BusinessMagazin

Tag: rate

  • Ce provocări şi ce oportunităţi aduce contextul economic şi geopolitic tumultuos pentru o bancă globală

    La început de 2023 mediul economic a fost puţin mai bun decât aşteptările – cel puţin pentru moment – în ciuda înăspririi măsurilor luate de băncile centrale. Cu toate acestea, clienţii Citi se confruntă cu o serie de provocări, inclusiv transformările digitale din afacerile lor, schimbările din lanţurile de aprovizionare sau tranziţia către o economie cu emisii scăzute de carbon. Iar companiile, care se finanţează pentru a face mai mult business, au început să simtă presiunea costurilor de finanţare mai mari astfel că îşi regândesc strategiile de afaceri, susţine Munir Nanji, şeful regional al grupului american Citi pentru Europa Centrală.

    Există câteva teme care sunt pe radarul tuturor, cum ar fi preţul energiei, inflaţia ridicată, realitatea post-Covid, războiul din Ucraina şi toate implicaţiile lor – acestea sunt conversaţii pe care oamenii le-au interiorizat deja şi pe care le vor continua în 2023”, a declarat Munir Nanji, şeful regional al grupului american Citi pentru Europa Centrală, întrebat despre provocările pe care le poate aduce anul 2023.

    Însă ceea ce vedem este că, în ciuda şocurilor războiului cuplate cu consecinţele Covid-19, economia se descurcă remarcabil de bine, completează Nanji, care coordonează în regiune 5 ţări din cluster (România, Bulgaria, Cehia, Slovacia şi Ungaria). Principalul motor al rezilienţei economice pare dorinţa guvernelor de a oferi un sprijin fără precedent, pandemia deschizând anterior calea pentru astfel de măsuri.

    Astfel, sectorul privat şi gospodăriile sunt într-o formă relativ bună, în ciuda inflaţiei şi a ratelor dobânzilor în creştere, spune Munir Nanji, care a avut un parcus interesant în cadrul gigantului bancar american Citi, el lucrând şi în România câţiva ani în perioada de început a băncii, în businessul de cash management. În perspectivă, există două scenarii la care ne putem uita, în opinia bancherului de la Citi. Scenariul de bază este că temperarea preţurilor la energie (observată din trimestrul al patrulea din 2022) duce la moderarea inflaţiei, stabilizarea sau reducerea ratelor de dobândă, limitând necesitatea măsurilor de sprijin guvernamental, în timp ce PIB-ul nominal crescut determină scăderea rapidă a deficitelor, iar măsurile temporare de sprijin sunt retrase treptat. ”Din perspectiva creditelor neperformante, nu ar exista o creştere semnificativă, în timp ce rezervele de capital ale companiilor ar fi stimulate ca urmare a scăderii dobânzii şi a reducerii marjelor de credit.”

    „Simplificarea şi reducerea riscurilor modelului de afaceri pentru a îmbunătăţi rezilienţa în perioade stres este o nevoie a clienţilor noştri în prezent. Firmele cu politici eficiente de gestionare a riscurilor şi cele bine poziţionate pentru a rezista presiunilor recesiunii prin recalibrarea strategiilor de alocare a capitalului vor continua să performeze.”

    Munir Nanji, şeful regional al grupului american Citi pentru Europa Centrală

    Pe de altă parte, scenariul advers şi mai puţin probabil este că, după recentul platou, se produce din nou o creştere bruscă a preţurilor la energie, care alimentează o creştere a inflaţiei. În cele din urmă, aceasta se reflectă în economia reală prin contracţia PIB-ului, creşterea şomajului, creşterea numărului de companii care intră în incapacitate de plată. Contracţia PIB-ului real duce implicit la creşterea ponderii datoriilor în PIB, ceea ce, împreună cu deficitele în creştere, pune sub presiune ratingurile creditelor suverane, scăzând în consecinţă apetitul investitorilor pentru titlurile de stat. “Confruntându-se cu resurse limitate pentru finanţarea deficitelor, statele ar fi nevoite să retragă măsurile de sprijin, punând şi mai multă presiune asupra economiei reale. În acest scenariu, probabil creditele neperformante ar creşte considerabil, împreună cu scăderea rezervelor de capital şi creşterea în continuare a ratelor dobânzilor, determinând băncile să încetinească creditarea şi dăunând astfel economiei reale.

    Cu toate acestea, deoarece în ultimii câţiva ani am văzut mult mai multă solidaritate în UE, m-aş aştepta ca, în acest scenariu advers şi improbabil, să aibă loc un nou răspuns coordonat al UE, care să sprijine datoriile suverane, astfel încât guvernele să continue să susţină economia”, explică Munir Nanji. În general, nivelul creditelor neperformante este scăzut şi, în scenariul de bază, este puţin probabil să crească semnificativ; nivelurile de capital sunt încă robuste, în timp ce directiva privind redresarea şi rezoluţia bancară menţine încrederea investitorilor şi a deponenţilor la un nivel ridicat în sectorul bancar, punctează bancherul de la Citi. Cea mai evidentă întrebare pe termen scurt este dacă inflaţia rămâne o ameninţare suficient de mare pentru a necesita o mai mare înăsprire a politicilor monetare. „Credem că nu, din cauza perspectivelor de creştere slabe, deşi băncile centrale vor rămâne precaute faţă de orice ar putea declanşa o accelerare.” O întrebare mai structurală este dacă o creştere puternică a exporturilor poate fi menţinută sau dacă o „recesiune comercială” în stilul anilor 2010 se instalează din nou. „Ne este greu să fim optimişti, deoarece protecţionismul şi reorganizarea lanţurilor de aprovizionare rămân teme importante în 2023 şi ulterior.” Apetitul pentru risc este probabil să rămână instabil în prima parte a anului 2023, susţine Munir Nanji. „Nivelurile scăzute ale apetitului pentru risc au afectat accesul economiilor emergente la pieţele internaţionale de capital în 2022, în special pentru cele cu un rating de credit mai scăzut. Vestea «bună» este că anul acesta nu vor exista prea multe economii emergente cu nevoi uriaşe de finanţare externă. Decalajele de finanţare externă care nu sunt acoperite de fluxurile de investiţii străine directe nu sunt extreme, în comparaţie cu normele istorice. Dar orice dependenţă de finanţare externă poate deschide o ţară către mişcările destabilizatoare ale valutei şi ale preţurilor activelor, aşa cum a descoperit Ungaria în octombrie, când a trebuit să-şi reevalueze promisiunea de a nu mai creşte ratele.” Creşterea ratelor dobânzii şi pieţele volatile i-au tulburat pe investitori în 2022, aminteşte bancherul de la Citi. „Noul mediu de rate ale dobânzii mai ridicate creează oportunităţi de creştere a veniturilor din managementul de portofoliu. Condiţiile dificile de piaţă au crescut preferinţa pentru lichiditate a investitorilor, totuşi frământările anului 2022 au creat, de asemenea, mai multe oportunităţi de investiţii. Ne aşteptăm ca ratele dobânzilor să atingă un vârf şi ca inflaţia să scadă în curând.” Economiile din Europa Centrală s-au confruntat cu un an 2022 dificil. Criza energetică de la sfârşitul verii anului 2021 s-a intensificat în urma invaziei ruseşti în Ucraina din 2022. Acest lucru a subminat redresarea post-Covid în unele economii mici din CEE. Ca urmare, creşterea PIB-ului în economiile CEE a încetinit în medie la sfârşitul anului 2022 din cauza impactului negativ al creşterii puternice a preţurilor de consum asupra venitului real al gospodăriilor, afirmă Munir Nanji. „Preţurile energiei au contribuit puternic nu numai la creşterea mai puternică a indicilor preţurilor de consum în regiunea CEE, dar au şi înrăutăţit balanţele externe şi interne. Acest lucru a determinat băncile centrale să crească substanţial dobânzile de politică monetară, pentru care ne aşteptăm la o medie de 6,6% în CE în 2023, după 4,9% cu un an mai devreme, urmate de 4,6% în 2024.” Intrând în detalii legate de riscul recesiunii în acest an, Munir Nanji spune că pe plan global, analiştii de la Citi evaluau la început de 2023 că probabilitatea unei recesiuni globale este de aproximativ 30%. Acest lucru contrastează cu evaluarea de 50% pe care au menţinut-o în a doua jumătate a anului trecut. La începutul anului 2023 s-a observat o tranziţie dinamică în economia globală. China şi-a abandonat strategia zero Covid, zona euro s-a bucurat de vreme caldă şi vântoasă, ceea ce a atenuat lovitura de la şocul gazelor, iar datele din SUA de la început de an au arătat o inflaţie mai scăzută şi o activitate economică încă solidă, spune el. „Deşi aceste evoluţii nu ne-au convins să creştem considerabil perspectiva noastră de referinţă pentru creşterea globală în acest an, despre care ne aşteptăm să scadă cu aproximativ 2%, ele au schimbat distribuţia riscurilor în jurul valorii de referinţă. Mai exact, creşterea globală ar putea încă să deraieze, dar acest lucru pare mai puţin probabil decât acum câteva luni.”

