BusinessMagazin

Tag: raspunsuri

  • What if?“ devine o carte interesantă, tocmai prin prisma întrebărilor puse şi a răspunsurilor pe care le oferă

    Cu zece ani în urmă aş fi categorisit cartea lui Randall Munroe „What if?“ – „Ce-ar fi dacă?“ la capitolul ciudăţenii; chiar dacă zorii tehnologiilor disruptive apăruseră, lumea mai era, la acel moment, aşezată pe principiile secolului XX. Acum, în lumea reţelelor sociale, a internetului şi telefonului inteligent, „What if?“ devine o carte interesantă, tocmai prin prisma întrebărilor puse şi a răspunsurilor pe care le oferă, întrebări care altfel ar fi facil de clasificat la categoria tembele. Şi deschid cartea la întâmplare: „Dacă toţi oamenii de pe planetă ar reuşi să stea departe unii de alţii vreo câteva săptămâni, oare nu s-ar eradica răceala obişnuită?“. Sau „Ce s-ar întâmpla dacă un uscător de păr alimentat în continuu cu curent electric ar fi pornit într-o cutie etanşă de forma unui cub cu latura de un metru?“. Sau – asta e chiar bună! – „De la ce înălţime ar trebui să dai drumul unei bucăţi de carne ca să fie friptă numa’ bine când atinge pământul?“. Nu-i aşa că sunteţi cât se poate de tentaţi să aflaţi răspunsurile?

    Randall Munroe este autorul blogului xkcd.com, un brav reprezentant al noii culturi, care îmbină sarcasmul, ştiinţa, o profundă latură umană şi jocurile de cuvinte, prezentând pastile desenate, înţelepte şi amuzante, din seria „ha, ha…. eu de ce nu m-am gândit la asta?!“. „What if?“ ia o serie de întrebări care au fost puse pe site şi le oferă răspunsuri cât se poate de fundamentate ştiinţific. Cartea a apărut în toamna anului 2014 şi a devenit numărul unu pe lista cărţilor de nonficţiune a New York Times. În mai 2015 Munroe a anunţat o continuare, „Thing Explainer“, care  a fost lansată în toamna anului trecut.

    „What if?“ a mai fost noiminalizată la categoria Best Nonfiction a Goodreads Choice Awards şi a fost desemnată cea mai bună carte a lunii septembrie 2014 de către Amazon. Şi nu ar mai fi prea multe de spus: „What if?“ poate fi companionul perfect pentru o ninsoare bună, un pahar de vin, un fotoliu şi un şemineu/sobă/calorifer. Asta până ajunge la voi friptura pe care aţi aruncat-o de la o înălţime suficientă încât să ajungă jos „numa’ bună“.

  • Jumătate dintre români cred că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită

    Peste jumătate dintre români (52,3%) consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită, starea de sănătate, posibilitatea unui conflict în zonă şi diminuarea veniturilor fiind principalele surse de îngrijorare, potrivit unui sondaj INSCOP transmis marţi AGERPRES.

    Potrivit cercetării, 34,3% din populaţia României consideră că ţara noastră se îndreaptă într-o direcţie bună, în timp ce 52,3% sunt de părere că se îndreaptă într-o direcţie greşită, procentul non-răspunsurilor fiind de 13,4%.

    Sondajul relevă că în topul surselor de îngrijorare se află starea de sănătate (20% faţă de 23,3% în octombrie), posibilitatea unui conflict în zonă (18,6% faţă de 14,2% în octombrie) şi diminuarea veniturilor (17,5% faţă de 16% în octombrie), urmate de creşterea preţurilor (12,2% faţă de 13,1% în octombrie), pierderea locului de muncă (11,7% faţă de 12,5% în octombrie) şi instabilitatea politică (10,4% faţă de 8,7% în octombrie).

    “Clasamentul surselor de îngrijorare este încheiat de calamităţile naturale (4,4% faţă de 5,6% în octombrie) şi deteriorarea mediului înconjurător (1,2% faţă de 1,5% în octombrie). 2,8% dintre respondenţi se declară îngrijoraţi de alte probleme, în timp ce 1,2% nu ştiu sau nu răspund”, potrivit INSCOP.

