BusinessMagazin

Tag: picioare

  • De ce a fost plătit acest tânăr de NASA cu 18.000 de dolari ca să stea în pat 70 de zile

    Drew Iwanicki a găsit o metodă nonconvenţională de a face bani. El a participat la un studiu NASA numit CFT 70, studiu menit să descopere mai multe despre modul cum oasele şi muşchii se deteriorează în spaţiu, scrie site-ul nextshark.com

    Iwanicki a găsit anunţul NASA pe reddit şi a aplicat. “Nu mă aşteptam să mă contacteze. După o săptămână am primit un răspuns de la echipa de cercetare a NASA. Mi-au analizat istoria medicală şi a familiei mele, apoi m-au chemat la Texas pentru examen medical.”, a spus el.

    A trecut un an şi nu a primit răspuns. Nu credea că o să-l selecteze. În august 2014 a fost dat afară de la job şi în aceeaşi lună a primit o scrisoare de la NASA. Îl rugau să se alăture studiului. “Lucrurile s-au potrivit pentru că nu ştiam ce voiam să fac mai departe. M-am gândit că este o oportunitate care apare o singură dată în viaţă şi că o să fac bani şi aş avea timp să mă gândesc la viitorul meu”, a spus Iwanicki.

    A fost greu la început. Nu era obişnuit să stea toată ziua în pat. “Nu am fost niciodată internat la spital, aşa că ideea de a sta toată ziua întins în pat era o chestiune străină pentru mine. Fizic, a fost o experienţă foarte dureroasă. Corpul nu este obişnuit să stea întins atât de mult. Mă durea capul, spatele. Să stai orizontal este dificil.” a povestit el.

    Acesta nu era întins perfect orizontal, ci stătea cu picioarele puţin ridicate. Avea voie să stea pe o parte sau pe burtă. “În primele zile nu făceam nimic decât să mă întorc de pe-o parte pe alta. Să eliberez din presiunea asupra coloanei vertebrale”, a spus el.
    Iwanicki era monitorizat 24 de ore din 24. Dacă avea nevoie la baie sau voia să facă un duş, tot în poziţie orizontală trebuie să le facă. “Era o cameră specială pentru duşuri. Era un pat din plastic pe care eram aşezat apoi mă spălam acolo, capul de duş fiind mobil.” a spus Drew Iwanicki.

    Prietena lui a avut voie să vină o singură zi în vizită şi nu le-a fost permis să stea în acelaşi pat sau să mănânce împreună.
    “Aveam voie să stau 30 de minute pe zi, ridicat în coate şi aveam voie să-mi întind mâinile deasupra capului. Dar cam atât. Erau foarte stricţi în privinţa regulilor”, a povestit el.

    Mâncarea era bine proporţionată, fiecare calorie calculată. “Trebuia să mănânc tot din farfurie, nu aveam voie să las nimic. Chiar dacă aveam prea mult sos, ketchup sau sirop de arţar. Chiar dacă terminasem toast-ul a trebuit să mănânc şi restul de sirop de arţar.” a spus el.

    La final, Drew Iwanicki a primit 17.800 de dolari pentru 108 zile (aici intra şi perioada de dinaintea testului propriu zis şi perioada de după). Sumă care nu a fost scutită de taxe. El fiind nevoit să plătească statului 5.000 de dolari.

    Pe 2 decembrie 2014 a mers pentru prima dată după 70 de zile. Acesta a povestit experienţa sa publicaţiei Vice. “Îmi simţeam picioarele foarte grele. Eram transpirat. Simţeam că leşin. Privirea s-a întunecat şi staff-ul m-a pus imediat pe pat”.

     


     

  • Menajeria din picioare

    În sezonul de toamnă/iarnă 2015 se poartă încălţările pufoase, după cum o arată colecţiile caselor de modă, atât de pufoase încât seamănă mai degrabă  cu nişte mici animăluţe decât cu nişte încălţări obişnuite.

    Gucci a lansat nişte papuci care aduc a porcuşori de Guineea şi care trebuie, probabil, pieptănaţi pentru a le păstra aspectul. 

    Maison Margiela şi-a încălţat manechinele cu nişte pantofi cu tocuri îmbrăcaţi complet în blăniţă colorată, iar Miu, Miu, Sophia Webster sau Jimmy Choo şi-au decorat articole din gama de încălţăminte cu ciucuri miţoşi.

