BusinessMagazin

Tag: primavara

  • Între timp, în restul lumii. Sau cum a început Războiul Rece 2.0

    Prin natura sa binară, conflictul tacit dintre Statele Unite ale Americii şi URSS oferea posibilitatea clară de aliniere în spatele uneia dintre cele două superputeri. Putem argumenta, desigur, că multe state nu au avut această opţiune; dar cele care nu se aflau sub o dominaţie evidentă puteau alege. Conflictul din ce în ce mai evident din ultimii ani are însă o structură mult mai complexă, cu mult mai mulţi actori în roluri principale şi mai ales în roluri secundare, iar asta nu poate să aducă decât nesiguranţă şi neîncredere. Un astfel de conflict are, de asemenea, şanse mult mai mici pentru o rezolvare paşnică.

    Scopul final al Rusiei, scriau anul trecut cei de la The Telegraph, este să obţină o serie de acorduri care să întoarcă „înţelegerile injuste” negociate după căderea Uniunii Sovietice. Nu este clar cum ar arăta un astfel de acord, dar există lucruri pe care cei din vest le-ar considera, cu siguranţă, inacceptabile; unul dintre aceste lucruri ar fi eliminarea NATO.

    Experţii ruşi citaţi de aceeaşi publicaţie discutau despre pericolul unui conflict deschis, în condiţiile în care relaţiile diplomatice dintre SUA şi Rusia se află în cădere liberă.

    Punctele fierbinţi sunt multe, dar ies în evidenţă zona baltică, unde NATO şi Rusia s-au acuzat reciproc de intensificarea prezenţei militare; estul Ucrainei, acolo unde Rusia continuă atragerea regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk; Siria, unde ruşii îl susţin pe Bashar al-Assad, iar americanii încearcă să îl dea jos.

    Dar acţiunile Moscovei merg mai departe: Putin încearcă să îşi extindă influenţa în Orientul Mijlociu – anul trecut, ruşii au trimis trupe ce reunesc 500 de militari în Egipt, cu intenţia de a întări relaţiile cu preşedintele Abdel Fattah el-Sisi. Iar răspunsul celor din Orient denotă, parcă, un joc de Tit-for-Tat: Qatar şi-a recăpătat recent apetitul pentru investiţii; în ultimele două luni, cea mai bogată ţară din lume a investit în cea mai mare fermă de păsări din Turcia, în gigantul rus Rosneft şi în compania britanică National Grid Plc.

    Din 2005 şi până acum, Qatar – care are o populaţie mai mică decât Bucureştiul – a strâns 335 de miliarde de dolari în bunuri, transformând Autoritatea pentru Investiţii din Qatar (QIA) în cel de-al 14-lea fond suveran de bunăstare al lumii ca mărime. După mai multe tranzacţii care au adus acţiuni în Hollywood, zona rezidenţială a Londrei, case de modă din Italia şi chiar o echipă de fotbal, numărul acţiunilor întreprinse de QIA a scăzut în 2015 şi 2016. Dar preţul petrolului a început din nou să urce, aşa că finanţiştii din Qatar s-au reapucat de afaceri. Investiţia de 11 miliarde de dolari în Rosneft, spre exemplu, întăreşte poziţia celor din Orientul Mijlociu în Rusia. QIA a mai cumpărat, în iulie, 25% din aeroportul Sankt Petersburg.

    O zi deosebit de importantă a fost 19 martie 2014, cea care a urmat anexării regiunii Crimeea de către Rusia. Discursul lui Putin din acea zi semnaliza schimbarea direcţiei în ceea ce priveşte intenţiile preşedintelui rus. „Ne-au minţit de nenumărate ori, au luat decizii în spatele nostru, ne-au pus în faţa faptelor împlinite”, spunea atunci Putin. „Aşa s-a întâmplat cu extinderea NATO către est, la fel şi cu aducerea infrastructurii militare în apropierea graniţelor noastre.” Putin a avertizat că Rusia nu va mai tolera o astfel de presiune.

    Îndreptându-ne către altă parte a lumii, întâlnim un alt actor cu rol semnificativ în acest conflict: China. Dacă la suprafaţă tensiunile par a avea ca punct central Marea Chinei de Sud şi controlul teritoriilor din zonă, un număr de incidente în ultimele 12 luni au adus în discuţie posibilitatea unei confruntări – fie ea doar pe plan economic – între cele mai mari forţe economice ale lumii: China şi Statele Unite ale Americii. Alegerea lui Donald Trump nu ajută prea mult: acesta „atacă” autorităţile de la Beijing cu fiecare ocazie, încercând să inducă (mai mult forţat) superioritatea americanilor în faţa celor din Asia.