    CITI – grupul la nivel global

    1. Citi, gigantul american care gestionează active de circa 2 trilioane de dolari la nivel mondial, şi-a redefinit strategia în ultimii ani, a eficientizat şi restructurat businessul şi a decis să vândă diviziile de retail din mai multe ţări, inclusiv România.

    2. Citi este una dintre cele mai importante instituţii financiare din lume, cu o tradiţie de peste 200 de ani şi circa 200 de milioane de clienţi în mai mult de 160 de ţări. Banca Citi este prezentă în România de peste două decenii.

    În Europa, evoluţiile din zona euro din primele două luni au fost benigne şi au determinat Citi să revizuiască la început de an prognoza de creştere pentru 2023 la 0,6%, în creştere de la -0,4% la sfârşitul lunii noiembrie. „De o importanţă deosebită, regiunea s-a bucurat de vreme caldă şi vântoasă. Căldura a restrâns cererea de energie, iar vântul a permis ca energia generată de turbine să continue să crească. Un alt aspect pozitiv este că stocarea de gaz a rămas ridicată şi stabilă, în comparaţie cu iernile trecute.

    Drept urmare, preţurile la gaze au scăzut (deşi sunt încă ridicate dintr-o perspectivă istorică), iar probabilitatea unor întreruperi definitive în aprovizionarea cu energie în această iarnă pare mult mai mică.” În România, datele de la începutul anului indicau o încetinire a activităţii, cu unele sectoare care au o dinamică foarte bună. Producţia industrială indica o creştere moderată. “În ciuda unei încetiniri, datele din zona comerţului cu amănuntul prezintă o imagine mai încurajatoare pentru creşterea cererii interne. În mod similar, creşterea ocupării forţei de muncă rămâne pe un teritoriu pozitiv şi stabil. În acest context, ne aşteptăm ca în primul trimestru din 2023 creşterea trimestrială să rămână aproape de zero. Privind mai departe, aşteptările noastre privind o inflaţie mai scăzută, creşterea salariilor, creşterea fondurilor UE precum şi revenirea creşterii economice în Europa ne-au determinat să anticipăm o normalizare a activităţii în restul anului 2023 şi o creştere de 2% pentru întregul an”, prognozează reprezentantul Citi pentru economia României.

    Dar ce atitudine ar trebui să aibă băncile în perspectivă în acest context economic şi geopolitic tumultuos? „Băncile trebuie să fie prudente cu privire la apetitul pentru risc şi la distribuirea dividendelor, dar nu există niciun motiv de alarmă.” Dintr-un unghi uşor diferit, dacă ne gândim la implicaţii pentru România şi Citi, un lucru important de reţinut este costul capitalului, care este la un nivel maxim al ultimilor 40 de ani, ceea ce reprezintă un punct de inflexiune destul de dramatic, avertizează Munir Nanji. „În esenţă, companiile se finanţează pentru a face mai mult business, iar companiile private şi publice au început deja să simtă presiunea costurilor de finanţare mai mari.” Reprezentantul Citi aduce în discuţie un studiu din Europa, unde 30% dintre companiile din Europa, inclusiv România, văd astăzi un cost al capitalului mai mare decât costul investiţiilor. Deci, noile proiecte devin o provocare în condiţiile în care costurile de capital devin prea împovărătoare.

    Ca urmare a acestui fapt, în toate industriile, companiile vor trebui să-şi regândească strategiile de afaceri, spune el, susţinând că Citi are un rol important. „Deoarece Citi este prezentă pe atât de multe pieţe de atât de mulţi ani, când companiile au nevoie de consultanţă cu privire la cum să îşi schimbe modelul de afaceri, inclusiv gestionarea schimbărilor din lanţul de aprovizionare, transformarea digitală sau exporturile, suntem în poziţia ideală pentru a le sprijini în astfel de procese. Apoi, dacă aducem acest lucru în contextul României, sunt aici câteva industrii critice pe care Citi are capacitatea şi doreşte să le susţină, inclusiv sectorul energetic, agricultura sau IT. Cred cu adevărat că Citi rămâne o sursă de stabilitate pentru clienţii săi, în timp ce aceştia se confruntă cu presiunile inflaţioniste, temerile de recesiune, provocările geopolitice şi destabilizarea lanţului de aprovizionare, intensificată şi mai mult de războiul din Ucraina.” Simplificarea şi reducerea riscurilor modelului de afaceri pentru a îmbunătăţi rezilienţa în perioade stres sunt o nevoie a clienţilor Citi în prezent, susţine Munir Nanji.

