Tag: majoritate

  • Povestea lui James Park, antreprenorul care a creat unele dintre cele mai populare brăţări de fitness

    James Park, de naţionalitate coreeană, a terminat un liceu prestigious, şi anume Şcoala Universitară din Cleveland, Ohio. A studiat informatica la Universitatea Harvard, dar a renunţat, dezvoltând ulterior abilităţi în administrarea afacerilor.

    În 2007, alături de Eric Friedman, James Park a pus bazele companiei Fitbit. Ideea i-a venit după ce a experimentat modul în care platforma de jocuri Nintendo Wii combina senzorii cu partea de software. Park, care se afla într-o formă fizică slabă, dorea să creeze un dispozitiv intuitiv care să se situeze, ca preţ, între pedometrele de 25 de dolari vândute la farmacii şi ceasurile sportive mai scumpe. Iniţial, el a strâns 400.000 de dolari de la familie şi prieteni, dar a suferit unele probleme timpurii, deoarece niciunul dintre fondatori nu a avut multă experienţă în ceea ce priveşte hardware-ul sau producţia. Încă de la început, Park a crezut că produsele cu capabilităţi de detectare a mişcării vor juca un rol semnificativ în viitorul tehnologiei de consum. Când Park şi Friedman s-au întâlnit pentru prima dată cu potenţiali investitori, tot ce aveau era o placă de circuit şi o cutie din lemn. Finanţarea şi producţia erau cele două principale obstacole cărora compania nou-înfiinţată trebuia să le facă faţă.

    În 2011, vânzările Fitbit au început să crească, deoarece tot mai mulţi utilizatori îşi înregistrau în mod curent activităţile fizice zilnice. Pentru a educa consumatorii despre această tehnologie nouă, compania a folosit tactici de marketing agresive pentru a-şi prezenta produsele; mai exact, Park şi Friedman au cheltuit 112 milioane de dolari pe activităţi de marketing. În prima zi de listare pe Bursa de Valori din New York (NYSE), acţiunile au crescut cu aproape 50%, ridicând oferta iniţială de la 20 de dolari la puţin sub 30 de dolari. Acest lucru a dus acţionarul principal al companiei, James Park, la o capitalizare în valoare de 600 de milioane de dolari.

    Ca dovadă a abordării sale inovatoare de a combina stilul, fitnessul şi tehnologia, Fitbit a colaborat recent cu marca de lux Tory Burch pentru a lansa o linie de brăţări, încercând astfel să atragă clienţi dintr-un nou segment demografic.

    Compania, care a devenit publică în iunie 2015, a vândut până acum peste 30 de milioane de brăţări colorate şi clipsuri. Astfel, valoarea netă estimată a lui James Park era de 87,6 milioane de dolari la data de 15 martie 2019. James Park deţine peste 33.000 de produse Fitbit, în valoare de aproximativ 700.000 de dolari, iar în ultimii patru ani a vândut unui fond de investiţii acţiuni în valoare de peste 83 milioane de dolari. În plus, el câştigă 3.624.300 de dolari pe an ca preşedinte al consiliului de administraţie şi director executiv la Fitbit.

  • Cum au reuşit doi frati să-şi transforme pasiune din copilărie intr-o super afacere. Au devenit milionari la vârsta la care majoritatea tinerilor abia îşi încep studiile

