Tag: proiectare

  • Povestea incredibilă a unei inginere din Braşov care a participat la proiectarea şi lansarea maşinii electrice Tesla

    Cristina Bălan face parte din generaţia inginerilor români care au decis să plece din România pentru a urma o carieră, în condiţiile în care în anii de atunci, începutul anilor 2000, abia se puneau bazele industriei auto în România – Renault abia revenise la Mioveni, unde se producea SupeRNova şi ulterior Solenza, iar Logan încă era în stadiul de proiect, la Craiova Daewoo aducea maşini doar pentru a le asambla, iar ARO se pregătea să-şi dea ultima suflare, în lipsa unor investitori strategici.

    „Am decis să emigrez după cel de-al treilea an de facultate. Atunci am realizat cât de mult îmi doream să contez în in­gi­nerie şi să parti­cip într-un proiect care să schimbe lu­mea, în special în industria auto. Din păcate nu aveam prea multe alternative în România, deci unde puteam emigra decât în Statele Unite sau Canada? Aveam câţiva prie­teni aici (în America de Nord – n.red.) şi mi-a plăcut foarte mult men­talitatea deschisă şi oportuni­tăţile pe care le aveam. Am plecat din România la mai puţin de o lună de la absolvirea facultăţii“, a spus Cristina Bălan.

    După ce a ajuns în Canada şi-a echivalat studiile. În condiţiile în care în România a urmat cursurile de inginer timp de cinci ani, acestea s-au echivalat la o licenţă de inginer plus un an de master. „Dacă aş avea timp, aş putea să mai urmez cursurile timp de un an pentru a termina masterul, dar jobul meu şi circumstanţele nu au permis până acum“, a spus Cristina Bălan.

    „Am fost plăcut surprinsă de faptul că am primit multe mesaje de la studenţi sau absolvenţi ai Universităţii Transilvania, care îmi spuneau cât de mândri sunt după ce au citit articolele din presă.“

    În România nu a avut ocazia să lucreze deloc, iar primul loc de muncă din cariera sa a fost în Canada, dar nu ca inginer, ci în IT, ca specialist de reţea şi relaţii cu clienţii pentru HP, timp de câte­va luni. Primul job ca inginer în Canada l-a obţinut la Honey­well, care produducea filtre de aer.

    „La Honeywell am întânit un foarte experimentat inginer român, care fusese profesor uni­ver­sitar în Timişoara. El a devenit mentorul meu. Puterea pe care mi-a insuflat-o m-a determinat să mă străduiesc să ofer ce era mai bun pentru fiecare job pe care l-am avut, inclusiv la Tesla. Numele lui este Liviu Rădulescu şi este acum profesor universitar în Canada.“

    Cristina Bălan povesteşte cum pentru primul job ca ingi­ner trebuia să conducă pe un drum de o oră şi jumătate pe vreme bună, iar iarna, când zăpezile blocau autostră­zile, petre­cea şi până la opt ore în maşină. „Mulţi spuneau că nu sunt în toate minţile de conduc atât de departe spre nord pentru un job, însă din jobul acela am învăţat foarte mult, iar acea ex­perienţă m-a ajutat enorm pe parcurs.“

    Primul loc de muncă în Statele Unite l-a obţinut la Boeing, unde a lucrat ca inginer designer în cadrul echipei care a proiectat interiorul ce­lebrului 787 Dream­liner, cel mai avansat avion de pasageri din lume şi singurul care utilizează materiale com­pozite în fuselaj pentru a-i reduce greutatea şi pentru a consuma mai puţin com­bustibil.

    „Unul dintre principalele motive pentru care am obţinut jobul la Boeing este faptul că aveam certificare Catia (software de proiectare 3D pentru ingineri – n.red.). După două luni am devenit reprezentantul Boeing pentru implementarea noilor cerinţe pentru furnizorul de scaune de pasageri. Am călătorit atunci mult în Franţa, pentru scau­nele de la clasa întâi“, povesteşte Cristina Bălan. Sin­gurul minus de care îşi aminteşte este că nu a avut ocazia de a lucra cu o femeie inginer în companiile automotive.

