Tag: personalitate

  • STUDIU: Rasa de câini preferată ţine de personalitatea umană

    Acest studiu a fost realizat în Marea Britanie de compania Frontline Spot On, care produce tratamente veterinare împotriva puricilor şi căpuşelor, potrivit dailymail.co.uk.

    “Pentru mulţi dintre proprietarii de câini, animalul lor este mai mult decât un simplu companion, este un membru al familiei. Este interesant de observat cum preferinţa pentru o anumită rasă canină poate ajuta la definirea clară a tipului de personalitate” a declarat Christine Male, manager în cadrul companiei Frontline Spot On.

    Potrivit studiului, persoanele care se definesc ca fiind mai mereu fericite, care au o atitudine pozitivă şi care râd mult preferă câinii din rasa Yorkshire Terrier.

    Bogătaşii preferă câinii din rasa bulldog olandez sau pug, în timp ce persoanele care oferă foarte mult din timpul lor altora preferă micii câini din rasa Chihuahua.

    Dalmaţienii, o rasă celebră în cinematografie graţie filmelor din seria “101 dalmaţieni”, sunt preferaţi de persoanele generoase din punct de vedere financiar.

    Câinii din rasa Golden Retriever au cei mai inteligenţi stăpâni, potrivit aceluiaşi studiu care a descoperit şi faptul că fanii muzicii rock preferă animalele din rasa Bulldog francez, stăpânii acestora fiind convinşi că animalele lor ştiu ce gândesc.

    Persoanele care se află mai mereu într-o relaţie, dar nu sunt niciodată mulţumiţi şi vor să o încheie preferă câinii din rasa bulldog, în timp ce cuplurile căsătorite care au şansa unei căsnicii lungi şi fericite vor alege ca animal de companie un câine din rasa bulldog olandez sau pug.

    Oamenii singuratici au de cele mai multe ori un labrador, în timp ce proprietarii de maşini sport vor alege, de cele mai multe ori, dacă vor un câine, un dalmaţian.

  • Opinie Mihaela Gînju, partener ERUDIO: Liderul autentic. Om sau personaj?

    MIHAELA GÎNJU este partener şi director executiv al ERUDIO


    Am urmărit şi eu dezbaterile din literatura de specialitate despre modele de lideri ideali. Au fost la modă liderul charismatic, apoi liderul vizionar, cel empatic, iar apoi, la mare preţ – mai mult în dezbateri – liderul umil.

    Eu cred în autenticitate. Iar pentru mine un om autentic are, întâi de toate, principii şi credinţe puternice rezultate din experienţe de viaţă pe care le-a integrat în sufletul său. În cadrul unui curs de scriere creativă, profesoara noastră ne-a învăţat ca, înainte de orice exerciţii dedicate scrisului, să ne luăm un timp şi să ne scriem, fiecare, lista lui de valori. Iar când am reuşit (după un proces de reflecţie destul de îndelungat) să aleg trei valori care mă definesc, am înţeles câteva lucruri esenţiale.

    Unul este că lista de valori individuale este una destul de lungă. Mulţi dintre noi vom scrie pe ea – corectitudine, libertate, onestitate, umor, bunătate, echilibru, loialitate, familie, dragoste şi aşa mai departe. Însă, dacă vom reflecta asupra nucleului dur care ne defineşte, vom vedea că nu toate valorile au acelaşi rang de importanţă şi că ne vom face alegerile de viaţă, mai degrabă, prin cheia primelor trei (să spunem) valori care ne definesc.

    Cel mai de preţ lucru pe care l-am învăţat din acest exerciţiu este că numai fiind conştient de valorile tale îţi poţi înţelege alegerile şi le poţi accepta cu linişte. Fără acest exerciţiu al inventarului de valori care te definesc, fără o axă centrală, ne putem roti la nesfârşit în jurul unei probleme fără să-i găsim o rezolvare care să ne mulţumească. Acelaşi lucru este valabil şi în relaţia cu celălalt. Dacă înţelegi că fiecare dintre noi este condus – în mod explicit sau nu – de o sumă de valori care îi dau sens şi coerenţă în viaţă, vei şti cum să te aşezi în relaţia cu el astfel încât întâlnirea să fie posibilă.

