a votat săptămâna trecută în Parlament este o cacealma, nu va trece de Curtea Constituţională a României. Toată lumea ştie, noi am comentat între noi. În plus, pensiile speciale au fost aprobate în plenul reunit al Parlamentului, acum am renunţat la ele doar prin votul Camerei Deputaţilor, cu siguranţă este o problemă. De aceea am făcut acest document de renunţare. Dacă noi toţi, parlamentarii, vrem să mergem în faţa poporului care nu este de acord cu pensiile speciale, să-i spunem că nu vrem să obţinem acest drept, atunci hai să o facem aşa”, a declarat Marin.

  • Unde să fugi de telefon: ce e de făcut dacă vreţi să nu mai folosiţi atât de mult telefonul

    Dacă, totuşi, vor să petreacă o vacanţă în linişte, există anumite locuri care-i ajută să se descurce fără avantajele tehnologiei moderne ca telefonia mobilă sau internetul fără fir. Printre acestea, conform Washington Post, se numără un complex de 17 bungalouri din Costa Rica, Lapa Rios Ecolodge, situat în pădurea tropicală de pe Peninsula Osa, unde nu este semnal la telefon şi nici internet, oaspeţii petrecându-şi timpul în natură. O fostă mănăstire la nord de Roma, Eremito, aflată la jumătate de oră depărtare de orice drum şi accesibilă doar cu vehicule 4×4, a fost special amenajată ca să-i ajute pe cei care-i trec pragul să se detaşeze de tehnologie, camerele nefiind prevăzute cu televizor sau internet, iar la mesele luate în comun fiind obligatorie tăcerea. În America de Nord, în Alaska, se află cabana Ultima Thule Alaska Lodge, la care se ajunge cu avioanele unităţii de cazare, turiştii fiind preluaţi de la Anchorage şi neputând ajunge altfel acolo. Situată în cel mai mare parc natural din SUA, Wrangell-St. Elias National Park and Preserve, nu beneficiază de acoperire din partea reţelelor de telefonie mobilă, iar conexiunea la internet este foarte lentă. Temerarii pot opta pentru Skylodge Adventure Suites din Peru, din apropiere de Machu Picchu, unde cazarea se face în nişte capsule prinse de munte cu cabluri. Turiştii pot admira stelele, dormi şi mânca, neavând semnal la telefon şi nici internet. 

  • Cum poţi să ai o grădină care nu trebuie îngrijită

    Acestea pot fi unele miniaturale din hârtie, cum sunt cele confecţionate şi comercializate de artista barceloneză Raya Sader Bujana. Artista a realizat din hârtie ficuşi, cactuşi şi alte plăntuţe la ghiveci, micuţe şi delicate, cu detaliile redate meticulos, fiecare plăntuţă necesitând câteva săptămâni de muncă. 

  • Şefii care se plâng că nu au angajaţi noi, dar pe cei vechi ii desconsideră sunt de fapt principalul motiv pentru care angajaţii renunţă tot mai des la locul lor de muncă

    Există puţine lucruri la fel de satisfăcătoare ca renunţarea la o slujbă proastă. În fiecare lună, începând cu anul 2000, Biroul de Statistică a Muncii din SUA publică cifre cu privire la numărul angajaţilor care au renunţat la locul de muncă (denumit adesea „rata renunţării”). În august 2019, un număr record de 4,47 milioane de angajaţi şi-au părăsit locul de muncă. Aceasta reprezintă aproximativ 3% din totalul forţei de muncă din SUA, scriu cei de la CNBC.

    Spre comparaţie, în august 2009, ratele de renunţare, ajustate şi neajustate, au fost de 1,4%, respectiv 1,7%. Numărul demisiilor a crescut pe măsură ce economia şi-a revenit după criză. În 2018, peste 3,5 milioane de americani şi-au părăsit locul de muncă în fiecare lună, iar rata de renunţare a atins un nivel de 2,9%. Şi asta, spune Paul McDonald, director executiv al firmei de consultanţă în HR Robert Half, pentru că „există un număr extraordinar de mare de oportunităţi pentru angajaţi”.

    Într-adevăr, cele mai recente cifre ale Biroului de Statistică a Muncii indică faptul că există aproximativ 7,3 milioane de locuri de muncă în Statele Unite şi că rata şomajului este de doar 3,5%.

    Un motiv important pentru care angajaţii renunţă la job: salariul

    Deseori, singurul mod în care angajaţii îşi pot creşte semnificativ câştigurile pe piaţa muncii actuale este să renunţe la locurile de muncă şi să îşi găsească un nou job. „Există o serie de factori care determină oamenii să meargă să caute un nou loc de muncă”, spune McDonald. „Principalul motiv este salariul.”