    Rezultatele sondajului arată şi că 48,9% dintre români apreciază că traiul lor este la fel ca acum un an, 25,2% consideră că este mai prost, iar 24,4% mai bun. Procentul celor care nu ştiu sau nu răspund a fost de 1,5%.

    O treime dintre cei intervievaţi (33,4%) apreciază că anul viitor vor trăi la fel ca în 2015, 28,7% că vor trăi mai bine, în timp ce 23,8% consideră că nivelul de trai personal se va înrăutăţi. Procentul non-răspunsurilor a fost de 14,1%.

  • Al dumneavoastră, raţional şi cu umor

    Am auzit de Dan Ariely în urmă cu ceva ani, hoinărind printre clipurile de pe TED; m-a atras atunci ineditul speech-urilor sale, amestecul de umor, înţelepciune şi har pe care îl găsesşti destul de rar. Ariely este profesor de economie comportamentală şi de psihologie la Univesitatea Duke şi este autorul unor cărţi de care, dacă nu aţi auzit, probabil că aţi fost plecat undeva în junglă timp de cinci ani: „Iraţional în mod previzibil“, „Iraţionalitatea benefică“ şi „Adevărul (cinstit) despre necinste“.

    Ariely ţine şi o rubrică de întrebări şi răspunsuri în Wall Street Journal, „Ask Ariely“; întrebările primite de la cititori şi răspunsurile oferite au fost grupate în „Al dumneavoastră, iraţional“, volumul lansat în luna mai a acestui an pe plan internaţional şi tradus recent în româneşte. Pentru carte Ariely face echipă cu un alt nume important al presei, caricaturistul William Haefeli de la The New Yorker, licenţiat şi el în psihologie şi în arte.

    Nu vă lăsaţi induşi în eroare de titlul cărţii, „iraţionalul“ de acolo este doar marca lui Ariely şi nu are nicio legătură cu răspunsurile pe care le oferă, indiferent de cât de ciudată este întrebarea care i-a fost pusă. Şi a avut parte de destule astfel de întrebări; citind cartea veţi gândi, iniţial, că lumea e plină de nebuni care au tot soiul de probleme ciudate; dar după această spoială, veţi realiza că şi problemele dumneavoastră pot părea la fel de naive şi că, de fapt, toţi suntem cumva la fel de neajutoraţi, de îngrijoraţi şi de firavi în lumea cea mare şi rea. Fiecare întrebare la care Ariely răspunde, la modul cel mai serios şi documentat, este prefaţată de o caricatură a lui Haefeli, şi acest lucru nu poate fi decât un plus major de inteligenţă şi umor. Musai de citit.

  • Al dumneavoastră, raţional şi cu umor

    Am auzit de Dan Ariely în urmă cu ceva ani, hoinărind printre clipurile de pe TED; m-a atras atunci ineditul speech-urilor sale, amestecul de umor, înţelepciune şi har pe care îl găsesşti destul de rar. Ariely este profesor de economie comportamentală şi de psihologie la Univesitatea Duke şi este autorul unor cărţi de care, dacă nu aţi auzit, probabil că aţi fost plecat undeva în junglă timp de cinci ani: „Iraţional în mod previzibil“, „Iraţionalitatea benefică“ şi „Adevărul (cinstit) despre necinste“.

    Ariely ţine şi o rubrică de întrebări şi răspunsuri în Wall Street Journal, „Ask Ariely“; întrebările primite de la cititori şi răspunsurile oferite au fost grupate în „Al dumneavoastră, iraţional“, volumul lansat în luna mai a acestui an pe plan internaţional şi tradus recent în româneşte. Pentru carte Ariely face echipă cu un alt nume important al presei, caricaturistul William Haefeli de la The New Yorker, licenţiat şi el în psihologie şi în arte.