    „La Boeing am lucrat cu mulţi ingineri din România care aveau foarte multă experienţă în ingineria aerospaţială.“

    În industria auto s-a întâlnit cu numai trei ingineri români de-a lungul unei cariere de 14 ani, însă nu acelaşi lucru este valabil pentru industria aeronautică, unde ea spune că a lucrat cu mulţi ingineri români experimentaţi.

    Printre proiectele la care a mai lucrat Cristina Bălan se numără unele realizate pentru Nissan, Chrysler sau chiar Hammer.

    „Un alt exemplu este com­pa­nia Meridian, unde am fost unul din cei trei ingineri selectaţi pentru a merge în Japonia pentru a ajuta divizia de cercetare şi dezvoltare a Honda. Trebuia iniţial să stau două săptămâni, dar am stat ulterior câteva luni pentru suport. Aceea a fost o experienţă pe care nu o voi uita.“

    Compania Meri­dian este specializată în aliaje metalice cu greutate redusă, foarte impor­tante într-o industrie auto care doreşte să scadă greutatea cu orice preţ.

    Acum Cristina Bălan este şi cetăţean canadian, iar în curând are în plan să dobânească şi cetăţenia americană. În ianuarie 2015 şi-a fondat propria companie, la insistenţele mai multor executivi din industria auto, Tesseract Motors, care realizează proiecte de inginerie pentru industria auto. În condiţiile în care această industrie este una dintre cele mai „discrete“ când vine vorba de proiecte viitoare, cercetare şi dezvoltare, ea spune doar că „zboară, momentan, sub radar“, în condiţiile în care lucrează cu tehnologiile viitorului.

     

    CV-ul Cristinei Bălan, inginerul care a făcut parte din echipa-cheie a Tesla pentru Model S

     

    Ianuarie 2015 – prezent

    Proprietar şi designer-şef la Tesseract Motors, SUA

    Iulie 2013 – aprilie 2014

    Inginer CAD, Sisteme de interior, Tesla Motors, SUA

    August 2010 – februarie 2013

    Inginer CAD, Echipa responsabilă de sistemul de baterii, Tesla Motors, SUA

    Mai 2007 – aprilie 2010

    Inginer designer pentru compartimentul cargo, Boeing, SUA

    A făcut parte din echipa de ingineri care a proiectat compartimentul cargo al Boeing 787 Dreamliner

    Ianuarie 2005 – februarie 2007

    Inginer designer, Meridian Lightweight Technologies, Germania

    A proiectat componente din magneziu şi aluminiu pentru Nissan şi Honda

    Iulie 2003 – ianuarie 2005

    Specialist Catia, Honeywell Process Solutions, Canada

    A proiectat filtre de aer şi combustibil pentru Honda şi alte branduri

     

    Este adevărat faptul că ai fost concediată de Elon Musk?

    Nu pot răspunde acestei întrebări şi nici unei întrebări cu privire la Tesla, în afară de ce am declarat pentru Wall Street Journal.

    Ce este însă mai important este că toţi de la Tesla ştiu că am fost o parte esenţială a proiectului ce a dus la crearea automobilului şi am realizat multe îmbunătăţiri ce au fost implementate inclusiv la viitoarele maşini.

    Ce pot spune însă este că mediul de lucru este unul foarte încordat în Statele Unite şi Canada şi este foarte diferit de cel din Europa.

     

    De la primul meu job nu-mi amintesc să fi avut o săptămână de lucru de numai 40 de ore. (8 ore de lucru pe zi – n.red.).

    Am avut luni la Boeing în care lucram cel puţin 60-70 de ore pe săptămână pentru a respecta termenul de livrare şi acest lucru nu este ceva neobişnuit pentru inginerii care lucrează în R&D.

    În Japonia, spre exemplu, pentru a respecta termenul am lucrat două luni fără zile libere, iar ziua de lucru era de 14-16 ore. Dar am realizat proiectul, iar sentimentul de la final a meritat efortul depus.

    În Statele Unite mediul de lucru este unul foarte competitiv, iar dacă nu eşti pregătit să accepţi să stai peste programul obişnuit, atunci ei vor găsi pe altcineva.

    Nu mai amintesc de faptul că în America de Nord se ia numai o săptămână de vacanţă pe an, iar dacă ai noroc, poate după 15 ani ai ocazia de a avea trei săptămâni de vacanţă.

