Click aici pentru VIDEO – cum funcţionează tehnologia imprimării 3D – ZF LIVE
Tag: Razvan Muresan
-
Opinie Răzvan Mureşan: Au trecut opt, mai avem 112
Cititor fidel de Vogue, am avut plăcuta surpriză să văd că, în cel mai recent număr, publicaţia sărbătorea 120 de ani de la prima apariţie. Mi-a fost greu să-mi imaginez ce însemna presa acum mai bine de un secol, cum a rezistat atâta timp şi am citit cu emoţie articolele în care jurnaliştii rememorau scrierile lor de acum 30 de ani. Vogue nu a ajuns încă în România, dar o caut de fiecare dată când ajung prin aeroporturile din afara graniţelor. BUSINESS Magazin a împlinit opt şi nu ştiu cum va arăta sau dacă va exista în anul 2124. Dar privind retrospectiv, înspre copertele pe care le-am publicat de-a lungul timpului, am de fiecare dată acelaşi sentiment. Am ales mereu poveştile frumoase într-o societate dominată de corupţie, în care de prea multe ori afacerile merg mână în mână cu politica.
Am intrat în echipa BM în 2009 şi am văzut cum săptămână de săptămână în cele 68 de pagini răsar articole pe teme la care puţini din restul presei se mai gândesc. Sau se gândesc, dar nu au timpul necesar să le scrie. E greu să mai citeşti în firava presă a lui 2012 o analiză muncită, povestea unui om care are ceva de spus, dar de care n-a mai scris nimeni până atunci sau o opinie nepărtinitoare şi cât se poate de firească. Nu sunt sigur dacă e cea mai optimistă publicaţie, dar cu siguranţă proaspătă e. Îmi amintesc şi acum mirosul de parchet vechi din primul birou în care am păşit ca redactor la această publicaţie, de unde aveam să scriu întâiul articol despre cât de greu e să fii inventator în România şi cum poţi face un business din asta. Au trecut mai bine de trei ani de atunci, iar poveştile pe care le-am scris au curs lanţ. Mă întreba cineva de curând cum şi de ce încă apar în revistă articole de mai bine de zece pagini şi când reuşim să le scriem.
Am crezut mereu că există public care vrea să citească, dat fiind că articolul de presă din zilele noastre înseamnă de fapt câteva paragrafe scrise contabiliceşte şi mai puţină substanţă. Ne-am străduit şi ne vom strădui în continuare să nu renunţăm la stilul cu care v-am obişnuit şi vom căuta să vă prezentăm un produs jurnalistic logic şi cât se poate de firesc. Pentru că firescul e tot mai greu de găsit, şi cu asta sigur sunteţi de acord, nu doar când răsfoiţi un ziar sau o revistă, ci mai ales când terminaţi de citit şi reveniţi la viaţa de zi cu zi.
Răzvan Mureşan este redactor al revistei BUSINESS Magazin.
-
Răzvan Mureşan, redactor BUSINESS Magazin, a câştigat premiul Tânărul Jurnalist al Anului
Răzvan Mureşan are 22 de ani şi face parte din echipa BUSINESS Magazin din anul 2009. Răzvan Mureşan a obţinut, în cadrul aceluiaşi concurs, o nominalizare la categoriile Finanţe în anul 2010 şi Mediu/Ecologie în anul 2011. Argumentul juriului pentru acordarea premiului Tânărul Jurnalist al Anului 2011 la categoria Finanţe a constat în calitatea scriiturii şi în abilitatea de a scoate în evidenţă poveşti inedite din societatea românească. Gala Tânărul Jurnalist al Anului, care a avut loc la Institutul Cultural Român, a premiat cei mai valoroşi patru jurnalişti ai anului 2011.
Materialele înscrise la secţiunea Finanţe au fost analizate de Serinela Spătărelu, Adrian Vasilescu şi Dan Bucşa.
Materialele premiate de juriu au fost articolele de copertă publicate în anul 2011 în BUSINESS Magazin, semnate Răzvan Mureşan:
– Afaceri cu BRIC – Brazilia, Rusia, India si China (BRIC) sunt, de ani buni, cele mai interesante pieţe de pe planetă pentru investitorii care vor afaceri în stil mare şi au curajul să-şi asume riscuri pentru ele. Care este potenţialul afacerilor româneşti cu ţările grupului BRIC şi ce fel de speranţe ar trebui să ne punem în banii lor?
– Revoluţia Generaţiei C – Îşi petrec cel puţin trei ore pe zi pe internet şi nu-şi pot imagina viaţa fără gadgeturile care îi insoţesc la şcoală, acasă sau pe stradă. Sunt conectaţi 24 din 24, se întâlnesc mai puţin în parc şi mai mult online, sunt mai sedentari, nu-i interesează prea mult politica sau actualitatea din ţară sau lume şi cei mai multi trăiesc din banii părinţilor. Noua generaţie va ocupa în 2020 peste 40% din populaţia statelor europene şi în scurt timp va conduce lumea.
– Cele patru mistere ale pădurilor – După 20 de ani de haos legislativ şi defrişări scăpate de sub control, a venit în sfârşit momentul pentru un management durabil al pădurilor din România, odată cu primul inventar de după Revoluţie al fondului forestier naţional. BUSINESS Magazin vă prezintă ce s-a întâmplat cu lemnul românesc în toată această perioadă, ce afaceri legale şi ilegale s-au dezvoltat în domeniu şi cum arată în momentul de faţă viitorul pădurilor ţării.
La categoria Actualitate internă/Social, susţinută de Vodafone România, juriul a ales doi câştigători, Cătălin Hopulele, de la publicaţia Opinia veche, şi Alina Moscalu de la Kamikaze. La secţiunea Telecom & Gadgets, susţinută de acelaşi sponsor, câştigătoare a fost desemnată jurnalista Andrada Fiscutean de la Pro FM, iar la secţiunea Mediu/Ecologie, susţinută de EcoRom Ambalaje, premiul i-a revenit Oanei Dan de la TVR Info.
Freedom House România, alături de Ringier Romania şi Vodafone România – sponsor fondator, organizează de 14 ani concursul “Tânărul Jurnalist al Anului”, adresat tinerilor jurnalişti până în 35 de ani din întreaga ţară, care scriu în presa tipărită şi online.
-
Ribbentrop-Molotov cu medicamente
Pentru un jurnalist care scrie de trei ani în domeniul farmaceutic, să-i ai în aceeaşi sală pe şefii Asociaţiei Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM) şi pe cei ai Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice (APMGR) e un eveniment care se poate întâmpla o dată în viaţă. Cu atât mai mult cu cât cele două părţi nu s-au atacat cu ocazia conferinţei de presă nicio clipă, ba chiar tratatul de neagresiune se traduce prin aceleaşi opinii şi solicitări. Ce i-a adus aici? “E meritul guvernului Boc”, dacă e să rezumăm discursul oficialilor. Iar cuvântul “merit” e folosit cu cinism, dat fiind că în joc este, dincolo de marjele de profitabilitate ale companiilor, sănătatea pacienţilor. Cuantumul taxei clawback, cea prin care producătorii de medicamente plătesc statului valoarea diferenţei dintre bugetul alocat şi consumul real, este nesustenabil pentru industrie. A fost mesajul comun al executivilor – în cifre taxa înseamnă peste 400 milioane de euro pe an, o medie de 33,6% din totalul vânzărilor compensate ale producătorilor de medicamente, peste impozitele aferente oricărei societăţi comerciale.
“Taxa e unică în Europa în această formă”, e esenţa mesajelor transmise, iar supravieţuirea sau nu a companiilor, intens vehiculată în ultimii ani, e acum o temă tot mai serioasă. Marjele de profit pe care le raportează companiile farma sunt de regulă mult mai mari faţă de alte industrii, dat fiind că bugete consistente sunt alocate an de an investiţiilor în cercetarea şi dezvoltarea de noi molecule. Nu e doar un mit: anul trecut, de exemplu, compania elveţiană Roche a investit cel mai mult la nivel mondial în acest sector (zece miliarde de dolari, însemnând mai bine de 20% din cifra de afaceri), peste multinaţionale cunoscute tuturor: Microsoft, Toyota, Samsung sau Nokia.
Totuşi, cei 20-30% profit nu mai sunt atât de confortabili ca altădată în piaţa farma, cum producătorilor li se cere să plătească mai bine de 30% la fiecare trei luni, cu toate că banii pentru medicamentele compensate sunt plătiţi de stat după circa un an de la vânzarea lor. Pe scurt, taxă pe vânzări plătită trimestrial fără ca banii să fie încasaţi: dacă medicamentul compensat X este vândut în 28 mai 2012 în farmacie, banii vor ajunge de la stat la producător un an mai târziu, dar el va plăti circa 30% din valoarea lui la sfârşitul lui iunie 2012 (rostul exemplului, uşor forţat, e menit să facă mai clar modul în care funcţionează industria). Asta pentru că am încercat să văd cum se calculează taxa, dar tabelul Excel pe care mi l-a trimis prin e-mail şeful unei companii n-a fost de prea mare ajutor. În corpul mailului, era menţionat faptul că nici CEO-ul nu înţelesese exact fără ajutorul unei firme de contabilitate. Cert e că în cuantumul restituit statului intră şi TVA şi adaosurile comerciale ale farmaciilor şi distribuitorilor – motiv suficient ca lui Gheorghe Gherghina, omul care face bugetul ţării de peste 20 de ani, să îi fie cerută public demisia, iar neregulile să fie semnalate de către cele două asociaţii Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europeane. De acolo, răspunsurile întârzie să apară.
Taxa clawback funcţionează şi în alte state, rostul ei fiind să limiteze consumul în exces de medicamente, însă România înregistrează la nivel de cetăţean un consum mai mic decât media europeană, deci varianta ei românească are unicul rol de a aduce bani în plus. “Încercarea de a forţa industria de medicamente să finanţeze întregul deficit din sistemul de sănătate nu poate duce decât la distrugerea acesteia, în detrimentul pacienţilor şi al economiei”, rezuma Dragoş Damian, preşedintele APMGR.
Numele Victor Ponta a fost rostit de cel puţin zece ori pe durata conferinţei, înspre noul premier îndreptându-se rugăminţile companiilor de a renunţa sau modifica legea în cauză. Cel mai probabil, forma taxei va fi schimbată, însă abia spre finalul anului, dat fiind că între timp noul guvern poate colecta bani mai mulţi la buget, extrem de folositori în perioada electorală, şi acuza în acelaşi timp vechiul guvern de ordonanţele care îi agasează acum pe producători. Dintre ei unii au plătit deja taxa, alţii spun că nu au banii necesari. Însă vocea tuturor e pe acelaşi ton: “Credem că dacă vom fi auziţi cel puţin acum, în al doisprezecelea ceas, lucrurile se mai pot îndrepta”, rezuma Regis Lhomme, preşedintele ARPIM.
razvan.muresan@businessmagazin.ro