    Revenind la autenticitate, după sistemul de valori cu care ne definim, cred că urmează o evaluare justă a personalităţii noastre. Există oameni pentru care motorul energetic personal are valoarea unui Big Bang, în timp ce pentru alţii aceeaşi forţă se înscrie într-un punct. Suntem introvertiţi sau extrovertiţi, cu umor sau filosofi, veseli sau liniştiţi. Tipul de personalitate nu este ceva dezirabil, este ceva ce îţi este propriu.

    Personalitatea nu e o piedică. Poţi corecta derapaje sau asperităţi şi chiar este indicat să o faci câtă vreme ţine de evoluţia personală spre omul bun sau înţelept care ne dorim să fim. Dar a-ţi dori să te transformi în mieluşel când eşti de o energie debordantă, sau contrariul, te va pune în dificultate mai devreme sau mai târziu, pentru că adevărata natură se va revărsa când nici nu te aştepţi. Şi la fel de bulversaţi se vor simţi şi oamenii din preajma ta.

    Autenticitatea mai înseamnă şi descoperirea stilului personal, care îşi trage seva din cultura în care am crescut, sistemul de valori şi personalitatea fiecăruia. El este şi interfaţa noastră cu lumea exterioară, prima poartă de intrare în contact cu ceilalţi. Coerenţa dintre omul dinlăuntrul nostru şi expresia lui în lume este şi ea o cheie a autenticităţii.

    În 2005 lansam programul Erisma în faţa unui public de mai bine de 200 de oameni din mediul de afaceri. Emoţiile erau strivitoare pentru mine. O dată pentru că era startul meu pe drumul antreprenoriatului şi a doua pentru că fusesem desemnată să vorbesc despre concept în faţa unui public atât de însemnat. Mi-am scris discursul şi l-am trimis către un prieten, profesor de limba română, cu rugămintea de a-mi da o opinie pe text.

    Răspunsul a venit imediat. „Textul e bun, are structură şi coerenţă dar, dacă vrei, îţi pot face câteva observaţii stilistice.“ Am acceptat cu bucurie. Am primit textul cu mici menţiuni şi două-trei refrazări care m-au încântat. A venit şi momentul de graţie. Am înaintat către microfon şi am citit discursul. Dar ori de câte ori ajungeam în punctele în care prietenul meu schimbase ceva în text, mă bâlbâiam şi aproape că nu puteam să rostesc pasajele până la capăt. Am resimţit momentul ca pe o catastrofă. Aşa am învăţat că orice aş spune sau aş scrie trebuie să se întâmple cu cuvintele mele, simple sau neîndemânatice, poate, pe alocuri, dar ale mele.

    Vă spuneam că eu cred în autenticitate. În acest articol am încercat să definesc ce înţeleg prin acest concept. Şi ca să sumarizez, pentru mine un om autentic este acela care meditează asupra poveştilor de viaţă care l-au format şi de unde îşi extrage un sistem de valori care îl defineşte. Care îşi înţelege şi acceptă personalitatea şi care se manifestă în stilul care îi este propriu. Iar un lider autentic este, întâi de toate, un om autentic.

    Închid cercul articolului meu pe tema liderului autentic spunându-vă că eu nu cred că va găsi cineva reţeta „Liderului ideal“. De ce? Pentru că liderii sunt oameni remarcabili. Şi sunt remarcabili tocmai prin unicitatea, autenticitatea lor.

    Sunt oameni şi nu personaje!

  • Godmother, agenţia tânărului care deţine compania în care a fost un simplu angajat, trece printr-un proces de rebranding

    Piaţa de advertising a scăzut, în ultimii cinci ani, de la 540 milioane de euro la 300 milioane de euro. În aceste condiţii, compania Godmotther a raportat din 2009 până în prezent o creştere a cifrei de afaceri a companiei de la 900.000 de euro la 2,2 milioane, în vreme ce numărul de angajaţi a crescut de la şase la 30.