     

    Când şi de ce ai fondat compania Tesseract Motors?

    Am pornit compania în ianuarie 2015. Am realizat că este nevoie de aptitudinile mele după Tesla. Automobilele electrice reprezintă viitorul, iar în următorii şase-opt ani majoritatea maşinilor vor fi electrice, dacă nu chiar mai devreme. După ce am ţinut în mână pentru prima dată premiul acordat de cei de la Motor Trend echipei Tesla din care am făcut parte, visul meu a fost să pun bazele unei case proprii de design şi mulţi CEO m-au îndemnat în acest sens.

     

    Ce face mai exact Tesseract Motors?

    Proiectează automobile, însă nu numai atât. Am livrat multe tehnologii de top şi de ultimă oră pentru care există cerere mare în acest moment. Din păcate nu pot spune mai multe deoarece ajut alte câteva start-up-uri care încă sunt în „stealth mode” şi vor să rămână aşa. 

  • Povestea românului care a “creat” una dintre cele mai populare maşini din Europa

    A început să deseneze maşini de pe băncile şcolii, iar la Universitatea de Arhitectură din Cluj le explica profesorilor cum îşi dorea să devină designer auto, meserie aproape necunoscută din românia. Victor Sfiazof a luat prin surprindere anul acesta industria auto, după ce şi-a pus semnătura pe Renault Kadjar, crossoverul pe care pariază constructorul francez pentru revenirea în segment.

    Are 32 de ani şi desenează maşini aproape de „kilometrul zero“ al Capitalei, în Centrul de Design al Renault de la Bucureşti, într-o clădire cochetă, construită înainte de cel de-al doilea război mondial şi unde anterior îşi avea sediul Ambasada Elveţiei la Bucureşti.

    Victor Sfiazof a devenit anul acesta primul român care şi-a pus semnătura pe un automobil de serie din gama Renault şi, cu toate că la prima vedere nu pare un lucru extraordinar, acesta este visul oricărui designer.

    „Pot spune doar că proiectând modele de producţie de serie şi nu concepte, aduc renume designerului şi îl fac cunoscut în industrie, mai mult nu pot comenta“, explică Victor Sfiazof după ce a fost întrebat dacă a primit oferte de angajare după ce a semnat schiţa pentru Renault Kadjar.

    Victor Sfiazof deţine funcţia de senior exterior designer în cadrul centrului de design al Renault de la Bucureşti din ianuarie 2008. El este din Satu Mare şi a urmat cursurile Universităţii de Artă şi Design I.Andreescu din Cluj-Napoca.
    Centrul de design de la Bucureşti a avut o contribuţie importantă în proiectarea noului Renault Kadjar, prin intermediul designerului român, însă proiectul se atribuie întregii echipe care a lucrat la el, nu unui singur om, spunea Laurens van den Acker, designerul-şef al Grupului Renault, în cadrul unui interviu acordat Business Magazin. Kadjar este un proiect global, motiv pentru care în designul acestuia au fost implicate toate cele cinci centre de design ale grupului de la nivel  mondial, pornind cu Paris, Mumbai, San Paulo, Seul şi Bucureşti.

    Dintre  acestea, s-au ales trei, două de la Paris şi unul de la Bucureşti, iar proiectul lui Victor Sfiazof a fost cel câştigător. Proiectul a fost transferat la Paris, iar echipa de acolo l-a definitivat. În ceea ce priveşte rezultatele, designerul-şef al Renault afirma că, „dacă Victor Sfiazof contină în acest ritm,  s-ar putea să fiu nevoit să-mi caut un alt job“.

    Ce nu se ştia până acum este că Victor Sfiazof a semnat designul şi pentru un model Dacia – primul Duster Concept, prezentat în cadrul Salonului Auto de la Geneva în 2009, cu un an înainte ca SUV-ul autohton să fie lansat oficial, dar într-un design cu totul diferit.
    Dar totul a început din copilărie, când, ca orice pasionat de maşini, desena siluete ale acestora pe orice bucată de hârtie pe care o prindea.