    Nu vă lăsaţi induşi în eroare de titlul cărţii, „iraţionalul“ de acolo este doar marca lui Ariely şi nu are nicio legătură cu răspunsurile pe care le oferă, indiferent de cât de ciudată este întrebarea care i-a fost pusă. Şi a avut parte de destule astfel de întrebări; citind cartea veţi gândi, iniţial, că lumea e plină de nebuni care au tot soiul de probleme ciudate; dar după această spoială, veţi realiza că şi problemele dumneavoastră pot părea la fel de naive şi că, de fapt, toţi suntem cumva la fel de neajutoraţi, de îngrijoraţi şi de firavi în lumea cea mare şi rea. Fiecare întrebare la care Ariely răspunde, la modul cel mai serios şi documentat, este prefaţată de o caricatură a lui Haefeli, şi acest lucru nu poate fi decât un plus major de inteligenţă şi umor. Musai de citit.

  • Cum să iţi gaseşti un loc de muncă mai uşor. Secretele care te ajută sa treci de orice interviu de angajare

    Multă lume se intimidează atunci când se află în faţa cu un posibil angajator, iar reacţiile diferă de la persoană la persoană. Unii au dificultăţi în exprimare, alţii se emoţionează şi majoritatea îşi pierd concentrarea, arătând o pregătire mai slabă decât au de fapt, iar asta din cauza emoţiilor excesive şi a lipsei de încredere. Totuşi, ce poate face un candidat timid, cum îşi poate stăpâni anxietatea? Emoţiile pot fi ascunse sau reprimate cu ajutorul unor mici obiceiuri descrise într-un articol al BBC.  

    O tehnică ar fi aceea de pregătire cu atenţie a eventualelor răspunsuri dinainte. În primul rând, persoana care va susţine interviul trebuie să îşi cunoască foarte bine angajatorul: să se documenteze în legătură cu cele mai importante informaţii despre companie, să afle care este politica organizaţională a acesteia şi, mai ales, ce beneficii ar putea aduce  organizaţiei respective. Apoi, este destul de simplu să îşi etaleze cunoştinţele şi abilităţile cerute de fişa postului şi să argumenteze cu exemple. Când cineva stăpâneşte subiectul şi îl controlează, se simte mai încrezător şi mai sigur pe propriile puteri.

    O specialistă în resurse umane de la Universitatea Deakin din Melbourne, Australia propune un număr de paşi ajutători pentru cei care vor să-şi vindece fobia de interviuri. În primul rând, ar trebui ca ei să repete acasă, împreună cu un membru al familiei sau un prieten, posibilele întrebări şi răspunsuri. Asta ajută la descoperirea anumitor lipsuri, la formularea ideilor şi la stăpânirea eventualelor ticuri. Un al doilea pas constă în alegerea vestimentaţiei. „Înfăţişarea este un factor determinant în starea pe care o ai la momentul respectiv, în modul cum te percepi pe tine”spune specialista. „Cu cât te simţi mai bine, cu atât eşti mai încrezător.”

    O altă problemă este dată de percepţia pe care o au intervievaţii în legătură cu atitudinea angajatorului. Majoritatea crede că omul din faţa lor le vânează orice greşeală. „Niciun intervievator nu pleacă de la ideea că acel candidat este o pierdere de timp, ci dimpotrivă, speră că este persoana potrivită pentru postul respectiv”afirmă Devora Zack, CEO la o firmă de consultanţă din Washington.

     

     

     

  • 18 milioane de oameni au răspuns la această întrebare. După centralizarea rezultatelor, surpriza a fost totală

    O companie de consultanţă a decis, însă, să vadă cât de mulţumiţi sunt pasagerii de anumite condiţii ale marilor operatori aerieni. Pentru asta a testat 245 de operatori aerieni din întreaga lume. Ce a ieşit este o adevărată surpriză.

    O companie de consulanţă şi-a propus să vadă ce părere au pasagerii despre condiţiile de igienă şi curăţenie din avioanele a 245 de operatori aerieni.

    Peste 18 milioane de pasageri au fost întrebaţi care a fost cel mai curat avion cu care au zburat. După centralizarea răspunsurilor, compania de consultanţă a desemnat cea mai curată companie aeriană din lume.

    Care este cea mai curată companie aeriană din lume

  • Escape the room – noul fenomen pe care pariază cei care vor să deschidă o afacere în Bucureşti

    Dacă întrebaţi pe cineva care este principala atracţie din Bucureşti, aţi primi probabil răspunsuri precum Palatul Parlamentului, Ateneul Român sau Muzeul Satului. Cei de la TripAdvisor cunosc însă altă poveste: dintre cele 141 de atracţii din capitală, cea mai apreciată este „Escape the room“.

