Tag: refuz

  • Voi nu ne vreţi, dar noi vă vrem? România, între ţările care au trimis cei mai mulţi turişti în Austria chiar şi pandemie. Românii au petrecut 400.000 de nopţi în 2021 în singura ţara care nu ne vrea în Schengen

    Peste 130.000 de vizitatori români au ajuns anul trecut în Austria, piaţa locală fiind a 11-a cea mai importantă pentru această ţară unde sectorul turismului contribuie cu până la 7,5% la PIB. Astfel, România a fost o sursă importantă de venituri pentru singura ţară care nu ne vrea oficial în Schengen.

    Viena, staţiunile de schi sau Salzburg sunt doar câteva dintre destinaţiile preferate de românii care au petrecut cumulat peste 400.000 de nopţi în 2021 în Austria. Fiecare persoană a stat în medie trei nopţi, arată o statistică oficială publicată de statistik.at, biroul de statistică al ţării.

    La un buget mediu de persoană pe zi de 80-100 de euro – sumă ce include atât costul cazării, cât şi masa sau alte „distracţii” -, rezultă că românii au rotunjit cu 30-40 de milioane de euro conturile afacerilor din Austria, fie ele hoteluri, restaurante, companii de transport sau de alt fel. Şi asta în al doilea an de pandemie, în care această ţară a avut încă în vigoare multe restricţii de călătorie. Chiar şi aşa, în 2021, România a fost una dintre puţinele ţări care a trimis mai mulţi oameni în Austria versus 2020, creşterea fiind de 4,4%. Doar SUA, Israel şi Italia mai sunt pe plus dintre cele mai importante 15 ţări pentru turismul din Austria.

    Deşi numărul de vizitatori români în Austria a crescut uşor în 2021 faţă de primul an de pandemie, el este în continuare mult sub nivelul de dinainte de criza sanitară. În 2019, ultimul an normal pentru turismul mondial, peste 370.000 de români au mers în această ţară, petrecând peste 1 milion de nopţi. Apoi, în prima parte din 2020 pandemia a început „să îşi arate colţii” şi în Europa, motiv pentru care cele mai multe ţări au intrat în lockdown, iar graniţele celor mai multe state s-au închis.

    Declinul puternic al numărului de turişti a venit din faptul că Austria, principala destinaţie pentru români când vine vorba de schi şi snowboard, şi-a închis pârtiile timp de multă vreme în pandemie. Românii care au continuat să meargă au fost cei care au ales să viziteze. Pe ruta Bucureşti-Viena zboară pe lângă transportatorul naţional al Austriei şi companiile low-cost care au mizat pe preţuri foarte mici în ultimii ani. Astfel, Viena a devenit o destinaţie de tip city-break de top în pandemie.

    În 2022, când restricţiile au fost ridicate, în pofida problemelor economice sau geopolitice, românii s-au întors în număr şi mai mare în Austria, existând luni de vară cu creşteri de peste 100%, iar asta în contextul în care iarna e de fapt sezonul de top pentru vizitatorii locali care merg în principal la schi.

    Austria a anunţat că nu susţine aderarea României la Schengen, fiind singura ţară care se opune oficial. Pe 8 decembrie se va vota dacă România, Bulgaria şi Croaţia vor fi admise în spaţiul Schengen.

    Austria a anunţat că susţine aderarea Croaţiei, o ţară care nu îşi face loc în topul celor care trimit vizitatori la Viena ori pe pârtiile de schi. Nici Bulgaria nu e în top 15 state „vizitatoare”. Doar România.

     

    România, în top

             

    Cele mai importante ţări pentru turismul din Austria

         
               

    Ţară

    Număr turişti în 2021

    Evoluţie 2021 vs 2020 (%)

    Număr total de nopţi 2021

    Evoluţie 2021 vs 2020 (%)

    Durată medie sejur (număr de nopţi)

    Total

    22,144,098

    -11.5

    79,563,141

    -18.7

    3.6

    UE (27 de ţări)

    20,689,226

    -9.9

    74,934,864

    -17.0

    3.6

    Turişti străini

    12,728,020

    -15.7

    49,964,139

    -24.6

    3.9

    Turişti austrieci

    9,416,078

    -5.3

    29,599,002

    -6.3

    3.1

    Germania

    7,809,805

    -8.7

    32,084,093

    -16.7

    4.1

    Olanda

    934,252

    -31.4

    4,334,368

    -41.6

    4.6

    Elveţia şi Liechtenstein

    573,167

    -28.8

    1,992,238

    -36.6

    3.5

    Cehia

    441,398

    -22.9

    1,424,429

    -32.7

    3.2

    Italia

    335,431

    1.3

    1,011,153

    1.5

    3.0

    Polonia

    275,517

    -11.5

    1,083,266

    -25.9

    3.9

    Belgia

    258,056

    -22.5

    1,211,475

    -30.3

    4.7

    Ungaria

    219,729

    -29.0

    827,275

    -33.1

    3.8

    Franţa (inclusiv Monaco)

