BusinessMagazin

Tag: qatar

  • Sute de tineri români se luptă pentru jobul visurilor: 1.200 de dolari lunar, cazare şi masă asigurate

    Compania scrie pe site-ul propriu că pentru a putea aplica potenţialii candidaţi trebuie să aibă minim 21 de ani, să ajungă la 212 cm cu mâinile ridicate, să fie absolvenţi de liceu şi să fie fluenţi în limba engleză. Persoanele care vorbesc şi o a doua limbă străină au un avantaj. De asemenea, însoţitorii de zbor trebuie să se mute la Doha, în Qatar. Compania aeriană zboară direct de la Bucureşti la Doha, potrivit Ziarului Financiar.

    Selecţia va avea loc pe 1 septembrie, la Bucureşti. Detalii aici

    Salariile pornesc de la 1.000 de dolari lunar, iar cazarea şi masa sunt asigurate. Zeci de români lucrează în prezent ca însoţitori de bord în aeronavele Qatar Airways.

  • Principalii suverani care au abdicat

     În MAREA BRITANIE, Edward al VIII-lea este constrâns să abdice la 12 decembrie 1936 pentru a se căsători cu Wallis Simpson, o americancă divorţată, evitând astfel o criză constituţională majoră. Fratele său mai mic, Albert, tatăl actualei suverane Elizabeth a II-a, este încoronat rege sub numele de George al VI-lea în mai 1937.

    Victor-Emmanuel al III-lea, regele ITALIEI din 1900, abdică la 9 mai 1946 din cauza colaborării cu regimul fascist al lui Mussolini. Fiul său, Umberto al II-lea, “Regele de mai”, a plecat în exil în iunie acelaşi an, după un referendum care instituia Republica.

    Mihai I al ROMÂNIEI este constrâns de comunişti să abdice în decembrie 1947, apoi să plece în exil câteva luni mai târziu. El îi succedase în 1940 tatălui său, Carol al II-lea, considerat responsabil de destrămarea “Marii Românii”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Familia Porsche-Piech a preluat controlul total la Porsche SE, acţionarul majoritar al Volkswagen

     “Toate acţiunile comune ale Porsche SE sunt din nou deţinute de familiile Porsche şi Piech. Astfel ne afirmăm încrederea în viitorul prosper al Porsche SE ca acţionar al Volkswagen AG”, a declarat într-un comunicat Wolfgang Porsche, preşedintele board-ului grupului, transmite Bloomberg.

    Familia Porsche-Piech şi Qatar Holding au convenit să nu precizeze valoarea tranzacţiei, a declarat purtătorul de cuvânt al Porsche Albrecht Bamler.

    La cotaţia bursieră înregistrată luni dimineaţă la Frankfurt, compania germană este evaluată la 18,6 miliarde euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Emirul Qatarului a cumpărat şase insule greceşti nelocuite, pentru cei 24 de copii şi trei soţii. Cât a plătit pentru terenuri

     Insulele au costat 8,5 milioane de euro, iar tranzacţia a fost perfectată după 18 luni din cauza birocraţiei din Grecia, potrivit cotidianului The Guardian.

    “Grecia este o astfel de ţară. Chiar când cumperi o insulă, chiar dacă eşti emirul Qatarului, durează un an şi jumătate pentru procesarea tuturor actelor”, a declarat Ioannis Kassianos, primarul Insulei Itaca, situată în apropierea insulelor cumpărate de şeic, cunoscute sub numele de Echinade.

    Insulele au atras atenţia emirului în urmă cu patru ani, când acesta a ajuns cu iahtul său în Marea Ionică. După ce iahtul a ancorat în apele Insulei Itaca, emirul a coborât la ţărm în sandale şi pantaloni scurţi pentru o plimbare, timp în care s-a interesat şi despre proprietarul insulelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Capricii de şeic: de ce a refuzat prim-ministrul din Qatar o casă de 100 de milioane de dolari

    Deşi este una dintre cele mai cunoscute personalităţi din Qatar, şeicul prim-ministru Hamad bin Jassim bin Jaber al-Tani a întâmpinat probleme cu piaţa imobiliară din New York, oferta de 31,5 milioane de dolari pentru două apartamente de pe Fifth Avenue i-a fost respinsă, iar apartamentul de 100 de milioane de dolari dintr-un turn de sticlă din centrul New York-ului nu a fost pe placul lui, având doar două lifturi.