    Godmother este o agenţie full service, cu acţionariat românesc, prezentă pe piaţa de comunicare din România din 1997 . În portofoliul agenţiei se regăsesc clienţi precum : Google România, Promenada, Agricover, Lukoil, Libra Internet Bank, Forever Living Products, Cosmopolis,  DoppelHertz sau Profi.

    Citiţi povestea milionarului din satul lui Ilie Moromete în Business Magazin.

  • Funeralii impozante şi controversate pentru Margaret Thatcher

     Regina Elizabeth a II-a a luat loc în primul rând, între cei 2.300 de invitaţi, în impozantul edificiu religios, pe jumătate în stil clasic, pe jumătate în stil baroc.

    “Funeraliile ceremoniale”, cu onoruri militare, relevă importanţa politică a fostului premier britanic, în perioada 1979-1990, deşi acestea se află cu o treaptă mai jos decât funeraliile naţionale organizate pentru ducele de Wellington, amiralul Nelson sau Churchill, cel care a contribuit la înfrângerea nazismului, plâns de întreaga naţiune în 1965.

    Înhumarea lui Churchill este ultima la care a asistat regina, cu titlu excepţional.

    Întregul Guvern şi premierul David Cameron, toţi foştii premieri britanici, inclusiv laburistul Tony Blair, care revendică în parte moştenirea baroanei, au luat loc în naos.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Spune-mi ce bei ca să-ţi spun cine eşti! Ce spune băutura aleasă de un bărbat despre personalitatea acestuia

    Whisky cu cola

    Experta în mixologie Dara Mahler, din Manhattan, New York, numeşte această combinaţie “o băutură de weekend pentru bărbaţii la costum”. Un tip care bea whisky cu suc pare că poate să bea opt ore în continuu, timp în care poate încheia şi afaceri, fără a se poticni vreun pic. Poate fi excesiv de macho, dar este direct şi nu îi place să piardă timpul cu jocuri inutile, potrivit glo.msn.com

    Citit imai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce-i trebuie unui lider ca să schimbe lumea

    O autoritate carismatică se referă la capacitatea anumitor oameni de a conduce grupuri folosindu-se de aspecte emoţionale. Există forme pure de carismă, în personaje precum Mahatma Gandhi, Nelson Mandela, Winston Churchill sau Maica Tereza, dar nu putem ignora nici versiunea negativă a carismaticilor, reprezentată de personalităţi precum Hitler, Stalin sau Ceauşescu.

    Din păcate, noţiunea de bine şi cea de carisma nu coincid întotdeauna. În ciuda extraordinarului impact pe care îl exercită, exponenţii supremi ai carismei răman totuşi fiinţe umane ca oricare altele, spune Andrew Leigh. Oricat de impresionante şi de enigmatice par efectele prezenţei lor, acestea nu sunt nici magice, nici supranaturale.

    Andrew Leigh, “Charisma”, Editura Trei, Bucureşti, 2011

  • Anchetatorii norvegieni, derutati de personalitatea “malefica” a lui Anders Behring Breivik

    Este o persoana “absolut malefica (…), foarte calculata,
    foarte rece si foarte inteligenta”, a declarat Janne Kristiansen,
    directoarea Serviciului de Securitate al Politiei (PST). “El a
    pregatit asta de mult timp”, a subliniat Kristiansen. “Cred ca
    probabil nu are complici, prin urmare, are controlul total (…).
    El are controlul situatiei pentru ca el singur ne poate spune ce sa
    facem si ca nu avem sursa”, a adaugat ea. Politia norvegiana
    incearca in continuare sa afle daca au existat unul sau mai multi
    complici si alte bombe. Aceasta este “prioritatea” la ora actuala,
    a precizat Kristiansen.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Steve Jobs: geniu sau tiran?

    Ca in multe alte companii care au sediul in Silicon Valley, si
    in cadrul Apple, locurile de parcare sunt aceleasi pentru sefi si
    angajati, nu se fac diferente. Spre exemplu, chiar daca esti
    vice-presedinte si conduci un Porsche, dar ajungi la birou dupa ora
    zece dimineata, trebuie sa fii pregatit sa colinzi toata parcarea
    pentru a gasi un loc.