    Ca un act de sfidare, Trump a discutat prin telefon cu liderul Taiwanului, Tsai Ing-wen, o manevră care a atras reacţia vehementă a Chinei (autorităţile de la Beijing nu recunosc statul Taiwan, considerând că teritoriul le aparţine). Este prima dată în ultimii 37 de ani când un preşedinte american discută direct cu preşedintele Taiwanului. Iniţial, ministrul chinez de externe, Wang Yi, declarase pentru postul Phoenix TV că incidentul reprezintă un „mic truc al Taiwanului”, exprimând speranţa că situaţia nu va genera modificări în politica externă a Washingtonului. Ulterior, guvernul de la Beijing a intensificat tonul, avertizând că nu va tolera iniţierea unor relaţii formale între Statele Unite şi Taiwan. „China se opune cu fermitate oricărei interacţiuni oficiale ori contactelor militare între Statele Unite şi Taiwan”, a transmis administraţia de la Beijing. An Fengshan, un purtător de cuvânt al guvernului chinez, a ameninţat recent că atitudinea lui Donald Trump ar putea atrage consecinţe mai grave. „Susţinerea principiului Chinei unitare este fundamentul politic al relaţiilor China-SUA, fiind elementul central de pace şi stabilitate în strâmtoarea Taiwan. Dacă acest fundament este afectat, atunci nu se va mai pune problema dezvoltării sănătoase şi stabile a relaţiilor dintre China şi SUA, urmând să existe efecte grave asupra păcii şi stabilităţii în strâmtoarea Taiwan”, a subliniat An Fengshan.

    Va fi 2017 anul în care acest conflict global se stinge? Greu de crezut. Mai cu seamă vom vedea accentuarea tensiunilor dintre NATO şi Rusia, pe de-o parte, şi Beijing şi Washington pe de altă parte. Alţi actori importanţi, precum Germania, Franţa, Turcia sau statele din Orientul Mijlociu, vor juca de asemenea roluri importante.

    Cât despre România, poziţia noastră pare a fi una secundară; nu trebuie însă uitat că din punct de vedere geografic România se află prinsă la mijloc între est şi vest. Similar, din nou, perioadei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

  • Compania care îşi testează produsele în “Iadul alb”: primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade

    Nokian Tyres, cel mai nordic producător de anvelope, îşi testează amănunţit anvelopele de iarnă pe zăpadă, gheaţă şi lapoviţă în centrul de testare denumit White Hell („Iadul Alb”), aflat în apropierea localităţii Ivalo din Laponia. Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic, cu câteva sute de kilometri mai la nord de Rovaniemi, oraşul Crăciunului şi domiciliul oficial al legendarului Moş Crăciun.

    Nokian Tyres a înfiinţat centrul de testare de la Ivalo la jumătatea anilor ’80, mai exact în 1986, iar de atunci acesta a dobândit reputaţia celui mai exigent, vast, complex şi extrem centru de testare a anvelopelor în mediu natural, din întreaga lume. La White Hell, iarna temperaturile scad mult sub zero grade, în timp ce primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade.

    Din luna noiembrie şi până în mai, pistele de testare sunt supraagolemerate. În această perioadă de aproximativ 200 de zile de ger sunt testate peste 20.000 de anvelope şi sunt parcurşi peste 40.000 de kilometri pe pistă. Echipele extrem de experimentate de şoferi profesionişti testează anvelopele zi şi noapte. În cadrul centrului sunt peste 20 de piste întreţinute constant, întinse pe mai mult de 100 de kilometri, incluzând un „culoar de gheaţă” lung de 700 de metri în care sunt posibile testări în condiţii controlate. Întreţinerea pistei este foarte dificilă deoarece condiţiile pistelor înzăpezite şi îngheţate trebuie să fie comparabile, pentru obţinerea unor rezultate concludente. Practic, aceeaşi grosime a zăpezii, aceeaşi duritate a gheţii, cât şi curăţarea pistei în funcţie de necesităţi, trebuie asigurate constant.

    Pentru unele teste este esenţială simularea condiţiilor extreme. De aceea, testele de anvelope de la Ivalo presupun sute de ore de frânare şi accelerare pe circuit, în slalom şi pe pantă, pe suprafaţă înzăpezită şi îngheţată. Datorită acestor testări intense Nokian Tyres este considerat lider mondial în dezvoltarea şi fabricarea de anvelope.

