Tag: negociere

  • Nicuşor Dan nu exclude ca USR să aibă miniştri într-un eventual Guvern Cioloş, deşi nu îi va propune

    Liderul USR, Nicuşor Dan, a declarat, vineri, la Suceava, că în condiţiile în care în urma alegerilor va exista o majoritate care să susţină un Guvern Cioloş, USR nu va propune miniştri, dar nici nu va respinge numirea de membrilor săi în Executiv, tranmite corespondentul MEDIAFAX.

    Nicuşor Dan a spus într-o conferinţă de presă organizată la Suceava că dacă va exista, în urma alegerilor parlamentare, o majoritate în Parlament care îl susţine pe Dacian Cioloş, USR nu va face nici o alianţă cu partidele care susţin această formulă de guvern, ci va negocia direct cu Dacian Cioloş.

    „Nu vom face alianţă cu niciunul dintre partidele care îl susţin pe Dacian Cioloş şi vom negocia exclusiv cu primul ministru. Vom negocia pe program astfel încât elemente din programul nostru să fie în programul de guvernare cu termene de realizare”, a spus Nicuşor Dan.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • După 26 de ani, un vis uriaş al românilor devine realitate. Informaţiile au fost confirmate de Guvern. „Decizia a fost comunicată oficial”

    România negociază la nivel înalt, de ani de zile, o decizie care rezolvă o mare nedreptate pentru ţara noastră. Acum Guvernul anunţă că aşteptarea este aproape de sfârşit. Potrivit, unor surse de la Palatul Victoria, negocierile sunt intense,iar  România are însă aşteptari mai mari, în sensul obţinerii unei date ferme în 2017.

    ”Negocierea, din punctul de vedere al părţii române, nu s-a terminat încă, fiind în desfăşurare discuţii”, spun sursele citate.

    După 26 de ani, un VIS URIAŞ al românilor devine REALITATE. Informaţiile au fost confirmate de Guvern. „Decizia a fost comunicată oficial”

  • Cum arată criza din Orientul Mijlociu şi la ce pericole este supusă România

    Nu doar lupta împotriva terorismului şi a grupărilor de acest fel, ci instabilitatea care domină întreaga regiune reprezintă un important motiv de îngrijorare pentru România.

    „România a devenit, în urma evenimentelor recente, o zonă greu predictibilă din punctul de vedere al siguranţei pe termen mediu şi lung, o zonă care se prezintă din ce în ce mai mult ca o zonă victimă colaterală a conflictelor. Siguranţa şi stabilitatea sunt afectate în mod sigur şi nu facem niciun fel de efort pentru a demonstra că avem o politică activă care să contribuie la soluţionarea acestor probleme. Continuăm să avem o politică pasivă, recepţionăm tot ceea ce se întâmplă şi dăm răspunsuri de foarte multe ori incompetente sau superficiale“, crede analistul Mircea Coşea.

    Lupta împotriva ISIS este, fără doar şi poate, cel mai important eveniment de anul acesta. Statul Islamic a ajuns în centrul atenţiei internaţionale în 2014, când a reuşit să ocupe mari teritorii în Siria şi Irak, şi a dobândit notorietate prin brutalitate, crime în masă, răpiri şi decapitări. În pofida atrocităţilor comise, gruparea a reuşit să atragă sprijin din întreaga lume musulmană, iar o coaliţie internaţională condusă de Statele Unite s-a angajat să o distrugă.

    Se crede că Statul Islamic este cea mai bogată grupare de militanţi din lume. Iniţial s-a bazat pe donaţiile unor contribuitori bogaţi şi ale unor organizaţii de caritate islamice din Orientul Mijlociu, dornice să îl înlăture de la putere pe preşedintele sirian Assad. Cu toate că aceste surse sunt încă folosite pentru finanţarea călătoriilor luptătorilor străini în Siria şi Irak, în prezent gruparea se autofinanţează în mare parte.