    Fraţii Patrick şi John Collison s-au născut în Limerick, Irlanda, şi s-au mutat în copilărie în Dromineer, un sat din Irlanda centrală. Părinţii lor aveau studii în domeniul ştiinţific: tatăl lor, Denis, în inginerie electrică, iar mama lor, Lily, în microbiologie. Mai târziu, cei doi au intrat în afaceri, iar Denis a condus un hotel de pe malul Lough Derg, în timp ce Lily a operat o companie de formare corporatistă chiar din casa familiei.
    Patrick era cel mai mare din cei trei copii, mai având doi fraţi, John şi Tommy. A urmat primul curs de lucru pe calculator când avea 8 ani, la Universitatea din Limerick, şi a început să înveţe programare la vârsta de 10 ani. În 2005, la vârsta de 16 ani, Patrick Collison a câştigat cea de-a 41-a Expoziţie a Tinerilor Oameni de Ştiinţă şi Tehnologie datorită muncii sale cu Lisp (un program de codare). Nici fratele său, John Collison, nu a fost mai prejos în materie de performanţe din copilărie: el a obţinut cel mai mare scor realizat vreodată la examenul de absolvire a liceului din Irlanda. Astfel, Patrick s-a înscris la Massachusetts Institute of Technology în 2006 pe baza unui examen SAT pe care l-a susţinut la 13 ani, iar John l-a urmat în Statele Unite, începând studiile la Harvard în 2009.
    În 2007, Patrick Collison a pus bazele companiei de software Shuppa (un joc de cuvinte legat de „siopa”, însemnând în irlandeză „magazin”) în Limerick, împreună cu fratele său, John Collison. S-au mutat în California după ce incubatorul de afaceri din Silicon Valley a arătat interes în această afacere, unde şi-au unit forţele cu doi absolvenţi de Oxford, Harjeet şi Kulveer Taggar, iar compania a devenit Auctomatic. În martie 2008, Collison, care avea atunci 19 ani, şi fratele său, care avea 17 ani, au vândut Auctomatic companiei canadiene Live Current Media în schimbul a 5 milioane de dolari, devenind peste noapte milionari. Patrick a devenit directorul de inginerie a produselor.
    La începutul anului 2010, John şi Patrick au început să lucreze împreună la Stripe. Compania Stripe a apărut în 2011, cu Patrick în funcţia de director executiv şi John în calitate de preşedinte. Fraţii Collison au petrecut doi ani testând serviciul şi formând relaţii cu reprezentanţi ai băncilor, companiilor de carduri de credit şi autorităţilor de reglementare.
    Stripe a colaborat iniţial cu o companie de plăţi, dar fraţii Collison şi-au dat seama că singura modalitate de a controla întreaga experienţă aşa cum şi-au propus de la început a fost să controleze toate aspectele procesului. Astfel, în toamna anului 2010, fondatorii Stripe au început să realizeze că, din poziţia de start-up financiar, ar avea nevoie de credibilitatea instituţională pe care un investitor ar putea să o ofere. Prima lor finanţare a venit de la Y Combinator, datorită faptului că Patrick îl cunoştea pe Paul Graham prin implicarea sa în Lisp şi Auctomatic. 
    Suma investită de Y Combinator era între 20.000 şi 30.000 de dolari. După câteva luni, fondatorii companiei s-au întâlnit cu Peter Thiel, fondatorul serviciului PayPal, iar în urma întâlnirii acesta s-a oferit să investească şi el în businessul lor. Fraţii Collison au strâns atunci 2 milioane de dolari, primind ulterior finanţare de la investitori precum Michael Moritz de la Sequoia Capital şi Andreessen Horowitz de la SV Angel. În februarie 2012, Stripe a primit o investiţie de 18 milioane de dolari de la Sequoia Capital.
    Stripe a avut un impact puternic în Silicon Valley. Companii precum Lyft, Facebook, DoorDash şi mii care au dorit să fie ca ei au transformat Stripe în coloana vertebrală financiară a operaţiunilor lor.
    Compania se ocupă acum de zeci de miliarde de dolari în tranzacţii pe internet anual, modalitatea de monetizare bazându-se pe o mică taxă primită în urma fiecărei tranzacţii. Jumătate dintre americanii care au cumpărat ceva online în ultimul an au făcut-o, probabil fără să ştie, prin Stripe.
    Acest lucru a dus la o evaluare de 9,2 miliarde de dolari, mult peste cea a celor mai apropiaţi concurenţi, şi i-a transformat pe Patrick şi pe John în doi dintre cei mai tineri miliardari ai lumii.
    Stripe nu va dezvălui numărul tranzacţiilor pe care le procesează, însă analiştii estimează că se apropie de manipularea anuală a 50 de miliarde de dolari în comerţ, ceea ce s-ar traduce în venituri ale companiei de aproximativ
    1,5 miliarde de dolari. În 2016, compania Stripe a fost evaluată la peste 9 miliarde de dolari, iar în cadrul celei mai recente runde de finanţare, din ianuarie 2019, compania era evaluată la 22,5 miliarde de dolari, averea fiecăruia dintre cei doi fondatori fiind apreciată la circa 2,1 miliarde de dolari. 

  • Cine sunt cei doi tineri care au creat cel mai mare competitor al Uber

    Logan Green a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea din California, Santa Barbara (UCSB) în 2006. În timpul studenţiei, Green a creat Fondul de Iniţiativă Verde, iar o perioadă de timp a fost şi directorul pentru sustenabilitate al UCSB.

    Atunci când se afla în Los Angeles şi-a petrecut mare parte din timp prins în trafic, iar în timp ce era student la UCSB, a folosit mijloacele de transport în comun pentru a îşi vizita iubita care locuia în Los Angeles. Pentru a evita traficul, Green a început să-şi lase maşina acasă şi să experimenteze alte metode de transport, de la trenuri şi autobuze până la biciclete şi curse comune cu prietenii. După colegiu, Green a călătorit în Zimbabwe într-un moment în care puţini oameni de acolo îşi puteau permite să conducă maşini şi în care guvernul nu reuşea să furnizeze mijloace de transport în comun. Acolo a văzut că întreprinzătorii locali îşi foloseau maşinile proprii pentru a oferi servicii de transport comunităţii (ridesharing).

    Logan Green l-a întâlnit pe John Zimmer, cu care a descoperit că are interese comune, pe Facebook, în timp ce Zimmer lucra la Lehman Brothers, iar Green era încă student.

    John Zimmer a crescut în Greenwich, Connecticut. În 2006, el a absolvit Cornell University School Hotel Administration. După absolvire, a lucrat ca analist în domeniul finanţelor imobiliare în cadrul companiei Lehman Brothers din New York City. În calitate de student la Universitatea Cornell, a participat la un curs de planificare urbană şi regională, denumit Oraşe verzi. După ce a învăţat despre progresul în materie de canale, căi ferate şi până la autostrăzi, el a văzut în ridesharing următorul pas către eficienţă. Observând că 80% din locurile maşinilor care circulau pe autostrăzile americane erau goale, Zimmer afirma că ridesharingul „reprezintă o oportunitate imensă de eficientizare pentru a economisi o mulţime de bani şi pentru a reduce amprenta ecologică“.

    După o săptămână de când s-au cunoscut, Green zbura la New York pentru a se întâlni cu Zimmer.

    Cei doi au dezvoltat o platformă care le-a permis utilizatorilor să găsească şi să planifice curse comune, utilizând algoritmi ai Facebook. Denumit Zimride, o primă versiune a acestuia a fost lansată la Universitatea Cornell, unde, după şase luni, în serviciu erau înscrişi deja 20% dintre studenţi. Mai târziu, în 2007, Zimride a fost activ atât în campusurile Cornell, cât şi UCSB. Green şi Zimmer au promovat serviciul prin campanii de marketing inedite: cei doi se îmbrăcau în costume de broască şi castor şi înmânau fluturaşi studenţilor din campusul Cornell.
    În primul an de la înfiinţare, serviciul a obţinut 250.000 de dolari de la Facebook şi s-a extins la o companie cu şase angajaţi şi cu mai mult de 30 de campusuri universitare, magazinele Wal-Mart şi compania de servicii în domeniul sănătăţii Cigna Corp drept clienţi.