    Piloţii de teste experimentaţi sunt esenţiali pentru această activitate, însă pe lângă testele efectuate de aceştia, se realizează şi teste cu vehicule robot, care garantează repetarea exactă a testelor individuale. Totuşi, acestea au doar un rol de susţinere, deoarece nicio maşină şi niciun dispozitiv nu pot înlocui piloţii adevăraţi şi experienţa acestora. Unei persoane îi sunt necesari câţiva ani buni pentru a deveni un foarte bun pilot de teste profesionist, capabil să furnizeze informaţii valoroase.
    „În testare sunt utilizate tehnologii de ultimă generaţie care continuă să se îmbunătăţească şi să se dezvolte. De exemplu, monitorizarea în timp real a temperaturii şi umidităţii relative ne face munca mai uşoară şi mai rapidă,” declară Petri Peltoniemi, Test Manager, Nokian Tyres.

    În 2017, Nokian Tyres deschide un nou centru tehnologic cu scopuri multiple în Santa Cruz de la Zarza, Spania, atât pentru anvelopele de iarnă, cât şi pentru cele de vară, pentru a stimula dezvoltarea producţiei pe tot parcursul anului. Situat la sud de Madrid, acest centru de dezvoltare modern se va desfăşura pe mai bine de 300 hectare şi va fi înconjurat de o pistă ovală de 5 kilometri.

    În centrul pistei ovale se vor afla piste de cercetare şi testare suplimentare, pentru acvaplanare, frânare şi manevrare pe suprafeţe umede. Aici se vor desfăşura şi majoritatea testelor de omologare, inclusiv testarea nivelului de zgomot al anvelopelor. Nokian Tyres va investi în noua unitate aproximativ 16 milioane de euro.

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de cauciuc finlandeză. Compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Promovează şi facilitează şofatul în siguranţă, în condiţii exigente. Anvelopele inovatoare pentru autoturisme de pasageri, camioane şi maşini grele, sunt comercializate în special în zonele cu zăpadă, împădurite, şi cu condiţii de şofat dificile din cauza anotimpurilor schimbătoare.
    În 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar la finalul anului numărul angajaţilor a fost de 4.400. Acţiunile Nokian Tyres sunt listate la bursa Nasdaq Helsinki. Unităţile de producţie se află în Finlanda şi Rusia. La sediul central din Nokia, Finlanda, are loc dezvoltarea centralizată a produselor, sunt finalizate prototipurile şi sunt efectuate testele. Toate produsele sunt dezvoltate conform obiectivelor de siguranţă durabilă şi de respectare a mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.
     

  • Compania care îşi testează produsele în “Iadul alb”: primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade

    Nokian Tyres, cel mai nordic producător de anvelope, îşi testează amănunţit anvelopele de iarnă pe zăpadă, gheaţă şi lapoviţă în centrul de testare denumit White Hell („Iadul Alb”), aflat în apropierea localităţii Ivalo din Laponia. Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic, cu câteva sute de kilometri mai la nord de Rovaniemi, oraşul Crăciunului şi domiciliul oficial al legendarului Moş Crăciun.

    Nokian Tyres a înfiinţat centrul de testare de la Ivalo la jumătatea anilor ’80, mai exact în 1986, iar de atunci acesta a dobândit reputaţia celui mai exigent, vast, complex şi extrem centru de testare a anvelopelor în mediu natural, din întreaga lume. La White Hell, iarna temperaturile scad mult sub zero grade, în timp ce primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade.

    Din luna noiembrie şi până în mai, pistele de testare sunt supraagolemerate. În această perioadă de aproximativ 200 de zile de ger sunt testate peste 20.000 de anvelope şi sunt parcurşi peste 40.000 de kilometri pe pistă. Echipele extrem de experimentate de şoferi profesionişti testează anvelopele zi şi noapte. În cadrul centrului sunt peste 20 de piste întreţinute constant, întinse pe mai mult de 100 de kilometri, incluzând un „culoar de gheaţă” lung de 700 de metri în care sunt posibile testări în condiţii controlate. Întreţinerea pistei este foarte dificilă deoarece condiţiile pistelor înzăpezite şi îngheţate trebuie să fie comparabile, pentru obţinerea unor rezultate concludente. Practic, aceeaşi grosime a zăpezii, aceeaşi duritate a gheţii, cât şi curăţarea pistei în funcţie de necesităţi, trebuie asigurate constant.

    Pentru unele teste este esenţială simularea condiţiilor extreme. De aceea, testele de anvelope de la Ivalo presupun sute de ore de frânare şi accelerare pe circuit, în slalom şi pe pantă, pe suprafaţă înzăpezită şi îngheţată. Datorită acestor testări intense Nokian Tyres este considerat lider mondial în dezvoltarea şi fabricarea de anvelope.