    183,935

    -11.8

    586,862

    -25.8

    3.2

    Israel

    144,600

    298.1

    406,010

    197.8

    2.8

    România

    133,486

    4.4

    406,043

    -19.5

    3.0

    SUA

    132,088

    16.3

    375,387

    15.2

    2.8

    Danemarca

    111,059

    -46.4

    385,185

    -63.6

    3.5

    Slovacia

    109,360

    -18.5

    471,211

    -18.3

    4.3

    Spania

    97,781

    11.7

    252,689

    6.6

    2.6

               

    Sursă: statistik.at

             
               

     

  • Băieţii de la PCS au făcut un film şi un album foto despre Bucureşti ca să nu te chinui tu să înţelegi cum e oraşul în care trăieşti

    6 fotografi şi 2 echipe de filmare, 100 de interviuri, sute de fotografii şi un film documentar de 30 de minute despre vibraţia actuală a capitalei. Acestea sunt cifrele proiectului De dimineaţa până seara, Bucureşti, realizat de Fundaţia Naţională “Nişte Ţărani” în parteneriat cu ARCUB – Centrul de Proiecte al Municipiului Bucureşti, cu sprijinul Primăriei Capitalei, Romgaz şi Pink Cat Studios.

     “Ador oraşul ăsta, din toate punctele de vedere. Toată lumea e aici, toţi prietenii mei din copilărie sunt aici, au venit la facultate, plus că ai mult mai multe oportunităţi.” – Răzvan
     “Mi-a plăcut foarte mult până să devin părinte, mamă. Acum mi se pare absolut imposibil, greu cu organizarea, cu drumurile, distanţele, când ai copilul implicat în diferite activităţi.” – Adina
     “E un oraş foarte frumos, trebuie să recunoaştem. Eu stau de peste 35 de ani şi, vorba aia, vin din Ardeal, dar mi-a plăcut dintotdeauna.” – Edita

    Albumul de fotografie stradală De dimineaţa până seara, Bucureşti este semnat de fotografii Şerban Mestecăneanu, Alexandra Tomescu, Alexandra Pandrea, Alex Nicodim, Alex Damian şi Mihai Poiană. Aceştia au pornit în zori, din 6 puncte diferite de la marginea oraşului, către km 0. Colentina, Pantelimon, Aviaţiei, Bucureştii Noi, Militari şi Berceni au fost cele 6 cartiere din care a început expediţia de o zi către Piaţa Universităţii.

     “Este murdar, aglomerat şi oamenii, nefiind mulţi de-aici, au senzaţia că nu sunt acasă şi pot face orice.” – Oana
     “E motivul pentru care am venit aici. Îmi place agitaţia, aglomeraţia şi nu aş putea să stau în alt loc.” – Emilia
     “Îmi place foarte mult. De exemplu faptul că la 4-5 dimineaţa sunt maşini la semafor mi se pare o chestie foarte mişto.” – Alex

    Pe jos, cu bicicleta, cu metroul, tramvaiul sau autobuzul, cu trotineta electrică şi cu taxi-ul, cei 6 fotografi au epuizat mijloacele de transport pe care peste 3 milioane de oameni le folosesc zilnic.

    Fotografiile surprind agitaţia oraşului, cafeaua de dimineaţă, claxoane, îmbrânceli, ambuteiaje, ambulanţe, zâmbete, porumbei, puştime, graffitti, case în stil neoromânesc, terase, cârciumi, curieri şi expaţi – în această ordine şi în toate combinaţiile pe care timpul limitat le-a permis.

     “M-am născut aici, am crescut aici, nu pot să mă obişnuiesc în altă parte.” – Dragoş
     “Îmi place extrem de mult, pentru că e oraşul unde m-am născut şi îl cunosc şi e super ok.” – Irina
     “E prea agitaţie, prea lumea nu mai ţine cont de nimic. Parcă zici că se urăşte unul pe altul.” – Stan

    În paralel, două echipe de filmare au intervievat 100 de bucureşteni sau oameni aflaţi în tranzit prin capitală. Au obţinut răspunsuri dintre cele mai diverse la întrebările pe care, în mod conştient sau nu, şi le pun zilnic toţi locuitorii oraşului: De ce aleg să trăiesc şi să muncesc aici? Ce îmi place şi ce îmi displace la Bucureşti? M-aş muta în altă parte şi, dacă da, unde? În plus, oamenii au povestit în câteva cuvinte care este programul lor de dimineaţa până seara, în ziua în care au fost intervievaţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce spune Marcel Ciolacu despre introducerea de noi taxe

    „Nu vor fi taxe noi, asta e o certitudine”, spune liderul PSD, Marcel Ciolacu. El apreciază că bugetul pentru 2023 este unul „bun pentru condiţiile actuale”. Liderii PSD, PNL şi UDMR s-au reunit pentru a discuta proiectul de buget pentru anul viitor.

    „Nu vor fi taxe noi, asta e o certitudine! Veniturile excepţionale… Sunt în continuare adeptul unei impozitări, repet, pe o perioadă eeterminată pentru veniturile excepţionale. Şi mi se pare corect şi de bunsimţ. Din ce am văzut bugetul aseară împreună cu prim-ministrul avem un buget bun pentru condiţiile actuale şi asumându-ne că nu va fi introdusă absolut nicio taxă. Ar fi o greşeală majoră către toţi oamenii de afaceri şi toate investiţiile”, spune Marcel Ciolacu, la evenimentul „Forumul Capitalului Românesc”.