    Forţele ce luptă împotriva ISIS au început anul acesta să slăbească gruparea jihadistă, iar acest lucru a dus la represalii sub forma unor atentate; statele cel mai puternic lovite au fost Franţa, Germania şi cele din Orientul Mijlociu. În condiţiile intensificării luptelor din regiune şi ale replicilor date de ISIS, rolul ţării noastre devine din ce în ce mai important – în acelaşi timp, însă, siguranţa României este pusă sub semnul întrebării.

    „România ar trebui să înţeleagă că a devenit extrem de importantă din punctul de vedere al raporturilor geopolitice şi ar trebui să îşi negocieze poziţia cu mai multă demnitate şi mai multă originalitate; cred că lăsarea viitorului României doar pe seama articolului 5 din Tratatul NATO este un lucru insuficient“, spune Mircea Coşea. Articolul 5, la care se referă analistul, impune ideea că un atac împotriva unui stat membru este un atac împotriva tuturor. Mircea Coşea subliniază că România ar trebui să aibă propria ei politică de siguranţă, respectând parteneriatele strategice pe care le are, dar încercând să îşi creeze o situaţie politică deschisă faţă de orice tip de negociere sau discuţie. Deocamdată România nu este prezentă în nicio discuţie la nivel înalt, spune Coşea, ci este întotdeauna prezentată ca un loc pe hartă, nu ca un loc de emanare a unor poziţii importante. „Gândiţi-vă la eşecul enorm pe care România l-a avut în negocierea cu Turcia la Marea Neagră şi cum se estompează acest eşec din motive politice; dar este un eşec care demonstrează că politica externă a României este departe de a înţelege situaţia în care ne aflăm şi departe de a promova idei sau concepţii care să ne pună într-o poziţie favorabilă. Am devenit o ţară care acceptă orice fel de lucruri şi care îşi pune speranţa doar într-o anumită orientare a aliaţilor noştri faţă de pericolele care sunt în zonă. Nu avem o politică proprie de prevenire a unor evenimente neplăcute, nu avem o armată pregătită, nu avem planuri sau proiecte în legătură cu dezvoltarea unor industrii sau structuri de apărare, nu putem lupta nici împotriva secetei sau a altor cataclisme naturale, ce să mai vorbim de o agresiune armată?“

    Agresiunea armată nu ar trebui să fie, însă, singura noastră preocupare; criza refugiaţilor şi numărul mare de imigranţi care ajung în Europa sunt la rândul lor subiecte fierbinţi în cadrul blocului european. Cota obligatorie impusă fiecărei ţări a dus la numeroase mişcări de protest şi a ajutat la creşterea în popularitate a partidelor antisistem.

    Dacă România ar trebui sau nu să accepte refugiaţi este una dintre cele mai controversate teme de discuţie din anul 2016. „Reclama proastă“ pe care o avem se întoarce în favoarea noastră, pentru că am fost ocoliţi de valul de refugiaţi şi problemele pe care aceştia le aduc cu ei, crede Cătălin Olteanu. „Oricât de miloşi şi afectaţi am fi faţă de oamenii aceia, să nu uităm că am avut şi noi revoluţia noastră cu toate belelele şi problemele ei, deci cei de acolo ar trebui să îşi rezolve problemele la ei. Oricât ar migra şi oriunde s-ar duce, problemele îi vor urmări pentru că le vor lua cu ei; în altă ordine de idei, nu prea îi văd uşor de integrat, nici dornici să muncească prin fabrici în locul celor emigraţi.“

    Aflaţi de ce 2016 a fost numit “Anul regizat de Tarantino”

  • Cronica de film: A Hologram for the King

    Filmul începe cu o secvenţă lipsită de prea mult sens: un vis al personajului central, Alan Clay, prin care aflăm că acesta e un om de afaceri care a pus la punct o tehnologie revoluţionară, apoi a dat faliment, şi-a pierdut ulterior maşina şi soţia, iar acum nu mai are bani nici pentru educaţia copiiilor.

    Prin urmare, omul nostru se decide să meargă în Arabia Saudită pentru a prezenta ideea sa regelui saudit. Urmează o poveste ce seamănă destul de mult cu linia din Salmon Fishing in the Yemen; în ambele filme apare un personaj central care trece printr-o criză existenţială şi care dă vina pe cei din jur pentru toate problemele sale, în special pe chinezi şi invazia produselor din China. Astfel, de-a lungul filmului, folosind (nu foarte convingător) replici între diverse personaje, regizorul încearcă să transmită următorul mesaj: Arabia are problemele ei, dar nu se compară cu China!

    În cele din urmă, filmul vrea să reflecte ciocnirea dintre civilizaţii: Clay este până la urmă un turist, iar povestea este filtrată prin modul în care el percepe sentimentul de alienare. Spun „vrea să reflecte“, pentru că rezultatul nu este unul deloc cizelat – prietenii pe care Clay şi-i face şi interacţiunea dintre personaje reflectă doar ceea ce cred americanii despre saudiţi.

    Filmul este regizat de Tom Tykwer, un fel de Sergiu Nicolaescu al ultimilor ani: este regizor, scenarist, compozitor şi producător. El s-a remarcat prin conducerea unor filme precum Cloud Atlas, Perfume: The Story of a Murderer sau Run Lola Run. Pentru A Hologram for the King, el s-a rezumat doar la regie şi scenariu. În rolurile principale îi regăsim, alături de Tom Hanks, pe Alexander Black (debut într-un lungmetraj), Sarita Choudhury (Lady in the Water, A Perfect Murder, franciza The Hunger Games) şi Sidse Babett Knudsen (After the Wedding, The Duke of Burgundy, Borgen).

    În concluzie, A Hologram for the King pare mai mult un clip publicitar menit să convingă americanii că Arabia Saudită poate fi un bun partener de afaceri. Nu este cel mai bun film al lui Tom Hanks, dar, pe de altă parte, fără el am fi discutat probabil de una dintre marile dezamăgiri ale anului.
     

  • Cronica de film: A Hologram for the King

    Filmul începe cu o secvenţă lipsită de prea mult sens: un vis al personajului central, Alan Clay, prin care aflăm că acesta e un om de afaceri care a pus la punct o tehnologie revoluţionară, apoi a dat faliment, şi-a pierdut ulterior maşina şi soţia, iar acum nu mai are bani nici pentru educaţia copiiilor.

    Prin urmare, omul nostru se decide să meargă în Arabia Saudită pentru a prezenta ideea sa regelui saudit. Urmează o poveste ce seamănă destul de mult cu linia din Salmon Fishing in the Yemen; în ambele filme apare un personaj central care trece printr-o criză existenţială şi care dă vina pe cei din jur pentru toate problemele sale, în special pe chinezi şi invazia produselor din China. Astfel, de-a lungul filmului, folosind (nu foarte convingător) replici între diverse personaje, regizorul încearcă să transmită următorul mesaj: Arabia are problemele ei, dar nu se compară cu China!

    În cele din urmă, filmul vrea să reflecte ciocnirea dintre civilizaţii: Clay este până la urmă un turist, iar povestea este filtrată prin modul în care el percepe sentimentul de alienare. Spun „vrea să reflecte“, pentru că rezultatul nu este unul deloc cizelat – prietenii pe care Clay şi-i face şi interacţiunea dintre personaje reflectă doar ceea ce cred americanii despre saudiţi.

    Filmul este regizat de Tom Tykwer, un fel de Sergiu Nicolaescu al ultimilor ani: este regizor, scenarist, compozitor şi producător. El s-a remarcat prin conducerea unor filme precum Cloud Atlas, Perfume: The Story of a Murderer sau Run Lola Run. Pentru A Hologram for the King, el s-a rezumat doar la regie şi scenariu. În rolurile principale îi regăsim, alături de Tom Hanks, pe Alexander Black (debut într-un lungmetraj), Sarita Choudhury (Lady in the Water, A Perfect Murder, franciza The Hunger Games) şi Sidse Babett Knudsen (After the Wedding, The Duke of Burgundy, Borgen).

    În concluzie, A Hologram for the King pare mai mult un clip publicitar menit să convingă americanii că Arabia Saudită poate fi un bun partener de afaceri. Nu este cel mai bun film al lui Tom Hanks, dar, pe de altă parte, fără el am fi discutat probabil de una dintre marile dezamăgiri ale anului.
     

  • O aplicaţie îţi spune ce salariu trebuie să ceri la interviul de angajare

    Negocierea salariului poate fi o sarcină dificilă, iar cei mai mulţi candidaţi aleg pur şi simplu un număr şi speră ca angajatorul să îl găsească rezonabil.

    Compania Adzuna a găsit o soluţie la această problemă – o aplicaţie care îţi examinează CV-ul pentru a determina cât de mult valorează serviciile tale.

    Pentru a determina cu acurateţe nivelul utilizatorului, Adzuna analizează CV-urile comparându-le cu cele existente deja în baza de date. Un factor important este şi nivelul de educaţie al celui în cauză.

    Adzuna, unul dintre cele mai mari motoare de căutare de job-uri din Marea Britanie, îşi îndeamnă utilizatorii să încarce CV-urile pentru a merge pregătiţi la interviurile de angajare. Mai mult, site-ul prezintă şi ofertele disponibile care oferă salarii asemănătoare celor determinate de aplicaţie

  • Cum influenţează înălţimea si greutatea valoarea salariului angajaţilor

    Bărbaţii înalţi şi femeile slabe au salarii mai mari decât cei care sunt mai scunzi şi cu exces de greutate, afirmă oamenii de ştiinţă.
    Cercetătorii, care au studiat genetica oamenilor mici de statură şi supraponderali, au constatat că aceştia câştigă mai puţin decât colegii lor mai înalţi şi mai slabi.

    Studiile anterioare au arătat existenţa unei legaturi între înălţime, indicele de masă corporală (IMC) şi statutul socio-economic. Rezultatele activităţii de cercetare sugerează că nivelurile mai ridicate de sărăcie ar putea duce la o statura mai scundă şi un IMC mai mare, eventual, ca urmare a unor factori precum o dietă săracă.

    Cercetătorii de la Universitatea Exeter, Marea Britanie, au arătat că pentru fiecare 2,5 centimetri în înălţime, care rezultă numai din genetica unui om, venitul anual va creşte cu aproape 2000 de euro. Iar atunci când o femeie are o greutate genetic mai mare decât o femeie cu aceeaşi înălţime, ea va pierde aproape 4000 de euro din venitul său anual.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cel mai bogat chinez vrea să cumpere compania de la Hollywood care a făcut Godzilla

    Un grup controlat de omul de afaceri Wang Jianlin, cel mai bogat din China, negociază achiziţia studioului de la Hollywood aflat în spatele unor filme de succes precum “Godzilla” şi “Pacific Rim”, potrivit Financial Times.

    Grupul Dalian Wanda negociază preluarea unui pachet majoritar la Legendary Entertainment, companie printre acţionarii căreia se numără SoftBank. O tranzacţie ar putea fi anunţată cel mai devreme săptămâna următoare şi ar evalua Legendary la 3-4 miliarde de dolari, au afirmat surse apropiate situaţiei.

    Wang, care a preluat în 2012 prin intermediul grupului său şi lanţul de cinematografe AMC Entertainment, vrea să cumpere de mai mulţi ani unul dintre studiourile de la Hollywood. Despre grupul Dalian Wanda s-a scris în urmă cu un an privind o posibilă preluare a DreamWorks Animation, însă discuţiile au eşuat.

  • Câţi bani a câştigat fiecare actor din “Avengers: Age of Ultron”

    Nici ceilalţi actori nu au primit însă doar bani de buzunar, încasând sume considerabile. Vă prezentăm, în continuare, salariile negociate de actorii francizei Avengers.
     

     


     

     

    Continuarea în pagina următoare >

  • CEO-ul Mercedes-Benz România vorbeşte despre ruşi, arabi şi milionari excentrici

    “Sunt german, scuze pentru asta, probabil că româna mea nu este atât de bună.” Aşa a început povestea Boris Billich, CEO al Mercedes-Benz România, în cadrul evenimentul Meet the CEO, stârnind zâmbete în rândul celor veniţi să îl asculte. În cadrul Meet the CEO, eveniment ce reuneşte cei mai importanţi manageri din businessul românesc, Boris Billich a vorbit despre cariera sa şi parcursul său în cadrul concernului Daimler, despre condiţiile grele din Rusia şi despre modul inedit de a negocia al arabilor, despre avantajele de a fi în Uniunea Europeană şi despre calităţile pe care trebuie să le aibă un tânăr antreprenor.

    „Din ultimii 20 de ani am locuit în Germania doar trei, fiind mai mereu pe drumuri. Într-un fel, e un lucru care îmi place, e parte din felul meu de-a fi. Aş fi surprins să mă priviţi ca pe un german tipic, deoarece nu mă consider unul”, spune Boris Billich, cel de-al doilea german care vine la conducerea reprezentanţei locale a Daimler în ultimii opt ani. Predecesorul său, Michael Grewe, a condus compania atât în perioada de creştere 2007-2008, cât şi în anii următori, de scădere.

    Billich se amuză atunci când este întrebat despre un alt german cu prenume atipic, cunoscut în toată lumea pentru rezultatele sale din sport: „Dacă nu ştiaţi, Boris Becker îşi sărbătoreşte ziua de naştere la câteva zile distanţă de mine, dar asemănările dintre noi se termină aici. Eu nu am avut succes în sport, iar astăzi sunt mulţumit atunci când îmi văd numele în ziar într-un context pozitiv, ceea ce nu cred că e valabil în cazul lui Becker”.

    CEO-ul Mercedes-Benz România a început să lucreze pentru Daimler încă din timpul facultăţii, profitând de faptul că numeroase companii din Germania ofereau tinerilor internshipuri plătite. „Am urmat un tip special de studii, inventat în Germania în anii ’80, care este de fapt o combinaţie de internshipuri şi clase. Este un lucru bun, pentru că astfel nu eşti nevoit să ai bani puşi deoparte pentru facultate. Eşti plătit de o companie şi în schimb trebuie să îţi iei un angajament că, atunci când nu ai cursuri, vei lucra pentru respectiva companie. În cazul meu a fost Daimler.” Primul său job a fost în cadrul departamentului de sales planning, unde trebuia să preia informaţii legate de volumul de vânzări de la reprezentanţe din toată lumea.

    Nu era foarte complicat, spune Billich zâmbind; trebuia pur şi simplu să notezi o serie de numere comunicate de alţii. „La vremea aceea nu exista internet şi nimeni nu avea smartphone-uri; aveai doar un telefon pe care toată lumea suna pentru a transmite cifrele. Era interesant, pentru că interacţionai cu oameni din toată lumea. Acela a fost primul meu job, în anul 1993. Ulterior, am început să lucrez în vânzări şi marketing. Nu sunt o persoană foarte tehnică, pot spune că am două mâini stângi, aşa că în mod natural am ales un sector care nu implică astfel de calităţi.”

    Billich se inspiră din viteza cu care lumea se schimbă, amintindu-şi cu o oarecare nostalgie de vremurile mai simple din anii ’90: „Am avut norocul de a-mi începe cariera într-o perioadă în care doar şeful cel mare avea calculator. Toţi angajaţii trebuia să scrie de mână raporte, să includă statistici, iar cei care greşeau o literă sau o cifră erau nevoiţi să o ia de la început. Apoi au apărut primele telefoane mobile, la mijlocul anilor ’90; astăzi toată lumea are un computer pe telefon şi poate accesa aproape orice bază de date din lume. Societatea se află însă într-o continuă mişcare, iar ceea ce ai astăzi s-ar putea să nu mai existe mâine. Cred că aceasta este o lecţie extrem de importantă pentru tot ceea ce facem, atât în viaţa privată, dar mai ales în business. Trebuie să fim tot timpul deschişi la schimbare”.