    In acea parcare insa, se afla un Mercedes care nu are nevoie sa
    caute prea mult, si ii apartine lui Steve Jobs, co-fondatorul si
    CEO-ul Apple. Si daca nu gaseste rapid un loc pentru a-si parca
    masina atunci cand este grabit acesta merge in fata sediului
    companiei si parcheza in locurile pentru handicapati, cateodata
    ocupand chiar doua locuri, scrie
    Wired
    . Acest lucru a devenit cunoscut in cadrul companiei si de
    multe ori angajtii ii pun biletele pe parbriz pe care scrie
    “parcheaza in alta parte”. In plus, acestia au transformat simbolul
    mic al scaunului cu rotile care se gaseste pe indicatorul din fata
    locului de parcare intr-un Mercedes. Atitudinea inventiva a lui
    Steve Jobs in a gasi un loc de parcare este asemanatoare cu cea din
    business: pentru el regulile de baza nu se aplica.

    In momentul in care acesta a preluat conducerea Apple, in 1997,
    compania abia se mai tinea pe picioare, in prezent insa, are un
    capital de 105 miliarde de dolari, plasandu-se in fata Dell si in
    spatele Intel, potrivit
    Wired
    . iPod-ul conduce 70% din piata de mp3 playere si din
    magazinul de muzica Apple au fost descarcate pana acum peste patru
    miliarde de cantece, in timp ce iPhone-ul revolutioneaza intreaga
    industrie Wireless.

    Este greu de vazut cum aceste lucruri s-ar fi intamplat daca
    Apple s-ar fi conformat cu filozofiile standard de la Silicon
    Valley, spun analistii de pe piata, care considera ca Apple creaza
    produsele dupa niste tipare vechi: incuie usile si nu mai spune
    nimic pana produsul este perfect si gata pentru a putea fi lansat.
    “Si toate acestea se datoreaza lui Steve Jobs care este un manager
    foarte atent, din toate punctele de vedere” a spus Cordell
    Ratzlaff, managerul care creaza interfata OS X in cadrul Apple. “Nu
    scapa niciun produs fara sa fie analizat cu minutiozitate de catre
    acesta, verifica tot, pana la nivelul pixelilor”.

    In ce priveste modul in care se comporta cu angajatii, Jobs este
    cunoscut ca fiind incapatanat si foarte dur. “Chiar si cel mai
    favorizat angajat ar putea sa ajunga sa primeasca o multime de
    reprosuri din partea lui”, a spus Edward Eigerman, un inginer din
    cadrul companiei, intr-un interviu realizat de Wired.
    “Mai mult decat in oricare alta parte unde am lucrat inainte aici
    imi este frica sa nu fiu concediat”, a completat acesta. Insa cu
    toate acestea angajatii lui Jobs ii raman devotati. Asta pentru ca
    autarhia acestuia este balansata de farmecul sau personal. Andy
    Heartzfeld, cel care a creat originalul Macintosh OS, a spus ca
    Jobs l-a batut la cap cu o “staruinta mesianica”.

    “Si pentru a primi acceptul lui Jobs pentru un lucru, angajatii
    din cadrul Apple lucreaza din greu pentru a-i face pe plac”, a
    afirmat acesta. Pe de alta parte, Ratzlaff, care a lucrat aproape
    de Jobs aproximativ 18 luni spune ca Jobs are abilitatea de a
    scoate tot ce e mai bun din om. ” Am invatat o multime de lucruri
    de la el”, a adaugat acesta.

    Ceea ce nu le place insa angajatilor este faptul ca trebuie sa
    tina toate lucrurile in secret. Cateodata secretismul companiei
    Apple se apropie de paranoia, a spus un analist de pe piata. Este
    interzis sa vorbesti atunci cand pleci de la birou, sau sa spui
    familiei la ce lucrezi. Spre exemplu, Phill Schiller directorul de
    marketing Apple a sous revistei Fortune ca nu poate sa-I spuna
    fiului sau data la care se va lansa noul iPod. Cateodata nici
    angajatii companiei nu stiu la ce se lucreaza. Iar in ce priveste
    relatia cu presa, Jobs nu vorbeste decat cu un grup restras de
    jurnalisti, si doar atunci cand considera el ca este necesar.

