BusinessMagazin

Tag: incercare

  • Un bărbat a încercat să intre într-o secţie de votare pentru referendum cu un PISTOL cu bile de cauciuc

    „În judeţul Caraş Severin, poliţistul care făcea parte din dispozitivul de pază al unie secţii de votare, a observat un bărbat care avea asupra sa un pistol cu bile de cauciuc şi care se pregătea să intre în secţie.

    Acesta a fost condus la subunitatea de poliţie, unde s-a stabilit că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, sens în care a fost sancţionat contravenţional conform legii privind regimul armelor şi muniţiilor care interzice purtarea armei sub influenţa băuturilor”, a declarat purtătorul de cuvânt al MAI, Monica Dajbog.

    Următoarea informare a MAI privind incidentele de la referendum va avea loc la ora 18:00.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • „Google it“: 20 de ani de la lansarea motorului de căutare

    O întâmplare recentă m-a făcut să îmi dau seama de un lucru aparent banal: am ajuns să folosesc Google de câteva sute de ori pe zi, de cele mai multe ori fără să-mi dau seama. Actualizând unul dintre browserele pe care le folosesc, am primit următorul mesaj: „Choose the default search engine to use in the address bar and search bar“ („Alege motorul preferat de căutare“ – n.red.). Am selectat Google, desigur, încercând în acelaşi timp să-mi amintesc cum arăta internetul înainte de sistemul dezvoltat de Page şi Brin.

    Primul birou al companiei era format din cele două camere de cămin în care locuiau cei doi la Stanford. Numele de „BackRub”, folosit ca primă variantă de lucru pentru motorul de căutare, nu a fost utilizat prea mult timp, aşa că s-au gândit că „googol” sau numărul unu urmat de 100 de zero-uri după el ar reflecta mai bine baza de date pe care încercau să o pună la dispoziţie. Numele „Google” este un joc de cuvinte de la googol, neologism englezesc pus în circulaţie de către americanul Milton Sirotta în anul 1938, prin care acesta desemna numărul uriaş format dintr-un 1 urmat de 100 de zerouri.

    Primul server Google creat vreodată a fost construit într-un loc personalizat făcut din piese de Lego şi găzduit în campusul Universităţii Stanford. La început, era doar google.standford.edu, dar domeniul Google.com a fost înregistrat pe 15 septembrie 1997. Cam în aceeaşi perioadă în care s-au mutat într-un garaj, Brin şi Page au primit o finanţare de 100.000 de dolari de la fondatorul companiei americane Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim. Cu banii în mână, cei doi au transformat garajul în care îşi desfăşurau activitatea în sediu central, în septembrie 1998.

    La sfârşitul anului 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari dar şi după modul de percepţie al utilizatorilor, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia şi Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârşitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputaţie, mai ales datorită modului în care îşi tratează angajaţii.

    În luna octombrie 2015, Google Inc a format un nou conglomerat, Alphabet Inc, care a încorporat unităţile tot mai diversificate de afaceri şi de investiţii, ce aduceau totuşi mai puţin profit imediat decât motorul de căutare pe internet. La momentul respectiv, Larry Page, cofondatorul şi directorul general al Google, a anunţat că Alphabet este o „colecţie de companii“, în care Google este cea mai mare dintre ele.