    Ideea din spatele Escape este una destul de simplă: eşti într-o cameră încuiată, înconjurat de indicii, şi ai la dispoziţie 60 de minute pentru a găsi cheia. Pare simplu? În realitate, nu e chiar aşa.

    Primul joc de acest tip datează încă din 1988, atunci când John Wilson a lansat „Behind Closed Doors“, o aplicaţie de tip text adventure, prin comenzi scrise, în care jucătorul trebuia să evadeze dintr-o cameră folosind diverse obiecte. Termenul „Escape the Room“ a fost lansat în 2001, odată cu jocul „Mystery of Time and Space“ (MOTAS). Succesul a fost atât de mare, încât în următorii ani s-au dezvoltat sute de mii de programe similare.

    Primul Escape the Room „în mărime naturală“ a fost deschis la Budapesta, în cadrul Parapark. Reacţia publicului a fost neaşteptat de bună, determinând apariţia a zeci de alte locaţii. Cea mai cunoscută este cea din Silicon Valley, amenajată de un grup de studenţi, celebră pentru faptul că, de-a lungul celor opt ani de existenţă, doar 23 de oameni au reuşit să elucideze misterele camerei în cele 60 de minute.

    România a apărut pe harta mondială a jocurilor de tip Escape the Room în 2013, atunci când mai mulţi antreprenori din Cluj şi Timişoara au decis să-şi încerce norocul, amenajând locaţii. A urmat Bucureşti, unde, fără bugete de promovare, Escape the Room a început să atragă tot mai mulţi clienţi.

    Escape Rooms este una dintra primele locaţii deschise în Bucureşti, în prima parte a acestui an. Cele două camere, aflate în cadrul unui hostel din centrul capitalei, te invită la poveşti diferite. În prima cameră, care aminteşte de o baracă militară, scenariul spune că ai 60 de minute pentru a dezamorsa o bombă. Cea de-a doua cameră seamănă cu o tablă de şah, având ca unică misiune evadarea. Uşor de zis, mai greu de făcut.

    Flavia Mândruţ (25 de ani), managerul Escape Rooms, spune că ideea a venit în cadrul unui team building la Budapesta. „Am fost cu mai mulţi colegi acolo şi am jucat Escape, pentru că în Budapesta jocul era deja cunoscut, era un trend stabilit. Atunci erau mai puţine, dar acum în Budapesta sunt câteva zeci de Escape-uri, pentru că e un business excelent. Daniele Colombo, acţionarul majoritar în companie, a decis că vrea să îl aducă şi aici, aşa că a intrat în parteneriat cu persoanele care deţineau acolo locaţiile şi aceştia au acceptat să ne organizeze două camere. A trebuit să mergem pe această variantă pentru că noi nu aveam experienţa necesară pentru a construi de la zero două Escape-uri. Asta se întâmpla prin luna aprilie, când i-am dat drumul.“

    Investiţia, povesteşte Mândruţ, a costat mai puţin decât în alte ţări. „Aveam deja spaţiul, iar investiţia a fost în jur de 10.000 de euro; camerele noi vor costa mai puţin pentru că avem deja experienţă. Depinde foarte mult ce tip de cameră vrei să amenajezi; la Amsterdam, spre exemplu, am înţeles că există o cameră foarte hi-tech care a costat câteva zeci de mii de euro.“

    Fără a avea vreun buget impresionant de promovare, Escape Rooms a ajuns să fie cea mai recomandată atracţie din Bucureşti pe site-ul de turism TripAdvisor. Explicaţia, spune Flavia Mândruţ, este modul cum relaţionezi cu clienţii. „Am rugat toţi clienţii să scrie review-uri despre noi şi astfel a ajuns atracţia numărul unu din Bucureşti. Cu românii a fost ceva mai greu, pentru că lumea nu ştia despre ce e vorba, era un joc nou, iar noi le ceream zece euro ca să iasă dintr-o cameră încuiată“, continuă managerul.