    În aprilie 2012, Zimride avea 29 de angajaţi şi facilitase peste 26.000 de curse comune. Serviciul era activ în peste 125 de universităţi, inclusiv USC, Universitatea din Minnesota, UCLA, UCSF, Cornell, Harvard şi Universitatea din Michigan. Universităţile plăteau aproximativ 10.000 de dolari pe an pentru a utiliza platforma. Călătoria între San Francisco şi Los Angeles a fost cea mai populară rută pe Zimride. Tot în 2012, Zimride şi-a reproiectat site-ul web pentru a fi folosit pe motoarele de căutare pentru telefoane inteligente. Noua versiune a site-ului a fost creată de şeful de produs şi design mobil al companiei LinkedIn, Frank Yoo.

    În 2012, Green şi Zimmer au creat Lyft Inc., iar pe 10 iulie 2013 au vândut Zimride companiei de închirieri de maşini Enterprise Holdings pentru a se concentra asupra activităţii companiei Lyft. În prima jumătate a anului 2013, Lyft a strâns finanţare de 75 milioane de dolari. În timp ce Zimride se concentra asupra campusurilor colegiilor, Lyft a fost lansat ca o companie de transport pentru călătorii mai scurte, în interiorul oraşelor.

    În prezent, Lyft este unul dintre cei mai mari jucători din industria de ridesharing. Compania este încă mult mai mică decât Uber, dar avansează încet contra competitorului său global. În al patrulea trimestru al anului 2018, Lyft a generat venituri în valoare de 670 milioane de dolari, conform Business Insider.

    Pe 29 martie 2019, Lyft s-a listat pe bursă, cu o valoare estimată de aproximativ 29 miliarde de dolari. Acţiunile au fost deschise la preţul de 87,24 de dolari, un salt de 21% faţă de preţul 72 de dolari pe care compania l-a estimat în seara de dinaintea ofertei publice iniţiale (IPO).
    Dar acest lucru nu înseamnă că Zimmer şi Green vor deveni miliardari instantaneu. Revista internaţională Forbes estimează participaţiile cofondatorilor la un total de mai puţin de 5% din companie. Green, CEO-ul companiei, deţine o participaţie estimată la 700 de milioane de dolari în companie, iar preşedintele, Zimmer, deţine o participaţie puţin mai mică de 510 milioane de dolari.

  • Lovitură de teatru în Ucraina: Noul preşedinte dizolvă Parlamentul de la Kiev şi anunţă alegeri anticipate în prima zi la conducerea ţării

    Volodymyr Zelenskiy, noul preşedinte din Ucraina care a preluat luni conducerea ţării, a anunţat imediat dizolvarea parlamentului şi alegeri anticipate, în încercarea de a câştiga majoritate într-un legislative dominat de oameni care sunt loiali predecesorului său, potrivit Reuters.

    Zelenskiy, un actor de comedie fără experienţă politică, a câştigat în mod surprinzător alegerile prezidenţiale luna trecută dar nu are oameni în parlament, ceea ce îl forţează să ia această decizie acum, cât popularitatea lui este la nivel înalt.

    El a spus că principalul lui scop este să se oprească focurile de armă în estul Ucrainei, unde un conflict vechi de 5 ani cu o gruparea separatistă susţinută de ruşi a dus la moartea a 13.000 de oameni. El a mai adăugat că un dialog cu Rusia ar putea fi realizat doar după ce prizonierii de război vor fi trimişi înapoi în Ucraina.

  • Cum să începeţi o săptâmână în care să aveţi succes la muncă – VIDEO

    1. Începeţi o nouă săptămână de muncă printr-o pregătire a acesteia duminică seara: scrieţi o listă de lucruri pe care le aveţi de făcut. Pregătiţi-vă garderoba pentru a economisi timp dimineaţa, mergeţi la culcare devreme, treziţi-vă devreme şi plănuiţi să ajungeţi devreme la birou.

    2. Dacă este posibil, faceţi sport înainte de a începe ziua şi mâncaţi ceva sănătos la micul dejun acasă.

    3. Începeţi ziua de muncă de luni devreme: dacă ajungeţi devreme la birou, veţi avea timp să reflectaţi asupra priorităţilor voastre şi să faceţi planuri.

    4. La birou, evitaţi discuţiile care vă distrag de la muncă şi începeţi planul la care v-aţi gândit cu o noapte înainte.

    5. Ideal ar fi să vă verificaţi mailurile chiar înainte de a începe ziua de luni; dacă nu, începeţi această activitate cât de curând posibil la birou. 

    6. Gândiţi diferit faţă de toţi ceilalţi şi nu vă plângeţi de faptul că începeţi o nouă săptămână de muncă: ştim cu toţii că weekendul este prea scurt şi nu e plăcut să vă confruntaţi cu realitatea rece a unei alte săptămâni de muncă. În timp ce toată lumea se plânge, fiţi voi cei optimişti şi motivaţi.  

    7. Fixaţi-vă un nou obiectiv: în fiecare luni ar trebui să aveţi un obiectiv nou pentru săptămâna care începe. Pe măsură ce scrieţi obiectivul săptămânii în curs, reflectaţi asupra modului în care l-aţi realizat pe cel din urmă şi asupra modului în care aţi putea îmbunătăţi acest proces. 

    8. Programaţi-vă întâlniri pentru săptămâna în curs. Ziua de luni este ideală pentru programarea întâlnirilor cu echipa sau cu persoane din companie. 