    „Firmele cu politici eficiente de gestionare a riscurilor şi cele bine poziţionate pentru a rezista presiunilor recesiunii prin recalibrarea strategiilor de alocare a capitalului vor continua să performeze.” La început de 2023 mediul este puţin mai bun decât aşteptările – cel puţin pentru moment – în ciuda înăspririi măsurilor luate de băncile centrale. Cu toate acestea, clienţii Citi se confruntăcu o serie de provocări, inclusiv transformările digitale din afacerile lor, schimbările din lanţurile de aprovizionare şi tranziţia către o economie cu emisii scăzute de carbon, atenţionează el. „Gestionarea perturbărilor din lanţurile de aprovizionare continuă să fie o temă importantă pentru companii, unde Citi poate fi de ajutor. Având în vedere vulnerabilităţile din lanţurile de aprovizionare expuse de pandemie, multe firme se vor simţi obligate să revizuiască lecţiile pandemiei şi să facă ajustări în operaţiunile lor. Zonele de interes includ adoptarea de soluţii digitale şi de urmărire electronică a stocurilor şi logisticii, consolidarea parteneriatelor cu furnizorii şi alianţelor pe termen lung, modificarea strategiilor de gestionare a stocurilor pentru a păstra rezerve mai mari, în special pentru componentele critice sau simplificarea lanţurilor de aprovizionare şi aducerea lor aproape de casă.” În al doilea rând, sustenabilitatea (ESG) va rămâne o temă importantă, crede reprezentantul Citi. „Vedem tot mai multe corporaţii şi guverne sporindu-şi atenţia asupra tranziţiei către o dezvoltare durabilă. Mai mult de o treime dintre companiile care sunt listate pe bursele la nivel global, împreună cu ţările care reprezintă cea mai mare parte a economiei mondiale, au acum angajamente Net Zero, iar acest număr a crescut semnificativ în ultimii doi ani.

    Astăzi, o emisiune de instrumente financiare ce are un element ESG beneficiază de o rată de suprasubscriere mai mare, iar aceasta este o schimbare pozitivă faţă de câţiva ani în urmă. O mare parte a creşterii ESG a fost determinată de componenta de mediu a ESG şi de răspunsurile la schimbările climatice, dar şi alte componente ale ESG, în special dimensiunea socială, au câştigat, de asemenea, proeminenţă.” Securitatea energetică şi accelerarea tranziţiei către o energie curată au devenit o prioritate ca urmare a războiului din Ucraina. Europa Centrală se află în fruntea crizei energetice actuale, având în vedere dependenţa sa de importurile şi infrastructura de combustibili fosili din Rusia, aminteşte Munir Nanji. „Volatilitatea fără precedent a preţurilor energiei a dus la presiune asupra lichidităţii companiilor din sectorul energetic. Sprijinul şi lichiditatea din sectorul bancar sunt esenţiale.

    Citi a jucat un rol major în a ajuta la stabilizarea sectorului energetic printr-o serie de soluţii inovatoare. Finanţăm şi facilităm o gamă largă de soluţii de mediu – de la energie regenerabilă şi tehnologie curată până la conservarea apei şi transport sustenabil. Urmărim îndeaproape oportunităţile care decurg din planul REPowerEU, care sprijină planificarea coordonată şi finanţarea infrastructurii transfrontaliere şi naţionale, precum şi proiectele şi reformele energetice.” În ceea ce priveşte obiectivele Citi în perspectivă, Munir Nanji spune că viziunea pentru Citi este ca banca să fie un partenerul bancar preeminent pentru instituţiile cu nevoi transfrontaliere.   

    „Continuăm să ne sprijinim clienţii în timp ce aceştia navighează într-un mediu macro şi geopolitic volatil. În 2022, perturbările persistente din lanţurile de aprovizionare, presiunile inflaţioniste istorice şi primul război din Europa din ultimele decenii au creat un mediu tumultuos pentru companii, pieţe financiare şi consumatori. Aşa cum am fost în timpul pandemiei, Citi rămâne o sursă de stabilitate pentru clienţii noştri în această perioadă de incertitudine”. În România, Citi, sucursala locală a puternicului grup bancar american cu acelaşi nume, este axată în principal pe creditarea companiilor multinaţionale şi locale mari, a sectorului public şi pe commercial banking. Banca, aflată în apropierea topului celor mai mari 10 instituţii de credit de pe piaţa românească,  pe locul 11, cu active de peste 12 mld. lei în 2021 şi o cotă de piaţă de aproape 2%, a fost în ultimii ani printre cele mai profitabile bănci de pe piaţa locală. Un context economic tumultuos prezintă oportunităţi pentru o bancă globală precum Citi de a genera un impact pozitiv, concluzionează Munir Nanji. „Mentalitatea şi prezenţa noastră globală în aproape 100 de ţări ne poziţionează în mod unic pentru a ne ajuta clienţii şi comunităţile din întreaga lume deoarece avem o înţelegere aprofundată a reglementărilor locale, politicii, mediului de business şi condiţiilor economice. La nivel global, avem în portofoliul nostru peste 90% din companiile Fortune 500. Reţeaua noastră globală este din ce în ce mai relevantă pentru mai multe segmente de clienţi, inclusiv companii mijlocii, jucători digitali şi fintech-uri din noua economie, precum şi investitori instituţionali sau instituţii financiare.”

  • Urmatoarea criza bancară mondială nu va semăna cu nimic ceea ce a văzut lumea în 2008. Dezastrul vine încet şi tăcut, fără ca nimeni să-l observe la timp

    În ultimele decenii, crizele financiare au avut tendinţa de a fi rapide şi violente. De obicei, acestea se învârt în jurul câtorva companii, bănci sau ţări şi adesea ating punctul culminant în timpul unui weekend, înainte de deschiderea pieţelor asiatice. Următoarea criză ar putea fi una total opusă de vechiul model, unde prăbuşirea vine încet şi fără semne evidente care să pună în alertă pieţele şi factorii de decizie, scrie The Wall Street Journal.

    În 1980 SUA este lovită de ceea este cunoscut ca şi criza S&L (savings and loans), al cărei început seamănă izbitor de mult cu ceea se întâmplă la nivel economic şi financiar în prezent.

    Pe scurt, Rezerva Federală a crescut brusc ratele dobânzilor pentru a combate inflaţia. Instituţiile financiare şi băncile s-au trezit blocate atunci între obligaţiunile care ajungeau la maturitate foarte târziu şi ratele dobânzilor care nu se mai opreau din crescut, afectând apetitul pentru credite şi capacitatea băncilor de a returna datoriile.

    Din 1980 până în 1994, aproximativ 3.000 de instituţii financiare şi bănci americane, majoritatea mici, au fost închise sau salvate.

    Din 2008 până în 2021, Fed a menţinut ratele dobânzilor aproape de zero. Băncile şi-au sporit deţinerile de obligaţiuni guvernamentale şi de obligaţiuni ipotecare garantate de guvernul federal în căutare de randament.

    Când ratele au început să crească brusc în 2022, valoarea de piaţă a acestor obligaţiuni s-a prăbuşit. Deşi aceste pierderi au fost deosebit de acute la SVB, aceasta nu a fost singura bancă care a pierdut bani.