    „Iniţial ne-am bazat foarte mult pe clienţii hostelului, însă acum aceştia nu mai reprezintă o parte semnificativă a clienţilor. Hostelurile sunt destinate, în general, unor persoane cu venituri mai mici, cum ar fi backpackerii, iar aceştia nu au foarte mulţi bani pentru activităţi de genul ăsta. În acest moment cei mai mulţi clienţi ne vin de pe TripAdvisor, sunt străini care citesc despre noi şi vor să joace camerele. Mare parte dintre cei care au venit să joace şi-au adus ulterior şi prietenii, nu am văzut pe nimeni să plece dezamăgit până acum.“

  • Întrebări de milioane de dolari

    Scopul acestuia este de a răspunde  la dileme precum “Ce ar trebui să ştie toată lumea despre închisoare?”)(“Este un loc foarte aglomerat, în care te simţi totuşi singur“ a răspuns un prizonier de la închisoarea San Quentin din California, Sua) , potrivit publicaţiei citate.


    Iată câteva dintre cele mai  populare întrebări publicate pe site:
    1. Care sunt cele mai memorabile fotografii făcute vreodată?
    Fotografia  Pământului făcută de pe Apollo 8. 

    2. Care sunt cele mai interesante exemple de fotografii istorice cu personaje interesante în locuri neaşteptate?
    O poză cu Ronald Reagan în Rusia. Alături de el se află un turist despre care fotograful afirmă că ar fi Vladimir Putin.

    3. Care sunt cele mai suprarealiste locuri pe care cineva le poate vizita?

    1. Plaja ascunsă de pe insulele Marieta din apropiere de Puerto Vallarta din Mexic; 2. Skaftafell, Islanda; 3. Valul din Arizona; 4. Lacul Moraine din Canada; 5. Arcul Berry Head din Canada; 6. Uluru, Australia.

    4.Ţinând cont de tehnologia disponibilă astăzi şi cu un antrenament adecvat, ar fi posibil ca cineva să se transforme în Batman?
    Nu. Geniul lui Batman constă tocmai în faptul că pretinde a fi realist. Ne convinge că dacă avem suficienţi bani şi mult antrenament am putea deveni Batman, lucru imposibil.


    5. Cum este să fii cea mai deşteaptă persoană dintr-o încăpere?
    Nu este deloc plăcut. Înseamnă că te afli în camera nepotrivită.

  • Grapini: Ca întreprinzător am fost controlat de sute de ori, ostentativ, de Garda Financiară

     “Este total deplasată întrebarea privind modul în care am lucrat eu ca întreprinzător, dar dacă aceştia (Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, n.r.) au adresat-o le răspund că: am fost controlată de sute de ori de Garda financiară, de multe ori ostentativ şi toate procesele verbale le-am semnat cu obiecţiuni, la final după o analiză mai amănunţită, răspunsul oferit de organele competente a fost favorabil mie”, a declarat Grapini.

    Ea a adăugat că în calitate de ministru delegat pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri şi Turism este obligată să ia poziţie atunci când este sesizată că funcţionarii publici nu îşi îndeplinesc corect atribuţiile sau încalcă sarcinile de serviciu.

    “Consider că sindicatele ar trebui să fie mult mai atente la calitatea oamenilor şi a modului în care îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu, deoarece calitatea activităţii funcţionarilor publici are legătura cu calitatea vieţii fiecărui cetăţean”, a mai spus Grapini.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu: Am mai multe întrebări decât răspunsuri privind evoluţiile economice din UE şi România

     “Am mult mai multe întrebări decât răspunsuri, din păcate, în ceea ce priveşte evoluţiile economice ale UE şi, implicit, ale României. Ştiu însă un singur lucru, că România are nevoie astăzi de stat de drept, are nevoie să îşi pregătească economia pentru intrare în zona Euro, are nevoie să fie gata pentru intrare în zona Schengen, pentru simplul motiv că nu are alternativă la soluţia UE”, a afirmat Băsescu, într-un discurs susţinut la conferinţa aniversară a ASE Bucureşti.

    El a amintit că România s-a macrostabilizat economic în urma măsurilor luate în 2010 şi în 2011 a avut creştere economică de 2,2%, iar una dintre întrebări este de ce nu a putut fi repetat acest procent în 2012 şi de ce în 2013 speranţa este doar la un agricol bun.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro