BusinessMagazin

Tag: inflatie

  • Rata anuală a inflaţiei coboară la 8,8% în septembrie: preţurile la alimente sunt cu 10,3% peste nivelul din septembrie 2022, la mărfuri cu 6,6%, iar la servicii creşterea este de 12,1%

    Rata anuală a inflaţiei a coborât în septembrie la 8,8%, după ce în august inflaţia a stagnat la 9,4%, nivel similar cu cel din iulie. Potrivit datelor transmise joi de INS, alimentele s-au scumpit cu 10,3% peste nivelul înregistrat în septembrie 2022, iar serviciile cu 12,1%, în timp ce mărfurile nealimentare au avut un plus de 6,6%.

    Dintre alimente, cele mai mari scumpiri an la an au fost la margarină (17,2%), peste (17,6%), specialităţi de panificaţie (16,5%), în timp ce uleiul s-a ieftinit cu 23,5% şi făina cu 16,26%.

    La servicii, cele mai mari creşteri de pret au fost in august la servicii de apă, canal, salubritate (20,8%) şi bilete de avion (24,3%).

    Dintre mărfuri nealimentare, energia termică este mai scumpă cu 23,8% fată de septembrie 2022, iar detergentii cu 23,6% şi medicamentele cu 15,16%. Însă energia electrică s-a ieftinit cu 8%.

    Rata inflaţiei de la începutul anului (septembrie 2023 comparativ cu decembrie 2022) este 5,7%

    Rata medie a modificării preţurilor de consum în ultimele 12 luni (octombrie 2022 – septembrie 2023) faţă de precedentele 12 luni (octombrie 2021 – septembrie 2022) este 12,6%.

    Comparativ cu luna august 2023, indicele preţurilor de consum în luna septembrie 2023 este 100,79%.

    (Sursa: INS)

     

  • Unde este criza? Peste 11.000 de români au intrat într-un an în clubul celor cu depozite de peste 100.000 de euro, nivel record în ultimul deceniu

    ♦ La nivel de sold, 68.151 de persoane fizice care erau la final de S1/2023 în clubul românilor bogaţi aveau depozite peste 100.000 de euro cu o valoare cumulată de 74 miliarde de lei (15 miliarde de euro), adică un sfert din soldul total al depozitelor retail în lei şi valută.

    În ciuda contextului tensionat, cu inflaţie încă mare şi dobânzi la de­pozite real negative, numărul româ­nilor cu depozite bancare mai mari de 100.000 de euro a urcat cu 11.060 în ultimul an, un salt anual record în ultimul deceniu, ajungând până la un vârf de 68.151 la finalul primului semestru (S1) din 2023.

    În timp ce numărul persoanelor fizice cu depozite peste plafonul de 100.000 de euro a crescut cu peste 11.000 în ultimul an, adică faţă de S1/2022, valoarea sumelor econo­mi­site în acest interval s-a majorat cu 11,8 mld. lei (circa 2,4 mld. euro), respectiv cu 19%.

    Analizând situaţia la nivel de sold, se observă că cele 68.151 de persoane fizice care erau la final de S1/2023 în clubul românilor bogaţi aveau depozite mai mari de 100.000 de euro cu o valoare cumulată de aproape 74 mld. lei, adică echivalentul a circa 15 mld. euro, potrivit celor mai recente statistici ale Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB).

    Raportat la soldul total al depozitelor populaţiei în lei şi valută, care a ajuns în S1/2023 la 314,6 mld. lei (aproape 64 mld. euro), depozitele aflate peste pragul de 100.000 de euro reprezintă circa 23,5%, adi­că aproape un sfert. Depozitele bancare sunt garantate în cazul falimentului unei bănci în limita echivalentului a 100.000 de euro.

    Numărul deponenţilor se determină prin însumarea datelor consolidate raportate de fiecare bancă, astfel încât o persoană care are depozite la mai multe instituţii de credit este luată în evidenţă de mai multe ori.

    Cel mai probabil o influenţă asupra acestei creşteri a numărului românilor cu depozite de peste 100.000 de euro la bănci a venit şi de la profiturile record şi salariile mari obţinute în unele sectoare economice, precum sectorul bancar, sectorul energetic, oil&gas, în timp ce la polul opus pentru mulţi români creşterea dobânzilor la credite şi majorarea preţurilor, a inflaţiei, le-a dat planurile peste cap şi le-a subţiat considerabil resursele rămase pentru depozite bancare.

    Privind retrospectiv, în tot anul 2022 numărul românilor cu depozite mai mari de 100.000 de euro la bancă a urcat cu 9.831, totalul ajungând până la 64.402 la finalul anului trecut. †Valoarea sumelor economisite s-a majorat în anul 2022 faţă de 2021 cu 12,9 mld. lei (circa 2,6 mld. euro), respectiv cu 22%.

    Populaţia îşi lasă economiile în grija băncilor, deşi acestea plătesc dobânzi încă mici, aflate sub inflaţie, care a depăşit 16% anul trecut, iar în prima parte a anului 2023 trecea de 9%.

    Pentru majoritatea celor cu depozite bancare multe şi/sau mari contează mai mult siguranţa, lichiditatea, decât randamentul/câştigul, după cum spuneau analiştii.

    În ultimul deceniu, numărul conturilor care depăşesc pragul de economisire de 100.000 de euro s-a majorat de mai mult de 3 ori, la fel ca şi valoarea sumelor economisite peste acest plafon.

  • FMI vine cu veşti proaste pentru toată lumea şi anunţă că 2024 va fi anul unui cocktail toxic din punct de vedere economic. Recesiunea şi inflaţia care nu dă semne de ameliorare vor fi principalele dureri de cap cu care se vor confrunta guvernele, băncile centrale şi toţi actorii din economie în anul următor

    Fondul Monetar Internaţional a revizuit în creştere prognoza privind inflaţia la nivel global pentru anul viitor şi a cerut băncilor centrale să menţină politica monetară restrictivă până la o atenuare semnificativă a inflaţiei, scrie Bloomberg.

    Apelul la vigilenţă cu privire la inflaţie vine în contextul în care Fondul a revizuit negativ prognoza de creştere economică pentru 2024.

    În majoritatea ţărilor, FMI, instituţie însărcinată cu monitorizarea stării de sănătate a economiei mondiale, prevede că inflaţia va rămâne peste ţintele băncilor centrale până în 2025.

    Previziunile reprezintă un eveniment foarte aşteptat în cadrul reuniunilor anuale ale FMI şi Băncii Mondiale, care au loc în această săptămână la Marrakech, Maroc – pentru prima dată în ultimii 50 de ani, acestea au loc în Africa.

    Evenimentul are loc în urma unui atac mortal comis în weekend de Hamas împotriva Israelului, care a zguduit lumea şi a reaprins temerile privind un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu – unde se află aproape o treime din oferta mondială de petrol. Atacurile reprezintă un alt factor negativ într-o perioadă marcată de incertitudine globală.

    Băncile centrale din marile economii, inclusiv din SUA şi Uniunea Europeană, au majorat agresiv ratele dobânzilor timp de mai bine de un an pentru a limita inflaţia care a ajuns la 8,7% la nivel global în 2022, cel mai ridicat nivel de la mijlocul anilor 1990.

    „Politica monetară trebuie să rămână restrictivă în majoritatea naţiunilor până când inflaţia va scădea în mod sustenabil şi se va îndrepta către un nivel mai puţin periculos pentru economie”, a declarat Pierre-Olivier Gourinchas, economistul şef al FMI.

    Creşterea preţurilor a fost stimulată de factori precum întreruperea lanţului de aprovizionare în urma pandemiei de coronavirus; stimulente fiscale ca răspuns la blocajul global; cererea puternică ulterioară şi o piaţă a forţei de muncă tensionată în SUA; şi întreruperi în sectorul alimentar şi energetic ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina, care au avut un efect deosebit în Europa şi în Marea Britanie.

    În ciuda faptului că perspectivele de creştere globală sunt scăzute, acestea sunt relativ stabile, iar FMI consideră că băncile centrale ar putea aduce inflaţia sub control fără a arunca lumea în recesiune.

     

  • Surpriză în Marea Britanie: Preţurile alimentelor de bază au început să scadă. „Pentru prima dată în mai mult de un an preţurile alimentelor de bază au început să scadă, ceea ce ajută în lupta împotriva inflaţiei”

    Inflaţia la produsele alimentare din Marea Britanie încetineşte pentru a şaptea lună consecutivă, în timp ce preţurile la unele produse de bază au început să scadă, scrie Financial Times.

    În luna septembrie creşterea preţurilor a atins 11% de la începutul anului, în scădere faţă de 12,2% în august şi cel mai redus nivel din iulie 2022, a arătat compania de cercetare Kantar.

    „Pentru prima dată în mai mult de un an preţurile alimentelor de bază au început să scadă, ceea ce ajută în lupta împotriva inflaţiei”, a declarat Tom Steel, strategic insight director la Kantar.

  • Capitala europeană unde disperarea atinge cote alarmante. Oamenii îşi pierd casele pentru că nu îşi mai pot permite să plătească ratele şi sunt nevoiţi să plece din oraş

    În ultimul deceniu, cumpărătorii care au intrat pentru prima dată pe piaţa imobiliară londoneză au abandonat piaţa imobiliară, după ce o creştere bruscă a ratelor la creditele ipotecare şi inflaţia care nu dă semne de ameliorare i-a forţat pe mulţi să abandoneze, scrie Financial Times.

    Finanţatorul ipotecar Halifax a declarat că doar 24,323 de londonezi au cumpărat o casă pentru prima dată între ianuarie şi august 2023, o scădere de 9% faţă de aceeaşi perioadă din 2013. Capitala este singura regiune din Marea Britanie cu mai puţini cumpărători la prima mână decât în urmă cu un deceniu. În altă parte, împrumuturile ieftine şi ajutoarele guvernamentale post COVID-19 au alimentat o creştere de două cifre în ultimii 10 ani.

    Ratele mai mari ale dobânzilor şi inflaţia răspândesc acum problema Londrei în restul pieţei imobiliare din Marea Britanie. Numărul celor care cumpără pentru prima dată o locuinţă în Marea Britanie a scăzut cu 22% faţă de acum un an, între ianuarie şi august, potrivit Halifax. Acest lucru se adaugă la dovezile că majorările de dobândă ale Băncii Angliei încetinesc piaţa imobiliară.

    Un salt al inflaţiei a produs o criză serioasă a costului vieţii care abia acum începe să se atenueze şi care, de asemenea, a afectat profund în bugetele gospodăriilor şi în capacitatea de a economisi pentru un depozit.

    Asta chiar dacă cerinţele privind depozitele au scăzut cu 12% faţă de anul trecut, iar preţurile locuinţelor au scăzut uşor ca răspuns la cererea mai lentă. Halifax a declarat că preţurile medii ale locuinţelor au scăzut cu 2%, ajungând la 288.030 lire sterline (351.180 dolari) din 2022.

    Sud-estul Angliei a suferit cel mai mare declin al cumpărătorilor pentru prima dată în acest an, urmat de Londra şi East Anglia. Acestea sunt, de asemenea, locurile cu cele mai scumpe depozite. Londonezii care îşi cumpără prima casă trebuie să aducă peste 113.000 de lire sterline, în timp ce în sud-estul ţării această cifră depăşeşte 62.000 de lire sterline.

    Chiar şi aşa, există semne de uşurare. Scăderea preţurilor proprietăţilor, coroborată cu creşterile salariale, au redus raportul dintre preţul casei şi venit, folosit de Halifax pentru a măsura accesibilitatea, la 5,1, de la 5,8 în iunie anul trecut. Acest lucru înseamnă că locuinţele pentru cei care cumpără pentru prima dată sunt la cel mai accesibil nivel din iunie 2020.

     

     

     

     

     

     

     

  • Noile generaţii nu vor beneficia de oportunităţile pe care le-am avut noi, generaţia X şi generaţia millennials. Aşa că vor fi extrem de revoltate şi vor „pune mâna pe furcă”

    Pentru generaţia mea – generaţia X, 1965-1980 –, situaţia economică, socială, chiar şi politică de acum a României este peste aşteptările pe care le-am avut în deceniul ’90, atunci când totul era cenuşiu, când nu eram în Uniunea Europeană şi în NATO, când credeam că am fost vânduţi din nou ruşilor.

    Noi am beneficiat de creşterea economică a României de la începutul anilor 2000, când PIB-ul era de 40 de miliarde de euro, până acum, când vom ajunge la un PIB de 320 de miliarde de euro (adică o creştere de opt ori).