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • Şefii care se plâng că nu au angajaţi noi, dar pe cei vechi ii desconsideră sunt de fapt principalul motiv pentru care angajaţii renunţă tot mai des la locul lor de muncă

    Există puţine lucruri la fel de satisfăcătoare ca renunţarea la o slujbă proastă. În fiecare lună, începând cu anul 2000, Biroul de Statistică a Muncii din SUA publică cifre cu privire la numărul angajaţilor care au renunţat la locul de muncă (denumit adesea „rata renunţării”). În august 2019, un număr record de 4,47 milioane de angajaţi şi-au părăsit locul de muncă. Aceasta reprezintă aproximativ 3% din totalul forţei de muncă din SUA, scriu cei de la CNBC.

    Spre comparaţie, în august 2009, ratele de renunţare, ajustate şi neajustate, au fost de 1,4%, respectiv 1,7%. Numărul demisiilor a crescut pe măsură ce economia şi-a revenit după criză. În 2018, peste 3,5 milioane de americani şi-au părăsit locul de muncă în fiecare lună, iar rata de renunţare a atins un nivel de 2,9%. Şi asta, spune Paul McDonald, director executiv al firmei de consultanţă în HR Robert Half, pentru că „există un număr extraordinar de mare de oportunităţi pentru angajaţi”.

    Într-adevăr, cele mai recente cifre ale Biroului de Statistică a Muncii indică faptul că există aproximativ 7,3 milioane de locuri de muncă în Statele Unite şi că rata şomajului este de doar 3,5%.

    Un motiv important pentru care angajaţii renunţă la job: salariul

    Deseori, singurul mod în care angajaţii îşi pot creşte semnificativ câştigurile pe piaţa muncii actuale este să renunţe la locurile de muncă şi să îşi găsească un nou job. „Există o serie de factori care determină oamenii să meargă să caute un nou loc de muncă”, spune McDonald. „Principalul motiv este salariul.”

    „Cel mai bun mod pentru ca un angajat să câştige mai mult este să renunţe la locul de muncă şi să meargă la o altă companie”, a declarat şi Brian Kropp, vicepreşedinte la firma de cercetare Gartner, pentru CNBC. „Companiile sunt dispuse să plătească cu aproximativ 15% mai mult pentru noi angajaţi, dar sunt dispuse să le ofere angajaţilor actuali o creştere anuală de doar 2% sau 3%”, explică el. „Aşadar, ceea ce au realizat mulţi angajaţi este că pe piaţa actuală a muncii, cel mai bun lucru este să mergi la o altă companie pentru a obţine mai mulţi bani, decât să încerci să obţii mai mulţi bani rămânând în compania actuală.“

    Practica de a plăti mai mult pentru noi angajaţi, mai degrabă decât de a creşte salariul angajaţilor existenţi este posibil să îi coste pe angajatori, spune Kropp, dar poate fi explicată printr-un defect de strategie al celor din HR, prin modul în care organizaţiile angajează şi gestionează resursa umană. „Există percepţia că atunci când aduci o persoană nouă aceasta va face lucrurile mai bine, deci eşti dispus plăteşti mai mult”, spune el. „Dar când vine vorba de angajaţii actuali, mulţi manageri tind să privească toate lucrurile pe care aceştia nu le fac bine sau greşelile pe care le-au făcut de-a lungul timpului.”

    Kropp adaugă că, pe lângă faptul că oferă mai puţine creşteri de salariu, angajatorii oferă şi mai puţine bonusuri, şi că după criză companiile au redus numărul managerilor. „Începând cu 2008 până în prezent, managerii au avut cu 30% mai multe rapoarte decât înainte”, spune el. Asta înseamnă că managerii au mai puţine oportunităţi de a-şi evalua cu exactitate munca, de a analiza oportunităţiile de avansare, iar angajaţii obişnuiţi au cu 30% mai puţine şanse de a obţine pe o poziţie de conducere. De aici reiese că pentru a obţine o promovare cel mai bine este, probabil, să renunţi la poziţia actuală pentru una mai bună.

  • Franţa: Angajamentul lui Macron de a renunţa la pensia prezidenţială nu reuşeşte să pună capă grevelor

    Promisiunea preşedintelui francez Emmanuel Macron de a renunţa la privilegiile prezidenţiale şi a urma aceleaşi reguli legate de pensii pe care le propune pentru toţi francezii nu a reuşit să tempereze furia muncitorilor aflaţi în grevă, scrie Bloomberg.