    El afirmă că susţine în continuare actuala coaliţie de guvernare.

    „Indiferent de cât s-ar discuta, eu susţin această coaliţie. Indiferent de ce dispute ar fi între noi, din punctul meu de vedere, în acest moment, pentru o stabilitate politică în contextul foarte complicat, cu războiul la uşă, nu cred că clasa politică, măcar de data aceasta, nu trebuie să îpingă Românie într-o nouă aventură. Avem obligaţia să facem tot ce ţine de noi să încercăm să ne ridicăm cât de cât la aşteptările românilor”, încheie liderul PSD.

  • Ce spune Virgil Popescu, ministrul Energiei despre „taxa pe soare”

    Ordonanţa de Urgenţă care reglementează utilizarea energiei din surse regenerabile, adoptată de Guvern pe 29 noiembrie, menţionează posibilitatea introducerii unei taxe pe producţia de energie a prosumatorilor, aşa cum prevede Directiva (UE) 2018/2001, ceea ce nu înseamnă că Guvernul va introduce vreodată o astfel de taxă, a declarat luni ministrul Energiei, VIrgil Popescu, în cadrul unei conferinţe de presă.

    Directiva UE implementată în legislaţia românească prin OUG stabileşte că în momentul în care numărul prosumatorilor ajunge foarte mare, la 8% din puterea totală instalată în capacităţile de producţie de energie electrică la nivel national, există posibilitatea ca autorităţile să introducă o taxă, în urma unui studiu. Vorbim de o perioadă după 2026. Din acel moment, statul membru UE poate introduce o taxă. Subliniez, poate. Dar Ministerul Energiei nu va introduce nicio taxă. Directiva stabileşte posibilitatea introducerii unei taxe, ceea ce e diferit de a introduce efectiv o taxă. Această Directivă trebuia transpusă în legislaţia naţională din 2019. Ajungeam la infrigement”, a spus VIrgil Popescu.

    Ministrul a subliniat că Directiva UE va fi modificată anul viitor la nivel european.

    ”Este menţionată posibilitatea introducerii unei taxe. Dar eu nu văd niciun Guvern care să introducă această taxă vreodată în România”, a mai spus Virgil Popescu.

    El a precizat că textul Ordonanţei care va fi publicată în Monitorul Oficial conţine diferenţe faţă de textul de pe siteul ministerului.

    Ministerul Energiei a publicat duminică o precizare cu privire la OUG :

    Pentru corecta informare a publicului, prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ pentru completarea cadrului legal de promovare a utilizării energiei din surse regenerabile, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, care a fost adoptată în data de 29 noiembrie, Guvernul României a transpus Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 (reformare) privind promovarea utilizǎrii energiei din surse regenerabile. Modificările erau necesare a fi realizate având în vedere că România risca să intre în procedură de infringement (riscul de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza 2021/0333).
     
    Prin Directiva (UE) 2018/2001 s-a instituit un obiectiv obligatoriu la nivelul Uniunii Europene care să urmărească o pondere de cel puţin 32 % a energiei din surse regenerabile în consumul final brut, obiectiv pentru a cărui îndeplinire este necesară încurajarea în continuare a dezvoltării de tehnologii de producere a energiei din surse regenerabile şi implicit conferirea de stabilitate şi predictibilitate investitorilor în domeniu.
     
    Încurajăm producerea de energie regenerabilă, creşterea numărului de prosumatori, inclusiv prin finanţări din bugetul naţional, din PNRR sau Fondul pentru Modernizare şi reamintim că prin adoptarea OUG 143, din decemebrie 2021, ordonanţa ce a introdus posibilitatea compensării cantitative a energiei produse de prosumatori, numărul acestora a crescut exponenţial în cursul anului 2022.
     
    Ordonanţa de urgenţă vine cu o serie de clarificări legislative, tocmai pentru a încuraja acest tip de investiţii, iar în ceea ce priveşte introducerea unei taxări a prosumatorilor precizăm următoarele aspecte extrem de importante:
     
    Ca regulă generală prosumatorii nu plătesc nicio taxă, însa Directiva 2018/2001 vorbeşte de introducerea unei taxe pentru prosumatori în anumite condiţii, acestea regăsindu-se la art. 21 din Ordonanţă.
     