    Piloţii de teste experimentaţi sunt esenţiali pentru această activitate, însă pe lângă testele efectuate de aceştia, se realizează şi teste cu vehicule robot, care garantează repetarea exactă a testelor individuale. Totuşi, acestea au doar un rol de susţinere, deoarece nicio maşină şi niciun dispozitiv nu pot înlocui piloţii adevăraţi şi experienţa acestora. Unei persoane îi sunt necesari câţiva ani buni pentru a deveni un foarte bun pilot de teste profesionist, capabil să furnizeze informaţii valoroase.
    „În testare sunt utilizate tehnologii de ultimă generaţie care continuă să se îmbunătăţească şi să se dezvolte. De exemplu, monitorizarea în timp real a temperaturii şi umidităţii relative ne face munca mai uşoară şi mai rapidă,” declară Petri Peltoniemi, Test Manager, Nokian Tyres.

    În 2017, Nokian Tyres deschide un nou centru tehnologic cu scopuri multiple în Santa Cruz de la Zarza, Spania, atât pentru anvelopele de iarnă, cât şi pentru cele de vară, pentru a stimula dezvoltarea producţiei pe tot parcursul anului. Situat la sud de Madrid, acest centru de dezvoltare modern se va desfăşura pe mai bine de 300 hectare şi va fi înconjurat de o pistă ovală de 5 kilometri.

    În centrul pistei ovale se vor afla piste de cercetare şi testare suplimentare, pentru acvaplanare, frânare şi manevrare pe suprafeţe umede. Aici se vor desfăşura şi majoritatea testelor de omologare, inclusiv testarea nivelului de zgomot al anvelopelor. Nokian Tyres va investi în noua unitate aproximativ 16 milioane de euro.

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de cauciuc finlandeză. Compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Promovează şi facilitează şofatul în siguranţă, în condiţii exigente. Anvelopele inovatoare pentru autoturisme de pasageri, camioane şi maşini grele, sunt comercializate în special în zonele cu zăpadă, împădurite, şi cu condiţii de şofat dificile din cauza anotimpurilor schimbătoare.
    În 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar la finalul anului numărul angajaţilor a fost de 4.400. Acţiunile Nokian Tyres sunt listate la bursa Nasdaq Helsinki. Unităţile de producţie se află în Finlanda şi Rusia. La sediul central din Nokia, Finlanda, are loc dezvoltarea centralizată a produselor, sunt finalizate prototipurile şi sunt efectuate testele. Toate produsele sunt dezvoltate conform obiectivelor de siguranţă durabilă şi de respectare a mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.
     

  • Primele imagini din buncărul secret al familiei Ceauşescu situat în Palatul Primăverii – GALERIE FOTO,

    Regia Autonomă – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) a decis să deschidă, pentru prima dată, buncărul antiatomic, construit în secret în subsolul Palatului Primăverii din Bucureşti, unde familia Ceauşescu s-ar fi refugiat în caz de bombardament sau atac chimic ori nuclear. Această încăpere se află la aproape 10 metri sub pământ, intrarea fiind mascată de o uşă capitonată.

    Pentru a pătrunde în subteran trebuie descuiată o uşă metalică masivă, închisă ermetic. Cele 17 trepte albe, de marmură, cordonul roşu care ţine loc de balustradă şi pereţii bej, ornamentaţi, creează impresia coborârii spre o sală de ceremonii.

    “Ne aflăm acum la al doilea nivel al subsolului al Palatului Primăverii. Se află undeva la aproximativ 10 metri sub nivelul pământului, într-o laterală a clădirii, din acest motiv încăperea are nişte sisteme de ventilaţie speciale în partea de sus a pereţilor, foarte bine filtrată. Asta cumva se leagă de ideea de paranoia a lui Nicolae Ceauşescu, de otrăvirea prin sistemele de aerisire ale clădirilor pe care le folosea el în timpul regimului comunism. În primul rând ambele intrări spre această sală sunt închise de două uşi metalice foarte groase, strict ca să păstreze integritatea structurii, iar deasupra tavanului se află o cantitate foarte mare de beton până aproape de nivelul solului. Din păcate, însă, nu se ştie dacă are un centru de plumb, alt element special sau termen de izolare special”, explică Tudor Baican, unul dintre ghizii Palatului Primăverii.

    VEZI AICI GALERIA FOTO SI VIDEO

  • Sorin Moisă, raportor pentru Acordul CETA: Majoritatea efectelor Acordului CETA se vor produce din primăvara lui 2017

    În ceea ce priveşte procesul de ratificare, Moisă a spus că acordul ar trebui votat în Parlamentul European cel mai devreme în decembrie, cel mai târziu în februarie 2017

    “Aceasta ar permite intrarea provizorie în vigoare a grosului tratatului în primăvara anului viitor. Ratificarea deplină se va produce însă abia după ce toate parlamentele naţionale vor fi votat acordul. Acest proces va lua câţiva ani. Din punct de vedere economic, însă, majoritatea efectelor tratatului se vor produce din momentul aplicării provizorii, adică primăvara lui 2017. Data exactă a aplicării provizorii va depinde de data votului efectiv în Parlamentul European”, a spus eurodeputatul S&D.