    9. Revizuiţi-vă lista de obiective: pe termen scurt, mediu şi lung. 

    10. Reflectaţi: sunteţi fericiţi de locul în care vă aflaţi în carieră şi vă place munca voastră? Dacă nu, probabilitatea să fiţi mai supărat în ziua de luni este mai mre − este poate momentul să vă gândiţi la un nou job sau să discutaţi cu cineva din companie care vă poate îmbunătăţi situaţia.

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Mihaela Marcu Cristescu, Fondator { Medlife }

    •   Mihaela Marcu a părăsit sistemul public de sănătate în 1997, când a demarat, pornind de la un cabinet, proiectul care avea să ajungă după două decenii liderul pieţei de sănătate privată.
    •   În 1996 a cumpărat un apartament pentru fiul său Mihail Marcu, astăzi preşedintele MedLife, apartament pe care însă l-a transformat într-o policlinică în care lucrau patru doctori şi o asistentă.
    •   MedLife este în prezent singura reţea privată de sănătate listată la bursa românească, cu o capitalizare de piaţă de aproximativ 585 milioane lei (februarie 2019).

    Cifră de afaceri (2018): 804 mil. lei (cifra de afaceri pro-formă, consolidată la nivel de grup)

  • Cine este omul pe care Putin îl urăşte cel mai mult

    Preşedintele rus Vladimir Putin îşi doreşte cu ardoare să îl închidă pe Bill Browder, potrivit unui articol publicat de Bloomberg.

    El este managerul de fond care s-a instalat în Rusia în perioada în care ţara trecea prin procesul privatizării; ulterior a devenit un critic al oligarhilor acesteia, atitudine care a determinat alungarea sa din Rusia. Câţiva oficiali ruşi au preluat compania lui şi au folosit-o, într-o metodă clasic rusească, pentru a cere o restituire de taxe de 230 de milioane de dolari. Au obţinut aceşti bani în 24 de ore.

    Chiar dacă Browder şi-a convns majoritatea angajaţilor să se mute în Londra alături de el; un consilier extern pe nume Sergei Magnitsky a refuzat să plece şi a investigat frauda, după care a fost aruncat în închisoare, unde sănătatea lui s-a deteriorat. El a murit la opt luni dupa ce a fost închis, la 37 de ani, aparent ucis de cei care l-au capturat.

    Browder şi-a propus să răzbune moartea lui Magnitsky şi a început o campanie globală pentru a avea aprobarea ţărilor din toată lumea a ceea ce a numit el Actul lui Magnitsky, un document de lege în care respinge vizele şi îngheaţă activele celor care abuzează de drepturile omului, începând cu oficialii care au cauzat moartea lui Magnitsky.

    Aceasta a devenit lege în Statele Unite în 2012. De atunci, alte şase ţări au adoptat actul. Între timp, Browder a scris o carte de memorii în 2015, Red Notice (Notificarea Roşie) şi a muncit neobosit pentru a-i identifica pe cei care abuzează de legi din Rusia.

    Actul Magnitsky a dat dureri de cap preşedintelui Putin şi elitei ruseşti fiindcă a lovit în buzunarele lui Putin şi ale apropiaţilor săi.
    Potrivit Bloomberg, ruşii bogaţi îşi ţin mare parte din avere în afara ţării; majoritatea dintre ei au, de asemenea, proprietăţi în oraşe precum Londra, Miami şi New York. Actul lui Magnitsky preîntâmpină elitele să îşi acceseze banii şi să îşi viziteze oraşele din ţările în care legea a fost adoptată.

    Potrivit Bloomberg, Putin vrea acum răzbunarea. În urmă cu câteva săptămâni, în cadrul unui summit care a avut loc la Helsinki, preşedintele rus a declarat că este dispus să perrmită consilierului special Robert Mueller să îi chestioneze pe hackerii ruşi pe care el îi doreşte investigaţi, dacă Rusiei i s-ar permite să interogheze ”anumiţi oficiali din Statele Unite suspectaţi că interferează cu problemele ruseşti”, potrivit Washington Post.

    Cine sunt aceşti oficiali urşi? Cu excepţia fostului ambasador Michael McFaul, toţi au fost asociaţi cu trecerea Actului lui Magnitsky, începând cu Browder, pe care Putin l-a acuzat în timpul unei conferinţe de presă că a evitat să plătească taxe de 1,5 miliarde de dolari şi că a contribuit la campania lui Hillary Clinton cu 400 de milioane de dolari.

    Într-adevăr, procurorii ruşi l-au judecat pe Browder de două ori, in absentia, condamnându-l la 9 ani de închisoare de fiecare dată.
    Potrivit Bloomberg, Browder primeşte constant ameninţări din parte ruşilor – i s-a spus că trebuie să se uite mereu peste umăr. A angajat oameni care să îl păzească în permanenţă şi este foarte atent în ceea ce priveşte oraşele în care călătoreşte – a decis, de pildă, să renunţe la o călătorie în Italia pentru că actualul prim ministru, Giuseppe Conte, este ”pro-Putin”.

    Întrebat de jurnalişti dacă era îngrijorat că Putin ar vrea să îl omoare, nu a respins această idee. Crede însă că este protejat de vizibilitatea sa – ”Dacă mă omoară, toată lumea va şti cine a făcut acest lucru”, a spus el. În pofida ameninţărilor, principalul obiectiv al lui Browder este ca actul să fie adoptat ”în fiecare ţară civilizată diin lume”.

    În mod paradoxal, bunicul lui Browder, Earl Browder, a fost şeful Partidului Comunist din Statele Unite în anii ’30 şi ’40.
     