  • Fără slujbă şi plină de datorii, această tânără era aproape de colaps. A făcut însă o descoperire care i-a schimbat radical viaţa

    Redd Horrocks, o tânără din SUA, a ajuns să câştige chiar şi 11.000 de dolari pe lună, oferind un serviciu inedit. Fata a renunţat la jobul pe care îl avea, pentru a putea, în schimb, să se ocupe de noua “pasiune”. Acum lucrează doar 30 de ore pe săptămână şi îşi stabileşte singură programul.

    O tânără din SUA a reuşit să-şi pună pe picioare o afacere inedită, după ce a accesat un site. Acolo a observat că talentul ei ar putea fi valorificat, aşa că a decis să încerce.

    Descoperirea care i-a schimbat radical viaţa acestei tinere

     

  • Munceşte doar 5 ore pe zi şi câştigă 240.000 de dolari pe an. Pentru a-şi pune în practică ideea, a avut nevoie de doar 1.000 de dolari

    Pentru a avea succes în afaceri nu este nevoie să ai neapărat o idee originală. Uneori, este suficient doar să adaugi o notă de originalitate şi apoi să valorifici toate cunoştinţele pe care le-ai dobândit în ceea ce priveşte punerea pe picioare a unui business. O demonstrează Andreea Ayers care a reuşit să transforme o investiţie de 1.000 de dolari într-un business care astăzi generează un profit de aproape un sfert de milion de dolari anual. 

    Cum să munceşti doar 5 ore pe zi şi să câştigi un sfert de milion de dolari pe an

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • Un angajat Apple descrie infernul prin care a trecut cât timp a lucrat în companie

    Ben Farrell a lucrat timp de doi ani pentru Apple, fiind responsabil de îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii companiei care deţin centre de suport, şi a demisionat la începutul lunii aprilie din motive legate de condiţiile de muncă.

    În primul rând, Farrell a descoperit o cultură organizaţională nu doar solicitantă, dar şi meschină, câtă vreme este centrată pe a-i face pe ceilalţi să greşească pentru a-ţi asigura propriul succes. 

    “16 ore muncite zilnic şi încărcate cu şedinţe peste şedinţe urmate de alte şedinţe. Deşi astfel de întâlniri sunt frecvent întâlnite în multinaţionale, cele de la Apple sunt însoţite de o agendă toxică, menită să îi prindă pe angajaţi pe picior greşit şi să îi ironizeze pe cei mai puţin respectaţi. Spiritul de echipă nu există, iar clienţii îşi permit atacuri la persoană, dar şi să traseze sarcinile angajaţilor în funcţie de starea lor de spirit. Ore peste ore sunt pierdute în sedinţe de pregătire pentru alte şedinţe care pregătesc alte şedinţe, până în momentul în care se concluzionează că s-a muncit de fapt prea puţin. Iar asta nu este sănătos”, scrie Farrell, într-o postare pe blogul personal.

    Angajatul vorbeşte şi despre felul în care unii manageri se identifică în totalitate cu interesele acţionarilor şi chiar se mândresc cu deciziile de concediere luate în trecut şi cu tehnicile folosite pentru ca partenerilor de business să li se diminueaze profiturile.

    “Ieşirile cu colegii se învârt în jurul aceloraşi poveşti iar şi iar pe măsură ce managerii povestesc la nesfârşit despre măsurile strategice de a reduce personalul şi de a închide fabrici. Au o sclipire în privire când descriu metodele prin care diverşi parteneri de afaceri au fost lăsaţi cu profituri aproape de zero pentru a spori profitabilitatea Apple”, mai scrie fostul angajat Apple.

    Farrell remarcă şi diferenţele dintre crezul lui Steve Jobs, cofondatorul companiei, legat de echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, exprimat în anul 2005, şi realitatea din prezent de la Apple.

    “Problemele de sănătate, urgenţele familiale şi chiar nunţile nu sunt respectate la Apple. Când am început să lucrez la ei, soţia mea însărcinată a căzut pe scări şi a avut nevoie de spitalizare, aşa că nu am mai putut participa la o delegaţie. Compania a notat evenimentul drept o problemă de performanţă şi mi s-a reproşat într-o întâlnire faţă în faţă cu un manager din companie că am comis o mare greşeală”, arată Farrell.

    “Managementul era inconsecvent şi capricios. Primeam adeseori mesaje agresive la orice oră, chiar şi în afara programului, atât pe chat-ul intern cât şi la telefon, chiar şi pentru o întârziere de un minut la o întâlnire”.