    Răspunzând la o întrebare privitoare la propriile drepturi privind pensia venită din partea cotidianului francez Le Parisien, Macron a declarat în weekend că va respecta aceleaşi reguli pe care încearcă să le introduceă pentru angajaţii din Franţa. Astfel, preşedintele s-a angajat să renunţe la dreptul la o pensie pe viaţă pe care preşedinţii francezi îl au în linie cu o lege din 1955, trecând în schimb la un calcul bazat pe puncte.

    Sindicatele, care se opun planurilor lui Macron, au promis că nu vor întrerupe grevele.

    La un an după confruntarea cu protestele violente ale Vestelor Galbene temperate cu cheltuieli de 17 miliarde de euro, credibilitatea preşedintelui va avea probabil serios de suferit în urma grevelor.

    Opoziţia faţă de reformele preşedintelui a luat amploare din 5 decembrie, provocând haos în Paris şi în jurul capitalei. Majoritatea sindicatelor au refuzat un armistiţiu.

    Gestul lui Macron de renunţare la privilegiile prezidenţiale reprezintă cea mai recentă încercare de depăşire a impasului cu sindicatele franceze în ceea ce priveşte reformarea sistemului de pensii. Aceasta priveşte fuzionarea tuturor celor 42 de regimuri separate într-un singur sistem universal bazat pe puncte şi majorarea vârstei de pensionare de la 62 la 64.

    Propunerea de reformare urmează să fie înaintată în guvern pe 22 ianuarie pentru o primă dezbatere în parlament în februarie. Astfel, există doar puţin timp pentru găsirea unui acord între cele două părţi.

    Premierul Edouard Philippe a organizat o nouă rundă de discuţii după ce negocierile de săptămâna trecută nu au convins nici cele mai moderate sindicate că guvernul va renunţa la unele măsuri controversate.

     

     

  • Compania care te plăteşte cu 100.000 de dolari pentru a renunţa la jobul pe care îl deteşti ca să faci tot ce îţi doreşti un an întreg

    „Renunţă la munca ta de zi cu zi, începe să călătoreşti în jurul lumii şi fii plătit pentru asta. Eşti suficient de curajos ca să renunţi la jobul tău şi să îţi urmezi pasiunea?” – sună un anunţ publicat recent pentru ceea ce se vrea a fi un job de vis, potrivit unui articol publicat de publicaţia internaţională Forbes.

    Potrivit studiilor recente, din ce în ce mai mulţi mileniali renunţă la orarul de muncă clasic, de la 9 la 5, pentru cariere mai flexibile, care să le permită să lucreze în regim remote şi să călătorească în acelaşi timp. Nu e de mirare că există deja numeroase concursuri inspirate de această tendinţă, sub titulatura de „Cel mai bun job de pe planetă” şi care variază de la a fi plătit pentru a bea vin rose în Franţa, până la explorarea întregului glob ca fotograf.

    Oraşe precum Tulsa şi state precum Vermont au trecut chiar la acţiune, plătindu-i pe oameni să se mute acolo. Dar majoritatea „joburilor de vis” de acest tip îşi plătesc în general aplicanţii cu sume modeste de bani. Se pare că acest lucru este diferit în situaţia companiei de îmbrăcăminte sustenabilă Prana, care a lansat concursul „Jobul la care să visezi”, care îi va plăti unui câştigător un salariu anual de 100.000 de dolari. Dar există o condiţie: candidatul trebuie să fie suficient de curajos pentru a-şi urma pasiunea.

    Prana spune că cei 100.000 de dolari vor ajuta la dezvoltarea carierei, la împlinirea viselor de carieră şi la îmbunătăţirea filosofiei companiei de a se axa pe haine pentru „o schimbare pozitivă”, care implică o transformare sustenabilă a modului în care industria fashionului funcţionează în prezent.

    Pentru a aplica, candidaţii trebuie să înregistreze un videoclip în care să prezente studii de caz referitoare atât la ocupaţia lor actuală, cât şi la jobul lor de vis.

    Candidaturile vor fi analizate de un juriu care va alege finalistul pe baza „pasiunii, îndrăznelii şi originalităţii” proiectului înscris.

    Pe parcursul acestui proiect, care se derulează pe un an, câştigătorul va trebui să realizeze o serie de videoclipuri care să arate cum munceşte în direcţia îndeplinirii visului său.

    Câştigătorul va primi 100.000 de dolari care vor fi distribuiţi în plăţi trimestriale în valoare de 25.000 de dolari. Deadline-ul pentru aplicaţii este 16 septembrie 2019; din păcate însă, sunt eligibile doar candidaturile celor care locuiesc în Statele Unite.