    Profesorul de finanţe de la Universitatea Stanford, Amit Seru, a estimat recent că 11% dintre băncile americane, aproximativ 500 în total, au suferit pierderi procentuale mai mari pe activele lor din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor decât SVB.

    Cu toate acestea, în crizele din trecut, în cele din urmă, defaulturile au fost mai importante decât ratele dobânzilor.

    În anii 1980, împrumuturile imobiliare comerciale au fost lovite de recesiune, de construirea excesivă şi de prăbuşirea preţurilor la petrol şi gaze.

    Mexicul şi alte economii emergente au intrat în incapacitate de plată pentru împrumuturile acordate băncilor de tip money-center. În 2007-2009, creditele ipotecare şi instrumentele derivate aferente au dat fost cele care au eşuat.

    Situaţia creditelor pare mai puţin îngrijorătoare acum. S&P Global Ratings calculează că 86% din titlurile de valoare ale băncilor erau susţinute de autorităţile federale în al treilea trimestru din 2022, faţă de 71% în 2008 (restul sunt obligaţiuni corporative şi titluri garantate cu active).

    Acest lucru se datorează în parte răspunsului de politică fiscală şi monetară la pandemie. Rezerva Federală a reluat achiziţiile de obligaţiuni, iar Trezoreria a trimis stimulente mari şi ajutoare financiare direct în conturile bancare ale gospodăriilor.

    Ca urmare, depozitele au crescut. Raportul dintre împrumuturile bancare şi depozitele a ajuns minimul ultimilor 50 de ani de aproximativ 60% în septembrie 2021.

    Acest lucru nu a contat când ratele dobânzilor erau aproape de zero şi deponenţii nu aveau motive să caute alternative cu randament mai ridicat. Dar când Fed a ridicat ratele la 4% anul trecut, cei care economiseau au început să se mişte: depozitele s-au micşorat în ultimul an, impulsionate parţial de către Fed.

    Când Moody’s a retrogradat perspectivele de rating al sistemului bancar din SUA la începutul acestei luni, a avertizat că depozitele nu se află într-o zonă stabilă.

    Cu excepţia cazului în care asigurarea federală este extinsă la toate depozitele,  transformările sugerează că băncile mici şi mijlocii s-ar putea confrunta cu o perioadă prelungită de probleme şi presiuni asupra depozitelor, ceea ce le-ar putea forţa să limiteze creditarea.

    Ceea ce va veni nu va fi o criză în sensul obişnuit al cuvântului, dar la final rezultatul va fi acelaşi.

     

     

  • Piaţa imobiliară din Suedia răsuflă uşurată: Scăderea preţurilor locuinţelor, declanşată de creşterea ratelor dobânzilor, s-ar putea atenua în 2023. Criza imobiliară a redus preţurile imobilelor cu aproximativ 15%

    Opinia proprietarilor de locuinţe suedezi cu privire la piaţa imobiliară s-a stabilizat, deoarece scăderea preţurilor declanşată de creşterea ratelor dobânzilor s-ar putea să se atenueze în 2023, relatează Bloomberg.

    Sentimentul a rămas în mare parte neschimbat timp de trei luni consecutive, semn că proprietarii sunt de părere că ce a fost mai rău a trecut, potrivit SEB AB. Indicatorul preţurilor locuinţelor al celei mai mari bănci suedeze s-a îmbunătăţit cu o unitate în aprilie, de la -9 la -8.

    Deşi proprietarii de locuinţe se aşteaptă în continuare la un anumit declin, viziunea lor s-a îmbunătăţit din august anul trecut, când indicatorul s-a prăbuşit la un minim record. Această scădere a coincis cu o criză imobiliară care a redus preţurile cu aproximativ 15%, într-unul dintre cele mai grave exemple de declin imobiliar la nivel mondial, ca urmare a creşterii inflaţiei şi a costurilor de împrumut.

    Se aşteaptă ca Riksbank din Suedia să majoreze în continuare ratele dobânzilor în această lună şi, în pofida unei oarecare stabilizări a datelor recente privind preţurile locuinţelor, SEB consideră că preţurile imobilelor ar putea scădea în continuare, ceea ce ar duce la o scădere totală de 20% faţă de vârful atins în februarie 2022.

    „Având în vedere turbulenţele continue pentru proprietarii de imobile, considerăm că presiunea asupra preţurilor ar putea scădea în viitor”, au declarat economiştii SEB Daniel Bergvall şi Marcus Widen.

  • Deşi pare de necrezut, inflaţia ne-a salvat în această criză

    Toată lumea se întreabă dacă suntem cu adevărat într-o criză, pentru că nu prea se vede, cel puţin la nivelul corporaţiilor, la nivelul marilor companii şi chiar la niveul întreprinderilor mari şi mijlocii.

    Unii încă îşi mai amintesc de criza anterioară (între timp pe piaţă au venit alte generaţii, care nu au simţit pe viu acea criză), care a lovit în dreapta şi în stanga.

    Creşterea cu 30% a cursului valutar leu/euro în câteva luni, respectiv de la 3,8 lei/euro până la 4,3 lei/euro de la finalul lui 2008 până la începutul lui 2009, dublarea cursului valutar al francului elveţian, cele două monede fiind cele mai folosite în acordarea de credite, în perioada de boom (70% din împrumuturi au fost atunci în valută) au ras practic valoarea în euro a salariilor şi au majorat semnificativ ratele bancare, pentru că la aceeaşi rată în euro trebuia să ai cu 30% mai mulţi lei, că să nu mai vorbim de situaţia cu francul elveţian.

    Confruntate cu o prăbuşire economică, de la o creştere economică de 8% în 2008 am trecut la o cădere economică de 7% în 2009, deci un minus de 15%, companiile au tăiat salariile în valoare nominală în lei cu 10-20-30-40 şi chiar 50%, plus că au dat oamenii afară. Cine rezistă bine, cine nu, nu! Această scădere nominală a salariului în lei, coroborată cu creşterea cursului valutar, a dus la o scădere reală a salariilor. Nu multă lume a putut să se descurce cu această lovitură. După firmele private a venit şi statul, care a tăiat salariile din sectorul bugetar cu 25% în 2010. Aşa că a fost jale peste tot, iar criza s-a văzut pe viu.

    Acum, totul este diferit, chiar total diferit, nu avem cădere economică, ci dimpotrivă, firmele nu dau oameni afară, ci dimpotrivă, fac eforturi să îi ţină majorând salariile. Cursul valutar leu/euro nu a crescut, ci chiar este foarte stabil, chiar prea stabil.

    Chiar dacă suntem cu războiul din Ucraina la graniţă, chiar dacă ne confruntăm cu o inflaţie puţin aşteptată, economia funcţionează. Companiile nu au majorat salariile la nivelul inflaţiei, dar totuşi a reuşit să acopere jumătate din creşterea preţurilor. Pe fondul stabilităţii cursului valutar leu/ euro salariile au crescut în euro.