    Aceasta strategie bazata pe tacere impusa de Jobs insa are si
    riscuri- in mod special In timpul lansarii produselor , cand
    caracteristicile produselor nu sunt in conformitate cu asteptarile
    publicului. Cu toate astea tactica Apple are un succes rasunator.
    Pana acum, nicio alta companie nu a mai oferit clientilor ceea ce
    vroiau, inainte sa stie ce isi doresc. Si fara indoiala, totul se
    datoreaza viziunii creative a lui Steve Jobs si a conducerii
    sale.

  • Un robot cu personalitate

    Cand o intrebi pe Jenn daca are copii, raspunsul vine repede: “cainele meu imi spune mereu ca si-ar dori sa am copii cu care sa se joace. Dar inca nu am”.
    Cu siguranta ca lansarea in cadrul serviciului de “Ajutor” de pe site-ul companiei Alaska Airlines/Horizon Air a unei asistente virtuale a fost privita cu scepticism de foarte multi utilizatori. Jenn este un fel de angajata la biroul de informatii al companiei care raspunde oral si in scris la intrebarile tastate de catre cel care le solicita, pune intrebari atunci cand este nevoie si deschide pagina web relevanta pentru solicitantul de informatii. Cu adevarat atractiv insa este faptul ca Jenn are personalitate. Se pare ca inventatorii ei s-au gandit ca oamenii ii vor adresa si intrebari personale la care acestia au formulat unele raspunsuri amuzante. Ceea ce inseamna ca poti avea o conversatie in toata regula, avand mereu sentimentul ca vorbesti cu o persoana reala, chiar daca raspunsurile sunt, in final, tot predefinite. In plus, este foarte pregatita pentru jobul de asistent, raspunzand prompt la intrebarile legate de zboruri, tarife sau rezervari.
    Mai mult, Jenn nu e enervanta. Este reprezentata pe site ca o tanara bruneta cu un zambet dragut. Vocea ei are inflexiuni potrivite. Tasteaza o intrebare, iar ea iti va raspunde intr-un mod inteligent. Iar pentru cei care cred ca o pot prinde in plasa cu intrebari prea personale, in momentul in care discutia aluneca prea mult in directii nepotrivite, Jenn sugereaza intr-un mod politicos ca e momentul sa revina la chestiuni de business.

    O INTERACTIUNE MAI BUNA
    Exemplul asistentei virtuale sustine ideea ca operatorii aerieni devin din ce in ce mai dependenti de site-urile lor, nu numai prin intermediul comenzilor directe, ci si prin veniturile auxiliare ce le revin din rezervarile facute pentru hoteluri si servicii turistice si chiar comertul de sine statator.
    Jenn a fost creata de o companie de IT din Washington, numita NextIT, care a urmarit sa simplifice interactiunea dintre oameni si computere, folosind comunicarea printr-un limbaj obisnuit, natural. Tehnologia de voce a Next IT depinde de felul in care sunt scrise (tastate) intrebarile, creandu-se o legatura directa intre modul in care sunt puse intrebarile si modul in care este dat raspunsul oral.
    Iar “angajarea” unei asistente virtuala nu a fost o decizie luata la intamplare. Jenn a fost de fapt rezultatul unui studiu facut de Alaska Airlines si Next IT. Studiul s-a facut pe focus-grupuri carora li s-a cerut sa defineasca tipul de informatie pe care l-ar solicita unei astfel de asistente, ce fel de voce ar trebui sa aiba si ce fel de personalitate ar fi potrivita pentru un astfel de personaj.
    Interactiunea de acest gen este intr-o continua dezvoltare, iar interesul utilizatorilor demonstreaza ca in viitor utilizatorii vor interactiona din ce in ce mai mult cu personaje virtuale. Iar asta justifica si incercarea companiilor de a intra pe acest segment de piata cat mai curand. Intr-un discurs tinut la Universitatea Carnegie Mellon, Bill Gates spunea ca Microsoft se dedica dezvoltarii unor metode mai sofisticate care foloseste tehnologie de discurs in doua directii pentru a imbunatati interactiunea dintre utilizatori si bazele de date. “Cautarea pe un site nu este intotdeauna o experienta extraordinara, pentru ca de cele mai multe ori nu stii exact ce cauti, si este dificil pentru motorul de cautare sa inteleaga mai mult decat cele cateva cuvinte cheie dupa care ai facut cautarea”, crede Fred A. Brown, fondatorul si managerul general al Next IT.
    Jenn evolueaza pe masura ce capata experienta din interactiunea cu oamenii. “Aceasta tehnologie (Jenn in acest caz) este antrenata si devine tot mai inteligenta cu timpul”, spune Brown.

    MAI DESTEAPTA CU FIECARE ZI
    Next IT a anticipat ca lumea va pune la incercare tehnologia. “Am construit personalitatea lui Jenn constienti fiind de faptul ca oamenii vor dori sa-i testeze limitele”, spune Jeff Brown, vicepresedintele Next IT. “Astfel, daca vor adresa intrebari de genul ?Esti maritata? sau ?Unde ai facut scoala??, ea o sa fie capabila sa raspunda inteligent. In felul acesta increderea oamenilor in acest proces creste semnificativ.” Cei de la Next IT spun ca vor sa o faca pe Jenn foarte desteapta, creandu-i acesteia, pe langa imaginea de agent virtual, si un trecut, prezent si viitor. Jenn evolueaza continuu, prin asta insemnand si faptul ca invata cand trebuie sa taca sau sa aiba grija asupra lucrurilor pe care le spune. In primele sale zile de munca, Jenn a raspuns la intrebarea daca Alaska Air a avut vreun accident. Ea a dat un raspuns detaliat despre prabusirea unui MD-80 in anul 2000, accident in care au murit 88 de oameni. La cateva zile dupa ce Jenn a raspuns la intrebare, a fost (probabil) instruita de departamentul de relatii publice, pentru a nu mai da niciun raspuns atunci cand intrebarea ii va fi adresata din nou.

    DE VORBA CU JENN

    TARGET: Cum te numesti?
    Jenn: Numele meu este Jenn.

    T: Eu sunt Victoria. Imi pare bine de cunostinta.
    Jenn: Si mie.

    T: Ok, e ciudat ? cati ani ai?
    Jenn: Sunt destul de tanara, sau cum am spune noi cei din lumea virtuala – noua. Dar imi place sa cred ca am experienta cuiva mult mai in varsta. Cu ce te pot ajuta?

    T: Esti casatorita?
    Jenn: Nu sunt casatorita, dar nu se stie niciodata la ce lucreaza inventatorii mei.

    T: Dar copii ai?
    Jenn: Cainele meu virtual spune frecvent ca ar dori sa aiba copii cu care sa se joace. Dar in acest moment nu am niciun copil.

    T: Pentru cine lucrezi?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air, impreuna cu o alta companie, numita NextIT, care m-a creat. Sunt prima creatie de acest gen din industria aeriana si sunt aici pentru a te ajuta sa navighezi rapid pe site-ul companiei si sa-ti raspund la intrebari. Cu ce te pot ajuta?

    T: Interesant. Mai spune-mi despre Alaska Airlines.
    Jenn: Buna intrebare. Nu sunt sigura ca pot raspunde. Te rog sa reformulezi intrebarea. Inteleg mai bine intrebarile simple.

    T: Cu ce se ocupa Alaska Airlines?
    Jenn: Nu sunt sigura ca inteleg intrebarea. Te rog sa o reformulezi.

    T: Nu conteaza. Catre ce destinatii zboara Alaska Airlines?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air ofera o gama larga de destinatii de zbor. Cauta pe aceasta pagina pentru a vedea unde zburam noi.

    T: Ai o harta a traseului?
    Jenn: Alaska Airlines si Horizon Air zboara in peste 80 de orase din SUA, Canada si Mexico. Poti vedea sau descarca ultimele harti ale companiei de pe site.