    Redefinirea ideii de video
    Timp de 11 ani, Google a rămas în topul celor mai puternice branduri; achiziţiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest au transformat Google într-un lider mondial al inovaţiei şi dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziţii rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page şi Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.
    Domeniul youtube.com a fost activat de Valentine’s Day, în 2005, dar primul video nu a fost descărcat până pe data de 23 aprilie a aceluiaşi an. Filmul l-a avut ca subiect pe unul dintre cofondatorii site-ului, Jawed Karim, la grădina zoologică din San Diego, fiind intitulat Me at the zoo. Lumea divertismentului este plină de staruri care au ajuns celebre după ce au fost remarcate pe YouTube, iar cântăreţul Justin Bieber este probabil cel mai bun exemplu, acesta începând să posteze clipuri cu el însuşi pe acest site la vârsta de 12 ani. Un agent de talente i-a văzut clipurile şi l-a ajutat să obţină un contract de înregistrare.
    Astăzi, peste 600 de ore de conţinut video sunt urcate pe YouTube în fiecare minut, iar 8 miliarde de ore sunt urmărite lunar. Există peste 1 miliard de utilizatori unici pe site în fiecare lună, care provin din peste 140 de ţări.
    Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţie creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
    În 2016, Google a anunţat şi lansarea YouTube Go, o aplicaţie menită să facă mai accesibil conţinutul celebrului serviciu de video sharing, permiţând vizionarea clipurilor YouTube chiar şi în lipsa unei conexiuni active la internet.
    Dincolo de contribuţia companiei la dezvoltarea tehnologică, gigantul creat de Larry Page şi Sergey Brin a avut parte însă şi de numeroase momente controversate de-a lungul celor 20 de ani de existenţă. Unul dintre acestea s-a numit „experimentul Google Glass”.
    Încă de la lansarea din 2012, Google Glass a avut o mare problemă: cei care purtau dispozitivul arătau cel puţin ciudat. În scurt timp, cei mai mari contestatari ai Glass au devenit chiar posesorii produsului. Mulţi dintre cei care au plătit 1.500 de dolari s-au arătat dezamăgiţi, aşteptările lor fiind peste ceea ce puteau ochelarii hi-tech să facă. „Am descoperit că nu erau foarte utili“, spune James Katz, director de studii al Massachussettes Institute of Technology. „Mai mult, aveam impresia că cei din jur erau deranjaţi atunci când purtam ochelarii.“ Unul dintre cei care nu au dat mari şanse produsului a fost Phil Schiller, şeful departamentului de marketing de la Apple. Într-un email din 2012, acesta scria: „Nu pot să cred că cineva normal va purta vreodată aşa ceva“.
    O altă explicaţie pentru eşecul Google Glass pare să fie faptul că multe companii nu au văzut beneficii în dezvoltarea de software pentru ochelarii inteligenţi. Twitter, spre exemplu, a renunţat la aplicaţia proprie în luna octombrie. Conform celor de la Reuters, 9 din 16 companii de software contactate au spus că au oprit dezvoltarea pentru că nimeni nu cumpăra produsul celor de la Google. Mai mulţi designeri au încercat să promoveze Glass ca un produs fashion, la fel ca Apple Watch, însă acest lucru era greu de făcut când costul iniţial se ridica la 1.500 de dolari.
    Un alt moment dificil pentru companie a venit chiar anul acesta: Alphabet, compania mamă a Google, a primit în luna iulie o amendă record de 5 miliarde de dolari din partea Uniunii Europene, din cauza unui posibil abuz de poziţie dominantă pe sectorul sistemul de operare Android. Autoritatea de Concurenţă a Uniunii Europene a verificat posibilitatea unui abuz de poziţie dominantă din partea Google prin sistemul său de operare – Android, care este folosit de peste 80% din smartphone-urile din întreaga lume. Concurenţa acuză Google că şi-ar fi promovat propriile aplicaţii şi servicii mobile, în mod special motorul său de căutare. Telefoanele Android vin la pachet cu aplicaţii Google preinstalate, incluzând aplicaţia Search. Concurenţa s-a plâns de faptul că Google se foloseşte de acest avantaj pentru a domina piaţa şi că foloseşte datele utilizatorilor pentru crearea de noi strategii de advertising.
    Un lucru pe care puţini dintre noi îl realizează este asocierea dintre Google şi sistemul politic (fără să mă refer aici la alegeri sau alte tipuri de campanii electorale). Un material publicat însă de Wall Street Journal în 2015 a stârnit numeroase controverse pe acest subiect.