    Chiar dacă dobânzile la lei au crescut de 5-6 ori în mai puţin de doi ani, lumea reuşeşte să îşi plătească ratele la bancă. La împrumuturile în lei rata creşte din dobândă, dar nu creşte principalul, ceea ce la un credit în valută se întâmplă şi cu principalul, şi cu rata.

    Acum 70% din împrumuturile acordate persoanelor fizice sunt în lei, ceea ce a facut ca România să stea mult mai bine în picioare.

    Deşi pare un paradox, inflaţia de acum a ajutat economia românească, a ajutat companiile, a ajutat statul, care a avut încasări mai mari la buget. Orice om dacă ar avea de ales între o tăiere nominală a salariilor cu 10% la o inflaţie de 4% versus o inflaţie de 16% şi o creştere salarială nominală de 4% ar alege varianta a doua.

    Bineînţeles că inflaţia scade puterea de cumpărare, dar câteodată ar putea să ajute pe toată lumea într-o perioadă de criză.

    Conform studiului CEO Survery 2023 realizat de firma de consulatanţă PwC, managerii companiilor din România au spus că printre măsurile de criză pe care trebuie să le adopte creşterea preţurilor, deci inflaţia, ocupă un loc important.

    Practic, creşterile de preţuri în această criză, inflaţia fiind în 2022 de 16%, iar în 2021 de 8%, au fost preluate de consumatori, chiar dacă s-au confruntat cu scăderea puterii de cumpărare. Fiecare şi-a ajustat consumul, dar practic majorările de preţuri au fost plătite.

    Într-un fel sau altul aş putea spune că această inflaţie, care a dat un respiro companiilor pentru că au putut majora preţurile, războiul din Ucraina, care din punct de vedere economic, militar, de securitate şi geopolitic este în favoarea noastră, şi nu în ultimul rând piaţa neagră, care a crescut în ultimii ani, au ţinut economia la suprafaţă şi chiar i-au dat un avânt. Pentru că salariile au crescut în valoarea nominală, chiar dacă nu au fost la nivelul inflaţiei, oamenii, consumatorii, românii sunt mai liniştiţi în această criză şi de aceea nu vedem proteste, nu vedem oameni în stradă, nu vedem o scădere economică.

    Bineînţeles că acceastă situaţie nu poate dura la nesfârşit, mai ales dacă inflaţia nu scade. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cutremur financiar fără precedent! Au dat vestea cumplită chiar acum: Dezastrul vine încet şi tăcut

    În ultimele decenii, crizele financiare au avut tendinţa de a fi rapide şi violente. De obicei, acestea se învârt în jurul câtorva companii, bănci sau ţări şi adesea ating punctul culminant în timpul unui weekend, înainte de deschiderea pieţelor asiatice. Următoarea criză ar putea fi una total opusă de vechiul model, unde prăbuşirea vine încet şi fără semne evidente care să pună în alertă pieţele şi factorii de decizie, scrie The Wall Street Journal.

    În 1980 SUA este lovită de ceea este cunoscut ca şi criza S&L (savings and loans), al cărei început seamănă izbitor de mult cu ceea se întâmplă la nivel economic şi financiar în prezent.

    Pe scurt, Rezerva Federală a crescut brusc ratele dobânzilor pentru a combate inflaţia. Instituţiile financiare şi băncile s-au trezit blocate atunci între obligaţiunile care ajungeau la maturitate foarte târziu şi ratele dobânzilor care nu se mai opreau din crescut, afectând apetitul pentru credite şi capacitatea băncilor de a returna datoriile.

    Din 1980 până în 1994, aproximativ 3.000 de instituţii financiare şi bănci americane, majoritatea mici, au fost închise sau salvate.

    Din 2008 până în 2021, Fed a menţinut ratele dobânzilor aproape de zero. Băncile şi-au sporit deţinerile de obligaţiuni guvernamentale şi de obligaţiuni ipotecare garantate de guvernul federal în căutare de randament.

    Când ratele au început să crească brusc în 2022, valoarea de piaţă a acestor obligaţiuni s-a prăbuşit. Deşi aceste pierderi au fost deosebit de acute la SVB, aceasta nu a fost singura bancă care a pierdut bani.

    Profesorul de finanţe de la Universitatea Stanford, Amit Seru, a estimat recent că 11% dintre băncile americane, aproximativ 500 în total, au suferit pierderi procentuale mai mari pe activele lor din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor decât SVB.

    Cu toate acestea, în crizele din trecut, în cele din urmă, defaulturile au fost mai importante decât ratele dobânzilor.

    În anii 1980, împrumuturile imobiliare comerciale au fost lovite de recesiune, de construirea excesivă şi de prăbuşirea preţurilor la petrol şi gaze.

    Mexicul şi alte economii emergente au intrat în incapacitate de plată pentru împrumuturile acordate băncilor de tip money-center. În 2007-2009, creditele ipotecare şi instrumentele derivate aferente au dat fost cele care au eşuat.

    Situaţia creditelor pare mai puţin îngrijorătoare acum. S&P Global Ratings calculează că 86% din titlurile de valoare ale băncilor erau susţinute de autorităţile federale în al treilea trimestru din 2022, faţă de 71% în 2008 (restul sunt obligaţiuni corporative şi titluri garantate cu active).

    Acest lucru se datorează în parte răspunsului de politică fiscală şi monetară la pandemie. Rezerva Federală a reluat achiziţiile de obligaţiuni, iar Trezoreria a trimis stimulente mari şi ajutoare financiare direct în conturile bancare ale gospodăriilor.

    Ca urmare, depozitele au crescut. Raportul dintre împrumuturile bancare şi depozitele a ajuns minimul ultimilor 50 de ani de aproximativ 60% în septembrie 2021.

    Acest lucru nu a contat când ratele dobânzilor erau aproape de zero şi deponenţii nu aveau motive să caute alternative cu randament mai ridicat. Dar când Fed a ridicat ratele la 4% anul trecut, cei care economiseau au început să se mişte: depozitele s-au micşorat în ultimul an, impulsionate parţial de către Fed.

    Când Moody’s a retrogradat perspectivele de rating al sistemului bancar din SUA la începutul acestei luni, a avertizat că depozitele nu se află într-o zonă stabilă.

    Cu excepţia cazului în care asigurarea federală este extinsă la toate depozitele,  transformările sugerează că băncile mici şi mijlocii s-ar putea confrunta cu o perioadă prelungită de probleme şi presiuni asupra depozitelor, ceea ce le-ar putea forţa să limiteze creditarea.

    Ceea ce va veni nu va fi o criză în sensul obişnuit al cuvântului, dar la final rezultatul va fi acelaşi.

     

     

  • Cum expune creşterea ratelor dobânzilor slăbiciunile băncilor: Prăbuşirile recente din SUA şi Europa scot în evidenţă noile ameninţări la adresa creditorilor şi răstoarnă tacticile convenţionale ale specialiştilor

    Începutul creşterii ratelor de dobândă a fost prezentat ca o veste bună pentru bănci, care câştigă mai mulţi bani pe măsură ce diferenţa dintre sumele cerute clienţilor şi cele plătite pentru finanţare se măreşte. Dar crizele recente de pe ambele maluri ale Atlanticului arată că realitatea este mult mai complexă de atât, răsturnând tacticile convenţionale ala specialiştilor, scrie Financial Times.