  • La bal cu cărţi, cadrane de ceas şi fân

    Dacă unii folosesc, de exemplu, saci de plastic pentru gunoi pentru colecţiile lor, alţii, precum creatoarea franceză Sylvie Falcon, folosesc mai tot ce le cade în mână pentru a confecţiona rochii de bal unicat.

    Aceasta s-a gândit să recurgă şi la alte materiale în afară de cele textile din dorinţa ca fiecare rochie a sa să spună o poveste.

    Confecţionarea unei rochii poate dura până la 250 de ore, iar printre materialele folosite se regăsesc bucăţi de instrumente muzicale, partituri, cotoare de cărţi şi chiar fân ori cadrane de ceas. 

  • Ce se va întâmpla cu clienţii băncilor în lumea din ce în ce mai digitalizată a industriei. Vor dispărea bănci din România în următorii 10 ani? – VIDEO

    “Nu construieşti succes doar uitându-te la business. Trebuie să te uiţi la cine eşti şi să adaugi valoare în lanţ – dacă nu faci acest lucru, lanţul va deveni din ce în ce mai scurt. Pentru asta ai nevoie de o minte deschisă – lumea se schimbă foarte rapid – deschiderea reprezintă cheia viitorului”, crede Petr Baron, CEO-ul TBIF Financial Services, compania mamă a TBI Bank. Potrivit executivului, grupul leton 4finance, din care TBIF şi, implicit, TBI Bank fac parte, reprezintă cel mai mare business de credite online din Europa, acesta fiind prezent nu doar pe pieţele europene, ci având activităţi chiar şi în Mexic şi Argentina. TBI Bank operează în Bulgaria, România şi Germania, deservind peste 1,4 milioane de clienţi, potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii companiei. Valoarea activelor totale ale TBI Bank în 2018 pentru România şi Bulgaria au ajuns anul trecut la 395,6 milioane de euro, iar profitul net, la 14,1 milioane de euro. În ceea ce priveşte portofoliul de credite în România, acesta a ajuns la 71 de milioane de euro anul trecut, fiind acordate 76.000 de credite, dintre care 10% online. În total, în România şi Bulgaria au fost acordate în total 400.000 de credite în 2018.
    „TBI Bank operează în prezent pe patru pieţe, având sediul central în Bulgaria, dar considerăm România  ca fiind locul în care avem cel de-al doilea sediu al companiei, avem o echipă mare aici”, descrie Petr Baron, CEO-ul companiei mamă a TBI Bank, importanţa pieţei locale când vine vorba despre activităţile instituţiei financiare pe care o conduce deopotrivă în România şi Bulgaria. „România reprezintă o parte importantă a afacerii noastre, cu circa 40% din activele noastre aici; un procent similar când vine vorba despre numărul total al angajaţilor se află în România, de aceea considerăm Bucureştiul a doua noastră casă”, explică Baron. Potrivit lui, compania are în România şi Bulgaria circa 1.500 de angajaţi – care au varii naţionalităţi, în contextul în care în tot grupul lucrează angajaţi cu peste 50 de naţionalităţi. „Credem că acesta reprezintă viitorul pentru afacerile care au trecut printr-un proces de transformare, trebuie să ai experienţe diferite, opinii diferite în echipe şi încurajăm foarte mult ideea aceasta de varietate a echipei în interiorul organizaţiei”, explică Petr Baron.
    Transformarea este, de altfel, cuvântul cheie pentru industria pe care o reprezintă, în contextul provocărilor aduse de valul digitalizării. „Aş vrea să cred că în acest context nu vorbim despre supravieţuire, ci despre dezvoltare. TBI are un avantaj competitiv în contextul în care nu avem dimensiunile giganţilor din domeniu, cărora le este greu să facă transformări – industria financiară de acum se află într-un punct de inflexiune, de transformare, în care clienţii aşteaptă mult mai mult, în fiecare zi.” Pe de altă parte, şi reglementările din domeniu – cum ar fi directiva europeană PSD2 (varianta revizuită a Payment Services Directive, Directiva Serviciilor de Plăţi), care se aplică începând de anul trecut în ţările europene, la doi ani de la intrarea în vigoare a normei – vor contribui la a-l face pe client cu adevărat rege: „Clientul va putea să ia decizii în ceea ce priveşte serviciile financiare pe care le foloseşte în câteva clicuri”.  Nu ar fi trebuit să fie regele şi până acum? Potrivit lui Petr Baron, aceasta nu a fost neapărat un mod de lucru în trecut. „Din păcate, în multe industrii, inclusiv în banking, exista o opinie care spunea că «We will build, and they will come» (Noi vom construi, iar ei vor veni – n.red.), dar într-o abordare digitală nu se mai poate întâmpla acest lucru.”
    El observă că în prezent clientul are o multitudine de opţiuni şi îi va fi foarte uşor să îşi schimbe furnizorul de servicii – fie acestea şi financiare. „Organizaţiile trebuie să devină mult mai orientate către client încă de pe plan intern. Băncile au tendinţa să fie mai rigide, poate şi datorită modului în care bancherii obişnuiau să privească lucrurile – Suntem bancheri, suntem foarte serioşi, suntem profesionişti, avem grijă de bani, prin urmare vom fi foarte pretenţioşi. Realitatea este că aceste graniţe sunt dărâmate acum, prin transformările digitale, iar clientul este acum cu adevărat pe locul şoferului şi, cum am spus, noile reglementări, precum PSD2, oferă clienţilor oportunitatea să schimbe relaţia cu bancherii într-un mod mult mai uşor.”