    Google şi agenţii de lobby
    În mai 2012, şcoala de avocatură de la Universitatea George Mason a găzduit un forum despre competiţia dintre motoarele de căutare de pe Internet. Majoritatea actorilor principali de pe piaţă au fost prezenţi, inclusiv membri ai agenţiilor de reglementare şi personalităţi din interiorul Congresului. Ceea ce oaspeţii nu au ştiut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenţia autorităţilor datorită unor acuzaţii de monopol aduse celebrului motor de căutare.
    În săptămânile premergătoare evenimentului, oficiali ai Google veniseră cu mai multe sugestii referitoare la vorbitori în timpul conferinţei, trimiţând liste cu membri ai Congresului, seniori de la Departamentul de Justiţie şi de la procuratură. „Dacă nu aţi trimis încă invitaţiile, vă rugăm să consultaţi listele ataşate, care conţin informaţii la zi“, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google lui Henry Butler, director executiv al şcolii de drept. „Dacă aţi trimis deja invitaţiile, este totuşi posibil să mai adăugăm câteva?“ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!“ Informaţiile din schimbul de mailuri au fost obţinute de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcriptelor.
    În timpul conferinţei, lideri în domeniul tehnologiei şi experţi în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-şi părerea în faţa acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancţiunile. Compania a mai organizat încă două conferinţe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigaţie, modelând astfel percepţia publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acţiuni legale împotriva sa.
    Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a fi investit iniţial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washington-ul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiţia lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puţin vizibil, de influenţare a factorilor de decizie.
    Noile forme de influenţare a opiniei publice sau a factorilor de decizie includ finanţarea cercetărilor de la universităţi, a think tank-urilor, susţinerea financiară a unor grupuri de advocacy de-a lungul spectrului politic şi chiar a unor coaliţii de afaceri în folosul interesului public. Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată shimbările evidente în filosofia companiei.
    În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play“ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanţi la jocurile de culise, plasându-se doar în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).
    Google finanţează aproape 140 de organizaţii comerciale şi de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donaţiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu faţă de cel de acum patru ani. Intensificarea activităţii de lobby este corelată cu ambiţiile de dezvoltare ale companiei, în condiţiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.
    Compania a dezvoltat de asemenea noi metode de a influenţa factorii de decizie, reprezentanţii acesteia fiind deschişi dialogului cu creatorii de legi din ambele partide şi oferind sesiuni de training pentru cei care lucrează în Capitol Hill despre cum se folosesc produsele Google şi cum pot acestea aduce mai multe voturi. Tineri profesionişti plătiţi de companie populează think tank-uri şi organizaţii de lucru, promovând interesele acesteia.


    Google: verb
    Aşa arată pagina Oxford dedicată cuvântului care a trecut de pe ecranul calculatorului în vocabularul de zi cu zi al multora dintre noi. În ultimii ani, Google a investit tot mai mult în sectoare străine de activitatea de bază, de IT, publicitate online şi servicii pe internet. Fondul de capital de risc al grupului, Google Ventures, a investit deja în mai multe companii din domeniul sănătăţii. Printr-o divizie de cercetare, compania este implicată şi în dezvoltarea de ochelari computerizaţi şi sisteme de navigaţie autonomă pentru automobile.
    Cu alte cuvinte, Google este şi va rămâne parte integrantă a internetului, dovedind de-a lungul anilor că se poate adapta la cerinţele tot mai mari ale utilizatorilor.
     

  • Povestea celui mai proaspăt MILIARDAR din Rusia. Cum a reuşit acesta să facă bani din cea mai mare slăbiciune a Rusiei

    Serghei Studennikov este unul dintre aceştia. El a deschis primul magazin de băuturi lângă hubul industrial Chelyabinsk, din partea asiatică a Munţilor Urali, în urmă cu mai mulţi ani, scrie Bloomberg. În prezent, lanţul său Krasnoe & Beloe este cel mai profitabil din ţară, cu 6.700 de unităţi în 57 din cele 85 regiuni.