    Citiţi pe blogul personal dezvăluirile angajatului.

    Apple a înregistrat un profit record, de 18 miliarde de dolari, în primul trimestru al anului fiscal 2015, în urcare cu 38% faţă de aceeaşi perioadă din 2013, datorită vânzărilor noilor modele de iPhone-uri lansate în luna septembrie a anului trecut. În luna noiembrie, pe fondul entuziasmului investitorilor legat de noile produse lansate de Apple, valoarea de piaţă a companiei a depăşit 700 de miliarde de dolari.

  • Un angajat Apple descrie infernul prin care a trecut cât timp a lucrat în companie

    Ben Farrell a lucrat timp de doi ani pentru Apple, fiind responsabil de îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii companiei care deţin centre de suport, şi a demisionat la începutul lunii aprilie din motive legate de condiţiile de muncă.

    În primul rând, Farrell a descoperit o cultură organizaţională nu doar solicitantă, dar şi meschină, câtă vreme este centrată pe a-i face pe ceilalţi să greşească pentru a-ţi asigura propriul succes. 

    “16 ore muncite zilnic şi încărcate cu şedinţe peste şedinţe urmate de alte şedinţe. Deşi astfel de întâlniri sunt frecvent întâlnite în multinaţionale, cele de la Apple sunt însoţite de o agendă toxică, menită să îi prindă pe angajaţi pe picior greşit şi să îi ironizeze pe cei mai puţin respectaţi. Spiritul de echipă nu există, iar clienţii îşi permit atacuri la persoană, dar şi să traseze sarcinile angajaţilor în funcţie de starea lor de spirit. Ore peste ore sunt pierdute în sedinţe de pregătire pentru alte şedinţe care pregătesc alte şedinţe, până în momentul în care se concluzionează că s-a muncit de fapt prea puţin. Iar asta nu este sănătos”, scrie Farrell, într-o postare pe blogul personal.

    Angajatul vorbeşte şi despre felul în care unii manageri se identifică în totalitate cu interesele acţionarilor şi chiar se mândresc cu deciziile de concediere luate în trecut şi cu tehnicile folosite pentru ca partenerilor de business să li se diminueaze profiturile.

    “Ieşirile cu colegii se învârt în jurul aceloraşi poveşti iar şi iar pe măsură ce managerii povestesc la nesfârşit despre măsurile strategice de a reduce personalul şi de a închide fabrici. Au o sclipire în privire când descriu metodele prin care diverşi parteneri de afaceri au fost lăsaţi cu profituri aproape de zero pentru a spori profitabilitatea Apple”, mai scrie fostul angajat Apple.

    Farrell remarcă şi diferenţele dintre crezul lui Steve Jobs, cofondatorul companiei, legat de echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, exprimat în anul 2005, şi realitatea din prezent de la Apple.

    “Problemele de sănătate, urgenţele familiale şi chiar nunţile nu sunt respectate la Apple. Când am început să lucrez la ei, soţia mea însărcinată a căzut pe scări şi a avut nevoie de spitalizare, aşa că nu am mai putut participa la o delegaţie. Compania a notat evenimentul drept o problemă de performanţă şi mi s-a reproşat într-o întâlnire faţă în faţă cu un manager din companie că am comis o mare greşeală”, arată Farrell.

    “Managementul era inconsecvent şi capricios. Primeam adeseori mesaje agresive la orice oră, chiar şi în afara programului, atât pe chat-ul intern cât şi la telefon, chiar şi pentru o întârziere de un minut la o întâlnire”.

    Citiţi pe blogul personal dezvăluirile angajatului.

    Apple a înregistrat un profit record, de 18 miliarde de dolari, în primul trimestru al anului fiscal 2015, în urcare cu 38% faţă de aceeaşi perioadă din 2013, datorită vânzărilor noilor modele de iPhone-uri lansate în luna septembrie a anului trecut. În luna noiembrie, pe fondul entuziasmului investitorilor legat de noile produse lansate de Apple, valoarea de piaţă a companiei a depăşit 700 de miliarde de dolari.

  • Cântăreaţa Taylor Swift şi-a asigurat picioarele pentru 40 milioane de dolari – VIDEO

    Această sumă pare excesiv de mare, însă show-urile artistei americane debordează de energie, iar managerii cântăreţei au dorit să se asigure împotriva unor posibile accidentări ale cântăreţei care ar putea să îi pericliteze cariera, înainte de debutul acestui turneu mondial, informează contactmusic.com.