    Astfel, observă Petr Baron, dacă organizaţiile nu se transformă în unele orientate înspre client şi nu încep să se concentreze pe rezolvarea nevoilor acestora, vor exista companii care vor face acest lucru – de unde şi boomul în ceea ce priveşte numărul de fintech-uri existente pe piaţă. „Fintech-urile preiau o problemă a clientului şi analizează modul în care ar putea să o rezolve în modul cel mai puţin stresant pentru clienţi.” Pe de altă parte, spune Petr Baron, băncile acoperă sute de nevoi ale clienţilor, fiind foarte greu să se concentreze pe una singură, într-o anumită perioadă de timp. „Viitorul din perspectiva serviciilor va fi ca un puzzle, realizat din mai multe componente: tehnologia va permite tuturor să beneficieze de un API Integration (Application Programming Interface, un software care permite ca două aplicaţii să comunice între ele), toată lumea va interacţiona cu furnizorii de servicii.”
    CEO-ul TBIF Financial Services oferă ca argument şi un fenomen din America de Nord, unde aproximativ 40% din toate serviciile se întâmplă prin intermediul vocii. „Dacă organizaţiile nu se transformă astfel încât să furnizeze acele servicii în cel mai lin mod, în beneficiul clientului, va fi foarte dificil pentru ele să fie competitive. Va fi dificil să ţină pasul pentru cele mai mari dintre acestea, care au multe probleme pe care să le gestioneze.” Cum vor rezista marile bănci în acest context? Petr Baron contestă scenariul dispariţiei acestora, care s-a propagat în media mai cu seamă prin reprezentanţi ai fintech-urilor din domeniu, şi este de părere că există şi bănci mari care „fac o treabă grozavă când vine vorba despre transformare – inclusiv giganţi precum JPMorgan, care are o bază de clienţi extraordinară”. Pe de altă parte, vor exista şi bănci care vor eşua în acest proces fiindcă nu vor putea ţine ritmul cu transformarea. „Vor fi cunoscute clientului aproape ca un furnizor de utilităţi: nu îţi pasă cu adevărat cine este furnizorul de energie sau de telecomunicaţii; giganţi din tehnologie precum Google, Apple, Facebook, Amazon vor putea oferi astfel de servicii – printr-un parteneriat cu o astfel de instituţie financiară.”
    La acestea se adaugă provocările aduse de fintech-uri precum Revolut, care se promovează drept „alternativa digitală a băncilor”, nume din toată lumea care vor provoca statu-quo-ul şi care, de fapt, vor ridica ştacheta pentru jucători – „dar să spui că aceştia nu vor exista, cred că este wishful thinking şi PR”. Astfel, peisajul instituţiilor bancare din viitor va fi unul diferit faţă de cel al prezentului. Când îşi vor face un card, de pildă, clienţii de retail vor avea la dispoziţie mai multe tipuri de furnizori de servicii. Marile bănci se vor transforma în furnizori de servicii digitale şi vor crea ecosisteme în jurul produsului lor. „Ecosistem înseamnă că vor exista câteva produse cheie pe care le vor oferi, iar apoi vor realiza şi parteneriate pentru a oferi alte servicii. Totul va fi creat pe bază de parteneriate – ajungem la un punct în care nu poţi fi bun la toate. Trebuie să observăm afacerile marilor platforme digitale – Airbnb, Facebook, YouTube, Instagram – dar cred că în lumea serviciilor financiare va fi puţin diferit – va exista un cârlig către un produs al băncii, fie că vorbim despre contul curent sau despre un alt instrument al băncii, dar nu poţi fi cel mai bun la toate produsele.”
    Prin intermediul produselor existente, clienţii vor putea realiza propriile combinaţii, în funcţie de nevoile lor: pe o platformă va exista posibilitatea de integrare a conturilor, clientul va avea opţiunea să facă un depozit într-o bancă, prin aceeaşi platformă, apoi să ia un card de credit sau altceva de la altă bancă, asigurările de călătorie de altundeva etc. „Acestea vor fi oferite prin consultanţă de la roboţi, prin inteligenţă artificială – asta se întâmplă deja pe alte pieţe – nu vorbim despre nave spaţiale, ci despre tendinţe clare care vor fi tot mai vizibile şi în România fiindcă este o piaţă mare, este în Europa, prin urmare, mulţi jucători europeni din industria serviciilor financiare văd o oportunitate pe această piaţă de 20 de milioane de locuitori, cu familii răspândite în Europa şi tranzacţii care se întâmplă între ei şi cei de aici.” În Asia, de pildă, din ce în ce mai mulţi furnizori de servicii de chat trec prin această transformare; mare parte din banking se realizează acolo, în timp ce Facebook plănuieşte să construiască servicii de banking prin WhatsApp, dar doar pentru anumite produse.
    România oferă, din punctul de vedere al lui Petr Baron, oportunităţi interesante, pentru toţi jucătorii existenţi, indiferent de profilul acestora. „Cred că viitorul va arăta astfel: bănci mari care se vor transforma, fintech-uri, care vor deservi anumite nişe şi care vor avea un rol important în ecosistemul altor jucători, şi vor exista Google, Amazon, Facebook, Apple, care vor avea de asemenea o platformă prin care vor oferi propriile servicii pentru acei utilizatori pe care băncile nu reuşesc să îi deservească.” Noile generaţii au şi acestea un rol important în transformările prin care trece industria. „Până acum, deschideai un cont la o bancă şi rămâneai cu acela cam toată viaţa – pentru tinerele generaţii nu mai există acea loialitate, ei preferă să aleagă pe cineva care le oferă o soluţie mai bună, iar ei nu au nicio problemă în a migra foarte rapid către aceasta.” În acest context, încrederea în brandul unei instituţii financiare nu mai este atât de importantă ca în trecut; aspect întărit de existenţa schemelor de garantare a depozitelor din Europa, care, în conformitate cu normele UE, garantează o sumă de 100.000 de euro pentru fiecare deponent. „Nu mai contează despre ce tip de bancă vorbim, mare sau mică, primeşti aceeaşi acoperire.”
    Cum va arăta ecosistemul bancar din România în contextul tuturor acestor transformări?
