BusinessMagazin

Tag: gaze

  • Grupul elveţian MET din energie încheie un parteneriat cu Celsius pentru extinderea activităţilor pe segmentul gazului natural lichefiat

    Compania elveţiană MET Group, cu activităţi şi active pe pieţele de gaze naturale şi energie electrică, a încheiat un parteneriat cu Celsius pentru construcţia unui vas utilizat în transportul de gaz natural lichefiat  (GNL).

    Nava, care urmează să fie livrată în următorii trei ani, va fi construită de China Merchants Heavy Industry (Jiangsu), şi va consolida creşterea activităţilor MET Group pe segmentul gazului natural lichefiat, spun oficialii companiei.

    „La MET, suntem încrezători în rolul pe care gazul natural lichefiat îl va avea în tranziţia energetică europeană.”, spune Preşedintele şi CEO-ul MET Group, Benjamin Lakatos.

    Partenerul MET în acest joint venture este compania Celsius,  proprietar şi important operator de nave cu activităţi în industria maritimă.

    „Transporturile de GNL sunt esenţiale pentru îmbunătăţirea tranziţiei energetice, dată fiind importanţa GNL drept principalul combustibil pentru tranziţia verde.”, adaugă Preşedintele şi CEO-ul Celsius, Jeppe Jensen.

    Din punct de vedere geografic, MET Group are una dintre cele mai diverse structuri de import de GNL din Europa, cu capacităţi de regazeificare pe termen lung în Germania, Croaţia şi Spania.

    MET Group a importat GNL în opt ţări diferite din zona mediteraneană (Grecia, Italia, Croaţia, Spania), Europa de Nord-Vest (Marea Britanie, Belgia, Germania) şi regiunea nordică (Finlanda).

    În 2023, MET a livrat peste 30 de încărcături de GNL în Europa.

     


     

     

  • Citatul săptămânii. Sebastian Burduja: Pe sectorul de gaze avem un grad de umplere în depozite de 98,6%, aproape de 3,2 miliarde normal metri cubi înmagazinaţi şi ne-am îndeplinit acea ţintă pe care noi ne-am asumat-o în faţa Comisiei Europene

    „Pe sectorul de gaze avem un grad de umplere în depozite de 98,6%, aproape de 3,2 miliarde normal metri cubi înmagazinaţi şi ne-am îndeplinit acea ţintă pe care noi ne-am asumat-o în faţa Comisiei Europene cu 70 de zile înainte de termen, termenul fiind 1 noiembrie. Avem şi o rezervă foarte bună în lacurile de acumulare, undeva la 74% gradul de umplere. Asta înseamnă că abordăm iarna cu un nivel prudent. Anul trecut a plouat foarte mult, am început iarna cu un grad de umplere şi mai mare. Apoi pe cărbune iarăşi stăm bine. Jumătate de milion de tone la Complexul Energetic Oltenia, deci în parametrii asumaţi.

    Sebastian Burduja, ministrul energiei, la emisiunea de business ZF Live


     

     

  • Cel mai mare paradox al pieţei de energie: preţul energiei va rămâne mare cel puţin până în 2035 pentru că gazul scump închide piaţa şi anulează avantajul energiei verzi ieftine. Ce este de făcut?

    ♦ Mario Draghi, fostul premier al Italiei care s-a aflat la vârful Băncii Centrale Europene în perioada 2011-2019, a lansat săptămâna trecută unul dintre cele mai anticipate rapoarte de strategie, focusat pe competitivitatea industriei europene, acolo unde preţul energiei joacă un rol covârşitor ♦ Draghi nu s-a ferit de cuvinte, spunând clar că fără măsuri imediate viabilitatea întregului proiect european este sub un risc enorm. Unul dintre aspectele analizate este formarea preţului la energie şi paradoxul imens în care funcţionează azi piaţa, unde consumatorii nu au niciun avantaj pe măsura înverzirii accelerate.

    „Uniunea Europeană are o pondere relativ crescută a gazului natural în producţia sa de energie şi un procent tot mai mic al energiei pe bază de cărbune“, se arată în raportul Viitorul Competitivităţii Europene, prezentat de Draghi săptămâna trecută. „Acest lucru asigură flexibilitate sistemului, cu diferenţe între statele membre. În 2023, UE a produs 2.710 TWh de energie, din care aproape 45% din surse regenerabile. Combustibilii fosili au reprezentat 32,5%, iar energia nucleară peste 20% din producţie. Gazul a fost principalul combustibil fosil pentru generarea de energie, cu 14,7%, urmat de cărbuni, cu 12,7%“, se arată în raportul menţionat.

    Dar preţul la nivel european este dat acum exact de gaz, care nu este tehnologia dominantă. În linii mari, producătorii de energie intră în sistem în funcţie de costuri, priori­tatea o are energia verde datorită ca­rac­terului variabil, astfel că primele teh­nologii sunt cele mai ieftine, rege­ne­ra­bi­lele, hidro, nuclear. Dar dacă producţia aces­t­ora nu este suficientă, atunci este com­pletată cu energie scumpă, fosilă, iar în ultimii ani nimic nu a fost mai scump decât gazul pe fondul războiului din Ucraina. Practic, atâta vreme cât gazul închide piaţa, indiferent de procent, va seta preţul la energie, indiferent de cât de multă energie verde este injectată în sistem. Acesta este un paradox major, iar datele din raportul lui Draghi arată acest lucru, dar propune şi o serie de soluţii.