    Era greu să-ţi imaginezi traiectoria pe care urma să o aibă România când minerii erau din nou la putere, când Iliescu revenea din nou la putere, când  economia reuşea să aibă exporturi de numai 8 miliarde de dolari într-un an de zile, când salariile erau mâncate de inflaţie (pentru cine îşi mai aminteşte, la finalul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 inflaţia era de 40%, iar creşterea anuală a cursului valutar ajungea la 30%).

    La începutul anilor 2000 salariul mediu era de 200 de dolari/euro. Băncile nu dădeau credite persoanelor fizice, nu puteai să faci economii într-un timp rezonabil ca să-ţi cumperi un apartament, iar singura soluţie era moartea bunicilor, cinic vorbind.

    Economia comunistă se închidea, oamenii erau daţi afară, în timp ce posturile disponibile la noile investiţii străine nu erau chiar atât de generoase.

    Aşa că pentru noi, ceea ce a urmat – creşterea accelerată a economiei, creşterea salariilor, intrarea în NATO şi Uniunea Europeană, desantul investiţiilor străine, apariţia supermarketurilor, dezvoltarea mall-urilor, deschiderea graniţelor – a fost ceva ce nu ne-am imaginat la începutul anilor ’90. În 2007 deja PIB-ul crescuse de trei ori, iar salariile în domeniul corporatist au avut o creştere exponenţială.

    Investiţiile străine au creat oportunităţi, au creat joburi noi, au adus sute de ore de training, au dat posibilitatea generaţiei X şi celor care s-au născut după 1960 din generaţia Baby Boomers să ocupe nişte poziţii superioare în companii, la care nu ar fi visat niciodată. Să fii şef la 30 de ani stârnea mirarea propriilor părinţi şi propriilor bunici.

    O parte din generaţia X s-a trezit în câţiva ani că a ajuns la un nivel salarial comparativ cu media occidentului. Bineînţeles că nu toată lumea a fost atât de norocoasă.

    Venirea crizei începând cu 2008 a mai temperat tot acest avânt, a mai redus din speranţele multora. Din cauza turbulenţelor economice care au apărut, visurile generaţiei X şi generaţiei Y (millennials)  de-a trăi în România ca-n afară s-au mai redus. Mulţi s-au trezit că nu mai puteau să-şi plătească creditele luate pentru nişte apartamente supraevaluate, plus că reducerile salariale din companiile private au dat înapoi foarte multe bugete.

    După 2012, economia şi-a reluat ritmul de creştere, dobânzile la lei au început să scadă, programul imobiliar Prima casă a adus multe speranţe de a avea propriul apartament, mai ales că preţurile s-au înjumătăţit faţă de perioada de boom economic din 2005-2008. Salariile au început să crească din nou, ofertele de joburi au revenit în piaţă, aşa că multe speranţe s-au reaprins din nou.

    Pandemia, războiul, inflaţia, creşterea dobânzilor, scăderea puterii de cumpărare, ceea ce experimentăm de trei ani încoace, au schimbat multe lucruri în economie şi în societate.

    Având în vedere că timpul trece mult mai repede când se produc evenimente neaşteptate, suntem în toamna lui 2023, mulţi vor fi loviţi de pachetul fiscal de majorări de taxe şi impozite al premierului Marcel Ciolacu, iar economia nu mai creşte.

    Întrebarea este ce va fi de acum înainte, nu pentru noi şi nici pentru o parte din generaţia millennials, ci pentru cei din generaţia Z (1997-2012) şi cei care vor veni din generaţia Alfa (2010-prezent).

    Nu ştiu dacă aceste generaţii vor beneficia de oportunităţile unice pe care le-am avut noi şi o parte din generaţia millennials. Mă îndoiesc că economia României mai poate să crească de opt ori în două decenii, de la 320 de miliarde de euro acum la 2.400 de miliarde de euro.

    Având în vedere că această creştere economică va deveni din ce în ce mai limitată, nici salariile nu vor mai avea o creştere spectaculoasă. Poziţiile bune din companii sunt deja ocupate, generaţia X trebuie să iasă la pensie ca să elibereze locurile, iar primii urmaşi sunt cei din generaţia millennials. Noile modele de business ale companiilor se vor baza pe automatizare, digitalizare, inteligenţă artificială, ChatGPT etc.

    Pentru că noi scădem din punct de vedere demografic, companiile încearcă să ne înlocuiască cu roboţi, aplicaţii şi cine ştie ce va mai veni. Este adevărat că generaţia Z începe cu un nivel salarial mult mai ridicat faţă de cât au generaţia X sau generaţia millennials, dar creşterea nu va mai fi atât de spectaculoasă.

    Intrăm într-o nouă paradigmă a unor creşteri salariale mult mai mici, a înlocuirii oamenilor cu altceva, plus că se schimbă retorica socială şi politică. Profitul nu mai este privit cu ochi buni, iar în aceste condiţii companiile nu vor mai avea rate de creştere exponenţiale. 

    Generaţia X şi generaţia millennials, mai mult cei din afară, au beneficiat de democratizarea bursieră a companiilor, au primit acţiuni gratuite şi au putut să cumpere acţiuni în propriile companii, când valoarea acestora era mult mai redusă. Mulţi au făcut bani din această explozie a pieţelor bursiere.

    Pentru că nu vor mai beneficia de creşteri salariale mari, pentru că nu vor avea acces cât sunt tineri la poziţii superioare de management, pentru că nu mai vin investiţii străine atât de multe care să deschidă perspective noi pentru joburi, pentru că acest cost al vieţii este din ce în ce mai mare, ne vom trezi că generaţiile care vin din spatele nostru vor fi extrem de frustrate, vor fi extrem de nervoase şi la un moment dat vor dori să „pună mâna pe furcă”.

    Accesul lor la achiziţia unor locuinţe va fi din ce în ce mai dificil pentru că preţul apartamentelor va creşte, pentru că dobânzile vor fi mai mari, iar la polul opus salariile nu vor avea acelaşi ritm de creştere.

    Ca un exemplu, în IT salariile nu mai cresc ca în trecut, ci dimpotrivă. În alte industrii companiile încearcă să înlocuiască oamenii cu roboţi şi echipamente, ceea ce într-un fel sau altul se va întâmpla. Aşa că joburile disponibile vor fi în retail, HoReCa, construcţii, agricultură, domenii care înseamnă mai puţin confortul unui birou cu o cafenea la parter.

    Din punct de vedere politic, noua generaţie va evita partidele tradiţionale care au condus România şi va căuta noile extreme. În aceste condiţii, ne vom trezi într-o altă paradigmă economică, politică şi socială. Ce va aduce ea, vom vedea. Noi vom fi deja la pensie. 

  • Situaţie incredibilă într-una dintre cele mai mari capitale europene. Oamenii nu îşi mai permit să plătească împrumuturile şi au inceput să îşi părăsesc locuinţe

    În ultimul deceniu, cumpărătorii care au intrat pentru prima dată pe piaţa imobiliară londoneză au abandonat piaţa imobiliară, după ce o creştere bruscă a ratelor la creditele ipotecare şi inflaţia care nu dă semne de ameliorare i-a forţat pe mulţi să abandoneze, scrie Financial Times.

    Finanţatorul ipotecar Halifax a declarat că doar 24,323 de londonezi au cumpărat o casă pentru prima dată între ianuarie şi august 2023, o scădere de 9% faţă de aceeaşi perioadă din 2013. Capitala este singura regiune din Marea Britanie cu mai puţini cumpărători la prima mână decât în urmă cu un deceniu. În altă parte, împrumuturile ieftine şi ajutoarele guvernamentale post COVID-19 au alimentat o creştere de două cifre în ultimii 10 ani.

    Ratele mai mari ale dobânzilor şi inflaţia răspândesc acum problema Londrei în restul pieţei imobiliare din Marea Britanie. Numărul celor care cumpără pentru prima dată o locuinţă în Marea Britanie a scăzut cu 22% faţă de acum un an, între ianuarie şi august, potrivit Halifax. Acest lucru se adaugă la dovezile că majorările de dobândă ale Băncii Angliei încetinesc piaţa imobiliară.

    Un salt al inflaţiei a produs o criză serioasă a costului vieţii care abia acum începe să se atenueze şi care, de asemenea, a afectat profund în bugetele gospodăriilor şi în capacitatea de a economisi pentru un depozit.

    Asta chiar dacă cerinţele privind depozitele au scăzut cu 12% faţă de anul trecut, iar preţurile locuinţelor au scăzut uşor ca răspuns la cererea mai lentă. Halifax a declarat că preţurile medii ale locuinţelor au scăzut cu 2%, ajungând la 288.030 lire sterline (351.180 dolari) din 2022.

    Sud-estul Angliei a suferit cel mai mare declin al cumpărătorilor pentru prima dată în acest an, urmat de Londra şi East Anglia. Acestea sunt, de asemenea, locurile cu cele mai scumpe depozite. Londonezii care îşi cumpără prima casă trebuie să aducă peste 113.000 de lire sterline, în timp ce în sud-estul ţării această cifră depăşeşte 62.000 de lire sterline.

    Chiar şi aşa, există semne de uşurare. Scăderea preţurilor proprietăţilor, coroborată cu creşterile salariale, au redus raportul dintre preţul casei şi venit, folosit de Halifax pentru a măsura accesibilitatea, la 5,1, de la 5,8 în iunie anul trecut. Acest lucru înseamnă că locuinţele pentru cei care cumpără pentru prima dată sunt la cel mai accesibil nivel din iunie 2020.

     

     

     

     

     

     

     

  • Veşti bune de pe bătrânul continent: Inflaţia din Germania atinge minimul ultimilor doi ani. Creşterea preţurilor a încetinit la 4,3% în luna septembrie, faţă de 6,4% în august

    Inflaţia din Germania a coborât la cel mai scăzut nivel al ultimilor doi ani, scrie Bloomberg.

    Aceasta a atins 4,3% faţă de anul trecut în septembrie, comparativ cu 6,4% în august, a explicat agenţia germană de statistică joi.

    Cu toate că inflaţia a scăzut semnificativ, aceasta rămâne rămâne peste ţinta de 2% a Băncii Centrale Europene. Pe o bază lunară preţurile au crescut cu 0,2%.

    Randamentul obligaţiunilor germane pe 10 ani se situează acum imediat sub 3%, cel mai ridicat nivel din 2011. În acest timp, moneda euro se situează la cel mai scăzut nivel al ultimului an faţă de dolar.

    Inflaţia rămâne o problemă persistentă pentru blocul comunitar, chiar accelerându-se în unele ţări. Spre exemplu, în Spania preţurile la energie electrică şi combustibili au crescut cu 3,2% în luna septembrie.

  • Inflaţia din Spania continuă să urce, fenomen care susţine creşterea ratelor BCE pentru mai mult timp

    Inflaţia din Spania a accelerat pentru a doua lună consecutiv, demonstrând presiunile persistente asupra preţurilor pe care Banca Centrală Europeană încearcă să le elimine prin înăsprirea pe termen lung a ratelor dobânzilor, scrie Bloomberg.

    Datele din septembrie, de 3,2%, s-au datorat costurilor energiei electrice şi combustibilului, a anunţat joi institutul naţional de statistică. Comparativ cu 2,4% în luna precedentă, această cifră este la mică distanţă de estimarea mediană de 3,3% dintr-un sondaj Bloomberg realizat în rândul economiştilor.

    Previziunile actuale ale Bloomberg Economics sugerează că un alt salt la 3,6% este aşteptat pentru luna octombrie, iar Banca Spaniei preconizează o înăsprire a inflaţiei şi în 2024.

    O măsură a presiunilor subiacente care exclude costurile energiei şi ale alimentelor proaspete a scăzut mai mult decât se anticipa, la 5,8%.

    BCE a majorat costurile de împrumut pentru a zecea oară – o mişcare pe care economiştii şi investitorii o consideră a fi ultima majorare în cadrul unei campanii fără precedent pentru a readuce inflaţia la 2%.

    Unii factori de decizie sunt de acord: Potrivit guvernatorului Băncii Spaniei, Pablo Hernandez de Cos, creşterea preţurilor ar trebui să revină la această ţintă dacă ratele sunt menţinute la nivelurile actuale pentru o perioadă prelungită. Alţii, cum ar fi Robert Holzmann din Austria, avertizează că şocurile, cum ar fi atingerea preţului de 100 de dolari pe baril la petrol, ar putea justifica încă o înăsprire monetară suplimentară.

  • În lumea băncilor centrale se vorbeşte de dobânzi mai mari timp mai îndelungat. Dar dacă şi inflaţia va fi mai ridicată timp mai îndelungat?

    În cazul Poloniei, economiştii nu se aşteaptă ca inflaţia să revină la ţinta băncii centrale nici în doi ani, scrie Warsaw Voice.

    În Ungaria ofi­cialii băncii se aşteaptă ca inflaţia să se menţină „inacceptabil de ridica­tă“. Presiuni inflaţioniste se acumu­lează din nou, fie de la scumpirea petrolului şi a carburanţilor, fie de la deprecierea monedelor est-europe­ne.

    Băncile centrale din regiune au dobânzi mai mari decât în SUA sau în zona euro pentru că şi inflaţiile au fost mai puternice, iar în ultimele săp­tămâni au dat semnale că vor în­cepe să le reducă. Dar cel mai pro­babil nu vor ajunge prea curând prea jos cu ele, în timp ce inflaţia va per­sista, inclusiv pentru că băncile cen­trale au mai domolit lupta contra ei.

    În 2025, inflaţia din Polonia se va stabiliza în jurul a 3,5%, la graniţa benzii de deviaţii acceptabile de la ţinta băncii centrale, iar în 2026 aceasta nu va mai scădea, estimează economiştii agenţiei de rating S&P Global.

    Potrivit acestora, activitatea din economia poloneză va creşte cu 0,7% în acest an şi cu 3% în 2024. În următorii doi ani, creşterea PIB-ului polonez este de aşteptat să se menţi­nă la 2,9%. Estimările anterioare ale agenţiei, din iunie, indicau o creştere mai mare a PIB-ului pe acest an, de 1,1%, şi de 3,2% în 2024-2025.

    Chiar şi aceste noi estimări re­duse indică faptul că economia polo­neză se va dezvolta în anii următori cu o rată uşor peste creşterea PIB-ului potenţial. În aceste condiţii, este dificil de anticipat o revenire susţinută a inflaţiei la ţinta de 2,5% a băncii centrale poloneze.

    Economiştii S&P se aşteaptă ca inflaţia din Polonia să se situeze la 6,1% în acest an şi la 3,4% în urmă­torii doi ani. Proiecţiile din iulie ale băncii centrale poloneze indicau o scădere la 5,2% a inflaţiei în 2024 şi la 3,6% în 2025.

    Şi în Ungaria oficialii băncii se aşteaptă ca inflaţia să se menţină „inacceptabil de ridicată“. Ungaria are nevoie de o politică monetară strictă şi trebuie să fie „prudentă“ în ceea ce priveşte operarea de noi reduceri de dobânzi în condiţiile în care inflaţia rămâne inacceptabil de ridicată, a declarat recent viceguver­natorul băncii centrale maghiare Barnabas Virag.

    Comentariile acestuia au venit după cea de-a cincea reducere lunară cu un procent la 13% a dobânzii pentru facilitatea de depozit pe termen scurt , aliniind-o cu dobânda de referinţă.

    Banca centrală a Ungariei şi-a majorat proiecţia de inflaţie la o medie anuală de 17,6%-18.1% pentru acest an şi între 4% şi 6% anul viitor. Banca ţinteşte o inflaţie de 3%.

    Preţurile carburanţilor au crescut semnificativ recent, notează Daily News Hungary. Iar evenimentele internaţionale prefigurează noi scumpiri.

    Există mai multe motive pentru scumpirile continue. În primul rând, restricţiile de producţie ale Rusiei şi Arabiei Saudite au fost prelungite până la finalul anului, iar o altă problemă are legătură cu o penurie temporară de benzină în Europa din cauza unor lucrări de mentenanţă desfăşurate de mai multe rafinării în acelaşi timp.

    În Cehia, banca centrală pune în cumpănă o economie stagnantă şi o inflaţie aşteptată să încetinească la ţinta de 2% la începutul anului viitor cu posibile presiuni inflaţioniste generate de una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului din UE şi un curs mai slab al coroanei. Scumpirea în continuare a carburanţilor reprezintă un alt risc ca inflaţia să se menţină ridicată.