    Autorităţile administraţiei publice centrale şi ANRE aplică taxe şi tarife nediscriminatorii şi proporţionale prosumatorilor de energie din surse regenerabile, în legătură cu energia electrică din surse regenerabile autoprodusă de aceştia care rămâne în spaţiile lor într-unul sau mai multe din următoarele cazuri:
     
    a) dacă energia electrică din surse regenerabile autoprodusă este sprijinită efectiv prin intermediul unor scheme de sprijin, numai în măsura în care nu sunt subminate viabilitatea economică a proiectului şi efectul de stimulare a unui astfel de sprijin;
     
    b) de la data de 1 decembrie 2026, dacă puterea instalată în centralele electrice ale prosumatorilor depăşeşte 8% din puterea totală instalată în capacităţile de producţie de energie electrică la nivel national şi dacă se demonstrează, prin intermediul unei analize cost-beneficiu, efectuată de ANRE printr-un proces deschis, transparent şi participativ, că dispoziţia prevăzută la alin. (3) lit. (b) fie a avut drept rezultat o sarcină disproporţionată semnificativă pentru sustenabilitatea financiară pe termen lung a sistemului electric, fie creează un stimulent care depăşeşte ceea ce este necesar în mod obiectiv pentru a obţine o utilizare rentabilă a energiei din surse regenerabile, precum şi că o astfel de sarcină sau un astfel de stimulent nu ar putea fi minimizat prin întreprinderea altor acţiuni rezonabile; sau
     
    c) dacă energia electrică din surse regenerabilă autoprodusă este produsă în instalaţii cu o putere totală instalată de energie electrică de peste 30 kW;
     
    Asa dupa cum se vede şi din text, posibilitatea introducerii unei taxe este îndepărtată, în orizontul de timp al finalului anului 2026 şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii.
     
    Mai mult, la nivelul Comisiei Europene şi a Parlamentului European, se discută despre revizuirea acestei directive prin pachetul Fit for 55, directivă ce va aduce alte modificări în sensul accelerării implementării energiei regenerabile şi a promovării acesteia.
     
    OUG a fost adoptată după ce a fost avizată de către Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Economiei, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării. Amintim că OUG poate fi modificată în Parlamentul României, prin respectarea procedurilor parlamentare.

     

  • Mai aveţi zile de concediu de anul trecut şi vreţi să nu le pierdeţi? Vedeţi aici ce se întâmplă cu perioada de concediu de odihnă neefectuată

    Discuţiile legate de ceea ce se întâmplă cu concediile de odihnă apar întotdeauna în rândul angajaţilor mai ales la începutul anului când aceştia constată că nu şi-au efectuat toate zilele de concediu disponibile pentru anul anterior.

    Angajaţii care nu şi-au luat cele 20 de zile legale minime de concediu de odihnă în 2022 pot solicita angajatorului să le acorde până la jumătatea anului 2024.

    Ce prevede Codul muncii pentru angajaţi, în ceea ce priveşte concediile de odihnă:

    Art. 144. Intangibilitatea dreptului la concediu de odihnă
    (1) Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.
    (2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.

    Art. 146. Efectuarea si compensarea concediului de odihnă
    (1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
    (2) In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.
    (3) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.

    Conform prevederilor Codului Muncii, zilele de concediu neefectuate în anul 2022 se pot lua până la data de 30 iunie 2024.

     

  • (P) Obiceiuri mici cu rezultate mari. Tânărul afacerist Sebastian Dobrincu vorbeşte despre alegeri sustenabile care pot schimba optica generaţiilor viitoare

    Tânărul antreprenor care se împarte între afacerile din SUA şi investiţiile în România a avut primul job de birou la 13 ani şi a învăţat să programeze la 8 ani, când mulţi dintre copiii din generaţia lui preferau să se joace pe calculator sau cu mingea. Acum investeşte în visurile altora, colaborează cu branduri de succes şi este şi un cetăţean responsabil, indiferent pe ce continent s-ar afla.

    Invitat la podcastul MOON Channel, prezentat de Iulia Ionescu şi powered by Volkswagen România, acesta a vorbit despre ce înseamnă pentru el antreprenoriatul şi felul în care alegerile sănătoase îi influenţează viaţa: “Antreprenoriatul fără o doză de nebunie şi inconştienţă nu funcţionează, te plafonezi şi nu ţinteşti unde trebuie. Am dat credit multor antreprenori tineri, am şi investit în România şi plănuiesc chiar să mă stabilesc, cândva, aici. America, ca şi cultură, nu mi se pare mai responsabilă decât Europa sau chiar şi decât ţara noastră, doar că sunt mult mai vocali. Măsurile legislative luate în această parte a lumii ne plasează mult în faţa lor şi ne forţează să ne responsabilizăm”.

    A ales să suţină tagma tinerilor antreprenori tocmai pentru că le admiră energia creativă şi credă că trebuie să contribuim cu toţii la acest viitor sănătos, verde şi sustenabil, care să le creeze o viaţă mai bună generaţiilor care vin: “Cea mai mare provocare pe care am întâlnit-o aici este reprezentată de relaţiile sociale din domeniul antreprenorial, motivaţii diferite, abordări diferite. Şi asta pentru că există diferenţe de cultură a business-ului datorate digitalizării şi globalizării, accesului facil la informaţii. În cazul noilor generaţii, apare un alt tip de curaj, mai productiv şi mai creativ. În domeniul în care activez, cel digital, sustenabilitatea este deja clară, nu avem parte de risipă fizică, dar e vorba despre ce lăsăm mai departe, empatia faţă de generaţiile viitoare”.