    Unele bănci, în special în Europa, rămân blocate cu portofolii mari de credite la ratele dobânzilor fixate mult sub nivelurile actuale. Altele, cu o pondere mai mare a portofoliului lor la rate variabile, pot percepe imediat mai mult pentru împrumuturile restante, riscând, totuşi, un val de neplată din partea debitorilor care nu-şi mai pot permite să îşi plătească datoria.

    Apoi, există problema obligaţiunilor de stat, caz în care băncile au deţinut tot mai multe lichidităţi după ce reglementările impuse post criza financiară le-au limitat asumarea de riscuri. Obligaţiunile cumpărate în urmă cu un an şi-au pierdut din valoare deoarece oferă dobânzi mai mici decât cele vândute în prezent, un fapt favorabil în contextul în care băncile nu sunt obligate să le vândă pentru a satisface cererile deponenţilor.

    Un alt motiv de îngrijorare este comportamentul imprevizibil al deponenţilor, care caută locuri mai profitabile pentru a-şi ţine banii, inclusiv fonduri de piaţă monetară şi criypto, dacă băncile întârzie să crească ratele pentru economii.

    Iată o prezentare generală a modului în care toate aceste situaţii se desfăşoară în sucursale şi săli de tranzacţionare, de la Londra la New York.

     

    Pierderi în portofoliile de obligaţiuni

    Băncile cumpără în mod obişnuit datorii guvernamentale foarte sigure ca modalitate de a îndeplini cerinţele de reglementare necesare deţinerii unei cantitaţi suficiente de active lichide de înaltă calitate. Creşterea ratelor a dus la scăderea bruscă a valorii acestor obligaţiuni.

    Rezerva Federală a SUA a declarat că băncile americane aveau la sfârşitul anului 2022 pierderi nerealizate de 620,4 miliarde de dolari în portofoliile lor de titluri de valoare, inclusiv 340,9 miliarde de dolari pentru obligaţiuni pe care nu intenţionau să le vândă. Conform normelor americane, creditorii nu trebuie să ia în considerare pierderile la preţul pieţei în câştigurile lor sau în ratele de capital, astfel că majoritatea băncilor nu şi-au luat măsuri împotriva acestei posibilităţi.

    Atunci când o bancă se află în criză de lichidităţi pentru a face faţă retragerii de capital, aşa cum s-a întâmplat cu Silicon Valley Bank, aceasta poate fi nevoită să vândă o parte din portofoliul său „păstrat până la scadenţă”, cristalizând pierderile, fapt care ar putea speria atât investitorii, cât şi deponenţii.

    Regulile sunt diferite pentru băncile din Europa, unde capitalul de reglementare reflectă deja efectul ratelor dobânzilor în vigoare pentru majoritatea obligaţiunilor. În Marea Britanie, analistul Numis Jonathan Pierce spune că cele şase mari bănci britanice au 600 de miliarde de lire sterline de titluri de creanţă, din care două treimi sunt deja evaluate la valoarea justă.

     

    Împrumuturi cu dobândă fixă

    Creşterea ratelor reprezintă o dublă provocare pentru partea de creditare a portofoliilor de active ale băncilor.

    Băncile care au reuşit să transfere creşterile de rate către clienţi prin intermediul împrumuturilor cu rată variabilă s-au bucurat de o creştere a veniturilor în 2022. Împrumuturile cu rată fixă au mai puţine şanse de neplată, dar reprezintă, de asemenea, o povară pentru profitabilitatea băncilor ale căror costuri proprii de finanţare vor creşte.

    Ratele mai mari duc, de asemenea, la mai multe rate neperformante, deşi creditele de această natură rămân la niveluri scăzute în UE, unde doar 1,5% dintre creditele ipotecare au fost clasificate drept credite neperformante în luna septembrie, arată cele mai recente date disponibile ale Autorităţii Bancare Europene.

     

    Împrumuturile imobiliare comerciale

    Împrumuturile imobiliare comerciale se află în mod special în atenţia băncilor. Pe lângă creşterea bruscă a ratelor dobânzilor, investitorii imobiliari se confruntă cu evaluări mai mici din cauza schimbărilor generate de pandemie în ceea ce priveşte modelele de muncă şi obiceiurile de cumpărare.

    Puţin peste două cincimi din creditele CRE din SUA sunt deţinute de bănci, potrivit JPMorgan.

    Preşedintele Fed, Jay Powell, a declarat săptămâna trecută că banca centrală „este conştientă” de concentrarea creditelor CRE, dar a subliniat că nu crede că această problemă este comparabilă cu alte presiuni asupra băncilor.

    Expunerea băncilor europene la proprietăţi imobiliare comerciale a fost identificată ca fiind o „vulnerabilitate cheie” de către BCE. Cu toate acestea, CRE reprezintă doar aproximativ 6% din portofoliile de credite europene, potrivit administratorului de active DWS.

     

    Creşterea costurilor de finanţare

    Deşi sunt disponibile şi alte surse de finanţare, acestea devin mai scumpe atunci când ratele cresc, deoarece investitorii cer randamente mai mari.

    Recenta decizie a autorităţii elveţiene de reglementare Finma de a şterge 16 miliarde de franci elveţieni (17 miliarde de dolari) de obligaţiuni suplimentare de rangul 1 ca parte a preluării Credit Suisse de către UBS va creşte şi mai mult costurile de finanţare ale băncilor europene.

    În medie, băncile europene deţin o expunere AT1 echivalentă cu 2,2% din activele lor ponderate la risc, deşi ponderea în cauză este semnificativ mai mare la unii creditori, cum ar fi Julius Baer, cu 7,2%, şi Barclays, cu 3,9%.

  • Urmatoarea criza bancară mondială nu va semăna cu nimic ceea ce a văzut lumea în 2008. Dezastrul vine încet şi tăcut, fără ca nimeni să-l observe la timp

    În ultimele decenii, crizele financiare au avut tendinţa de a fi rapide şi violente. De obicei, acestea se învârt în jurul câtorva companii, bănci sau ţări şi adesea ating punctul culminant în timpul unui weekend, înainte de deschiderea pieţelor asiatice. Următoarea criză ar putea fi una total opusă de vechiul model, unde prăbuşirea vine încet şi fără semne evidente care să pună în alertă pieţele şi factorii de decizie, scrie The Wall Street Journal.

    În 1980 SUA este lovită de ceea este cunoscut ca şi criza S&L (savings and loans), al cărei început seamănă izbitor de mult cu ceea se întâmplă la nivel economic şi financiar în prezent.