    „Cu siguranţă vor ieşi de pe piaţa din România câteva dintre instituţiile existente; dacă ne uităm la ultimii 100 de ani, vedem că băncile mereu vin şi pleacă. Se întâmplă ca unele să dispară – în cazul unei fuziuni sau a altei mişcări strategice, este un mediu competitiv.” Baron crede că va exista o remaniere a celor care oferă serviciile; clientul ar putea şti, de pildă, că doar Amazon îi oferă serviciile financiare, nu va ţine de cont de faptul că în spatele acestei platforme se află coloana vertebrală regulatorie a unui jucător de profil. „Tot ce vei şti este că furnizorul tău e Amazon.” De asemenea, anticipează el, noi jucători vor deservi noi nişe. În ceea ce priveşte TBI Bank, strategia a companiei, „lending at core” (de a oferi împrumuturi simple a unui număr cât mai mare de clienţi n.red.), se concentrează pe furnizarea de servicii clienţilor care nu sunt deserviţi pe tot globul, dar mai ales în Europa.
    „Suntem de părere că băncile folosesc în continuare o abordare foarte învechită atunci când vorbim despre accesarea unor nevoi de către clienţi, clasificarea lor drept bune sau rele nu este o chestiune de alb şi negru. Sunt multe de făcut pentru a creşte baza de clienţi, pentru educarea lor şi facilitarea accesului lor la credite.” Un alt pilon de dezvoltare a companiei constă în concentrarea pe dezvoltarea serviciilor pentru mobile, iar a treia concentrare a companiei vizează furnizarea cât mai multor servicii, ca bank as a service. „Aşa vedem viitorul nostru, inclusiv în România. În general, piaţa de aici este foarte bună pentru lansarea de noi produse, cum ar fi depozite online, soluţii de finanţare pentru jucătorii din comerţul online, credite bancare”, apreciază executivul.
    În rândul celor mai recente proiecte dezvoltate de companie în România se află o soluţie de creditare digitală realizată în parteneriat cu compania axată pe digitalizarea serviciilor FintechOS. Potrivit reprezentanţilor companiei, în prezent, pe piaţa locală peste 150 de magazine online folosesc această platformă. Aceasta înlocuieşte operaţiunile bancare tradiţionale, pe bază de documentaţie tipărită, cu tehnologia OCR (Optical Character Recognition), folosindu-se identificarea video în interacţiune cu un operator bancar şi semnătura electronică a documentelor. De asemenea, într-un parteneriat cu procesatorul român de plăţi electronice Netopia Payments, TBI Bank, prin subsidiara TBI Leasing, a lansat şi o soluţie de finanţare pentru comercianţii online, prin intermediul căreia pot obţine finanţare de până la 95%. Prin intermediul acesteia, comercianţii online pot accesa  o finanţare de până la 85% din încasările viitoare estimate pentru o perioadă de până la 12 luni, în baza istoricului de încasări prin Netopia Payments din ultimul an – magazinele care pot obţine o astfel de finanţare fiind cele care folosesc deja soluţiile procesatorului român de plăţi.
    Chiar dacă trendul dezvoltării unor servicii de acest tip este în creştere, Petr Baron consideră că mulţi dintre clienţi – şi cei din România – vor folosi în continuare serviciile offline, din sucursale fizice. „Atât în România, cât şi în sud-estul Europei, ştim că businessul offline va continua să existe, în timp ce în alte pieţe, nu.” Schimbările nu vor ocoli, în mod evident, nici modul în care va evolua profesia de bancher. „Ca părinte, citesc tot felul de păreri din care reiese că generaţia copiilor lor va avea joburi multiple; un raport al McKinsey spunea că noua generaţie de studenţi trebuie să înveţe puţine lucruri: codul şi constituţia.”
    El sesizează nevoia unei mentalităţi cât mai deschise – spre deosebire de sistemele educaţionale anterioare, care închistau oamenii în anumite seturi de abilităţi. În afară de cele două menţionate, le adaugă pe cele sociale. „Cred că multe dintre lucrurile pe care le învăţăm acum sunt foarte uşor accesibile – dacă te uiţi la cele mai importante, chiar şi faţă de atunci când am început eu, lucrurile pe care trebuie să le înţelegi, faţă de ce era iniţial bankingul, modul în care se transformă este fenomenal – prin tehnologie, marketing, comportamentul clienţilor.” Ce investiţii trebuie să facă o companie în digitalizare? Petr Baron spune că, în cazul TBI Bank, este vorba despre „investiţii de ordinul milioanelor”. „Alocăm digitalizării o parte importantă a bugetului nostru”, spune el, precizând că o primă parte a dezvoltării s-a concentrat pe găsirea soluţiilor de creditare potrivite, iar a doua parte ţine de dezvoltarea serviciilor de mobile. „Când eşti prea mic, este câteodată dificil să te dezvolţi pe baza datelor (data driven) fiindcă nu ai resursele necesare sau experienţa de care ai nevoie; dar când eşti prea mare, este prea greu să schimbi lucrurile. Cred că noi avem oportunitatea unică de a fi în «mijlocul de aur»”, observă el.
    În ceea ce priveşte impactul OUG 114 asupra businessului, executivul vorbeşte despre lipsa de predictibilitate pe care o aduc astfel de modificări. „Din perspectiva noastră, un element cheie în business este predictibilitatea şi vom juca după regulile pieţei. Este mereu bine să ai predictibilitate, dar eu trăiesc în Regatul Unit, iar acolo este cel mai scăzut nivel de predictibilitate.” Tehnologia permite lucrurilor să se întâmple şi trendurile sunt disruptive – trebuie să fim foarte deschişi în privinţa aceasta – cel mai dificil lucru este să creezi o cultură a organizaţiei în care să poţi să reacţionezi, să fii foarte flexibil şi foarte rapid când vine vorba despre schimbările care se întâmplă în piaţă.
    Aşadar, din punctul de vedere al executivului, companiile de succes ale viitorului sunt cele capabile să se adapteze la factori externi multipli, dar mai ales la aşteptările clienţilor.


    Din Bulgaria în toată lumea

    TBI Bank operează în Bulgaria, România şi Germania, ca parte a grupului de creditare digitală 4finance. TBI Bank are o reţea de parteneri formată din peste 5.000 de puncte de vânzare şi deserveşte peste 1,4 milioane de clienţi. Potrivit reprezentanţilor companiei, TBI Bank este cea mai profitabilă şi eficientă bancă din Bulgaria. În 2002, compania a înfiinţat şi subsidiara TBI Leasing. 4finance îşi desfăşoară activitatea în 16 ţări, printre care Argentina, Armenia, Bulgaria, Danemarca, Finlanda, Polonia, Spania, Suedia şi Cehia. 


    Carte de vizită Petr Baron

    ● De-a lungul a 16 ani de carieră, a avut roluri multiple în companii multinaţionale şi locale din Regatul Unit, Rusia, Macedonia şi, mai târziu, Ucraina, unde a deţinut poziţii ca CEO al VAB Bank şi VAB Group, membre ale TBIF Financial Services BV.

    ● Din 2012, a deţinut poziţia de vicepreşedinte al strategiei pentru TBI, fiind consultant pentru managing director în ceea ce priveşte operaţiunile bancare şi nebancare din Europa Centrală şi de Est, ulterior oferind consultanţă pentru 4finance Group în dezvoltarea strategiei de banking şi obiectivelor de achiziţii. Din 2016, este managing director al TBIF şi recent a fost numit membru al comitetului executiv pentru 4finance Group.
    ● A absolvit Facultatea de Investiţii şi Management al Riscurilor Financiare în cadrul Cass Business School din Regatul Unit. Se declară un colecţionar pasionat de artă contemporană şi este de asemenea un fan al rugby-ului şi boxului.

    ● Potrivit reprezen­tanţilor TBI Bank, el a reuşit să transforme identitatea companiei şi să creeze primul supermarket financiar din Ucraina în domeniul serviciilor financiare de retail.

  • Meseriile care aduc MII DE EURO LUNAR celor care nu au nici bacalaureatul

    Salarii de peste 1000 euro pe luna se gasesc in Romania, chiar daca studiile nu sunt necesare pentru meseriile prestate pentru aceste salarii. Spre exemplu, in urma unui curs de calificare si a unei etape de training specializat, puteti deveni fara exceptie controlor de trafic aerian. Pentru aceasta meserie nu va fi nevoie sa aveti bacalaureatul. Insa, totusi, liceul va trebui sa fie absolvit.

    Va merita insa efortul fara nicio discutie, deoarece salariul unui astfel de controlor poate ajunge la 5.000 euro pe luna. Si discutam despre salariul net. De asemenea, nu trebuie sa zburati zilnic si sa lucrati in conditii de risc pentru a castiga un salariu de 800 – 1000 euro net lunar. Un sudor specializat in argon poate castiga fara mari probleme acest salariu.

    Un medic rezident, cu 6 ani de facultate + anii petrecuti in rezidentiat poate lua lunar un salariu de 2000 de lei. Insa la intrarea in rezidentiat, mai ales intr-un oras mic, salariul medicului va fi de cele mai multe ori cel minim pe economie. In acelasi oras, in urma unui simplu curs de calificare ca manichiurist pedichiurist, o manichiurista poate castiga chiar si pana la 2500, 3000 de lei. Iar intr-un oras mare acest salariu poate creste. Pe langa salariul net insa, manichiurista poate beneficia de tot felul de bonificatii care se adauga la suma totala.

    Intr-un salon de renume din capitala, astfel, salariul unui manichiurist sau al unui pedichiurist cu experienta poate ajunge cu usurinta la 1000 euro lunar.

    Un frizer dintr-un salon mare, intr-un oras precum Bucurestiul sau Clujul, poate ajunge la 3500 lei pe luna, un salariu comparabil cu al unui grefier, spre exemplu. Singura diferenta e ca primul ar urma un simplu curs de frizerie / coafor, iar cel de-al doilea are nevoie de cel putin o
    facultate in domeniul legal.

    Aceeasi tendinta predomina si in UE. Un simplu muncitor la salubrizare poate castiga intr-o tara ca Germania un salariu de 2000 euro (la care se aduna si sporurile). Acest salariu poate reprezenta un punct de competitie cu oricare alt salariu din randul celor care au studii superioare. Un instuctor HR de exemplu poate castiga 2000 – 2500 euro, insa acesta ar avea nevoie de studii superioare pentru a
    profesa la un nivel inalt, in timp ce muncitorul in salubritate nu are nevoie nici macar de ciclul liceal.

    In acest caz, este bine sa va ganditi de doua ori ce cariera doriti sa urmati si ce nivel de studii doriti sa absolviti. Inainte de a intra pe piata muncii puteti cerceta si ofertele existente la AJOFM in fiecare oras si veti descoperi cu stupoare ca multe meserii disponibile nu necesita neaparat absolvirea unei facultati, insa salariile adiacente vor fi extrem de multumitoare.

    Sursa: calificare-evaluare.ro/frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist/