BusinessMagazin

Tag: nobel

  • Patrick Modiano este laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 2014

    Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2014 a fost acordat scriitorului francez Patrick Modiano, “pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înţeles destine umane şi a dezvăluit universul ţărilor aflate sub ocupaţie”, a precizat Comitetul Nobel.

    În 2013, premiul Nobel pentru literatură a fost atribuit scriitoarei Alice Munro (Canada), considerată un maestru al prozei scurte contemporane.

    Sezonul Nobel din 2014 a debutat luni, când cercetătorii John O’Keefe, May-Britt Moser şi Edvard I. Moser au fost recompensaţi cu premiul pentru medicină, pentru descoperirea celulelor care alcătuiesc sistemul de poziţionare din creier, supranumit “GPS-ul intern”.

    Marţi, cercetătorii japonezi Isamu Akasaki şi Hiroshi Amano şi american de origine japoneză Shuji Nakamura au câştigat premiul Nobel pentru fizică, pentru inventarea diodelor electroluminiscente (LED) cu lumină albastră.

    Miercuri, premiul Nobel pentru chimie a fost decernat cercetătorilor americani Eric Betzig şi William E. Moerner şi cercetătorului german de origine română Stefan W. Hell, pentru dezvoltarea microscopiei cu fluorescenţă de super-rezoluţie.

    Câştigătorul premiului Nobel pentru pace – singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel – va fi anunţat vineri.

    Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 13 octombrie.

    Laureaţii vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 880.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

    Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în timpul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului premiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.

    Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

     

  • NOBEL 2014: Stefan W. Hell, născut în România, printre laureaţii premiului pentru chimie, alături de Eric Betzig şi William E. Moerner

    Cei trei cercetători au fost recompensaţi pentru “dezvoltarea microscopiei cu fluorescenţă de super-rezoluţie”.

    Stefan W. Hell, născut în 1962 în Arad, România, este fizician şi unul dintre directorii Institului Max Planck de Chimie Biofizică, din Göttingen, Germania, unde conduce departamentul de NanoBiofotonică.

    Hell este, de asemenea, şeful departamentului de Nanoscopie Optică al Centrului German de Cercetare a Cancerului din Heidelberg, profesor onorific la Facultatea de Fizică a Universităţii din Göttingen şi profesor la Facultatea de Fizică a Universităţii din Heidelberg. Este şi membru al comitetului de directori al Laboratorului de lasere din Göttingen şi membru al Academiei de Ştiinţe din Göttingen şi Heidelberg.

    Stefan Hell s-a născut pe 23 decembrie 1962 în Arad. Şi-a petrecut copilăria în comuna Sântana, unde a urmat şi şcoala generală, între 1969 şi 1977. În 1977 s-a înscris la liceul Nikolaus Lenau din Timişoara, unde a studiat doar un an. În aprilie 1978, la vârsta de 15 ani, a plecat în Ludwigshafen, Germania, împreună cu părinţii.

    Între 1981 şi 1987 a urmat cursurile Facultăţii de Fizică la Universitatea din Heidelberg, unde a obţinut titlul de doctor în fizică în 1990, cu calificativul maxim – summa cum laudae.

     

    În 2013, premiul Nobel pentru chimie a revenit cercetătorilor Martin Karplus, Michael Levitt şi Arieh Warshel, pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe.

    Sezonul Nobel din 2014 a debutat luni, când cercetătorii John O’Keefe, May-Britt Moser şi Edvard I. Moser au fost recompensaţi cu premiul pentru medicină, pentru descoperirea celulelor care alcătuiesc sistemul de poziţionare din creier, supranumit “GPS-ul intern”.

    Marţi, cercetătorii japonezi Isamu Akasaki şi Hiroshi Amano şi american de origine japoneză Shuji Nakamura au câştigat premiul Nobel pentru fizică, pentru inventarea diodelor electroluminiscente (LED) cu lumină albastră.

    Premiul Nobel pentru literatură va fi atribuit joi.

    Câştigătorul premiului Nobel pentru pace – singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel – va fi anunţat vineri.

    Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 13 octombrie.

    Laureaţii vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 880.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

    Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în timpul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului premiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.

    Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

  • Apărătorii drepturilor animalelor: Nobelul pentru medicină din 2014 este un premiu “trist”

    Contactată de AFP, cercetătoarea May-Britt Moser, premiată cu Nobelul pentru medicină alături de soţul ei, Edvard Moser, şi americano-britanicul John O’Keefe, a reamintit faptul că ea respectă “reglementările norvegiene”.

    “Folosim aceleaşi proceduri ca şi pe oameni. Când realizăm o operaţie, (şoarecii, n.r.) sunt trataţi ca nişte oameni, întrucât ei primesc o anestezie şi sunt bine trataţi după acea intervenţie, pentru ca ei să nu resimtă nicio durere”, a detaliat cercetătoarea norvegiană.

    Asociaţia PETA nu vede aceste experimente în acelaşi fel.

    “Premierea unor oameni care au petrecut decenii întregi producând suferinţe teribile unui număr uriaş de animale în timpul experimentelor este contrară valorilor de altfel progresiste ale premiului Nobel”, a adăugat această organizaţie într-un comunicat.

    “E ceva rău, pentru că ei străpung craniul animalului, îi distrug creierul prin injecţii toxice şi apoi îi omoară, aşa cum fac dintotdeauna laureaţii Nobel”, afirmă acelaşi comunicat PETA.

    “Este trist că premiul Nobel promovează cercetări precum aceasta. Există pe parcursul istoriei exemple de cercetări care au fost fără niciun dubiu utile, dar care răspundeau unor criterii etice”, a declarat o purtătoare de cuvânt de la Alianţa norvegiană pentru protecţia animalelor, Live Kleveland.

    Premiul Nobel pentru medicină, atribuit luni, a recompensat descoperirea “GPS-ului intern” din creier de către trei oameni de ştiinţă, M. O’Keefe, pionier în acest domeniu în 1971, şi May-Britt şi Edvard Moser, care au completat cercetările acestuia şi au descoperit “celulele-reţea” în 2005.

    Aceste cercetări, care vizează simţul de orientare, ar putea stimula descoperirea unor noi tratamente contra maladiei Alzheimer, o boală care afectează inclusiv memoria spaţială.

    Asociaţia condusă de Live Kleveland a deplâns faptul că descoperirea premiată luni a necesitat experimente “foarte intruzive”, pe creierele unor şoareci.

    După părerea ei, cercetătorii introduc instrumente în craniile animalelor, le distrug parţial creierul şi le cauzează frică şi stres. Organizaţia ei a încercat, în van, de mai multe ori să iniţieze proceduri judiciare pentru a stopa aceste experimente.

    “Credem că în viitor experimentele de acest tip pe animale nu vor mai fi acceptate”, a adăugat ea.

    Membră în tinereţe în Liga pentru protecţia animalelor, May-Britt Moser afirmă că îi tratează pe cobai ca pe “animale de companie”. “Sunt eu însămi o iubitoare de animale. În plus, cuştile noastre sunt mai mari decât normele existente şi ei trăiesc împreună şi au multe jucării”, a explicat laureata Nobel pentru revista Teknisk Ukeblad, în 2011.

  • Apărătorii drepturilor animalelor: Nobelul pentru medicină din 2014 este un premiu “trist”

    Contactată de AFP, cercetătoarea May-Britt Moser, premiată cu Nobelul pentru medicină alături de soţul ei, Edvard Moser, şi americano-britanicul John O’Keefe, a reamintit faptul că ea respectă “reglementările norvegiene”.

    “Folosim aceleaşi proceduri ca şi pe oameni. Când realizăm o operaţie, (şoarecii, n.r.) sunt trataţi ca nişte oameni, întrucât ei primesc o anestezie şi sunt bine trataţi după acea intervenţie, pentru ca ei să nu resimtă nicio durere”, a detaliat cercetătoarea norvegiană.

    Asociaţia PETA nu vede aceste experimente în acelaşi fel.

    “Premierea unor oameni care au petrecut decenii întregi producând suferinţe teribile unui număr uriaş de animale în timpul experimentelor este contrară valorilor de altfel progresiste ale premiului Nobel”, a adăugat această organizaţie într-un comunicat.

    “E ceva rău, pentru că ei străpung craniul animalului, îi distrug creierul prin injecţii toxice şi apoi îi omoară, aşa cum fac dintotdeauna laureaţii Nobel”, afirmă acelaşi comunicat PETA.

    “Este trist că premiul Nobel promovează cercetări precum aceasta. Există pe parcursul istoriei exemple de cercetări care au fost fără niciun dubiu utile, dar care răspundeau unor criterii etice”, a declarat o purtătoare de cuvânt de la Alianţa norvegiană pentru protecţia animalelor, Live Kleveland.

    Premiul Nobel pentru medicină, atribuit luni, a recompensat descoperirea “GPS-ului intern” din creier de către trei oameni de ştiinţă, M. O’Keefe, pionier în acest domeniu în 1971, şi May-Britt şi Edvard Moser, care au completat cercetările acestuia şi au descoperit “celulele-reţea” în 2005.

    Aceste cercetări, care vizează simţul de orientare, ar putea stimula descoperirea unor noi tratamente contra maladiei Alzheimer, o boală care afectează inclusiv memoria spaţială.

    Asociaţia condusă de Live Kleveland a deplâns faptul că descoperirea premiată luni a necesitat experimente “foarte intruzive”, pe creierele unor şoareci.

    După părerea ei, cercetătorii introduc instrumente în craniile animalelor, le distrug parţial creierul şi le cauzează frică şi stres. Organizaţia ei a încercat, în van, de mai multe ori să iniţieze proceduri judiciare pentru a stopa aceste experimente.

    “Credem că în viitor experimentele de acest tip pe animale nu vor mai fi acceptate”, a adăugat ea.

    Membră în tinereţe în Liga pentru protecţia animalelor, May-Britt Moser afirmă că îi tratează pe cobai ca pe “animale de companie”. “Sunt eu însămi o iubitoare de animale. În plus, cuştile noastre sunt mai mari decât normele existente şi ei trăiesc împreună şi au multe jucării”, a explicat laureata Nobel pentru revista Teknisk Ukeblad, în 2011.

  • Îngrijorare în comunitatea ştiinţifică: Premiile Nobel necesită multă răbdare, uneori chiar prea multă. Niciun cercetător nu este nemuritor

    Este dificil de acceptat că anumiţi candidaţi la Nobel mor înainte de a primi apelul telefonic mult aşteptat şi, astfel, nu reuşesc să îşi treacă numele în palmaresul acestor premii.

    Acest fapt cauzează situaţii complicate. În 2011, Academia de ştiinţe suedeză a aflat cu consternare că savantul canadian Ralph Steinman, în vârstă de 68 de ani, recompensat cu Nobelul pentru medicină din acel an, murise cu trei zile înainte de anunţarea premiului. Instituţia suedeză a făcut pentru el o excepţie de la regulamentul care impune ca laureaţii să fie în viaţă în momentul anunţului oficial, întrucât comitetul Nobel credea că savantul canadian încă trăia în acel moment.

    În 1996, un alt canadian, William Vickery, a murit la vârsta de 82 de ani, cu trei zile înainte de a câştiga premiul pentru economie.

    “Dacă se va continua astfel, vor apărea tot mai multe cazuri de acest fel. Este doar o chestiune de timp. Deci, trebuie să se facă ceva”, spune Santo Fortunato, fizician la Universitatea Aalto din Finlanda.

    Profesorul finlandez este cosemnatar al unei scrisori publicate în revista Nature care analizează această “chestiune a aşteptării”.

    “Înainte de 1940, Nobelurile erau decernate la peste 20 de ani după descoperirea originală pentru doar 11% dintre laureaţii în fizică, 15% în chimie şi 24% în medicină”, potrivit acelei scrisori. “Din 1985 şi până în prezent, acest lung interval de aşteptare vizează 60%, 52% respectiv 45% dintre premiile acordate în aceleaşi discipline”.

    Dacă tendinţa se prelungeşte, speranţa de viaţă medie a cercetătorilor riscă să scadă sub vârsta medie a laureaţilor. Cu alte cuvinte, premiile Nobel vor fi private de numele multor cercetători merituoşi, decedaţi înainte de a fi premiaţi.

    “Această amânare ameninţă să saboteze cea mai venerabilă instituţie din domeniul ştiinţei”, au concluzionat semnatarii scrisorii publicate în revista Nature.

    Ce este însă de făcut? Multe lucruri ţin de intransigenţa juriilor Nobel, pentru care ştiinţa din zilele noastre este atât de complexă încât trebuie să se aştepte o anumită perioadă de timp pentru ca o descoperire să fie verificată printr-un lung şir de experimente.

    Existenţa bosonului Higgs, al cărui nume provine de la cel al savantului recompensat cu Nobelul pentru fizică în 2013, a fost postulată în 1964. A fost nevoie de aproape o jumătate de secol de cercetări practice, foarte costisitoare şi mari cheltuitoare de resurse intelectuale, pentru a o dovedi. Şi a fost prea târziu pentru unul dintre pionierii cercetărilor în acest domeniu, americano-belgianul Robert Brout.

    Acest caz oferă argumentul perfect pentru a nu accelera procesul, spune Sven Lidlin, preşedintele comitelului Nobel pentru chimie.

    “Vrem să ne asigurăm că îi recompensăm pe aceia care deschid prima uşă. Acest lucru înseamnă că există în mod natural o amânare. În general, este nevoie de 20 de ani”, a subliniat el.

    După părerea sa, seriosul premiu Nobel impune ca o descoperire să fie lasată să se supună mai degrabă oricărei critici posibile, decât să rişte să premieze un lucru care va dezamăgi.

    De exemplu, în 1989, doi oameni de ştiinţă au anunţat că au pus la punct o tehnică de “fuziune la rece”, care ar permite o reacţie nucleară la o temperatură apropiată de cea ambientală, fapt care ar rezolva toate problemele energetice. Un sfert de secol mai târziu, această descoperire a rămas încă neconfirmată.

    “În fiecare an apar numeroase anunţuri despre descoperiri incredibile şi multe dintre ele se dovedesc a fi mai puţin incredibile decât se credea”, a subliniat profesorul Lidlin.

    Pentru a rezolva această dilemă, Santo Fortunato favorizează ideea premiilor Nobel postume, care puteau fi atribuite până în 1974. “Desigur, cei care le vor primi nu vor câştiga nimic, pentru că vor fi morţi, dar eu cred că este important ca descoperirile lor să fie recunoscute”, spune acesta.

    Însă această sugestie ar transforma, poate, în ceremonii funebre galele de atribuire a anumitor premii Nobel, care în prezent sunt considerate adevărate sărbători ale eroilor ştiinţei, a adăugat profesorul Lidlin.

    “S-ar pierde ideea că ştiinţa este în fond ceva care se petrece în prezent. Personal, aş vota contra unei astfel de schimbări”, a declarat el.

    Este indispensabil să fie recompensaţi cercetători care nu se află la final de carieră sau sunt deja pensionaţi, spune Matthew Wallace, cercetător la Institutul de gestionare a inovaţiilor şi a cunoştiinţelor ştiinţifice din Valencia (Spania).

    “Pentru a promova şi recompensa inovaţia şi creativitatea, ar fi efectiv mai util să existe premii care recompensează cercetători mai puţin confirmaţi şi descoperiri mai recente”, a adăugat el.

  • Îngrijorare în comunitatea ştiinţifică: Premiile Nobel necesită multă răbdare, uneori chiar prea multă. Niciun cercetător nu este nemuritor

    Este dificil de acceptat că anumiţi candidaţi la Nobel mor înainte de a primi apelul telefonic mult aşteptat şi, astfel, nu reuşesc să îşi treacă numele în palmaresul acestor premii.

    Acest fapt cauzează situaţii complicate. În 2011, Academia de ştiinţe suedeză a aflat cu consternare că savantul canadian Ralph Steinman, în vârstă de 68 de ani, recompensat cu Nobelul pentru medicină din acel an, murise cu trei zile înainte de anunţarea premiului. Instituţia suedeză a făcut pentru el o excepţie de la regulamentul care impune ca laureaţii să fie în viaţă în momentul anunţului oficial, întrucât comitetul Nobel credea că savantul canadian încă trăia în acel moment.

    În 1996, un alt canadian, William Vickery, a murit la vârsta de 82 de ani, cu trei zile înainte de a câştiga premiul pentru economie.

    “Dacă se va continua astfel, vor apărea tot mai multe cazuri de acest fel. Este doar o chestiune de timp. Deci, trebuie să se facă ceva”, spune Santo Fortunato, fizician la Universitatea Aalto din Finlanda.

    Profesorul finlandez este cosemnatar al unei scrisori publicate în revista Nature care analizează această “chestiune a aşteptării”.

    “Înainte de 1940, Nobelurile erau decernate la peste 20 de ani după descoperirea originală pentru doar 11% dintre laureaţii în fizică, 15% în chimie şi 24% în medicină”, potrivit acelei scrisori. “Din 1985 şi până în prezent, acest lung interval de aşteptare vizează 60%, 52% respectiv 45% dintre premiile acordate în aceleaşi discipline”.

    Dacă tendinţa se prelungeşte, speranţa de viaţă medie a cercetătorilor riscă să scadă sub vârsta medie a laureaţilor. Cu alte cuvinte, premiile Nobel vor fi private de numele multor cercetători merituoşi, decedaţi înainte de a fi premiaţi.

    “Această amânare ameninţă să saboteze cea mai venerabilă instituţie din domeniul ştiinţei”, au concluzionat semnatarii scrisorii publicate în revista Nature.

    Ce este însă de făcut? Multe lucruri ţin de intransigenţa juriilor Nobel, pentru care ştiinţa din zilele noastre este atât de complexă încât trebuie să se aştepte o anumită perioadă de timp pentru ca o descoperire să fie verificată printr-un lung şir de experimente.

    Existenţa bosonului Higgs, al cărui nume provine de la cel al savantului recompensat cu Nobelul pentru fizică în 2013, a fost postulată în 1964. A fost nevoie de aproape o jumătate de secol de cercetări practice, foarte costisitoare şi mari cheltuitoare de resurse intelectuale, pentru a o dovedi. Şi a fost prea târziu pentru unul dintre pionierii cercetărilor în acest domeniu, americano-belgianul Robert Brout.

    Acest caz oferă argumentul perfect pentru a nu accelera procesul, spune Sven Lidlin, preşedintele comitelului Nobel pentru chimie.

    “Vrem să ne asigurăm că îi recompensăm pe aceia care deschid prima uşă. Acest lucru înseamnă că există în mod natural o amânare. În general, este nevoie de 20 de ani”, a subliniat el.

    După părerea sa, seriosul premiu Nobel impune ca o descoperire să fie lasată să se supună mai degrabă oricărei critici posibile, decât să rişte să premieze un lucru care va dezamăgi.

    De exemplu, în 1989, doi oameni de ştiinţă au anunţat că au pus la punct o tehnică de “fuziune la rece”, care ar permite o reacţie nucleară la o temperatură apropiată de cea ambientală, fapt care ar rezolva toate problemele energetice. Un sfert de secol mai târziu, această descoperire a rămas încă neconfirmată.

    “În fiecare an apar numeroase anunţuri despre descoperiri incredibile şi multe dintre ele se dovedesc a fi mai puţin incredibile decât se credea”, a subliniat profesorul Lidlin.

    Pentru a rezolva această dilemă, Santo Fortunato favorizează ideea premiilor Nobel postume, care puteau fi atribuite până în 1974. “Desigur, cei care le vor primi nu vor câştiga nimic, pentru că vor fi morţi, dar eu cred că este important ca descoperirile lor să fie recunoscute”, spune acesta.

    Însă această sugestie ar transforma, poate, în ceremonii funebre galele de atribuire a anumitor premii Nobel, care în prezent sunt considerate adevărate sărbători ale eroilor ştiinţei, a adăugat profesorul Lidlin.

    “S-ar pierde ideea că ştiinţa este în fond ceva care se petrece în prezent. Personal, aş vota contra unei astfel de schimbări”, a declarat el.

    Este indispensabil să fie recompensaţi cercetători care nu se află la final de carieră sau sunt deja pensionaţi, spune Matthew Wallace, cercetător la Institutul de gestionare a inovaţiilor şi a cunoştiinţelor ştiinţifice din Valencia (Spania).

    “Pentru a promova şi recompensa inovaţia şi creativitatea, ar fi efectiv mai util să existe premii care recompensează cercetători mai puţin confirmaţi şi descoperiri mai recente”, a adăugat el.

  • Nobelul pentru literatură la casele de pariuri: Cărtărescu, Kundera, Dylan au cote egale în privinţa şanselor de a câştiga

    Începând din 1901, premiul Nobel pentru literatură este decernat în fiecare an unui autor din orice ţară de pe Glob care, potrivit cuvintelor lui Alfred Nobel, “a produs în domeniul literaturii cea mai remarcabilă lucrare într-o tendinţă idealistă”. Deşi lucrările individuale sunt uneori citate de Academia suedeză în comunicatul care motivează alegerea laureaţilor, în sintagma de mai sus termenul “lucrare” se referă la întreaga operă literară a unui scriitor.

    Academia suedeză va anunţa joi numele laureatului premiului Nobel pentru literatură pe 2014. Juriul care va desemna câştigătorul din acest an este alcătuit din 18 scriitori, profesori şi alţi membri ai instituţiei suedeze.

    Ghicirea câştigătorului reprezintă un exerciţiu care se bazează mai puţin pe date ştiinţifice şi mai mult pe speculaţii şi noroc. Ca în fiecare an, casele de pariuri din Marea Britanie acordă cote scriitorilor creditaţi cu şanse reale de a câştiga premiul Nobel pentru literatură. Potrivit casei Ladebrokes, pe primul loc în rândul favoriţilor din acest an se află la egalitate scriitorul japonez Haruki Murakami şi scriitorul kenyian Ngugi wa Thiong’o. Ambii au o cotă de 4 la 1.

    Pe locul al treilea se află scriitoarea belarusă Svetlana Alexievici, cu o cotă de 7 la 1.

    Scriitorul român Mircea Cărtărescu se află într-o companie selectă, din acest punct de vedere, având o cotă de 25 la 1, la egalitate cu scriitorii Milan Kundera, Thomas Pynchon şi Cees Nooteboom şi cântăreţul american Bob Dylan. Scriitorul român a primit cote similare şi din partea altor case de pariuri cunoscute, precum Nicerodds, Paf şi Unibet.

    Grupul celor cinci este devansat, în afară de scriitorii de pe “podium”, de poetul Adonis şi scriitorul Patrick Modiano (ambii cu o cotă de 10 la 1), Jon Fosse, Philip Roth, Peter Handke (cotă de 12 la 1), Assia Djebar, Peter Nadas, Ismail Kadare (cotă 14 la 1), Joyce Carol Oates (cotă 16 la 1), Adam Zagajewski şi Nawal El Saadawi (cotă 20 la 1).

    Printre scriitorii creditaţi cu şanse mai mici decât aceea atribuită lui Mircea Cărtărescu se află câteva nume sonore ale literaturii universale, precum Umberto Eco, Margaret Atwood, Don DeLillo, Amos Oz şi Don Paterson (cu toţii având o cotă 33 la 1) şi Salman Rushdie, Cormac McCarthy, John Le Carre şi Colm Toibin (cu toţii având o cotă de 50 la 1).

    Considerat cea mai prestigioasă şi mai intens mediatizată distincţie literară din lume, premiul Nobel aduce la cunoştinţa publicului larg un autor şi opera sa. Trofeul îi aduce acestuia o promovare la scară planetară, renume pe plan internaţional şi câştiguri financiare deloc de neglijat.

    Nu de puţine ori premiul Nobel pentru literatură a avut şi o semnificaţie politică, având uneori valoarea unei dezavuări a regimurilor autoritare. Într-adevăr, mai mulţi scriitori exilaţi, disidenţi, contestatari, persecutaţi şi interzişi la publicare în ţările lor au fost recompensaţi cu Nobelul pentru literatură, printre aceştia numărându-se nume sonore precum Boris Pasternak, Pablo Neruda, Aleksandr Soljeniţîn şi Gao Xingjian.

    Premiul Nobel recompensează în special romancieri, eseişti, poeţi şi dramaturgi. Totuşi, lista laureaţilor include şi trei filosofi (Rudolf Christoph Eucken, Herin Bergson şi Bertrand Russell), un istoric (Theodor Mommsen) şi un şef de stat (Winston Churchill, distins pentru discursurile sale politice).

    În 2013, scriitoarea canadiană Alice Munro, supranumită “maestra nuvelei contemporane”, a devenit primul scriitor din lume care a publicat exclusiv nuvele şi care a fost recompensată cu premiul Nobel pentru literatură.

    În ultimii ani, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a numărat printre favoriţii la premiul Nobel pentru literatură, potrivit caselor de pariuri internaţionale. Anul acesta, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România (USR) l-a propus pe Mircea Cărtărescu, alături de Nicolae Breban, Norman Manea şi Varujan Vosganian, pentru premiul Nobel.

    Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti şi a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literară a numit “generaţia optzecistă”. Treptat, s-a îndepărtat de poezie, dedicându-se aproape exclusiv prozei. Povestirilor din “Nostalgia” le-au urmat un scurt roman (“Travesti”, 1994) şi apoi unul în trei volume, “Orbitor” (1996-2007), privit de critică drept un reper al prozei româneşti contemporane. Trei volume de publicistică completează chipul scriitorului cu cel al unui observator lucid al cotidianului românesc.

    Cărţile sale au fost premiate de Academia Romană, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Asociaţia Scriitorilor Profesonişti din România (ASPRO), Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România, precum şi de revistele Cuvântul, Ateneu, Flacără, Tomis şi Ziarul de Iaşi. Volumele sale au fost nominalizate în Franţa pentru premiile Médicis – Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul “Nostalgia” a primit în 2005 premiul “Giuseppe Acerbi”, Castel Goffredo, Italia. Cărtărescu a fost invitat la târguri de carte prestigioase, precum cele de la Paris, Frankfurt, Leipzig, Goteborg şi Torino.

    Mircea Cărtărescu a fost decorat, în 2010, cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, o prestigioasă distincţie acordată de statul francez în domeniul culturii. În 2006, scriitorul a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer.

     

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 6-12 octombrie

    6.10
    BNR anunţă indicatorii de risc bancar pe luna august

    6-7.10
    Conferinţa europeană “Ştiinţa, viitorul Europei” (Lisabona)

    6-9.10
    Open Days 2014: Planurile de investiţii ale regiunilor UE în perioada 2014-2020 (Bruxelles)

    7.10
    INS anunţă indicii valorici ai cifrei de afaceri şi ai comenzilor noi din industrie pe primele opt luni

    7.10
    Gala Olimpică Kings On Ice cu Evgheni Pluşenko (Sala Polivalentă, Bucureşti)

    8.10
    INS publică datele definitive pentru Produsul Intern Brut în anul 2012

    8.10
    CE adoptă pachetul legislativ privind extinderea UE 2014

    9.10
    INS difuzează cifra de afaceri în comerţ şi servicii de piaţă prestate în principal populaţiei şi statistica lucrărilor de construcţii pe primele opt luni

    9-10.10
    Consiliul UE pentru Justiţie şi Afaceri Interne

    9.10
    Eurostat anunţă indicele preţurilor imobiliare în al doilea trimestru în UE şi zona euro

    10-11.10
    Romanian Thrash Metal Club Fest (Fabrica Club, Bucureşti)

    12.10
    Conferinţa “Cum se fac banii?” în cadrul proiectului ZooMonetar (Muzeul Antipa, Bucureşti)

    până la 16.11
    Expoziţia “Chinul materiei I – Grâul” (Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti)
     

  • Înţelepciunea de a scufunda o bucată de cauciuc în apă cu gheaţă

    O poveste uluitoare de dragoste, cea a primei căsătorii a savantului, vă va întrista un pic; dar pe urmă aventurile din multele congrese şi întâlniri ştiinţifice la care Feynman a participat, călătoriile în Japonia, Grecia sau Polonia, aventura cumpărării unui creion capitalist într-o ţară comunistă, măiestria constructorilor polonezi în a realiza clădiri deja vechi, întâlnirea cu regele şi regina Belgiei şi şirul inevitabil de gafe din conversaţia cu regina Fabiola se vor dovedi un şir de pagini savuroase, iscate din dezinvoltura inteligenţei.

    Ce-i mai bun rămâne la urmă: Feynman a făcut parte din comisia de anchetă a prăbuşirii navetei spaţiale Challenger şi, dincolo de încărcătura emoţională a dezastrului în care au pierit şapte oameni, fizicianul povesteşte la fel de detaliat, la fel de plin de umor şi la fel de plin de înţelegere pentru fiinţa umană amănuntele anchetei. Richard Feynman a fost primul membru al comisiei care a intuit cauza reală a dezastrului, o garnitură care s-a defectat din cauza temperaturii scăzute din ziua lansării. Iar relatarea experimentului menit să ilustreze teoria sa – scufundarea unei bucăţi de garnitură într-un pahar cu apă cu gheaţă – este, din nou, o scriere excepţională: aventura aşteptării unui pahar cu apă şi gheaţă, amânarea demonstraţiei, la îndemnul unui ditamai general de armată, realizarea acestuia şi, desigur, modul în care ceilalţi membri ai comisiei NU reacţionează, pentru că, pur şi simplu, oamenii nu au putut procesa rapid dezvăluirea şi efectele asupra anchetei.

    În încheiere, un scurt fragment: “…eu şi Tukey am descoperit că lucrurile care se petrec în minţile unor oameni diferiţi atunci când aceştia cred că fac acelaşi lucru – ceva atât de simplu precum a număra – diferă pentru fiecare… Mă gândesc frecvent la acest lucru, mai ales atunci când predau o tehnică ezoterică, precum integrarea funcţiilor Bessel. Când privesc ecuaţiile, văd nişte imagini colorate – nu ştiu de ce. În timp ce vorbesc, văd nişte imagini vagi ale funcţiilor Bessel din cartea lui Jahnke şi Emde, cu j-uri în cafeniu deschis, n-uri de un discret violet-albăstrui şi x-uri maro-închis, ce zboară prin aer. Şi mă întreb cum naiba trebuie să arate ele pentru studenţi”.

    Richard Feynman – “Ce-ţi pasă ţie de părerile altora?”, Editura Publica, Bucure[ti, 2014

  • Cei care consumă multă ciocolată au şanse mai mari de a câştiga un premiu Nobel

    Informaţiile provin dintr-o lucrare publicată în New England Journal of Medicine, numită “Consumul de ciocolată, funcţia cognitivă şi laureaţii Nobel”. Aceasta a fost scrisă de Franz H. Messerli, doctor în ştiinţe, care notează următoarele: “Din moment ce consumul de ciocolată poate, teoretic, îmbunătăţi funcţia congnitivă nu doar în cadrul indivizilor ci în cadrul întregii populaţii, m-am întrebat dacă pot trage anumite concluzii de aici.”

    Messerli a realizat o corelare între numărul de câştigători ai premiului Nobel per capita şi cantitatea de produse de ciocolată consumate per capita. El a măsurat funcţia cognitivă la nivelul populaţiei unei ţări şi a observat că aceasta tinde să fie superioară acolo unde consumul este crescut.

    “Această relaţie nu este neapărat una cauzală, dar arată că o dimensiune o poate influenţa pe cealaltă”, subliniază omul de ştiinţă.