    Vânzările de alcool au crescut în 2017 cu 50%, la 215 miliarde ruble (3,3 miliarde dolari) şi cu 40% în 2018, Serghei devenind cel mai proaspăt miliardar din Rusia, potrivit Bloomberg Billionaire Index. Având finanţare de la bănci de stat precum Sberbank şi VTB, Studennikov, care a prins gustul vodcii ilegale în timpul unei prohibiţii din anii 1980, a spus că NU doreşte să încetinească ritmul.

    „Deschidem ŞASE MAGAZINE NOI pe zi”, a declarat mogulul alcoolului într-un interviu acordat în holul unui hotel din Moscova.
    Extinderea agresivă a poziţionat Krasnoe & Beloe (Roşu & Alb) în faţa celor de la Dixy şi Auchan şi i-a provocat la duelul comercial pe cei de la Lenta, pentru locul trei în topul celor mai mari lanţuri ruseşti, obiectiv care trebuie îndeplinit până în 2021, potrivit Infoline, un grup de cercetare din St. Petersburg. Liderii de piaţă X5 şi Magnit, care au investit ani de zile în „spionarea” reciprocă a strategiilor de marketing, au început să negocieze tacit.

    Studennikov are un plan simplu şi anume comercializarea unui volum mic de alimente alături de alcool şi nu invers. Spaţiile de pe rafturi sunt alocate acelor furnizori care oferă cel mai mic preţ. Numărul produselor ajunge la 1.300 şi două treimi reprezintă alcoolul.

    „Alcoolul a devenit cea mai profitabilă categoria pentru retailerii alimentari, dar Krasnoe & Beloe influenţează masiv piaţa”, a declarat Ivan Fediakov, şeful Infoline. „Ei oferă o gamă variată de bere, vin şi alcool la preţuri mici şi ameninţă chiar şi supermarketurile, prin vânzarea de alimente”.

    Un magazin obişnuit Krasnoe & Beloe oferă 800 de tipuri de alcool, inclusiv bere Corona, whiskey Jack Daniels şi vin Barton & Guestier – când preţul este corect.

    Mogulul negociază mereu cu furnizorii, precum şi cu cei peste 100.000 de angajaţi. Foştii asistenţi de magazin, care primau 25.000 ruble pe lună (380 dolari) în unele regiuni, spun că deseori erau obligaţi să achite din buzunar inventarul nevândut, la finele lunii, o practică pe care patronul o consideră „motivaţională”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

     

  • 27 de fotografii care ilustrează haosul de la deschiderea primului McDonald’s din Moscova, din 1990 – GALERIE FOTO – VIDEO

     Avea o capacitate de 900 de locuri şi un personal format din aproximativ 600 de angajaţi selectaţi cu atenţie din 35.000 de solicitanţi. Restaurantul se aşteapta să servească în jur de 1.000 de persoane în prima zi. În condiţiile în care salariul mediu era atunci de aproximativ 150 de ruble pe lună, un Big Mac se vindea cu 3,75 ruble. Acest lucru, totuşi, nu i-a împiedicat pe clienţi să se aşeze la cozi uriaşe, pentru a încerca produsele fast-foodului. O mulţime de peste 5.000 de cetăţeni sovietici s-au aliniat în Puskinskaya Square pe 31 ianuari 1990, pentru a aştepta deschiderea primului Mc Donald’s din capitala Rusiei. În acea zi, aproximativ 30.000 de clienţi au trecut pragul restaurantului.

  • Nu vreau să mor într-un birou. De acum înainte, 90% din timpul meu vreau să-l dedic tinerilor antreprenori

    Jack Ma, considerat cel mai bogat chinez, a spus într-o conferinţă pe teme economice că nu vrea să moară într-un birou.
    El a încercat să împartă timpul în câteva repere: când ai 30-40 de ani, trebuie să faci lucruri pentru că atunci îţi poţi permite să şi pierzi. „Just do it!”
    Între 40 şi 50 de ani, el spune că trebuie să te concentrezi pe ceea ce ştii să faci cel mai bine şi că nu trebuie să-ţi risipeşti munca încercând să descoperi ceea ce îţi place. Pur şi simplu nu mai ai timp de pierdut.
    Între 50 şi 60 de ani, trebuie să laşi totul şi să devii un profesor pentru tânăra generaţie, să-i pregăteşti pe alţii.
    La 54 de ani şi cu o avere de 38 de miliarde de dolari, Jack Ma îşi permite să se retragă, să fie profesor şi să-i înveţe pe alţii ceea ce pe el nu l-a învăţat nimeni.
    În România, prima generaţie de oameni de afaceri, de patroni, de antreprenori începe să se pregătească de pensie, dacă nu chiar a ieşit deja.
    Dar cei mai mulţi sunt fără urmaşi la conducerea afacerilor pe care le-au construit. Copiii lor vor să aibă bani, dar nu vor să aibă aceeaşi viaţă de câine. De asemenea, pentru că nu şi-au crescut manageri, nu au cui să lase conducerea afacerilor. Iar orice om adus din afară într-o companie privată este văzut ca un intrus şi de aceea, de cele mai multe ori, este respins.
    Fiind ocupaţi cu afacerile, cu creşterea businessului, prima generaţie de capitalişti nu i-a învăţat pe alţii, nu a învăţat generaţia din spatele ei cum să conducă un business.
    De asemenea, nu au putut, nu au avut timp, nu au creat un sistem de management care să funcţioneze în lipsa lor.
    În spatele biroului lor scrie: „Dacă aş pleca, businessul s-ar prăbuşi pentru că nu sunteţi în stare de nimic”.
    Probabil că ceea ce cred ei este adevărat. Dar nici nu i-au învăţat pe alţii să conducă, să administreze afacerile în lipsa lor.
    Fără să o spună, spre deosebire de Jack Ma, ei vor să moară la birou pentru că nu ştiu ce să facă în afara lui.
    Cel mai nobil testament, să-i înveţi pe alţii ce ai învăţat tu, este greu de scris acum.
    Şi din acest motiv puterea businessului românesc se subţiază, pentru că nu sunt suficienţi profesori care să le predea tinerilor antreprenori şi să-i înveţe cum să conducă un business.
    România produce acum antreprenori mici şi foarte mici, care se învârt în jurul unor rulote cu clătite sau în jurul unor cafenele, care nu au învăţat, care nu au fost învăţaţi să gândească în cifre mari.
    Pe de o parte nimeni nu vrea să crească o „concurenţă la sân”, dar pe de altă parte, fără alţi jucători, pieţele nu cresc. Degeaba eşti singur pe o piaţă care inevitabil va rămâne o piaţă mică.
    Fără concurenţă, fără competiţie, lucrurile ajung la un anumit nivel, dar după aceea se blochează.
    Pentru ca economia şi businessul românesc să crească, trebuie să existe antreprenori, noi generaţii de antreprenori care să ducă afacerile mai departe.
    Dacă tot ce-ai acumulat în timp în viaţa profesională rămâne într-un fişier ascuns undeva în cloud, atunci de unde să înveţe noua generaţie de manageri şi chiar de angajaţi?
    Şcolile din România sunt teoretice, cu o materie ancorată în anii ’80, şi cu profesori poate bine intenţionaţi, dar care nu pot să vorbească despre experienţa lor practică pentru că nu o au.
    Dacă cei din business – antreprenori mai mari şi mai mici – nu vor deveni profesori, adică la 50-60 de ani să aibă puterea să se retragă din execuţie şi să încerce să-i lase pe alţii, atunci noile generaţii, şi aşa total diferite, nu vor avea de la cine să înveţe, iar afacerile vor scădea sau vor dispărea natural.
    Dacă vreţi ca businessul să meargă înainte, trebuie să deveniţi profesori, trebuie să-i învăţaţi pe alţii ce să facă atunci când nu veţi mai fi. Şi în acest fel veţi deveni colegi cu Jack Ma, care a zis că nu vrea să moară într-un birou, adică la muncă, ci pe o plajă.

  • Noua metodă prin care românii sunt păcăliţi la telefon: „Era un ton foarte autoritar, să te facă să suni”

    Hackerii folosesc numerele de telefon din Europa, iar dacă răspund, clienţii sunt îndemnaţi să sune de urgenţă la un număr de telefon ca să rezolve o problemă administrativă. De acolo, o voce în limba română încearcă să îi convingă pe oameni să rămână cât mai mult pe fir şi să dea date despre conturi bancare.
     
    Ovidiu Neghină: „Era un robot telefonic care avea un ritm foarte alert, vorbea în limba română. A început să îmi spună că mă sună în legătură cu contul meu de asigurare, „este foarte important să mă sunaţi acum înapoi, este critic să ne sunaţi, vă rog frumos să nu întârziaţi să ne sunaţi.” Era un ton foarte autoritar, să te facă să suni.”
     
    Bărbatul a răspuns la un apel din Albania, dar, din fericire, nu a sunat înapoi. În acelaşi mod, în ultimele zile au fost terorizaţi mulţi alţi români. Vorbim despre un fenomen potrivit reprezentanţilor Centrului Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică. Aceştia au emis inclusiv o alertă.
     
    Nelu Munteanu, director Tehnic Centrul Naţional de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică: „Dacă ar fi sunat, ar fi fost preluat de un ROBOR, care încearcă să te ţină cât mai mult la telefon, ţi se adresează pe numele real, ca să aibă credibilitate.”
     
    Hackerii încearcă să afle de la oameni date despre conturile bancare sau despre parole. Pornind de la metoda de furturi de date prin e-mail-uri infectate, experţii în securitate cibernetică au denumit acest nou mod de operare „vishing”, scrie stirileprotv.ro

  • Dumitru Buzatu, preşedinte PSD Vaslui: Doar un grup inconştient ar încerca demiterea lui Dragnea în afara unui moment statutar

    „Scrisoarea aceasta a devenit un fel de Scrisoarea pierdută a lui Caragiale. Mie mi se pare că a fost un punct de efervescenţă care se va reflecta şi în CEx şi în raport cu aceste puncte de vedere preşedintele partidului va trebui să facă nişte precizări exacte, iar CEx să ia hotărâri. Eu nu cred că scrisorile acestea care apar şi dispar sunt importante. Important este dacă există un grup de oameni hotărâţi să schimbe o anumită stare de lucruri. De asemenea, importantă este deschiderea preşedintelui către asemenea discuţii şi probabil, sigur, cei care îşi fac iluzia că nu e nicio problemă nu stau cu picioarele pe pământ”, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, preşedintele PSD Vaslui, Dumitru Buzatu.

    Întrebat dacă există un grup de lideri PSD care vor demiterea lui Liviu Dragnea, acesta a spus că „doar un grup inconştient” ar putea să încerce acest lucru în afara cadrului statutar al partidului.

    „Întotdeauna există un grup sau o persoană care îşi doreşte schimbarea conducerii unei organizaţii. Dar noi nu funcţionăm aşa, nu se asociază doi: <Pleacă tu, că vin eu>. Nu, noi funcţionăm pe baze statutare şi este destul de complicat să credem că… Doar un grup inconştient, care acţionează inconştient, ar putea să pretindă un asemenea lucru, ştiind foarte bine care sunt prevederile statutare. Eu cred că opiniile exprimate de dna Firea şi de alţi colegi au la bază, ca motivaţie, o anumită stare difuză de nemulţumire şi din punctul acesta de vedere este nevoie de o consultare”, a precizat Buzatu, pentru MEDIAFAX.

    Cittii mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dincolo era mai ieftin

    Universităţile particulare oferă taxe de şcolarizare ca la stat, în timp ce unele universităţi de stat, cum ar fi cele din Michigan, South Dakota sau Nebraska, îi îmbie pe potenţialii studenţi din alte state cu posibilitatea de a plăti taxe de şcolarizare la fel ca localnicii, adică de două sau chiar trei ori mai mici, scrie Wall Street Journal. Ţinta acestora o reprezintă, bineînţeles, elevii buni, universităţile încercând fie să-i convingă că nu sunt aşa de scumpe cum se credea, fie să obţină o creştere a calităţii studenţilor admişi şi, implicit, a prestigiului instituţiei. 

  • În timp ce Europa luptă cu populismul, un vechi „prieten” bate la uşă: Comuniştii din Cehia prind curaj şi încep să îşi popularizeze programul

    Ordinea politică din Europa este ameninţată în prezent de un nou val de naţionalism, însă în Republica Cehă, vechea gardă comunistă încearcă să revină în primplan, potrivit Bloomberg.

    În contextul în care forţele populiste schimbă ordinea în guvernele europene începând cu Italia şi cu Suedia, miliardarul ceh Andej Babis a avut nevoie de susţinerea comuniştilor pentru a câştiga în luna iulie un vot de încredere şi pentru a-i fi aprobat noul plan naţonal de calcul al pensiilor.  

    Acest lucru le-a oferit comuniştilor cea mai mare capacitate de influenţă asupra puterii de la prăbuşirea regimului în 1989 până în prezent.

    La mai puţin de trei luni de la acest incident politic, comuniştii au început deja să devină vocali. Vojtech Filip, cel mai longeviv preşedinte de partid comunist de după revoluţie, îşi asumă public laudele pentru creşterea pensiilor şi susţine că se implică acum în negocierile pentru creşterea salariului minim.

    „Modelul neoliberal a intrat într-o criză”, spune Filip într-un interviu în Praga. „Cea mai atractivă parte din programul nostru este justiţia socială, care nu există acum. S-a mărit enorm gaura socială dintre bogaţi şi săraci”.

    De la trecerea spre democraţie, Republica Cehă a trecut printr-un proces dureros atât din punct de vedere politic cât şi din punct de vedere economic, în încercarea de a se transforma într-un potenţial membru al NATO şi al UE. Acum Republica Cehă este un membru mai bogat decât alte state precum Portugalia şi Grecia.

     

  • România ţara tuturor posibiliţătilor. Un botoşănean şi-a făcut propria trecere de pietoni, cu bidineaua. Ce spune Poliţia

    Realizarea botoşăneanului îi pune în încurcătură pe şoferi, cei mai mulţi dintre ei respectând trecerea de pietoni, convinşi că este autentică.
    Marcajul pietonal a fost realizat cu bidineaua, iar asta se vede din marginile neregulate şi liniile care nu sunt paralele. Poliţia rutieră a deschis un dosar penal şi încearcă depistarea autorului faptei, relatează, monitorulbt.ro. 

    „A fost întocmit un dosar penal pentru comiterea infracţiunii de împiedicarea sau îngreunarea circulaţiei pe drumurile publice”, a declarat Maria Carp, purtător de cuvânt în cadrul IPJ Botoşani.

    Trecerea de pietoni ilegală a fost realizată în urmă cu circa trei săptămâni, la scurt timp după reabilitarea drumului judeţean 208 C care străbate comuna Vorona. Semnele de circulaţie şi marcajele se execută numai la solicitarea autorităţilor locale, cu aprobarea Serviciului Rutier al Poliţiei.