    Susţine că noi, ca şi ţară, am adoptat o serie de reguli care fac diferenţa, iar fiecare dintre noi ar trebui să facă lucruri mărunte care nu ne deranjează şi nu ne surmenează în niciun fel, dar care, făcute la unison, pot schimba ceva: “Eu evit sticlele de plastic, încerc să nu las inutil lumina aprinsă sau apa să curgă, prefer pungile din material reciclat sau paiele care nu sunt de plastic, aş putea să renunţ uşor la cărţile fizice, din hârtie, îmi plac maşinile electrice şi cred că, pe lângă confort, ele reprezintă şi responsabilitate. Sunt obiceiuri mici care pot genera rezultate mari

     

    Urmăreşte podcastul MOON Channel aici:

  • Italia se confruntă cu o problemă de peste 120 de miliarde de euro pe care nu poate s-o rezolve prea curând

    O mare parte din Europa caută să reducă ajutoarele garantate de stat care au fost lansate pe fondul pandemiei, în contextul în care criza sanitară nu mai reprezintă un pericol pentru economii. Italia se confruntă cu o problemă în acest context pentru că companiile au încă de returnat statului „munţi” de bani, ceea ce complică eforturile guvernului care încearcă să ajute bussinesurile să treacă peste criza energetică.

    În vară, potrivit datelor publicate de Autoritatea Bancară Europeană, companiile aveau de returnat de peste 120 de miliarde de euro. Italia se confruntă cu o problemă pentru că deţine cele mai multe obligaţiuni gurvernamentale din zona euro care încă nu au fost rambursate, chiar dacă ţara nu reprezintă cea mai mare economie din regiune.

    Această situaţie pune guvernul Giorgiei Meloni într-o dilemă serioasă: cum şi în ce măsură mai poate guvernul să sprijine companiile, care se confruntă cu costuri din ce în ce mai mai pentru energie, într-un mediu economic care încetineşte vizibil?

    În contextul crize energetice, guvernul are de gând să lanseze un pachet de ajutor financiar care să permită companiilor să-şi eşaloneze plata facturilor la energie pentru o perioadă de doi ani. Totodată, guvernul va fi gata să plătească către furnizorii de gaze şi energie electrică 90% din sumele facturilor reeşalonate, în cazul în care companiile nu vor putea să achite. Mecanismul oferă protecţie atât companiilor cât şi furnizorilor de energie.

    Economiştii sunt de părere că din acest moment orice ajutor oferit companiilor sub formă de împrumuturi nu face decât să agraveze o problemă deja existentă. Businessurile ar putea sfârşi prin acumularea unor datorii încă şi mai mari, care riscă să nu mai poată fi returnate, în contextul în care recesiunea bate la uşă, iar veniturile şi profiturile ar putea fi serios afectate.

    Fondul Monetar Internaţional a prognozat deja o contracţie cu 0,2% a economiei Italiei pentru 2023.

    Întrebarea care stresează acum guvernul este: cum şi când vor fi înapoiaţi aceşti bani?

    „Guvernele au început să admită că o parte din împrumuturi vor trebui restructurate, iar cea mai simplă soluţie în acest sens este prelungirea scadanţelor”, a declarat Justin Holland, director general în cadrul DC Advisory.

    În Italia, obligaţiunile guvernamentale au prioritate de plată faţă de alte datorii, cu atât mai mult în cazul în care se decide prelungirea scandeţelor. Singura veste bună în contextul datoriei de 123 de miliarde de euro pe care companiile trebuie să o returneze este că acestea nu se confruntă cu o scadenţă iminentă. Majoritatea obligaţiunilor ating maturitatea undeva după 2024, iar businessurile au încă timp pentru a returna banii.

    „Ne aflăm într-un moment de tensiune, ratele dobânzilor continuă să crească, iar presiunea care see adună pe umerii companiilor escaladează de asemenea. Cel puţin pe moment încă nu a sunat alarma pentru rambursare. Companiile încă au timp să acţioneze”, a declarat Carlo Massini, partener în cadrul firmei de avocatură Hogan Lovells.

  • REAL ESTATE. REAL TALK. 60 de metri pătraţi – 60 de salarii. Cât de accesibile sunt de fapt locuinţele în România şi cine şi le permite?

    România este o ţară de proprietari – situaţie în care s-a ajuns după căderea comunismului, odată cu preţurile mici la care au putut fi cumpărate apartamentele în care iniţial românii locuiau în chirie. În prezent, deşi preţurile imobilelor sunt în continuă creştere, apetitul românilor pentru locuinţe nu s-a temperat. O regulă simplă indică cine îşi permite, de fapt, noile construcţii. 

    „Există o relaţie foarte evidentă între dorinţă, proprietate şi posibilitatea de a deveni proprietari pe locuinţă şi asta se măsoară foarte, foarte exact: dacă ai un salariu lunar mai mic decât preţul pe metru pătrat de locuinţă şi vrei să-ţi cumperi această locuinţă, va fi foarte greu să faci acest lucru dacă nu ai ajutoare din partea familiei, a părinţilor sau a altcuiva”, a spus Adriana Iftime, director general al Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii, în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk, realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. 