    Pe scurt, Rezerva Federală a crescut brusc ratele dobânzilor pentru a combate inflaţia. Instituţiile financiare şi băncile s-au trezit blocate atunci între obligaţiunile care ajungeau la maturitate foarte târziu şi ratele dobânzilor care nu se mai opreau din crescut, afectând apetitul pentru credite şi capacitatea băncilor de a returna datoriile.

    Din 1980 până în 1994, aproximativ 3.000 de instituţii financiare şi bănci americane, majoritatea mici, au fost închise sau salvate.

    Din 2008 până în 2021, Fed a menţinut ratele dobânzilor aproape de zero. Băncile şi-au sporit deţinerile de obligaţiuni guvernamentale şi de obligaţiuni ipotecare garantate de guvernul federal în căutare de randament.

    Când ratele au început să crească brusc în 2022, valoarea de piaţă a acestor obligaţiuni s-a prăbuşit. Deşi aceste pierderi au fost deosebit de acute la SVB, aceasta nu a fost singura bancă care a pierdut bani.

    Profesorul de finanţe de la Universitatea Stanford, Amit Seru, a estimat recent că 11% dintre băncile americane, aproximativ 500 în total, au suferit pierderi procentuale mai mari pe activele lor din cauza ratelor mai mari ale dobânzilor decât SVB.

    Cu toate acestea, în crizele din trecut, în cele din urmă, defaulturile au fost mai importante decât ratele dobânzilor.

    În anii 1980, împrumuturile imobiliare comerciale au fost lovite de recesiune, de construirea excesivă şi de prăbuşirea preţurilor la petrol şi gaze.

    Mexicul şi alte economii emergente au intrat în incapacitate de plată pentru împrumuturile acordate băncilor de tip money-center. În 2007-2009, creditele ipotecare şi instrumentele derivate aferente au dat fost cele care au eşuat.

    Situaţia creditelor pare mai puţin îngrijorătoare acum. S&P Global Ratings calculează că 86% din titlurile de valoare ale băncilor erau susţinute de autorităţile federale în al treilea trimestru din 2022, faţă de 71% în 2008 (restul sunt obligaţiuni corporative şi titluri garantate cu active).

    Acest lucru se datorează în parte răspunsului de politică fiscală şi monetară la pandemie. Rezerva Federală a reluat achiziţiile de obligaţiuni, iar Trezoreria a trimis stimulente mari şi ajutoare financiare direct în conturile bancare ale gospodăriilor.

    Ca urmare, depozitele au crescut. Raportul dintre împrumuturile bancare şi depozitele a ajuns minimul ultimilor 50 de ani de aproximativ 60% în septembrie 2021.

    Acest lucru nu a contat când ratele dobânzilor erau aproape de zero şi deponenţii nu aveau motive să caute alternative cu randament mai ridicat. Dar când Fed a ridicat ratele la 4% anul trecut, cei care economiseau au început să se mişte: depozitele s-au micşorat în ultimul an, impulsionate parţial de către Fed.

    Când Moody’s a retrogradat perspectivele de rating al sistemului bancar din SUA la începutul acestei luni, a avertizat că depozitele nu se află într-o zonă stabilă.

    Cu excepţia cazului în care asigurarea federală este extinsă la toate depozitele,  transformările sugerează că băncile mici şi mijlocii s-ar putea confrunta cu o perioadă prelungită de probleme şi presiuni asupra depozitelor, ceea ce le-ar putea forţa să limiteze creditarea.

    Ceea ce va veni nu va fi o criză în sensul obişnuit al cuvântului, dar la final rezultatul va fi acelaşi.

     

     

  • Analiştii cred că FED nu va mai creşte dobânzile pentru a digera scandalul prăbuşirii SVB

    Investitorii pariază că efectele falimentului Silicon Valley Bank vor forţa Rezerva Federală să renunţe la noi creşteri agresive ale ratelor dobânzilor. În prezent, pieţele estimează că există şanse ca banca centrală americană să întrerupă cu totul procesul de înăsprire monetară la sfârşitul acestei luni, potrivit Financial Times.

    Pieţele futures sugerează în prezent şanse de aproximativ 85% ca Fed să opteze pentru o majorare a ratelor dobânzilor cu un sfert de punct până la un interval ţintă cuprins între 4,75% şi 5% în cursul acestei luni, potrivit datelor Refinitiv, existând o probabilitate de 15% ca banca centrală americană să lase ratele neschimbate.

    Goldman Sachs a declarat luni că nu se mai aşteaptă la o nouă majorare după şedinţa Fed de pe 22 martie „având în vedere recentele tensiuni din sistemul bancar”.

    Schimbarea de pe pieţe reprezintă o răsturnare de situaţie faţă de săptămâna trecută, când investitorii credeau inevitabilă o creştere a dobânzii de 0,5 puncte procentuale, după ce Jay Powell a declarat că inflaţia americană rămâne încă încăpăţânat de ridicată, Fed fiind pregătită să adopte creşteri mai mari. 

    Ca răspuns, investitorii s-au îngrămădit în datoria publică americană, iar randamentul titlurilor de Trezorerie pe doi ani, care este deosebit de sensibil la aşteptările privind rata dobânzii, a scăzut cu 0,25 puncte procentuale, ajungând la 4,33%. Instrumentul de datorie avea un randament care depăşea cu puţin 5% miercurea trecută.

    Aceste mişcări au loc după ce prăbuşirea SVB a determinat Fed să anunţe duminică o nouă facilitate de creditare de 25 de miliarde de dolari, despre care se spune că a fost concepută „pentru a ajuta băncile să se asigure că au capacitatea de a satisface nevoile tuturor deponenţilor lor”. 

    Analiştii au declarat că măsurile de limitare a consecinţelor au reprezentat o pauză de facto în eforturile Fed de a înăspri politica monetară.

    Prăbuşirea rapidă a SVB i-a făcut pe participanţii de pe piaţă „să fie din nou mai conştienţi de faptul că Fed va provoca noi pagube dacă va continua să crească ratele”, a declarat Lee Hardman, analist valutar la MUFG.

    De asemenea, prăbuşirea băncii a „domolit vântul din pânzele dolarului american”, subliniind riscurile asociate cu creşterea ratelor, a adăugat Hardman. 

  • BREAKING: Undă de şoc pe bursele lumii după ce preşedintele FED Jerome Powell a spus că ratele dobânzilor vor fi “probabil mai mari” decât s-a anticipat anterior

    Scăderi abrupte pe bursele din toată lumea, de la 0,6% în câteva minute pe Wall Street, în teritoriu negativ pe Bursa din Londra şi pe cea din Frankfurt, cu minus 0,3% la Paris şi cu vânzări agresive după ce preşedintele FED Jerome Powell a spus că ratele dobânzilor vor fi “probabil mai mari” decât s-a anticipat anterior.

    Preşedintele Rezervei Federale, Jerome Powell, a avertizat marţi că este posibil ca ratele dobânzilor să se îndrepte mai sus decât se aşteptau factorii de decizie ai băncii centrale, potrivit CNBC. Citând date de la începutul acestui an care arată că inflaţia a inversat decelerarea pe care a arătat-o la sfârşitul anului 2022, liderul băncii centrale a avertizat că urmează o politică monetară mai strictă.