    „Întotdeauna mi-am dorit să proiectez maşini. Am început să desenez automobile de când eram copil la şcoală. Am văzut la TV un documentar despre proiectarea maşinilor şi de atunci ştiam că asta doresc să fac. Dar în facultăţile din România nu sunt cursuri pentru desenat automobile şi era greu inclusiv greu de convins profesorii că tu îţi doreşti aşa ceva deoarece nici măcar ei nu cunoşteau domeniul“, îşi aminteşte designerul român. El s-a născut la Satu Mare, iar după finalizarea liceului în oraşul natal a plecat la Universitatea de Arhitectură din Cluj, unde însă nu a putut urma cursuri de design auto.

    Tocmai din acest motiv oficialii centrelor de cercetare şi dezvoltare din cadrul Grupului Renault se implică direct în dezvoltarea de noi programe pentru studenţi şi în special de actualizarea ariei curiculare la nevoile pieţei din prezent.
    „Am discutat cu universităţile de arhitectură pentru a avea cursuri speciale pentru design auto. Am venit aici în septembrie anul trecut şi am vizitat universităţile din Cluj, Bucureşti şi va urma Braşov. Vedem un potenţial uriaş. Vrem să extindem centrul de design de la Bucureşti în următorii trei ani. Nu avem un target de designeri, dar vrem să dezvoltăm studenţii pentru a avea posibilitatea de a angaja în viitor. Dacă avem deja o legătură bună cu şcoala şi oameni talentaţi, este mai uşor şi să-i angajăm“, a spus Jean Philippe Salar, directorul de design al centrului de la Bucureşti.

     

  • KFC a lansat oja comestibilă

    KFC, în parteneriat cu Ogilvy & Mather, unul dintre cele mai importante grupuri de comunicare la nivel mondial, a produs ojă comestibilă pentru clienţii lanţului de restaurante din Hong Kong, informează CNN.

    Oja se poate găsi în două nuanţe şi arome: Original, de culoare bej, şi Hot&Spicy (iute şi condimentată), de culoare roşie. Cei de la KFC au lăsat clienţii să decidă ce arome vor fi transformate în ojă comestibilă, scrie Ziarul Financiar.

    Pentru a folosi produsul cosmetic, clienţii trebuie să aplice oja pe suprafaţa unghiei, să o lase să se usuce, după care o pot consuma.

    Reprezentanţii KFC afirmă că oja este produsă din ingrediente naturale.

    “Reţeta pentru oja comestibilă produsă de noi este unică şi a fost special proiectată pentru a menţine aroma, dar şi pentru a avea un strat lucios similar ojei obişnuite”, a declarat John Koay, director creativ al Ogilvy & Mather.

  • Când luxul se mută în copac: cum arată o căsuţă pentru copii de 1,5 milioane de lire sterline

    Pentru majoritatea copiilor o astfel de grădină nu implică mai mult de o pătură veche, câteva ramuri şi imaginaţie, dar nu şi pentru Harper Beckham, care proiectează căsuţe de lux pentru copii. Costul unei căsuţe începe de la 20.000 de lire şi urcă până la 1,5 milione de lire sterline.

    GALERIE FOTO

    Mulţi dintre clienţi spun că timpul petrecut cu familia este foarte preţios şi căsuţele din copaci sunt o investiţie bună pentru familie. “Este un loc excelent să îţi petreci timpul cu copii, să te bucuri că cei mici se distrează în grădină,” spun cei care au achiziţionat o astfel de căsuţă.

    Căsuţele din copaci conţin camere secrete, tunele, plase şi pereţi pentru căţărat, tobogane, frânghii, în timp ce alţii se mândresc că au internet, aer condiţionat, televizor şi multe alte  facilităţi în funcţie de preferinţele şi bugetul fiecăruia. Proiectanţii spun că acest lucru nu trebuie să fie complicat dacă respecţi câteva reguli: puntea exterioară ar trebui să fei suficient de mare pentru o masă şi câteva scaune, în timp ce interiorul trebuie să includă locuri confortabile, încălzire prin pardoseală şi energie electrică.

    Harper Beckham spune că după ce au lucrat cu clienţi de profil înalt au înţeles că cei mici adoră aventurile. De multe ori au încurajat copiii să îşi schiţeze propriile idei şi echipa de design a încercat pe cât posibil să le pună în practică.

