BusinessMagazin

Tag: parinti

  • Sute de şcoli DESFIINŢATE sau COMASATE în ţară. Elevii, puşi pe drum să ajungă în sala de clasă

    Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ) Suceava a decis ca din 10 septembrie, când începe noul an şcolar 2018 – 2019, să fie închise cinci grădiniţe şi trei şcoli din judeţ, ca urmare a scăderii numărului de elevi, dar şi a comasării şcolilor. Acestea se adaugă celor 64 de unităţi şcolare desfiinţate în ultimi cinci ani în judeţul Suceava.

    Astfel, două grădiniţe din oraşul Cajvana vor fi închise începând cu noul an şcolar, la fel ca şi grădiniţele din Drăgoieşti, Stânca şi Slobozia.

    De asemenea, vor fi desfiinţare şcolile primare din Bahna Arini (comuna Preuteşti), Petia (comuna Buneşti) şi Racova (comuna Udeşti), elevii urmând să-şi continue studiile la şcolile din vecinătate.

    În ultimii cinci ani în judeţul Suceava au fost închise 64 de unităţi de învăţământ – şcoli şi grădiniţe, principalele cauze fiind natalitatea scăzută din ultimii ani şi masivele plecări ale tinerilor în străinătate.

    Conform statisticilor IŞJ Suceava, în ultimii cinci ani cele mai multe unităţi de învăţământ din judeţ au fost desfiinţate în anul şcolar 2015 – 2016, când s-au închis 26 de şcoli şi grădiniţe.

    În anul şcolar 2013 – 2014 au fost desfiinţate zece unităţi de învăţământ din judeţul Suceava, iar în perioada 2014 – 2015, alte şapte.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Archos şi Qustodio lansează o nouă gamă menită să asigur siguranţa copiilor în mediul online

    Pe lângă configuraţia hardware optimizată, gama Archos Junior include un abonament Qustudio Premium, cu acces la un conţinut filtrat şi la instrumentecomplete de gestionare a activităţii de la distanţă. Astfel, părinţii vor avea certitudinea că cei mici sunt constant în siguranţă în mediul online, utilizând tableta sau smartphone-ul într-un mod responsabil. 

  • Greşeli în manualul de Geografie pentru clasa a VI-a. Asociaţia Părinţilor: Este inadmisibil

    Noul manual de Geografie pentru elevii din clasa a VI-a, aprobat în iunie 2018 de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Editura Ministerului Educaţiei Naţionale, conţine mai multe greşeli.

    De exemplu, pe una dintre hărţile de la pagina 50, Turnu Măgurele este poziţionat în locul Drobetei-Turnu Severin, iar în loc de Marea Roşie este scris Marea Moartă. De asemenea, Insula Ascension este greşit scrisă “Asuncion”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Irina Begu: În România nu avem structură sportivă care să ne ajute

    Jurnaliştii din Canada au rămas impresionaţi de performanţele sportivelor noastre în circuit şi s-au decis să le intervieveze pe Simona Halep, Irina Begu, Mihaela Buzărnescu, Sorana Cîrstea şi Ana Bogdan, pentru a afla detalii despre sistemul sportiv din România şi cum sunt ajutaţi sportivii. Irina Begu şi Sorana Cîrstea nu au lăsat loc de interpretări şi au vorbit, din nou, de carenţele din sportul românesc. Ele au evidenţiat faptul că FRT nu le-a ajutat cu nimic şi că singurul sprijin a venit din partea părinţilor.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine sunt părinţii fetiţei de un an încuiată în maşină, la soare, în Mamaia, în timp ce ei s-au dus la plajă

    Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Suceava s-a autosesizat după apariţia imaginilor cu fetiţa de un an care ar fi stat încuiată într-o maşină parcată la soare şi a cerut autorităţilor din comuna în care locuieşte familia acesteia să facă o anchetă socială.

    Familia fetiţei a fost identificată, fiind vorba despre doi tineri, căsătoriţi de puţin timp, care locuiesc într-o comună din judeţul Suceava.

    Autorităţile locale spun că este vorba de o familie respectabilă din comunitate, care a muncit o bună perioadă de timp în Anglia şi soţul s-a întors acum acasă, în concediu, în timp ce soţia a rămas acasă în România în concediu de creştere a copilului.

    “Cei de la Protecţia Copilului au cerut o anchetă socială în acest caz. Este o familie deosebită, ştiu cine sunt, nu sunt probleme cu ei. Probabil a fost un accident. Sunt proaspăt căsătoriţi, au muncit în străinătate, în Anglia. Este o familie deosebită, cât se poate de normală, nu sunt probleme în comunitate cu ei. Nu cred că trebuie luate măsuri şi noi nu vom propune să fi luat măsuri mai grave, plasament familial sau altceva. Eu am fost la mare şi ieri a fost foarte cald, 32 de grade, e posibil să o fi lăsat două-trei minute să fie meargă undeva, să lase sau să ia ceva. O fi vreo greşeală, o neatenţie”, a declarat pentru MEDIAFAX primarul comunei în care trăieşte familia.

    Purtătorul de cuvânt al direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, Nicoleta Daneliuc, spune că cel mai probabil părinţii vor fi incluşi într-un program de consiliere şi vor fi monitorizaţi.

    “Instituţia noastră s-a autosesizat. Am luat legătura cu Direcţia Generală de Protecţie a Drepturilor Copilului Constanţa care se pregăteau şi ei să trimită o sesizare scrisă către instituţia noastră.

    Cu sprijinul Poliţiei am identificat familia şi am solicitat Primăriei să facă o anchetă socială în acest caz. Este vorba despre o familie tânără, care între timp a ajuns deja acasă, colegii noştri au pornit spre localitatea din care este pentru a lua declaraţii şi pentru a afla împrejurările în care s-a produs incidentul. Cel mai probabil părinţii vor fi cuprinşi într-un program de consiliere şi vor fi monitorizaţi. Vrem însă să atragem atenţia asupra modului incorect în care cei care au sesizat problema pe reţelele de socializare au acţionat. Martorii fi trebuit să sesizeze cazul, să ceară sprijinul unui poliţist local, dacă tot au vrut să se implice ar fi trebuit să o facă până la capăt” a declarat pentru MEDIAFAX Nicoleta Daneliuc.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • De ce refuză tinerii să se căsătorească şi cum au fost afectaţi de căsniciile disfuncţionale ale părinţilor

    Din altă perspectivă, refuzul sau amânarea căsătoriei îşi poate avea rădăcinile şi în experienţele anterioare ale oamenilor şi în modelul pe care l-a reprezentat sau nu familia în care a crescut. Astfel, disfuncţionalităţile văzute şi urmărite în copilărie ar putea determina adultul să îşi dorească să evite conjunctura, crede Roxana, în vârstă de 35 ani, care se află într-o relaţie de tip parteneriat de aproape patru ani.

    „Sunt mai multe motive. La Revoluţie, eu aveam 6 ani. Aş spune că oamenii din generaţia mea sunt cei care au prins ambele lumi. Pe de o parte este influenţa părinţilor, a bunicilor, care ne-au crescut într-un anumit spirit, cu anumite aşteptări, pe de altă parte este toată noutatea din ultimii aproape 30 de ani. (…) O parte dintre prietenii mei vin din familii tradiţionale, dar complet nefuncţionale. Ştiu oameni care au trăit drame în copilărie, drame neştiute de nimeni, ascunse sub preş, să nu ştie vecinii, să nu afle cineva. Nu dădea bine. Adulţii de azi, în care s-au transformat acei copii, nu pot avea sau aspira la familii tradiţionale, în sensul clasic. Familia în care au crescut nu este aspiraţională, nu e model. Asta nu înseamnă o impotenţă de a relaţiona, ci o nevoie de a ţine ferestre deschise, de a preţui ce ai. Asta poate rezulta şi într-o amânare a deciziilor, dar nu e o lipsă de curaj. Trebuie să fii sigur”, spune Roxana, care lucrează într-o companie media.

    Roxana remarcă şi evoluţia comportamentului într-o relaţie, care nu mai este atât de legat de „ce-ar spune vecinii” şi s-a schimbat odată cu generaţiile, concluzionând că noţiunea de relaţie nu va dispărea, indiferent de ritmul în care aleg sau nu oamenii să se căsătorească.
    „Relaţiile au ieşit din zona aceea de monogamie forţată care oricum ascundea infidelităţi. Dacă încerci destinaţii, încerci şi oameni. Şi asta amână luarea unei decizii. La final însă, nevoia de companie, de parteneriat, de construcţie va fi mereu acolo. Indiferent dacă este concubinaj, căsătorie sau orice altceva, cuplul va exista între femeie şi bărbat, bărbat şi bărbat, femeie şi femeie şi tot aşa pentru că nicio călătorie nu are sens de unul singur. Doar că acum încercăm să ne dăm mai bine seama cum ne este cel mai OK”, crede Roxana.

    Roxana spune că impactul va fi la nivel de natalitate, însă aceasta nu ar fi doar o problemă de cuplu. „Pe termen scurt vom avea mai puţini copii, dar acest lucru nu se echilibrează doar din relaţia de cuplu. Societatea are un impact major. Am prieteni care au plecat de aici gândindu-se la copii şi oameni care nu se gândesc să facă un copil decât dacă pleacă. Când în anii 2000 s-a vândut toată România, generaţia lor a vândut şi o parte din viitorul meu. Inconştient, au vândut şi viitorul nepoţilor lor, care riscă să rămână nenăscuţi. Acum plângem toţi pe umerii sporului pozitiv pierdut. Pe termen lung, cred că lucrurile se vor aşeza, iar copiii născuţi din părinţi din generaţia mea vor pleca la drum cu nişte lecţii foarte bune pentru că noi am prins ambele lumi şi mulţi dintre noi au luat ce e mai bun din ele”.

    Capitalismul ucide căsătoria?​„Muncim mai mult, cheltuim mai mult, călătorim mai mult, ieşim mai des în oraş, ne preocupăm mai mult de propria imagine, şi, da, ajungem să ne căsătorim mai târziu. sau deloc.” „Pentru firme, pentru capitalişti e bine. Că au forţă de muncă acum.”

     

     

     

  • De ce refuză tinerii să se căsătorească şi cum au fost afectaţi de căsniciile disfuncţionale ale părinţilor

    Din altă perspectivă, refuzul sau amânarea căsătoriei îşi poate avea rădăcinile şi în experienţele anterioare ale oamenilor şi în modelul pe care l-a reprezentat sau nu familia în care a crescut. Astfel, disfuncţionalităţile văzute şi urmărite în copilărie ar putea determina adultul să îşi dorească să evite conjunctura, crede Roxana, în vârstă de 35 ani, care se află într-o relaţie de tip parteneriat de aproape patru ani.

    „Sunt mai multe motive. La Revoluţie, eu aveam 6 ani. Aş spune că oamenii din generaţia mea sunt cei care au prins ambele lumi. Pe de o parte este influenţa părinţilor, a bunicilor, care ne-au crescut într-un anumit spirit, cu anumite aşteptări, pe de altă parte este toată noutatea din ultimii aproape 30 de ani. (…) O parte dintre prietenii mei vin din familii tradiţionale, dar complet nefuncţionale. Ştiu oameni care au trăit drame în copilărie, drame neştiute de nimeni, ascunse sub preş, să nu ştie vecinii, să nu afle cineva. Nu dădea bine. Adulţii de azi, în care s-au transformat acei copii, nu pot avea sau aspira la familii tradiţionale, în sensul clasic. Familia în care au crescut nu este aspiraţională, nu e model. Asta nu înseamnă o impotenţă de a relaţiona, ci o nevoie de a ţine ferestre deschise, de a preţui ce ai. Asta poate rezulta şi într-o amânare a deciziilor, dar nu e o lipsă de curaj. Trebuie să fii sigur”, spune Roxana, care lucrează într-o companie media.

    Roxana remarcă şi evoluţia comportamentului într-o relaţie, care nu mai este atât de legat de „ce-ar spune vecinii” şi s-a schimbat odată cu generaţiile, concluzionând că noţiunea de relaţie nu va dispărea, indiferent de ritmul în care aleg sau nu oamenii să se căsătorească.
    „Relaţiile au ieşit din zona aceea de monogamie forţată care oricum ascundea infidelităţi. Dacă încerci destinaţii, încerci şi oameni. Şi asta amână luarea unei decizii. La final însă, nevoia de companie, de parteneriat, de construcţie va fi mereu acolo. Indiferent dacă este concubinaj, căsătorie sau orice altceva, cuplul va exista între femeie şi bărbat, bărbat şi bărbat, femeie şi femeie şi tot aşa pentru că nicio călătorie nu are sens de unul singur. Doar că acum încercăm să ne dăm mai bine seama cum ne este cel mai OK”, crede Roxana.

    Roxana spune că impactul va fi la nivel de natalitate, însă aceasta nu ar fi doar o problemă de cuplu. „Pe termen scurt vom avea mai puţini copii, dar acest lucru nu se echilibrează doar din relaţia de cuplu. Societatea are un impact major. Am prieteni care au plecat de aici gândindu-se la copii şi oameni care nu se gândesc să facă un copil decât dacă pleacă. Când în anii 2000 s-a vândut toată România, generaţia lor a vândut şi o parte din viitorul meu. Inconştient, au vândut şi viitorul nepoţilor lor, care riscă să rămână nenăscuţi. Acum plângem toţi pe umerii sporului pozitiv pierdut. Pe termen lung, cred că lucrurile se vor aşeza, iar copiii născuţi din părinţi din generaţia mea vor pleca la drum cu nişte lecţii foarte bune pentru că noi am prins ambele lumi şi mulţi dintre noi au luat ce e mai bun din ele”.

    Capitalismul ucide căsătoria?​„Muncim mai mult, cheltuim mai mult, călătorim mai mult, ieşim mai des în oraş, ne preocupăm mai mult de propria imagine, şi, da, ajungem să ne căsătorim mai târziu. sau deloc.” „Pentru firme, pentru capitalişti e bine. Că au forţă de muncă acum.”

     

     

     

  • Noi am avut o criză economică a bogăţiei, nu una a sărăciei, ca părinţii noştri

    După zece ani, cineva constată: „Noi, în România, generaţia noastră, a celor care am început să muncim pe la mijlocul anilor 2000, am avut o criză a bogăţiei, nu una a sărăciei, aşa cum a fost criza de pe vremea părinţilor noştri imediat după căderea comunismului”.
    Prăbuşirea sistemului comunist a însemnat căderea şi închiderea a aproape o treime din fabrici, scăderea numărului de salariaţi de la 8 milioane, la 6 milioane şi apoi la 5 milioane, scăderea dramatică a veniturilor prin amputarea lor reală prin explozia inflaţiei şi devalorizarea monedei naţionale. La toate acestea s-a adăugat o perioadă gri pentru România – între 1990 şi 2000 – în care nu se vedea niciun viitor, decât cel de a pleca din ţară.

    Familii întregi s-au trezit peste noapte şomere tocmai când aveau copiii mici sau în primii ani de şcoală. Noroc că aceste familii au devenit proprietari ai apartamentelor unde stăteau la un preţ extraordinar de mic, aceasta fiind de fapt cea mai mare avere a românilor. 
    Apariţia capitalismului românesc nu a adus şi noi locuri de muncă, ci doar a transferat active, contracte şi bani din buzunarul statului într-un buzunar privat. Afacerile private rezistau pentru că puteau să plătească salarii care creşteau în acelaşi ritm cu inflaţia sau creşterea dolarului.
    Opţiunea de a lucra peste hotare era limitată doar la varianta rămânerii în Germania, Austria, Grecia, Statele Unite după vreun meci de fotbal, având în vedere că în primul deceniu după Revoluţie nu se deschiseseră graniţele şi nu puteam circula liber în Europa.
    După anul 2000 lucrurile s-au schimbat, odată ce am fost traşi în NATO şi Uniunea Europeană şi au început să apară investitorii străini, care au atras apoi şi investiţii româneşti. Au apărut joburi noi, mai bine plătite, au apărut clădiri de birouri, multe dintre fabrici au fost înlocuite cu alte industrii, cu o valoare adăugată mai mare.
    Timp de opt ani, între 2000 şi 2008, România a traversat o perioadă economică extraordinară: au apărut creditele, maşinile au devenit accesibile, au apărut creditele pentru locuinţe, creditele pentru vacanţă, salariile au crescut, inflaţia s-a redus, iar cursul valutar, coşmarul primului deceniu, chiar a scăzut. Dolarul a coborât de la 4 lei, la 2,8 lei.

    Criza începută în septembrie 2008 a fost total diferită de cea de după căderea comunismului: adică a fost o criză a bogăţiei. Cu excepţia perioadei 2009-2011, când numărul de locuri de muncă s-a redus cu 600.000 – de la 4,8 milioane la 4,2 milioane –, cu excepţia perioadei de creştere a cursului de la 3,6-3,8 lei la 4,2 lei pentru 1 euro, cu excepţia reducerilor salariilor întâi în sectorul privat apoi în sectorul de stat, lucrurile nu au fost dramatice, ca pe vremea părinţilor sau bunicilor.

    Cei care s-au trezit şomeri au plecat imediat la muncă în străinătate fără probleme – iar Anglia stă mărturie –, reuşind să câştige mult mai mult decât în ţară. Chiar în perioada crizei, nu numai că fabricile nu s-au închis, ci dimpotrivă, au început să facă din nou angajări, având comenzi din afară.

    Au început să apară lanţuri de supermarketuri care se extindeau exploziv deşi era criză, cum ar fi Lidl, Kaufland, Mega Image etc.
    S-au creat noi locuri de muncă în retail, dar şi în industria automotive. Au apărut noi lanţuri – poate nu vă aduceţi aminte, dar H&M a venit în 2011 şi a avut aproape cele mai mari vânzări pe metrul pătrat din tot grupul la deschidere; s-au construit noi malluri – Promenada, Mega Mall, ParkLake etc.; au apărut noi clădiri de birouri, iar marile multinaţionale, în special din industria IT, reîncepeau să crească salariile pentru a atrage forţă de muncă. Salariile mici – cele situate în jurul nivelului minim pe economie – s-au dublat, iar salariul mediu a crescut de la 350 de euro (2008) şi 325 de euro (2009) la 530 de euro în 2017.

    Cursul leu euro s-a stabilizat în jurul a 4,3-4,4 lei pentru un euro imediat după creşterea din 2008-2009, inflaţia a început să scadă, atingând un nivel de 0, iar dobânzile la lei, spre stupoarea tuturor economiştilor, au scăzut de la 6-8% la 0,6-1%.
    În plină criză a apărut programul Prima Casă, care a revigorat piaţa imobiliară. Pentru tineri acest program a fost extraordinar, o oportunitate cu care te întâlneşti o singură dată în viaţă: să ai posibilitatea să-ţi cumperi un apartament de 50.000-60.000 de euro pe care să-i plăteşti în 10-15 ani, spre deosebire de bunici şi părinţi, care îşi plăteau apartamentele în 30 de ani.

    Bineînţeles că au fost pierzători în criză, antreprenori români, patroni, oameni de afaceri care s-au trezit că au făcut datorii prea mari în perioada de boom, iar businessul, aflat într-o scădere a veniturilor, nu le mai poate plăti. Au pierdut cei care s-au trezit cu salariile tăiate în timp ce trebuia să-şi plătească ratele la bancă. Au pierdut cei care au avut credite în franci elveţieni pentru că s-a dublat cursul valutar al francului, au pierdut cei care au avut credite în euro şi care trebuia să plătească creşterea cursului, au pierdut cei care trăiau în oraşe mijlocii şi mici pentru că nu mai venea niciun investitor, cele mai multe investiţii îndreptându-se către oraşele mari.
    Patronii care nu au putut să facă faţă scăderii businessurilor şi-au băgat firmele în insolvenţă, reuşind să scape, cel puţin parţial, de plata datoriilor.

    Dacă tragem linie şi adunăm, criza din 2008 a fost o criză cu salarii în creştere, cu păstrarea maşinii în cele mai multe din cazuri – nu cred că a dispărut aglomeraţia de pe străzi –, a fost o criză cu noi locuri de muncă, a fost o criză chiar şi cu ştergeri de datorii atât pentru companii cât şi pentru persoane fizice, a fost o criză în care au crescut economiile în bănci, a fost o criză în care mulţi şi-au luat apartamente, a fost o criză cu creşterea consumului, a fost o criză cu schimbarea mai des a hainelor, a fost o criză cu vacanţe în străinătate şi city-breakuri, a fost o criză cu smartphone-uri şi cu Converse.
    Chiar nu a fost atât de rea această criză. 

  • Cum a ajuns o tânără de pe bancheta din spate a maşinii, pe scenă alături de Snoop Dogg

    La doar 17 ani, Kali Uchis a fost dată afară din casa părinţilor, deoarece lipsea frecvent de la şcoală pentru a-şi urma pasiunile, muzica şi filmul. A reuşit să îşi găsească un job într-un aprozar, pentru a-şi putea cumpăra mâncare, însă noaptea dormea pe bancheta din spate a maşinii, un Subaru vechi, singurul bun care îi rămăsese. Greutăţile nu începuseră însă acum, ci cu mult timp în urmă.

    Crescută în Columbia, Uchis, pe numele său real Karly-Marina Loaiza s-a mutat cu părinţii săi în Alexandria, Virginia, în anii 2000. Viaţa de acasă era haotică, o mulţime de rude venind în mod repetat să locuiască în casa familiei sale până îşi găseau de muncă. Încă de la o vârstă fragedă, tatăl său şi-a pus copiii să muncească în locuinţele pe care le administra. Cu toate acestea, artista spune că nu o deranja să muncească din greu pentru a-şi ajuta familia.

    Uchis şi-a descoperit pasiunea pentru muzică în copilărie, când tatăl său, care se ocupa cu administrarea complexelor de apartamente, îi aducea uneori acasă CD-uri cu muzică lăsate în locuinţe de unii chiriaşi. În liceu, a învăţat să cânte la pian şi la saxofon şi a performat într-o trupă de jazz. În acea perioadă, părinţii au alungat-o de acasă, ca urmare a absenţelor dese de la şcoală.

    În cele din urmă, tânăra s-a împăcat cu părinţii săi şi, după ce s-a întors acasă, s-a dedicat din ce în ce mai mult muzicii, ajungând să compună chiar şi 17 cântece într-o noapte.

    Un album improvizat, realizat la calitate redusă, a câştigat totuşi atenţia unor artişti renumiţi, precum rapperii Snoop Dogg şi Tyler. Ei au   au invitat-o să cânte alături de ei; astfel tânăra a ajuns să îi acompanieze în câteva dintre melodiile de pe albumele lor.

    Devenind astfel populară, următoarele ei albume,  Ridin’ Round şi Know What I Want, au ajuns la 10 milioane de vizualizări pe YouTube; cifre care o motivează să muncească în continuare pentru a ajunge la rezultatele unor artişti de talier internaţională.

    ”Numerele mint. Câteva dintre vedetele care au lansat hituri plătesc sute de mii de dolari ca să fie auzite la radio la fiecare 5 minute – dar nu au parte de concerte precum ale mele. Fanii mei vor fi alături de mine nu doar fiindcă am lansat un hit.”, declară ea.
    Aceşti fani au susţinut-o în cei trei ani în care a lucrat la lansarea albumului ei de debut.

    ”Acum pot să investesc în mine însămi, să mă pregătesc pentru a fi un artist mai bun”, descrie ea momentul în care se află acum, precizând că nu crede că există vreo perioadă în viaţă în care cineva să fie sigur de succesul său.
     

  • Veşti proaste pentru părinţi: Pamperşii se vor scumpi semnificativ

    Bebeluşii au nevoie de mii de pamperşi în fiecare an, iar aceştia vor deveni din ce în ce mai scumpi, potrivit MarketWatch.

    Procter&Gamble, compania mamă a firmei Pampers, a anunţat săptămâna aceasta că preţurile pentru produsele Pampers vor creşte în medie cu 4%, deşi aceste creşteri vor fi diferite în funcţie de retailer.

    Target, de exemplu, vinde pachete de 100 de bucăţi de scutece Pampers pentru 24,99 dolari, iar creşterea va duce această ofertă la aproape 26 de dolari.

    Compania dă vina pe costurile în creştere cu materia primă plus costurile de transport care ar putea creşte în perioada următoare. Noile preţuri vor fi aplicate în perioada octombrie-decembrie, potrivit unui purtător de cuvânt al companiei.

    În 2011, P&G şi Kimberly-Clark, producătorul scutecelor Huggies, au crescut simultan costurile pamperşilor din acelaşi motiv.

    Aceste creşteri de preţ se resimt în portofolul părinţilor. Un copil poate utiliza în primul an de viaţă între 2.500-3.000 de pamperşi pentru care părinţii plătesc între 500 şi 1.000 de dolari, spune Jen Dicks Burg, blogger sub peseudonimul The Subruban Mom, mamă a trei fete.

    BabyCenter, o companie online de media pentru părinţi, estimează că cheltuielile cu scutecele de unică folosinţă pot ajunge la circa 72 dolari pe lună în primul an, în baza unui sondaj la care au răspuns 1.000 de mămici.