    “Pare un fapt absurd, dar dacă picioarele ei păţesc ceva, atunci Taylor Swift nu va mai putea să îşi ducă la capăt spectacolele”, a declarat o sursă pentru tabloidul The National Enquirer. “Cariera ei, care acum valorează 200 milioane de dolari, ar fi în mare bucluc”, a adăugat aceeaşi sursă.

    Cu toate acestea, Taylor Swift s-a declarat “ruşinată” atunci când a aflat cât valorează picioarele sale. “Însă suma de 40 milioane de dolari a şocat-o. E chiar ruşinată de acest lucru”, a mai spus aceeaşi sursă.

    Turneul mondial al vedetei americane, “1989 World Tour”, va debuta pe 20 mai cu un show în statul american Louisiana. Apoi, Taylor Swift va susţine concerte în multe ţări de pe patru continente – America de Nord, Europa, Australia şi Asia.

    Taylor Swift a reuşit să câştige admiraţia adolescenţilor şi a tinerilor cu un mix de piese de dragoste emoţionante, precum “We Are Never Ever Getting Back Together” şi “I Knew You Were Trouble”. Taylor Swift, în vârstă de 25 de ani, care a devenit cunoscută în 2006, şi-a lansat pe 27 octombrie cel de-al cincilea album, intitulat “1989”.

    Fiecare dintre albumele de studio ale cântăreţei s-a vândut în peste 4 milioane de exemplare în Statele Unite ale Americii.

    Potrivit revistei Billboard, Taylor Swift este artistul cu cele mai mari vânzări pe platformele digitale din toate timpurile. De asemenea, recent, cântăreaţa Taylor Swift a fost desemnată, pentru a doua oară, Femeia Anului de revista Billboard, devenind astfel singura artistă care a câştigat de mai multe ori această distincţie.

    Cântăreaţa country pop Taylor Swift a obţinut deja şapte premii Grammy, 16 American Music Awards şi 20 Billboard Music Awards.

     

  • Reportaj: Cărţi de bucate 
şi de suflet. O istorie de sute de ani a unei tradiţii care defineşte fiecare popor

    ADRIANA SOHOLODEANU este călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro

    Autorii celor 200 de reţete s-au semnat cu iniţiale – K.N. şi M. K. – însă s-a descoperit repede că în spatele lor se ascundeau nimeni alţii decât Costache Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu, personalităţi de marcă ale literaturii, istoriei şi vieţii politice autohtone. Motivele pentru care au preferat anonimatul pot avea de-a face sau nu cu disocierea de un domeniu considerat în epocă feminin; cert este că această culegere de reţete era parte integrantă din proiectul lor de a aduce progres în ţară sau, după cuvintele lui Kogăl-niceanu,  „o carte care, răsturnând toate puterile aşezate, călcând în picioare toate pravilele primite de adunare şi de obiceiul pămân-tului, are să facă o revoluţie straşnică în toată Moldova întru chipul de a face frigănele şi găluşte“. Profeţind că această carte le va aduce „numele de introducători ai artei culinare în Moldova“, autorii transcriu reţetele frugal ca informaţie exactă, dar savuros ca limbaj.

    „Ie doi, trei hulubi, îi grijăşti şi-i aşază bine şi frumos puindu-le sare; şi aşază în fundul tingirii câteva frunze de slănină şi ceapă tăiată în frunze şi morcovi asemine şi pune hulubii deasupra şi lasă de şed înăduşiţi pân’ se ruminesc“ (editura Vremea, Bucuresti 2007).

    170 de ani mai târziu, peste ocean, Nathan Myhrvold, fost chief technology officer al Microsoft, îşi publică pe cheltuiala lui o carte de bucate: 2.438 de pagini format 30×40 cm, în cinci volume care cântăresc împreună circa 20 kilograme, un coffee-table book ex-celent şi o lectură fascinantă, căci, dacă la cărţile bune finalul vine mereu prea devreme, „Modernist Cuisine“ reuşeşte lejer să te ţină ocupat o vreme bună.

    Şi dacă o carte de bucate clasică nu promite să te ţină cu sufletul la gură, Modernist Cuisine reuşeşte şi asta prin referinţe literare, fapte atestate istoric, poveşti, trimiteri la fizică sau chimie şi fotografii ale unor preparate în secţiune. De fapt, până ajungi să citeşti o reţetă treci prin patru volume de istorie & fundamente de igienă, microbiologie, fizică, tehnici şi echipamente, animale şi plante, ingre-diente şi preparare.