  • Moştenitorii unor antreprenori care proiectau filme cu Charlie Chaplin în anii ’30 în cinematografele româneşti vor despăgubiri de 2 miliarde de euro de la statul român

     Jak Sukyas şi Edward Sukyas, doi fraţi născuţi în România, cer despăgubiri de la statul român după ce o afacere de familie înfiinţată la mijlocul anilor ’30 sub numele de Cinegrafia Română (CIRO Films) a fost expropriată în timpul regimului comunist. Cei doi, care în prezent au cetăţenie americană, respectiv canadiană, au chemat în judecată statul român şi RADEF România Film (Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor „RomâniaFilm“). Ministerul Finanţelor – care reprezintă statul român în acest proces – a făcut o solicitare de servicii pentru avocaţi care să îi reprezinte în acest caz.

    CIRO a fost înfiinţată la mijlocul anilor ’20 în Bucureşti şi, susţin reclamanţii, era o companie lider în industria pro­ducţiei şi postpro­duc­ţiei de pelicule ci­ne­­ma­tografice pen­tru zona balca­nică. Ei solicită acum despă­gubiri şi îna­poierea moştenirii. În 1948, regimul comunist ar fi expropriat CIRO, companie care în acel moment era deţinută de către fraţii Melik Soukias şi Vahram Sukyas, respectiv unchiul şi tatăl reclamanţilor. Ulterior, compania ar fi fost condusă de companii de stat, iar ultima succesoare este RADEF România Film, o regie autonomă aflată în subordinea Ministerului Culturii, susţin reclamanţii în cererea de chemare în judecată.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • “This is not a storm” proiectează şi implementează programe de inovaţie

    Proiect publicat în numărul Business Magazin, Cele mai inovatoare companii din România.

  • Adăposturi pentru alpinişti

    Alpiniştii se străduiesc să cucerească munţii, iar arhitecţii şi specialiştii în construcţii pe alpinişti cu bivuacurile proiectate de ei. Aceştia din urmă caută tot felul de metode prin care pot construi adăposturi cât mai rezistente şi mai primitoare, mai ales în condiţiile în care tehnologiile moderne care au permis apariţia unor echipamente de alpinism mai performante sau a unor dispozitive mobile care facilitează orientarea în teren au dus la creşterea numărului de oameni dispuşi să dea piept cu muntele.

    Firma daneză Map Architects a proiectat un adăpost simplu, un cort special pentru zone cu fluctuaţii mari de temperatură, a cărui pânză, atunci când temperatura coboară, se contractă ca să nu piardă căldura, scrie Financial Times. Colaborarea dintre o firmă de inginerie londoneză, AKT II, şi un birou de arhitectură sloven, Ofis Architects, a avut ca  rezultat adăpostul modular de pe muntele Skuta din Alpii Kamnik-Savinja.

    Adăpostul a fost construit din lemn şi sticlă, din dorinţa celor două companii de a utiliza materiale simple şi uşor de transportat la locul destinat construcţiei şi care să aibă un impact cât mai redus asupra mediului, precum şi o rezistenţă crescută la vânt şi temperaturi scăzute. Pe de altă parte italienii de la Leapfactory, din Torino, au înlocuit un vechi bivuac de lemn de pe versantul dinspre Italia al Mont Blanc cu un adăpost modular numit Gervasutti, construit din metal, vopsit în roşu şi argintiu să poată fi văzut bine de la depărtare şi dotat cu bucătărie, panouri solare şi acces la internet.

     

  • Cele mai inovatoare companii din România: Star Storage, Mobile Customer Enrollment (aplicaţie de business creată pentru a îmbunătăţi modelul clasic de vânzare şi de interacţiune directă a agenţilor de vânzări cu clienţii)

    Elementul de noutate:

    Mobile Customer Enrollment poate fi folosită pentru a semna documentele direct pe tabletă, validând automat autenticitatea semnăturii faţă de specimenul corespunzător, pentru a recunoaşte automat şi a extrage datele din cărţile de identitate. Aplicaţia poate fi folosită şi pentru a completa date în formulare specifice sau pentru a distribui informaţii personalizate.

    Semnătura electronică bazată pe certificat digital se obţine în condiţii de siguranţă prin aplicaţie. Mobile Customer Enrollment poate fi descărcată gratuit direct din Windows Store pentru demonstraţii, poate fi utilizată şi offline, este simplă şi se foloseşte uşor, fără să necesite training special.


    Efectele inovaţiei:

    Mobile Customer Enrollment răspunde nevoii de a mări mobilitatea forţei de vânzări. Aplicaţia permite vânzătorilor să colecteze şi să proceseze date direct în locaţia clientului, iar coordonatorilor să urmărească evoluţia acţiunilor din teren şi să configureze rapid noi pachete specializate. Cu Mobile Customer Enrollment, agenţii de vânzări ai unei organizaţii au acces de oriunde la toate informaţiile necesare în procesele de business şi pot colecta toate datele indispensabile în procesul de vânzare, fără erori şi într-un mod securizat.

    Compania îşi reduce costurile de înregistrare a clienţilor noi şi creşte viteza de procesare a datelor.


    Descriere:

    Mobile Customer Enrollment a fost dezvoltat în cadrul companiei. Dezvoltarea a implicat opt programatori şi analişti de business, care fac parte din echipa de dezvoltare Star Storage. Proiectul a început în 2012, iar produsul a fost lansat în 2014. Din punct de vedere tehnic, Mobile Customer Enrollment funcţionează pe orice dispozitiv mobil cu sistem de operare compatibil Windows 8.1, cu ecran mai mare de 6 inchi şi care are cameră integrată de minimum 5 MP cu funcţionalitate de autofocus sau dispozitiv fix.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • WWW: Tehnologia care a schimbat lumea şi povestea inginerului care a proiectat-o

    În martie 1989, un om de ştiinţă care lucra la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), lângă Geneva, a propus ideea de a împărtăşi informaţiile experimentelor prin ceea ce el a numit „hypertext„ – un limbaj de programare. Omul de ştiinţă, pe numele său Tim Berners-Lee, era pe calea de a schimba fundamental modul cum oamenii comunică, lucrează şi se joacă.

    Tim Berners-Lee a inventat world wide web în 1989, la aproape 20 de ani după ce prima conexiune fusese realizată în cadrul a ceea ce astăzi numim internet. La acea vreme, Berners-Lee era un inginer software în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser („WorldWide Web„) şi primul server („httpd„), iar până la sfârşitul anului 1990 prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au tot alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia reţelei a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească. “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi„, spunea Tim Berners-Lee. „Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web.”

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseşte webul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    TIM BERNERS-LEE ŞI ALŢII AU ÎNŢELES CĂ PENTRU CA WEB-UL SĂ ÎŞI ATINGĂ ADEVĂRATUL POTENŢIAL, TEHNOLOGIILE CE STAU LA BAZA SA TREBUIE SĂ DEVINĂ STANDARDE GLOBALE, IMPLEMENTATE ÎN ACELAŞI FEL PESTE TOT ÎN LUME. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poată dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a webului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

  • Apartamente noi cu rate egale salariului minim pe economie

    Primul dintre blocuri, totalizând 84 de locuinţe, este finalizat în proporţie de 90% şi urmează a fi scos la vânzare luna aceasta. Prin raportare la chiria unui apartament de două camere într-un bloc nou şi cu un spatiu la fel de generos, situat în aceeaşi zonă, rata unui apartament ajunge la aproximativ jumătate, în situaţia în care este achiziţionat prin credit ipotecar. Astfel, la un avans de 25%, rata pentru un apartament cu două camere este 185 de euro pe lună. În varianta contractării unui credit în lei pentru acelaşi apartament de două camere, cu un avans de 15%, rata este de doar 976 lei.

    Investiţia pentru această primă fază de construcţie este de 4.2 milioane euro, neincluzând preţul terenului, şi este realizată din fonduri proprii ale West Prime Dezvoltare. Apartamentele se predau cumpărătorilor complet finisate, echipate cu obiecte sanitare şi mobilier de baie, dotate cu centrale termice şi cu contorizare individuală (apă, gaz, electricitate). Dezvoltatorul urmează să înceapă în primavară construcţia a încă două blocuri, totalizând circa 170 de apartamente, fiecare cu un regim de înălţime de P+4+2r.

    West Prime Dezvoltare este parte a grupului spaniol Gran Via, care începând cu 2006 a investit aproximativ 120
    milioane euro din fonduri proprii în imobiliare.