    Şeicul a cumpărat o casă în Manhattan cu 47 de milioane de dolari, aflată pe strada 22 East 71 din New York, aflată iniţial în posesia magnatului din domeniul imobiliarelor Aby Rosen.

    VEZI MAI JOS SI ALTE GALERII FOTO

  • Ofensiva Qatarului sau ce înseamnă un fond suveran de investiţii

    Fondul de investiţii arab – Qatar Investment Authority (QIA), care este acţionar şi la banca Credit Suisse, reţelele LMVH, Harrods, grupul media Lagardere ori firma petrolieră Total, a cumpărat acţiunile Xstrata, în valoare curentă de aproape 2,7 mld. dolari, de pe piaţa de capital, după ce grupul Glencore, cel mai mare comerciant de materii prime din lume, a anunţat achiziţia Xstrata, într-o tranzacţie de 41 mld. dolari, care va modifica peisajul mondial al mineritului, creând un gigant în valoare de aproape 90 mld. dolari, cu active în Asia şi Africa.

    QIA, cu active estimate la 100 mld. dolari, este la ora actuală cel mai agresiv din lume, investind banii din comerţul cu petrol şi gaze în companii occidentale bine cotate, proprietăţi imobiliare şi bănci. Reuters scrie că QIA ar putea acţiona în cazul tranzacţiei Glencore-Xstrata ca un arbitru, determinând creşterea sumei oferite de Glencore pentru Xstrata, de la 2,8 la 2,9 pence pe acţiune (faţă de circa 1,14, cât se estimează că a plătit QIA) şi dovedindu-şi astfel flerul de a acţiona în momente decisive pentru companiile unde cumpără acţiuni. Anul trecut, de pildă, a cumpărat 10% din capitalul firmei miniere European Goldfields, oferind astfel companiei finanţare exact când avea mai mare nevoie. În 2009, QIA a intervenit în impasul fuziunii Volkswagen-Porsche, oferindu-se să preia 10% din acţiunile Porsche exact după ce compania anunţase că renunţă la planul de vânzare a 49,9% din acţiuni către Volkswagen.

    Qatar Investment Authority îl are ca preşedinte şi CEO pe şeicul Hamad bin Jassem bin Jabr Al Thani, prim-ministrul statului Qatar. Şeicul Hamad face parte din familia emirului Hamad bin Khalifa al Thani, cel ce deţine în prezent 4% din acţiunile Alpha Bank şi controlează fondul de investiţii Paramount Services Holding din Qatar, care ar fi urmat să aibă un rol-cheie în fuziunea Alpha Bank cu EFG Eurobank.

  • Jucătorii de cărţi şi cei de counter-strike

    Tabloul se numeşte “Jucătorii de cărţi” şi a fost pictat de Paul Cézanne. Cele 250 de milioane de dolari reprezintă cea mai mare sumă plătită vreodată pentru o operă de artă, iar filmul tranzacţiei, aşa cum îl descrie Vanity Fair, este poate mai pasionant decât istoria însăşi a tabloului. Tabloul lui Paul Cézanne se situează undeva între impresionism şi cubism, ca de altfel toată opera pictorului; Cézanne a fost recunoscut drept “părintele tuturor” chiar de către Picasso (Matisse în unele relatări, dar nu asta este important).

    Pictorul a făcut un soi de fixaţie pe povestea cu jucătorii de cărţi, pentru că a pictat o serie de cinci tablouri pe această temă (acesta este, poate, unul din declanşatoarele interesului celor din Qatar, pentru că în clubul posesorilor de “Jucători de cărţi” se află Musée d’Orsay din Paris, New York’s Museum of Modern Art, Courtauld Institute din Londra şi Barnes Foundation din Philadelphia). Cézanne este un pictor care emană forţă şi atomosferă; dacă priviţi oricare dintre cele cinci tablouri cu atenţie, veţi simţi în primul rând tensiunea jocului, încordarea participanţilor.

    Discuţiile pentru vânzarea tabloului au început iarna trecută, pe când George Embiricos trăia încă. O primă ofertă, de 220 de milioane de dolari, a fost urmată de un “sec” scurt al familiei regale din Qatar, de 250 de milioane (poate chiar 300, în funcţie de cursuri de schimb, data exactă a vânzării şi alte detalii). În tranzacţie au fost împlicaţi, într-o formă sau alta, negustorii de artă Bill Acquavella, Larry Gargosian, Lionel Pissarro, nepotul pictorului Camille Pissarro, Philippe Segalot, unul dintre oamenii-cheie ai miliardarului François Pinault sau Guy Bennett, fost la Christie’s. Interesul lor este simplu – valoarea operei, numele implicate, dar şi faptul că pe piaţă a rămas mult prea puţină artă de valoare, iar competiţia este intensă. Nu o spun eu, o spune Nicolai Iljine, consultant pentru Guggenheim.

    Am ajuns uşor, uşor la al doilea subiect al meu, ACTA. Pierdut între zăpezi, geruri şi schimbări de guverne, acordul comercial semnat pe furiş, pe care autorităţile române şi l-au asumat orbeşte, care a scos mii de oameni în stradă şi care poate schimba modul cum comunicăm şi ne manifestăm pe internet, nu pare a suscita prea mare interes, cel puţin în acest moment, la noi. Nu ştiu dacă vom ajungă să ne fie controlate la graniţă playerele MP3 şi dacă acestea vor fi distruse în cazul în care conţin muzică descărcată sau prelucrată ilegal, nu ştiu dacă îmi va năvăli poliţia gândirii în casă să îmi inspecteze hard-diskul sau dacă furnizorul mă va lăsa fără conexiune dacă voi tasta cuvinte interzise.

    Dar am o întrebare simplă: ce apără ACTA? Francize precum Transformers sau Underworld, nesfârşitele bătălii dintre alieni şi terminatori girate de Hollywood sau lafeldenesfârşitele serii cu vampiri? În jocuri, francize precum FIFA sau Call of Duty sau Grand Theft Auto, produse pline de şabloane, lipsite de idee, de atractivitate, de feeling, de emoţie? Bubuieli de başi şi tânguieli rap-ăite?

    În urmă cu un deceniu Sony s-a făcut de râs la modul sublim: a cheltuit multe-multe milioane de dolari pentru un sistem de protejare a CD-urilor de muzică, pentru a împiedica copierea acestora. Sistemul a fost lansat cu mare fast – era sfârşitul pirateriei. La nici 24 de ore un puşti a trasat hotărât o dungă cu un marker negru pe marginea CD-ului şi a făcut praf, astfel, toată munca celor de la Sony şi toate milioanele acelea de dolari. Amintiţi-vă ce spune tipul acela de mai sus: în lume e din ce în ce mai puţină artă şi arta are preţul ei. Dar nu orice tâmpenie este artă şi nu orice înregistrare video din cinematograf şi nu orice alăturare de cuvinte este literatură. Altfel, nu am nicio îndoială că se va găsi un marker şi pentru liniştea jucătorilor de counter-strike.

  • Fostul ambasador al statului Qatar în România, găsit mort într-un imobil din Bucureşti

    Sarca a precizat că acesta nu avea semne de violenţă pe corp şi era cunoscut cu afecţiuni cardiace. La faţa locului a ajuns un echipaj SMURD, care a constat că bărbatul era în stop cardio-respirator. Medicii au aplicat manevrele de resuscitare, însă fără rezultat, a declarat coordonatorul SMURD Bucureşti, medicul Bogdan Opriţa.

    Alte stiri pe www.mediafax.ro

  • Eurobank + Alpha Bank: Ahile se încalţă

    Alpha Bank “este un partener de bază al economiei europene şi printre principalele instituţii financiare care participă voluntar la oferta de finanţare a Greciei, contribuind în modul cel mai eficient la eforturile ţării de a ieşi din recesiune”, declara săptămâna trecută Yannis Costopoulos, preşedintele Alpha Bank, imediat după fuziunea cu EFG Eurobank, referindu-se la programul de implicare a creditorilor privaţi ai Greciei, locali şi străini, în degrevarea ţării de povara datoriei, prin cumpărări de obligaţiuni şi rostogoliri de titluri ajunse la scadenţă.

    Declaraţia lui Costopoulos, aparent foarte generică, are de-a face cu una dintre raţiunile de bază ale fuziunii Alpha cu Eurobank. Conform unui studiu UBS din luna mai, Eurobank avea o expunere de 7,9 miliarde de euro pe obligaţiunile guvernamentale greceşti, iar Alpha de 4,6 miliarde de euro, fiind în top 10 al celor mai expuse bănci europene în raport cu datoria publică a Greciei, însă în urma ATEBank, Hellenic Postbank, Piraeus şi National Bank of Greece din punctul de vedere al ponderii titlurilor elene în totalul activelor (9%, respectiv 7%). În virtutea programului de implicare a creditorilor privaţi, Eurobank şi Alpha ar urma să-şi asume voluntar o pierdere combinată de 1,2 miliarde de euro din valoarea acestor portofolii de obligaţiuni, ceea ce înseamnă automat necesităţi crescute de capital pentru acoperirea ei.

    Eurobank şi Alpha Bank în cifre. Cine sunt proprietarii lor şi ce afaceri au în România

    Contextul crizei datoriilor suverane din zona euro a făcut ca, aşa cum se exprimă comentatorii de la The Economist, băncile elene să rămână însă captive în raport cu percepţia investitorilor faţă de Grecia: ratingul le-a fost redus de fiecare dată când a fost scăzut ratingul Greciei, dobânzile prohibitive cerute pe pieţe pentru finanţarea Greciei şi care au împins-o să caute bani la UE şi FMI s-au răsfrânt asupra băncilor, care au devenit dependente de finanţarea de la Banca Centrală Europeană, iar climatul de neîncredere le-a deteriorat lichiditatea.

    Analiştii Citigroup estimează, într-un raport publicat săptămâna trecută, că depozitele a şase bănci importante (cele patru de mai sus plus ATEBank şi Marfin) au scăzut cu 18 miliarde de euro în trimestrul al doilea, din care 13 miliarde au fost înlocuite prin finanţări de la Banca Centrală Europeană şi de la fondul de lichiditate disponibil în caz de urgenţă de la banca centrală elenă. Corolarul acestei situaţii a fost că acţiunile tuturor băncilor au pierdut continuu în valoare la bursă: numai în săptămâna premergătoare fuziunii, Eurobank şi Alpha au scăzut cu peste 20%, ceea ce a coborât capitalizarea lor bursieră combinată la 2 miliarde de euro, faţă de 23 de miliarde în 2007.

    La aceasta se adaugă contextul creat de recesiunea prelungită, care întreţine riscul de majorare a valorii creditelor neperformante, precum şi anunţul recent al ministrului de finanţe, Evanghelos Venizelos, conform căruia orice viitoare suplimentare a capitalului băncilor prin Fondul European de Stabilitate Financiară va fi făcută pe bază de cumpărare de acţiuni, ceea ce ar însemna de facto naţionalizare. Anunţul lui Venizelos a fost interpretat ca o forţare a mâinii băncilor în direcţia unor fuziuni pe care atât statul grec, cât şi Banca Centrală Europeană sau consultanţii străini le proiectează de mult: toamna trecută se vehicula inclusiv ideea preluării de către subsidiarele din România a celor din Bulgaria, Piraeus Bank urma să cumpere ATEBank şi Hellenic Postbank sau să fuzioneze cu Marfin, iar ulterior a apărut proiectul de fuziune între National Bank of Greece şi Alpha Bank, respins de aceasta din urmă în iarnă.

    Tot atunci a apărut pentru prima dată şi ideea fuziunii Alpha-Eurobank, respinsă de aceasta din urmă. De atunci însă, situaţia s-a deteriorat pe frontul crizei datoriilor suverane, iar fie şi la nivel de imagine, băncile greceşti au avut de suferit, dacă ne gândim că alături de ATEBank, care a ratat testul european de soliditate financiară pentru al doilea an consecutiv, acum şi Eurobank a apărut pe lista băncilor picate la test, cu o rată de adecvare a capitalului de rang 1 inferioară plafonului de 5% fixat de autorităţile europene. Reprezentanţii ei au explicat ulterior că dacă se iau în calcul şi provizioanele generice şi rezultatele măsurilor de restructurare iniţiate în ultimele luni (vânzarea filialelor din Polonia şi Turcia), banca ar trece de pragul de 5%, ajungând la o rată de 7,6% în interiorul scenariului advers imaginat de autorii testului.

    În aceste condiţii, nu e de mirare că anunţul fuziunii a fost salutat de toată comunitatea analiştilor şi a bancherilor (“Vedem în acest acord un pas necesar spre eficienţă, dată fiind fragmentarea sectorului bancar elen”, a comunicat Deutsche Bank), care îi atribuie o valoare de precedent capabil să stimuleze şi alte fuziuni în sistemul bancar, atât în Grecia, cât şi în restul zonei euro, în primul rând în Spania. În plus, e vorba de o fuziune amicală şi de a doua şi a treia bancă din Grecia, nu de un peşte mare care l-ar înghiţi pe unul mult mai mic -, iar planul de consolidare a bazei de capital cu 3,9 miliarde de euro prin restructurări, economii interne şi majorări de capital, care ar urma să ducă la o rată de adecvare a capitalului de 14%, a fost apreciat drept realist.

  • Eurobank şi Alpha Bank şi-au anunţat oficial fuziunea. Care sunt termenii acesteia

    Noul grup va deveni cel mai mare din Grecia şi va avea poziţii de top în toate segmentele activităţii bancare din această ţară. Acţionarii principali, care au aprobat fuziunea, vor fi familia Costopoulos (Alpha), familia Latsis (Eurobank) şi fondul de investiţii Paramount Services Holding Ltd. din Qatar (acţionar minoritar al Alpha).

    Operaţiunea de fuziune se va face printr-un schimb de 7 acţiuni Eurobank pentru 5 acţiuni Alpha, conform comunicatului de fuziune. Noul grup va avea active combinate de 146 de miliarde de euro, venituri combinate, înainte de calcularea provizioanelor, de 2,6 miliarde de euro la nivelul anului 2010. În România, activele combinate ale noii instituţii se vor ridica la 30 de miliarde de lei (peste 7 mld. euro), plasând-o pe locul al treilea în topul băncilor în funcţie de active. Eurobank deţine Bancpost, aflată pe locul al nouălea în sistem după valoarea activelor la jumătatea anului – 17 miliarde de euro, corespunzător unei cote de piaţă de 3,9% -, în timp ce Alpha Bank ocupă locul al optulea, cu active de 13 miliarde de euro, corespunzător unei cote de piaţă de 5,3%.

    Consiliul de administraţie şi comitetul executiv vor fi prezidate de Yannis Costopoulos, reprezentantul familiei Costopoulos, iar echipa de management va fi condusă de cei doi CEO, Demetrios Mantzounis (Alpha Bank) şi Nicholas Nanopoulos (Eurobank).

    “Noua bancă va contribui la reluarea creşterii economice în Grecia şi la conectivitatea ţării noastre cu pieţele vecine din Europa de Sud-Est”, a declarat Yannis Costopoulos. “Această fuziune este un pas decisiv în consolidarea economiei în sectorul privat, la un moment de răscruce în istoria Greciei, demonstrând susţinerea continuă din partea investitorilor internaţionali de prim-rang. Sunt încântat să salut creşterea participării Paramount la noua bancă”, a adăugat Costopoulos, referindu-se la intenţia acţionarului din Qatar, care deţine 4% din Alpha Bank, de a cumpăra 20% din noua instituţie, investind 500 de milioane de euro.

    Banca rezultată din fuziune va realiza sinergii brute de costuri de circa 650 de milioane de euro în fiecare dintre următorii trei ani şi va proceda la un efort de consolidare a bazei de capital cu circa 3,9 miliarde de euro, incluzând o majorare de capital care se va face cu participarea Paramount. Ca atare, noua bancă va avea o rată de adecvare a capitalului de rang I (Core Tier 1 Ratio, indicator relevant pentru capacitatea băncilor de a rezista la şocuri externe) de 14%, comparativ cu nivelul minim de 5% folosit în testul european de soliditate bancară din vară, pe care Eurobank l-a ratat.

    Fuziunea va trebui să fie aprobată de adunările generale extraordinare ale acţionarilor celor două bănci, din noiembrie, urmând ca fuziunea juridică efectivă să aibă loc până la jumătatea lunii decembrie.

    Consultanţii financiari ai celor două bănci au fost Citibank şi JP Morgan (pentru Alpha), respectiv Barclays Capital, Goldman Sachs International şi Rotschild (Eurobank).

    În aşteptarea anunţului, notează publicaţia elenă Capital, bursa din Atena a crescut puternic, condusă de acţiunile sectorului bancar, în special de Hellenic Postbank, Piraeus Bank şi ATEBank, ale căror titluri au urcat cu peste 25%, având în vedere că înfiinţarea noii instituţii de credit funcţionează ca un precedent pentru alte fuziuni şi achiziţii care ar mai putea avea loc între băncile greceşti.

    Presa elenă a dat ca probabilă o fuziune între National Bank of Greece şi Hellenic Postbank, respectiv o alta între Piraeus Bank şi Marfin. De asemenea, Dow Jones a relatat că National Bank of Greece, EFG Eurobank Ergasias, Alpha Bank şi Piraeus Bank, adică principalele bănci elene, ar putea să ia parte la viitoarea majorare de capital a Proton Bank, una dintre cele mai mici instituţii de credit din Grecia.