    Întrebat de MEDIAFAX dacă România este “prea mică” ca să simtă efectele majore ale Acordului CETA, Moisă a spus că “dimpotrivă” sunt sectoare importante şi în creştere în economia naţională care pot beneficia de acord, prin eliminarea taxelor vamale canadiene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministerul Transporturilor: În primăvara lui 2017, va fi făcută o restructurare “dureroasă” a TAROM

    Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionuţ Moşteanu, a anunţat, după audierea conducerii TAROM în Comisia de Transporturi din Senat, că în primăvara anului viitor va urma o restructurare a companiei aeriene.

    “În curând va fi semnat contractul pentru consultanţă şi vom avea un raport al unui consultant internaţional undeva în primăvara anului viitor, care va explora mai multe rute de poziţionare a acestei companii şi, în funcţie de decizia care se va lua atunci, se va şti şi structura flotei. Neapărat înainte să băgăm banii românilor într-o flotă nouă, trebuie să restrcuturăm compania, deci următorul pas după raportul consultantului va fi o restructurare a companiei, care chiar dacă va fi dureroasă,va trebui neapărat asumată de următorul Guvern, următorul Parlament”, a declarat Ionuţ Moşteanu, secretar de stat în Ministerul Transporturilor.

    Preşedintele Comisiei de Transporturi din Senat, Danil Butunoi, a declarat, după audierea conducerii TAROM şi a reprezentanţilor Ministerului Transporturilor, că TAROM operează în condiţii de trafic sigure şi că operatorul aerian nu are mai multe incidente sau întârzieri raportate decât alţii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cele mai puternice femei din business: Cristina Filip, Pelifilip

    Cristina Filip este din această primăvară noul managing partner al casei de avocatură PeliFilip, după ce Francisc Peli şi-a încheiat mandatul la conducerea firmei.

    Această schimbare este rezultatul alegerilor la nivelul parteneriatului ce au loc, la fiecare trei ani, cu privire la coordonarea departamentelor, practicilor şi a firmei.

    În ultimul an de studii în cadrul Facultăţii de Drept (absolvită în 1998), a fost primită ca stagiar în cadrul uneia dintre cele mai mari case de avocatură, unde a descoperit profesia de avocat consultant. Primul proiect semnificativ la care a lucrat a fost legat de un plan promovat de Banca Mondială, dar realizat în exclusivitate de avocaţi români: revizuirea legii privatizării şi a normelor metodologice la aceasta, în 1999.

    „Pentru mine a fost un început în forţă al stagiaturii, în totalitate solicitant“, povestea anterior pentru Business Magazin Cristina Filip. În urmă cu opt ani, a fondat împreună cu alţi parteneri firma pe care o conduce acum.

  • Air Trade Centre România devine SIG Air Handling România

    Prezentă de 13 ani pe piaţa din România, compania are 20 de angajaţi, iar în 2015 a avut o cifră de afaceri de 15 milioane de lei. Veniturile au fost aproximativ constante în ultimii cinci ani, după un vârf în anii 2008 – 2009, când ajungeau la circa 22 de milioane de lei.

    Grupul european Air Trade Centre, înfiinţat în 1994 în Olanda, a devenit în 2008 parte din SIG Plc, companie listată la Bursa din Londra şi unul dintre liderii pieţei europene de echipamente specializate pentru construcţii, cu un volum de vânzări de circa 3 miliarde de euro. Până acum, filiala din România şi-a continuat activitatea pe piaţa HVAC sub denumirea Air Trade Centre România.

    SIG Air Handling se află între primele zece companii pe piaţa europeană de specialitate, realizează vânzări de 270 de milioane de euro şi deserveşte circa 50.000 de clienţi, afirmă Lex Hemels, Managing Director, SIG Air Handling International. În prezent, compania are 90 de filiale în zece ţări şi spaţii de depozitare cu o suprafaţă totală de 70.000 de metri pătraţi.

    Pentru a sublinia caracterul european al companiei, Air Trade Centre România a decis să-şi schimbe denumirea începând din aprilie 2016 şi să îşi continue activitatea şi dezvoltarea sub denumirea SIG Air Handling România.

    „În următorii cinci ani, ne propunem să ajungem la afaceri de 40 de milioane de lei, prin creştere organică şi achiziţii”, afirmă Marius Leucuţia, Director General SIG Air Handling România.

    Începand din 2016, compania îşi propune să asigure creşterea prin concentrarea pe cinci direcţii principale: orientare către proiecte mari si mijlocii şi oferirea de soluţii de ventilaţie şi aer condiţionat eficiente; orientarea către instalatorii mici si medii care au nevoie să găsească toate elementele într-un singur loc; dezvoltarea e-commerce; activitate de service pe termen lung şi piese de schimb pentru echipamentele comercializate; specializarea în echipamente de protecţie la incendiu.