    T: Multumesc. La revedere!
    Jenn: La revedere!

  • Birou cu personalitate

    Fiecare dintre noi are un “spatiu personal” la birou, fie ca este vorba despre un metru patrat intr-un spatiu de tip “open office”, unde nu exista delimitare intre birouri, sau despre un birou personal de cel putin 10 metri patrati. Si probabil ca fiecare dintre noi se simte mai putin confortabil atunci cand acest spatiu este invadat.
    Sistemul Eclipse a fost dezvoltat pentru a rezolva lipsa de intimitate de care nu se tine cont in proiectele realizate pentru spatiile de lucru. Birourile de tip “cubicle”, concept foarte des intalnit astazi, mai ales in cadrul companiilor americane, nu prea stimuleaza cheful de munca sau concentrarea angajatilor, motiv pentru care designerul Marcus Curran a dorit sa creeze un altfel de birou, bazat insa pe acelasi concept.
    Astfel ca, intr-un viitor nu foarte indepartat, am putea lucra la serviciu tot intr-un birou de tip “cubicle”, dar care este dotat cu un sistem cu pereti despartitori, care nu numai ca arata bine, dar defineste si protejeaza “spatiul personal”. Sistemul include un birou, un scaun si un acoperis extensibil in forma de sfera, microfoane si camere video integrate, iar tot mecanismul este pus pe roti, astfel incat angajatul sa aiba mobilitate si sa-si poata muta biroul dintr-o parte in alta a cladirii, daca doreste acest lucru. Designul ma duce cu gandul la insecte…insa unele dragalase. V-ati putea imagina lucrand in asa ceva?

    Secolul biroului “cubicle”
    Biroul Eclipse este un concept de spatiu de munca perfect pentru “solitarii” din birou. Te tine departe de ochii curiosi ai colegilor si poate fi considerat un loc privat care iti ofera intimitate. Ma intreb doar ce se intampla daca exista un “solitar claustrofob” ? asta ar fi culmea ironiei. Pentru binele acestor oameni sper ca s-a lucrat la sistemul de ventilatie pentru a nu suferi de lipsa de aer.
    Eclipse Office Partitioning System poate fi considerat cel mai surprinzator proiect de tip “cubicle”. Este mai mult decat un simplu birou sau scaun, iar abajurul in forma de bula care imbraca Eclipse vine la pachet cu tot felul de gadgeturi high tech. Sfera ce acopera biroul propriu-zis inconjoara angajatul cu imagini linistitoare ? o pajiste frumoasa, un rasarit de soare, valurile marii sau o vedere a Coruscant (planeta imaginara din universul Star Wars) pe timp de noapte. Sistemul functioneaza de asemenea intr-un mod care favorizeaza productivitatea, actionand ca un ecran pentru videoconferinte. Barele care sustin acoperisul sunt si ele functionale, avand integrate lumini, camere video si microfoane.

    Master-Rig – masterpiece?
    Oricat de bine s-ar potrivi acest sistem in spatiul de munca din cladirile de birouri, trebuie sa mai avem putina rabdare. Inca nu se comercializeaza, Eclipse fiind doar in stadiul de proiect. Tot in stadiul de proiect deocamdata, este o alta creatie a unui inginer german care a lansat un birou multifunctional pentru pasionatii de jocuri si care anunta ca va scoate pe piata un birou de lucru revolutionar.
    Pasionatii de jocuri au la dispozitie un spatiu complet utilat care seamana cu Pacman din jocul omonim (in care o figurina mananca bile). Battle-Rig Pro, acest Pacman rosu care pare ca inghite PC-ul si toate device-urile care exista pe birou, este o creatie a unui producator german, Master-Rig. Battle-Rig Pro se distribuie doar in Germania, Austria si Elvetia, iar pretul este in functie de planul proiectului, pentru ca biroul se poate face dupa specificatiile clientului. Master-Rig a anuntat lansarea spatiului de lucru revolutionar, care se numeste Office-Rig, la sfarsitul anului 2007. Mai este putin pana in 2008, asa ca vom vedea daca Office-Rig se ridica la inaltimea lui Eclipse.