    “Cele mai recente date economice au venit mai puternice decât se aşteptau, ceea ce sugerează că nivelul final al ratelor dobânzilor va fi probabil mai ridicat decât se anticipa anterior”, a declarat Powell în remarcile pregătite pentru două apariţii în această săptămână la Capitol Hill. “Dacă totalitatea datelor ar indica faptul că se justifică o înăsprire mai rapidă, am fi pregătiţi să mărim ritmul de creştere a ratelor.”

    La Bucureşti, unde investitorii marchează profituri pe energie încă de astăzi dimineaţă, cu un indice BET în scădere încă din primele ore de la deschiderea, unda de şoc pare că momentan nu a ajuns indicele fiind în scădere cu 0,2%. La jumătatea orarului de tranzacţionare a avut şi minus 0,4%.

    Aceste observaţii despre care vorbeşte Powell au două implicaţii, notează CNBC. În primul rând, că nivelul maxim, sau terminal, al ratei fondurilor federale va fi probabil mai ridicat decât indicau anterior oficialii Fed şi, în al doilea rând, că trecerea de luna trecută la o creştere mai mică de un sfert de punct procentual ar putea fi de scurtă durată dacă datele privind inflaţia vor continua să fie ridicate.

    În estimarea lor din decembrie, oficialii au fixat rata finală la 5,1%. Preţul actual al pieţei este puţin mai mare decât atât, în zona 5,25%-5,5%, potrivit datelor CME Group. Powell nu a precizat cât de sus crede că vor ajunge ratele în cele din urmă.

    Discursul are loc în contextul în care pieţele sunt în general optimiste că Fed poate domoli inflaţia fără să ducă economia în şanţ.

    Cu toate acestea, datele din ianuarie arată că inflaţia, măsurată prin preţurile cheltuielilor de consum personal – parametrul preferat de factorii de decizie politică -, a continuat să se desfăşoare într-un ritm anual de 5,4%. Această cifră este cu mult peste ţinta pe termen lung de 2% a Fed şi cu puţin peste nivelul din decembrie.

    Powell a declarat că tendinţa actuală arată că sarcina de combatere a inflaţiei a Fed nu s-a încheiat.

    “Am parcurs o mulţime de teren, iar efectele depline ale înăspririi noastre de până acum nu s-au făcut încă simţite. Chiar şi aşa, mai avem mult de lucru”, a spus el.

    Fed a majorat rata de referinţă a fondurilor de opt ori în ultimul an, până la nivelul vizat în prezent, cuprins între 4,5%-4,75%. La prima vedere, rata fondurilor stabileşte ceea ce băncile îşi cer reciproc pentru împrumuturile overnight. Dar ea se transmite la o multitudine de alte produse de îndatorare a consumatorilor, cum ar fi creditele ipotecare, împrumuturile auto şi cărţile de credit.

    În ultimele declaraţii, unii oficiali, precum preşedintele Fed din Atlanta, Raphael Bostic, au indicat că, în opinia lor, majorările de rate se vor încheia în curând. Cu toate acestea, alţii, printre care guvernatorul Christopher Waller, şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la datele recente privind inflaţia şi spun că este probabil ca politica restrictivă să rămână în vigoare.

    “Restabilirea stabilităţii preţurilor va necesita, probabil, să menţinem o poziţie restrictivă a politicii monetare pentru o perioadă de timp”, a declarat Powell. “Recordul istoric ne avertizează puternic împotriva relaxării premature a politicii. Vom menţine cursul până când ne vom face treaba.”

    Powell a remarcat unele progrese în ceea ce priveşte inflaţia pentru domenii precum cel al locuinţelor.

    Cu toate acestea, el a remarcat, de asemenea, că “există puţine semne de dezinflaţie” atunci când vine vorba de categoria importantă a cheltuielilor cu serviciile, cu excepţia locuinţelor, alimentelor şi energiei. Acesta este un calificativ important, având în vedere că, la conferinţa de presă de după şedinţa de la începutul lunii februarie, preşedintele a declarat că procesul dezinflaţionist a început în economie, remarci care au contribuit la creşterea acţiunilor.

    Pieţele se aşteaptă, în mare parte, ca Fed să promulge a doua majorare consecutivă a ratei dobânzii cu un sfert de punct, sau 25 de puncte de bază, la şedinţa Comitetului federal pentru piaţa monetară deschisă de la sfârşitul acestei luni. Cu toate acestea, traderii estimează o probabilitate de aproape 30% pentru o creştere mai mare de jumătate de punct, potrivit datelor CME Group.

    Powell a reiterat faptul că deciziile privind ratele vor fi luate “şedinţă cu şedinţă” şi vor depinde de date şi de impactul acestora asupra inflaţiei şi activităţii economice, mai degrabă decât de un pre-se​

     

  • Inflaţia zdruncină întregul continent: Preţurile de consum din Elveţia au crescut în februarie cu 3,4% faţă de anul precedent. Saltul neaşteptat se datorează în mare măsură tarifelor aeriene şi chiriilor

    Inflaţia elveţiană a accelerat în mod neaşteptat luna trecută, ceea ce sugerează că banca centrală va trebui să continue să majoreze costurile de împrumut, potrivit Bloomberg.

    Preţurile de consum au crescut cu 3,4% în februarie faţă de anul precedent, a anunţat luni Oficiul Federal de Statistică. Acest lucru contrastează cu estimarea mediană dintr-un sondaj Bloomberg, care prevedea o încetinire la 3,1%. Saltul s-a datorat în principal creşterii preţurilor transportului aerian, pachetelor de vacanţă, chiriilor şi benzinei. 

    Inflaţia de bază, care exclude elemente precum energia şi alimentele, a accelerat pentru a treia lună, ajungând la 2,4%. 

    În timp ce Elveţia are cele mai mici rate ale inflaţiei dintre toate economiile avansate, accelerarea de luna trecută înseamnă că Banca Naţională a Elveţiei, care a majorat deja ratele cu 175 de puncte de bază din iunie, va continua probabil să înăsprească ratele atunci când oficialii se vor întâlni la 23 martie. Economiştii intervievaţi de Bloomberg preconizează încă o majorare de 50 de puncte de bază.

    Preşedintele BNS, Thomas Jordan, a subliniat că dinamica inflaţionistă subiacentă este „mai puternică decât ceea ce BNS este pregătită să tolereze”. 

    Banca centrală şi-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la faptul că, în prezent, şansele ca firmele să repercuteze scumpirile asupra clienţilor sunt considerabil mai mari decât înainte. În plus, piaţa elveţiană a forţei de muncă nu dă semne de slăbiciune, iar lipsa de lucrători riscă să alimenteze salariile. 

    Pe baza indicatorului armonizat al Uniunii Europene, creşterea preţurilor de consum din Elveţia s-a situat la 3,2%, mai puţin de jumătate din ritmul înregistrat în zona euro din jur.