    În martie 2016, SIG Air Handling Romania a deschis în Bucureşti primul “one stop shop”, care dispune de un stoc de 10.000 de articole HVAC, afirmă Olimpia Iordan, Director Comercial SIG Air Handling Romania. Acesta permite comanda şi facturarea într-un singur punct, asigură consiliere tehnică iniţială şi prmite optimizarea livrărilor. În perioada următoare, compania intenţionează să deschidă astfel de puncte şi în alte oraşe, dar şi să dezvolte soluţii de comerţ electronic.

    SIG Air Handling distribuie pe piaţa din România grile şi anemostate, dispozitive pentru reglarea debitului de aer, tubulatură de ventilaţie, componente şi accesorii pentru tubulatură, echipamente pentru protecţie la foc şi desfumare, izolaţii pentru tubulatură, filtre, ventilatoare şi recuperatoare de căldură, sisteme de tratare a aerului, sisteme de aer conditionat.

    Air Trade Centre International a fost înfiinţată în 1994 în Olanda, iar filiala din România a devenit operaţională în 1993. Compania are filiale în Belgia, Bulgaria, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Polonia, România, Spania, Ungaria, Arabia Saudită şi Turcia şi dispune de distribuitori în Brazilia şi Irlanda. SIG Plc (Sheffield Insulation Group) este un distribuitor britanic de produse specializate pentru construcţii, înfiinţat în 1957 şi listat la Bursa din Londra din 1989. Cu un volum de vânzări de circa 3 miliarde de euro, compania furnizează pe piaţa europeană produse specializate pentru construcţii şi pieţe conexe. Compania operează în 15 ţări, are aproximativ 700 de filiale şi 10.000 de angajaţi.

     

  • A fost cel mai mare împrumut din istoria României…

    Pentru a face faţă crizei, România a devenit dintr-o dată, în 2009, unul dintre principalii clienţi ai FMI din Uniunea Europeană. FMI a decis să pună la dispoziţia autorităţilor fonduri de 12,95 miliarde de euro, printr-un acord stand-by pe doi ani, iar Comisia Europeană 5 miliarde de euro. De la Banca Mondială România a accesat 1 miliard de euro, în cadrul pachetului de finanţare externă, iar de la BERD încă 1 miliard de euro.

    „De ce are nevoie România de acest acord, de aceşti bani?“ a fost o întrebare repetată aproape obsesiv la începutul crizei. Oficialii români au declarat de mai multe ori că acordul este „preventiv“, o „centură de siguranţă“. Însă o parte din banii de la FMI au ajuns, atipic, şi în buget, devenind soluţia de plată a salariilor şi pensiilor. Prin încheierea acestui acord autorităţile au susţinut că vor asigura relansarea economiei, însă reţeta FMI de reducere a cheltuielilor bugetare a lăsat puţin spaţiu pentru investiţii publice de amploare, persistând încă semne de întrebare în ceea ce priveşte eficienţa programelor cu instituţia. Totuşi, condiţiile impuse de FMI au fost mai puţin dure decât în acordurile precedente.

    Şi, după acest acord istoric, au mai urmat două acorduri stand-by, de această dată preventive, adică fără să mai luăm bani de la FMI.

    După şapte ani, România a reuşit să dea înapoi toţi banii împrumutaţi în 2009 de la FMI şi a mai rămas cu o parte din datoria la Comisia Europeană şi la Banca Mondială, rambursarea făcându-se în tranşe. Iar datoria externă totală (publică şi privată) a scăzut în ianuarie 2016 sub 90 miliarde euro, pentru prima dată după 2009, şi a ajuns sub 60% din PIB. „FMI nu a discutat iniţial cu guvernul creşteri de impozite şi taxe pentru 2009, însă, dacă lucrurile se vor schimba în mod semnificativ, pot fi renegociate anumite conditionalităţi şi targeturi. Autorităţile trebuiau să revizuiască în doi ani sistemul de salarii şi pensii în sectorul public, precum şi procedurile de monitorizare şi control pentru companiile de stat. Va readuce acest pachet financiar încrederea investitorilor străini? Cursul de schimb va fi mai stabil? Vrem să ne asigurăm că economia va fi mai stabilă. Acest pachet nu este atât de mult destinat pieţelor, cât economiei“, spunea, după prima vizită la Bucureşti, în contextul parafării acordului, Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România.

    Însă, chiar şi cu acest acord şi cu banii de la finanţatorii externi, au urmat ani dificili. Au existat şi majorări de taxe şi tăieri de cheltuieli. Pe durata acordului cu FMI parafat în 2009, pe doi ani, economia nu a reuşit să scape din groapa recesiunii, a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi majorarea TVA. Iar companiile de stat au continuat să înregistreze pierderi uriaşe şi să genereze arierate.

    Realitatea economică nu a contenit să ia prin surprindere atât instituţiile financiare internaţionale, cât şi autorităţile române, estimările optimiste privind creşterea economică fiind corectate din mers de mai multe ori pe an. Iar creşterea fragilă a economiei a rămas în top pe lista dezamăgirilor FMI.

    Din împrumutul de la FMI parafat în 2009, de aproximativ 12 miliarde de euro, la buget au ajuns 2 miliarde de euro, cea mai mare parte intrând la rezerva BNR. În schimb sumele primite de la Comisia Europeană, de circa 5 miliarde de euro, au fost direcţionate numai către Finanţe, la fel ca şi banii de la Banca Mondială.

    În consecinţă, cea mai mare parte a împrumutului contractat în 2009 de la FMI a fost rambursată din rezervele valutare ale BNR, nu de la buget, şi nu au existat constrângeri legate de rambursarea împrumutului, având în vedere că rezervele valutare au oscilat în jurul a 30 miliarde euro. Având în vedere incertitudinile care persistau pe pieţele financiare, era cu siguranţă de preferat ca rezervele valutare să rămână la un nivel ridicat.

    Împrumutul record contractat de România de la finanţatorii externi a ajuns la scadenţă în 2012, an în care Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor au început să ramburseze ratele aferente tranşelor primite de la FMI. Până atunci, timp de trei ani, autorităţile au plătit doar dobânzi aferente împrumutului. Dobânda annuală plătită la FMI a fost de 3,5%, calculată la soldul tragerilor efectuate până la data respectivă şi nerambursat, costul fiind comparabil cu cel al resurselor primite de la CE. Banii împrumutaţi de la Comisia Europeană au început să fie restituiţi de Ministerul Finanţelor începând cu anul 2015, prima rată fiind de 1,5 miliarde euro.

    În 2011, România a continuat să facă apel la ancora FMI pentru a-şi asigura credibilitatea pe pieţele externe, însă relansarea economiei a rămas firavă, privatizările au fost tergiversate, termenele stabilite pentru selecţia managerilor privaţi au fost mult decalate, iar reformele structurale au fost întârziate.

    Rezultatul după cei patru ani de acord cu FMI (2009-2011 şi 2011-2013): România a ajuns să fie „macrostabilizată“ (deficitul bugetar şi deficitul de cont curent s-au ajustat, inflaţia a scăzut), dar „letargică“. Au fost doi ani de cădere liberă, în 2009 şi 2010, apoi a venit 2011 cu un avans al PIB de 1,1%, pentru ca în 2012 economia să crească cu doar 0,6%. Economia a revenit pe plus, dar întrebarea care persista era când vor simţi românii „ieşirea din criză“, când cifrele seci şi reci ale economiei din statistici vor fi resimţite de oameni în buzunare, în îmbunătăţirea nivelului de trai. FMI s-a remarcat printr-o anumită flexibilitate în negocierile cu autorităţile române, pe parcursul acordurilor din ultimii ani, susţinând în mod constant acordarea de derogări pentru neîndeplinirea ţintelor.

    În 2013, FMI a avizat încheierea „cu succes“ şi a celui de-al doilea acord stand-by consecutiv, după o prelungire de trei luni cauzată de ratarea unor ţinte şi de întârzierea reformelor, acceptând şi de această derogări.

    Şi a mai urmat un acord cu FMI, al treilea consecutiv, fără succes, întrucât guvernul nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate. Acordul a ajuns într-un punct nevralgic după măsurile de relaxare fiscală anunţate de guvern şi a fost mai mult suspendat, până a expirat la termen.

    Şi cum România a ajuns unul dintre cei mai mari clienţi ai FMI din UE, care continuă în mod atipic să beneficieze şi de asistenţa tehnică şi financiară a Băncii Mondiale şi se află pe podium ca volum al investiţiilor în portofoliul BERD, fiind şi un client important al Băncii Europene de Investiţii, şefii FMI, Băncii Mondiale, BERD şi BEI au ajuns în 2013 în România să-şi verifice unul dintre cei mai mari debitori. Interesul celor patru mari finanţatori multilaterali nu este întâmplător privind prin prisma expunerilor pe care le-au acumulat.

    România a intrat în 2013 pe radarul şefilor marilor instituţii financiare internaţionale, Christine Lagarde, şefa Fondului Monetar Internaţional (FMI), Jim Yong Kim, preşedintele Băncii Mondiale, Sir Suma Chakrabarti, preşedintele Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), şi Werner Hoyer, preşedintele Băncii Europene de Investiţii (BEI), ajungând la Bucureşti.

    După ce a cerut timp de două decenii privatizare, restructurare şi austeritate, în 2013 FMI a ajuns să vorbească despre creştere economică şi consum.

    Consumul, exporturile şi investiţiile sunt cele trei „locomotive“ care ar trebui să alimenteze creşterea economică a României. Şi, un detaliu important: este nevoie de echilibru între cei trei piloni de creştere. De ce? Deoarece dependenţa de o singură „locomotivă“ poate duce la dezechilibre care sunt foarte greu de gestionat. Acestea au fost ingredientele-cheie ale mesajului şefei FMI la Bucureşti, Christine Lagarde, în 2013.

    Ceva inedit? Înainte de izbucnirea crizei economice mondiale actuale, timp de zeci de ani, FMI avea ca mesaj principal austeritatea. Acum, FMI a ajuns să vorbească despre consum şi despre creşterea economică, care, din păcate, se lăsa aşteptată în Europa. În toată istoria relaţiilor României cu FMI programele cereau în primul rând privatizarea şi restructurarea companiilor de stat cu pierderi. Apoi, vorbeau de deficite bugetare şi nu insistau pe creşterea economică. Acum s-a schimbat, oarecum, abordarea.

    România a parafat trei acorduri succesive cu FMI, dintre care ultimele două preventive, pentru că nu a putut să facă faţă şocurilor externe, deşi era stabilizată macro şi pentru că nu a reuşit să finalizeze singură reformele structural. După cel de-al treilea acord consecutiv cu FMI, care a expirat în toamna anului trecut, urmează o pauză, România încercând să stea pe propriile picioare, fără „certificatul de credibilitate“ de la FMI. Rămâne de văzut dacă antecedentele derapajelor economice interne din perioadele în care România nu a fost monitorizată de partenerii externi vor deveni din nou realitate.

  • Palatul Primaverii, fosta resedinta a familiei Ceausescu, ar putea fi vandut cu 18-22 milioane euro – GALERIE FOTO

    Palatul Primaverii din Bucuresti, fosta resedinta a familiei Ceausescu, deschis recent pentru public, valoreaza circa 18-22 milioane de euro, estimeaza specialistii din departamentul evaluari al Regatta Real Estate

    “Am facut aceste estimari mergand in vizita la Palatul Primaverii, impreuna cu colegii de la departamentele evaluari, rezidential si investitii, pentru a stabili o valoare cat mai apropiata de realitate si in plus am incercat sa facem o comparatie cu proprietatile existente pe piata din acest moment. Cartierul Primaverii este cea mai cautata zona din Bucuresti pe segmentul rezidential premium si de lux, iar noi avem in portofoliu cele mai frumoase proprietati din aceasta zona. Din experienta noastra, proprietatile care au conotatii istorice sunt extrem de apreciate de catre cumparatori”, spune Eduard Uzunov, presedintele Regatta Real Estate.

    Palatul Primaverii ar putea fi inchiriat cu circa 40.000-50.000 euro pe luna, estimeaza specialistii Regatta Real Estate, nivelul chiriei tinand cont de zona, amenajarile interioare, suprafata imobilului si nu in ultimul rand de renumele cladirii.

    Palatul din Bulevardul Primaverii numarul 50 a fost construit in anii 1964-1965 pe un teren initial de 14.830 mp dupa un proiect al arhitectului Aron Grimberg-Solari. Arhitectura palatului este completata de ansamblul peisagistic conceput de arhitectul Robert Woll – de altfel si principalul designer de mobilier al resedintei – si de inginerul peisagist Teodosiu.

    Resedinta are o suprafata construita de 3.000 mp si dispune in prezent de un teren de 4.800 mp, dar si de piscina, solar si sauna, cinema, sera cu plante exotice, gradina cu pauni. La acestea se adauga 80 de camere decorate cu tapet de matase, lambriuri de lemn, tablouri semnate de pictori romani celebri, seminee, parchet de lemn masiv, robineti auriti, mozaicuri, marmura, candelabre si oglinzi din sticla de Murano. Timp de 25 ani, palatul a servit drept resedinta familiei Nicolae si Elena Ceausescu, si copiilor acestora, Zoe, Valentin si Nicu. Stilul mobilierului este foarte variat, de la mobilier in stil renascentist, pana la Art Deco, piese clasice britanice si pana la piese in stil baroc si in stil Ludovic al XIV-lea si al XV-lea. Valoarea cladirii este estimata la circa 6-8 milioane de euro, iar cea a terenului la 12-14 milioane de euro, valorile tinand cont de preturile imobilelor si terenurilor in Cartierul Primaverii, care a fost dintotdeauna cea mai cautata zona din Bucuresti pe segmentul rezidential premium si de lux.