    Ea aminteşte că românii sunt cei mai proprietari ai Europei datorită faptului că mulţi dintre aceştia şi-au cumpărat locuinţele în care anterior au locuit în chirie, construite până înainte de 1989, după căderea comunismului. „98 % din populaţia României este proprietară, dar suntem nişte proprietari care nu totdeauna sunt în stare să-şi gestioneze, să-şi îngrijească acest apartament. Multe din acele apartamente şi-au schimbat destinaţia şi s-au transformat în sedii de firme. Deci nu toate au destinaţia de locuinţă, iar ce s-a construit după, să zicem în ultimii 15-20 de ani, locuinţele acestea sunt achiziţionate cu credite care sigur că sunt împovărătoare.”

    Ea a vorbit despre felul în care mare parte din restul europenilor se raportează la locuinţe şi modul în care această abordare modelează pieţele imobiliare din Vest. 

    „Noi nu avem încă dezvoltat conceptul acesta de locuinţă cu chirie, aici fiecare îşi doreşte să aibă locuinţa lui, dar nici piaţa nu are dezvoltat acest segment al locuinţei cu chirie. Probabil pentru viitor ne vom adapta şi la standarde de chiriaşi. În ţări din Europa există cartiere-blocuri care sunt construite de dezvoltatori în acest scop.” Adriana Iftime oferă ca exemplu Franţa, unde este dezvoltat acest segment de locuinţe cu chirie subvenţionată, aşa zisele „locuinţe sociale”. „S-a pornit de la ideea de locuinţă socială, iar locatarii au ajuns ca, neavând spiritul acela de proprietar, să aştepte ca altcineva să le rezolve problemele. Şi dacă nu ai un sistem bine pus la punct de verificare a modului în care apartamentul este întreţinut, se ajunge la situaţii nedorite – cred că s-a şi demolat un astfel de bloc. Aşadar, nu trebuie să urmăm un astfel de model, dar ideea de locuinţă cu chirie trebuie dezvoltată.” 

    Există şi la noi încercări mai timide de locuinţă cu chirie în cartiere de blocuri pentru închiriere. „Trebuie să vedem dacă Guvernul se va ocupa să reglementeze zona aceasta cu o legislaţie corespunzătoare, adică pentru cei mai nevoiaşi, să existe posibilitatea de chirie subvenţionată, pentru cei care pot să îşi întreţină singuri locuinţele respective, să suporte chiria, să fie o chirie reală a pieţei şi poate un prim pas de independenţă pentru tinerii care vin la facultate.” În marile oraşe, tinerii ar putea să îşi înceapă studenţia într-un bloc de acest tip, în care să aibă şi servicii, spre exemplu de spălat hainele la parter. „În cazul studenţilor ar trebui să aibă la dispoziţie campusul care să-i rezolve toate problemele. Aici trebuie ca Ministerul Învăţământului să îşi pună bine amprenta, pentru că chiar este foarte necesar acest lucru.”

    Pentru tinerii care îşi încep viaţa a fost construită instituţia care se numeşte ANL – Agenţia Naţională pentru Locuinţe, care ar trebui să asigure locuinţe în primul rând pentru tineri, locuinţe ieftine, locuinţe cu chirie în care absolventul de facultate să-şi înceapă activitatea în condiţii de linişte din punctul de vedere al locuinţei. „Din păcate, conceptul a fost monopolizat politic, a devenit electoral la un moment dat, din motive financiare. Au fost permise vânzările acestor locuinţe oricui are bani. Oricine doreşte să îşi cumpere o locuinţă prin ANL. Din păcate, activitatea ANL-ului în momentul acesta este foarte slabă, ar fi ideal ca activitatea acestei instituţii să fie reluată în sensul în care a fost ea gândită – ar fi într-adevăr un mare ajutor şi un motiv de încurajare pentru tinerii care au făcut o facultate să-şi înceapă activitatea aici, acasă.” 

    Ce ar trebui să facă un client interesant de achiziţii imobiliare în prezent? „Cuvintele de ordine ar fi prudenţa şi informarea în legătură cu dezvoltatorul respectiv. Ridică probleme imobilele care abia acum sunt în faza de proiect sau abia au început execuţia, pentru că există această impredictibilitate care nu ştim ce aduce.”

    În ceea ce priveşte piaţa secundară a imobilelor, şi acestea implică provocări ce variază de la bloc la bloc: „Aici sunt lucruri care trebuiesc luate în calcul din perspectiva execuţiei şi a siguranţei. Sigur că s-a construit durabil în perioada, să zicem, de până în 1995 – nu că nu s-ar fi construit durabil şi după aceea. Ca paranteză, cred însă că cele mai durabile blocuri au fost construite în perioada 1985 -1995, perioadă după care am aplicat standarde noi de proiectare în ceea ce priveşte rezistenţa. Recomand în continuare ca cine doreşte să-şi cumpere un apartament să apeleze la un inginer constructor cunoscut din familie, dintre prieteni, pentru a primi un sfat, un sfat pertinent.”