    În carte, Myhrvold, considerat singurul om care a studiat atât cu Stephen Hawking, cât şi cu chefs francezi, îşi foloseşte cunoştin-ţele pentru a explica procesele fizice şi chimice care au loc în timpul preparării unei omlete sau a banalului popcorn – el spune, de exemplu, că floricelele de porumb ilustrează foarte bine un aspect cheie al fizicii şi arată cu imagini luate de o cameră foto de mare viteză ce se întâmplă cu apa când fierbe până la abur: îşi măreşte corpul de 1.600 de ori. Şi aceasta se întâmplă într-un bob de porumb care se expandează.

    Lucrarea este astfel singura carte de bucate care cuprinde ecuaţii diferenţiale sau biografia lui James Watt, inventatorul motorului cu aburi, dar şi cel care a dat numele wattului (ca unitate de măsură descoperită în timpul căutării, motivul pentru care o distilerie sco-ţiană ardea o cantitate mare de turbă pentru distilarea whiskey-ului).
    Limbajul este desigur elevat, ştiinţific pe alocuri şi căutările pe internet pentru reamintirea fizicii din gimnaziu ajută. O reţetă de porc la cuptor are 15 elemente, durează 49 de ore şi implică echipament sous-vide, oală cu presiune, sifon, freeze dryer (deshidratare prin îngheţare) şi nitrogen lichid. Este o carte care se adresează bucătarilor profesionişti, desigur; varianta pentru amatori, numită „Modernist Cuisine at Home“, are doar puţin peste 400 de pagini şi reţete relativ simplificate.

    La polul opus, cea mai veche carte de bucate cunoscută în lume este „De re coquinaria“. A fost scrisă în secolul I, în timpul dom-niei împăratului Tiberius, de către Marcus Gavius Apicius şi cuprinde reţete culinare şi sfaturi practice în bucătarie.

    De atunci s-au tot scris cărţi de bucate, iar în primii 1.800 de ani au fost opere semnate de bărbaţi. În tot timpul acesta şi în următoarele sute de ani după, mâncarea marii majorităţi a fost făcută de femei, acasă, fără echipamente sofisticate, după reţete transmise oral sau „furate“, din ce era disponibil, conservator, creativ asumat sau forţat de împrejurări.

    Mâncarea făcută de mame şi bunici este cea care a construit familii, a adunat în jurul mesei, a definit relaţii şi epoci, a alinat şi a alintat. Este cea care operează regresii în timpuri personale fericite şi cea care aduce Crăciunul în casă. Este un semn identitar puternic, căci bucătăria mamei coace povestea fiecăruia.

    Ultimele zeci de ani au adus sute şi mii de cărţi de bucate scrise de femei. Cu toate acestea, mâncarea se face încă după ochi. În bucătăria de acasă se operează cu un instrumentar simplu şi un vocabular aproximativ – se pune o mână de…, se ia puţin…, se frământă până obţii o cocă potrivit de tare, presari cât iei între degete, se coace la foc potrivit şi alte instrucţiuni cantitative similar de vagi. Procesele fizico-chimice sunt stăpânite inconştient, rezultat al anilor de experimente în bucătărie, iar provenienţa unui fel de mâncare este mai puţin importantă ca destinatarul acestuia. Nu secţionează nimeni o musaca decât pentru a o porţiona şi nici nu aşteaptă cinci ore lângă cuptor, cu excepţia cozonacilor.

    În reţetarul mamelor şi bunicilor noastre, un singur ingredient este bătut în cuie: dragostea. Pentru noi, carne din carnea lor şi bu-căţică ruptă din sufletul lor, nu un cititor în căutarea reţetei perfecte sau un client de restaurant. De la tortul cu mere care bucură masa de duminică în copilărie la supa la borcan din studenţie, la mesele încărcate de sărbători şi pacheţele de care nu mai ai nevoie sau poftă, mâncarea de acasă povesteşte ceea ce mama nu a avut când sau cum să îţi spună, răspunde veşnicei întrebări „ai mâncat?“ şi spune ceea ce noi, ca adulţi ocupaţi, nu avem timp să ascultăm. Este ceva ce nicio carte de bucate, nouă sau veche, nu va spune vreodată, cu excepţia caietului vechi de reţete moştenit de la bunica.