    În orice caz, nevoia ar trebui să ghideze cumpărătorul în achiziţia unei locuinţe: „Cred că ideea de investiţie în locuinţă încă este una bună. Şi în măsura în care cineva îşi doreşte o locuinţă trebuie să depună efort şi să şi-o obţină, să muncească, să primească un salariu cât să îşi permită măcar un metru pătrat din locuinţa respectivă. O locuinţă de, să zicem, 60 metri pătraţi înseamnă 60 de salarii – cel puţin, pentru că preţul este cu siguranţă mai ridicat.”

    Citiţi mai multe despre perspectivele de dezvoltare a pieţei construcţiilor în contextul actual, precum şi despre felul în care evoluţia preţurilor în acest domeniu influenţează piaţa imobiliară în următoarele articole rezultate webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.rocare a avut-o ca invitată pe Adriana Iftime, director general al Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii.

    Storia.ro e platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS şi Android. Storia.ro îşi propune să îi ajute pe români în găsirea acelei case pe care o pot transforma în acasă. Repede, uşor, informat, prin intermediul unei platforme complexe, ce răspunde tuturor cerinţelor din piaţă şi simplifică, totodată, procesul de căutare. În 2022, Storia.ro a lansat T.R.A.I. Index, o iniţiativă ce vine în întâmpinarea unor nevoi încă neacoperite ale românilor în găsirea unei locuinţe: standardul de viaţă, dincolo de cei 4 pereţi ai casei. T.R.A.I preia date relevante de la specialişti, precum nivelul de poluare a aerului, intensitatea traficului, varietatea punctelor de interes şi costul mediu pe metru pătrat, oferind o viziune de ansamblu asupra bunăstării fiecărui cartier în parte.

     

     

  • Petrecerea crypto s-a terminat abrupt: Cluburile de fiţe plâng după milionarii din cripto, de care nimeni nu auzise, şi care au dispărut la fel de repede cum au apărut. Aruncau milioane de dolari pe petreceri, îşi etalau peste tot portofelele virtuale şi închiriau cluburi întregi. ”Erau bărbaţi tineri, cu un stil tocilar. Nu puteai zice că au bani, dar cheltuiau sume nebune”

    Era primăvara anului 2021, iar cele mai tari cluburi de noapte din Miami erau inundate de apeluri telefonice de la antreprenori din crypto de care nimeni nu auzise. Aceştia doreau să rezerve o mulţime de mese – sau să închirieze un întreg local pentru o seară, la un cost de o jumătate de milion de dolari sau mai mult, scrie Financial Times. 

    În condiţiile în care preţul bitcoin era atunci de 60.000 de dolari, iar criptomonedele deveniseră mainstream, cei mai mari beneficiari ai acestora au descins în oraşul din Florida pentru a-şi etala averea la petreceri somptuoase.

    “Dintr-o dată, toţi aceşti copii din domeniul cripto au început să vină şi să cheltuiască o mulţime de bani – sume nebune”, a declarat Andrea Vimercati, director la grupul Moxy Hotel.

    “Rezervau mese de 50.000 de dolari şi nu ştia absolut nimeni cine sunt ei”, a adăugat Vimercati, fost director al Groot Hospitality, care operează unele dintre cele mai tari cluburi de noapte din Miami, inclusiv Liv, Story şi Swan.

    Noii petrecăreţi erau “95% bărbaţi, tineri … cu un stil cam tocilar”, a spus el. “Nu puteai spune că aveau mulţi bani dacă doar se plimbau pe acolo”.

    Puţin mai mult de un an mai târziu, telefoanele au încetat să mai sune, după ce prăbuşirea bursei FTX, cu sediul în Bahamas, a zguduit piaţa şi a aruncat o pată de sânge asupra industriei. Petrecăreţii de criptomonede care frecventau cluburile din Miami au “dispărut complet”, a spus Vimercati.

    Cei de pe ringul de dans s-au comportat ca şi cum nu ar fi existat ziua de mâine. În cele din urmă, se pare că s-ar putea să fi avut dreptate. “Au vrut să arate că nu aveau nicio limită”, şi-a amintit Vimercati. “Comandau 12 sau 24 de sticle din cea mai scumpă şampanie şi făceau duş fără măcar să bea”.

    În luna iunie a anului trecut, un grup care pretindea că tocmai îşi vânduse compania de criptomonede şi-a sărbătorit câştigul la E11even, un local de noapte luminat cu neon, cu trupe de trapeziste şi spectacole burlesce. “50 Cent cânta, iar cheltuielile lor au depăşit un milion de dolari”, a declarat Gino LoPinto, partener de operare la club. “Au plătit în cripto”.

    şi-a amintit LoPinto: “Au fost aduse căzi de şampanie şi i-au dat lui 50 Cent o grămadă de bani pe care să îi arunce.”

    E11even a început să accepte plata în criptomonede în aprilie 2021. Clubul a procesat anul trecut tranzacţii în valoare de peste 6 milioane de dolari. Dar în ultimele trei luni, clubul a procesat mai puţin de 10.000 de dolari – “o cădere monstruoasă, uriaşă”, a spus el.

    Mulţimea cripto a fost dornică să se laude cu noua lor bogăţie, a declarat LoPinto, care a descris cum clientela dovedea cât de bogată era deschizând portofelele cripto de pe smartphone-urile lor.

    “În mod normal, nu ţi-ai arăta contul bancar, dar oamenii îşi arată portofelele cripto”, a spus el. “Am văzut mai multe portofele cripto într-un an decât conturi bancare într-o viaţă întreagă”.

    Petrecerile nesfârşite au subliniat statutul Miami-ului de epicentru al industriei criptomonedelor din SUA. Impozitele scăzute din Florida au fost o mare atracţie, la fel ca şi restricţiile mai puţin oneroase ale Covid-19, care au transformat oraşul într-un magnet pentru petrecăreţi.

    În martie 2021, FTX a plătit 135 de milioane de dolari pentru a asigura 19 ani de drepturi de denumire pentru arena în care joacă echipa de baschet Miami Heat. În iunie 2021, Conferinţa Bitcoin a avut loc la Miami, după ce s-a relocat din Los Angeles.

    Operatorii de cluburi din Miami au putut întotdeauna să se bazeze pe câteva weekenduri mari, precum Art Basel, festivalul de muzică Ultra şi Revelionul. Dar, în ultimii doi ani, participanţii la evenimentele Bitcoin au cerut cât mai multe mese şi, în unele cazuri, au cumpărat localuri întregi pentru a organiza petreceri private.

    “În marile weekenduri cripto, grupurile care veneau pentru achiziţii private erau aceşti tineri din domeniul tehnologiei”, a declarat Alan Roth, proprietarul salonului de pe acoperiş Rosa Sky. “Un buyout costă între 20% şi 50% mai mult decât am câştiga într-o seară normală”.

    Banii criptografici au inundat şi alte părţi ale scenei de lux din Miami. “Au cumpărat case mari cu peste 25 de milioane de dolari, au închiriat iahturi mari . . aveau bani şi îi cheltuiau cu lux de amănunte”, a declarat Brett Harris, director executiv al vânzărilor de lux la firma imobiliară Douglas Elliman. “Cumpărau case mari în numerar, fără finanţare – converteau Bitcoin în numerar pentru a cumpăra”.

    “A fost răzbunarea tocilarilor”, a spus Harris, adăugând că întreprinzătorii cripto au vrut să cumpere proprietăţi pentru divertisment cu cinematografe home movie şi instalaţii de apă.

    Michael Simkins, directorul executiv al operaţiunii de criptomonede a E11even din Miami, a declarat “Banii au venit destul de repede pentru mulţi dintre ei şi este mai uşor să îi cheltuieşti când vin repede”.

     

  • Cardiolog căruia un pacient a vrut să îi dea „o atenţie”: Sănătatea nu e un excel, nu e tuns de păr

    Sănătatea omului nu e un excel, nu e un tuns de păr, nu e o schimbare de robinet la un calorifer spart, spune medicul cardiolog bucureştean Ştefan Busnatu, care le cere pacienţilor săi să nu mai practice „fenomenul de şpagă”, pe care îl consideră „degradant moral”.

    Doctorul Ştefan Busnatu povesteşte pe pagina sa de Facebook faptul că a fost extrem de supărat la spital în urma unui consult efectuat unui pacient, pentru că acesta insista să îmi dea „o atenţie”.

    „Nu e vina lui, pentru că săracul probabil că are formată imaginea asta eronată că trebuie să dea doctorului ceva ca să se asigure că are grijă de el din cauza sistemului nostru care a permis prea mult timp fenomenul de şpagă şi atenţie oferită personalului medical. Dragii mei, nu îl mai practicaţi! E un fenomen pe care nu îl tolerez şi pe care îl consider degradant moral pentru un om care a ales să îşi dedice viaţa pentru a avea grijă de sănătatea oamenilor şi care a depus pentru asta şi un juramant când a finalizat Facultatea de Medicină – Jurământul lui Hipocrate”, spune medicul.

    Medicul cardiolog spune că sănătatea omului reprezintă „un act de umanitate şi de marinimie”.

    „Sănătatea omului nu e un excel, nu e un tuns de păr, nu e o schimbare de robinet la un calorifer spart… sănătatea omului reprezintă un act de umanitate şi de mărinimie făcut de un om despre care consider că are o menire specială. Prin urmare, pentru că ştiu că foarte mulţi dintre cei care mă urmăriţi îmi sunteţi şi pacienţi, vă rog să nu mai faceţi astfel de gesturi care nu fac decât să mă jignească, şi totodată nu îl mai faceţi nici în alte medii pentru că în acest fel veţi menţine fenomenul şi va fi greu să ajungem la o stare de normalitate”, mai spune medicul.

    Ştefan Busnatu este sunt medic cardiolog, doctor în ştiinţe medicale, prodecan la Facultatea de Medicină – UMF „Carol Davila” şi tânăr ambasador al României pe Prevenţie Cardiovasculară din partea Asociaţiei Europene de Cardiologie Preventivă, membră a Societăţii Europene de Cardiologie. Activitatea medicală o desfăşoară în Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni”, în cadrul Clinicii de Cardiologie, potrivit site-ului propriu.