    „Gazul natural a făcut preţul în piaţă pentru 63% din timp în 2022, chiar dacă pon­derea sa în producerea de energie a fost de numai 20%. Preţurile mari la gaze în­seamnă preţuri mari la energie cel puţin până la jumătatea anilor 2030, moment în care este de aşteptat ca producătorii de ener­gie  pe bază de combustibili fosili să fie eliminaţi din mixul de producţie. În timp ce gazul are un impact direct doar asupra unei părţi limitate din economie, rolul său în producţia de energie înseamnă că de fapt impactul său se răsfrânge în întreaga economie.“

    Ce este de făcut? Faţă de alte rapoarte, cel realizat de Draghi vine cu câteva soluţii concrete. Una dintre ele este susţinerea şi dezvoltarea producţiei de energie nucleară, inclusiv prin intermediul tehnologiei SMR. „Energia nucleară poate contribui alături de dezvoltarea energiei verzi şi alături de alte tehnologii la atingerea obiectivelor de mediu ale UE şi la securitatea aliementării cu energie.“

    „În acelaşi timp, dezvoltarea energiei nucleare contribuie la leadership-ul industriei europene în acest domeniu.“ De la extinderea duratei de viaţă a actualelor reactoare până la noile tehnologii, totul trebuie luat în calcul, crede Draghi. Deja, la nivel european, sunt state care au oprit dezvoltarea de energie nucleară, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al Germaniei.

    „Pe termen scurt, provocarea cu care se confruntă Europa este că beneficiile tranziţiei verzi pentru competitivitatea UE se vor materializa când regenerabilele împreună cu nuclearul vor forma preţul iar investiţiile relevante în reţele, stocare şi flexibilitate vor fi realizate şi amotizate, astfel încât tot sistemul să poată fi gestionat într-o manieră eficientă“, atrage atenţia Mario Draghi.

    Una dintre soluţiile propuse pentru decuplarea preţurilor la energia verde şi cea nucleară de gaze este dezvoltarea proiectelor doar pe bază de PPA-uri sau de CfD-uri, instrumente care garantează un preţ pentru producătorii din astfel de surse. Recomandarea este ca preţurile să fie cât mai aproape de costurile tehnologiei, nu de preţul spot din pieţe, care este făcut tot de gaze, se arată în raport. Tot contractele pe termen lung sunt văzute ca soluţie salvatoare pentru consumatorii industriali, chiar şi pentru cei de talie mică. Mai departe, raportul lui Draghi spune că este necesar sprijinul statelor pentru ca marii consumatori să-şi poată face propriile unităţi de producţie a energiei. Inclusiv pe partea de gaze naturale, Draghi susţine contractele de aprovizionare pe termen lung, deşi experienţa României în relaţia cu Gazprom şi intermediariii săi ar da puţine motive pentru reluarea unui astfel de model.

    În vara acestui an, preţul energiei, mai ales pentru regiunea din care face parte şi România a escaladat vertiginos, lucru care a determinat primele măsuri la nivel politic. Dincolo de deficitul de capacitate de producţie, capacitatea slabă de interconecatre dispre Vest spre Est a inflamat cotaţiile. Practic, Europa de Sud-Est a funcţionat luni de zile la preţuri uneori triple faţă de Vest fără niciun fel de reacţie de la Bruxelles. Recent, statele din regiune au trecut la luări de poziţie, mai ales cu iarna apropiindu-se.

    Kyriakos Mitsotakis, premierul Greciei, ţară afectată la fel ca România de preţurile fierbinţi din vara aceasta, îi cere Bruxellesului să găsească soluţii imediate pentru criza prelungită de ca-pacitate din piaţa energiei care a dus la preţuri extreme şi care cere un răspuns politic urgent, arată un material publicat la finalul săptămânii trecute de Financial Times.

    Factorii care au dus la creşterea preţurilor din Grecia, Ungaria şi România includ canicula, întreruperi în producţia de energie, precipitaţiile slabe, mai scrie FT. Dar premierul elen, în scrisoarea sa oficială, spune că atacurile Rusiei asupra infrastructurii energetice din Ucraina au generat un impact semnificativ. Dacă până anul acesta Kievul era un exportator de energie în regiune, anul acesta a avut nevoie de cantităţi mari de la vecinii săi. Tot Mitsotakis, în scrisoarea sa oficială, a cerut o supraveghere mai atentă a pieţei de energie care a devenit „o cutie neagră imposibil de înţeles, chiar şi pentru experţi“, a mai scris oficialul grec. „Dacă tot suntem într-o piaţă energetică europeană unică, nu pot doar unii să plătească factura şi să tolerăm la nesfârşit preţuri de două, de trei ori mai mari decât în restul Europei, drept pentru care voi aduce acest subiect în atenţia consiliului de miniştri la nivel european şi, împreună cu Grecia, cu Bulgaria, cu toţi ceilalţi interesaţi, va trebui să definim nişte soluţii rapide prin care noi trebuie să fim compensaţi pentru aceste diferenţe de preţ. Aşa mi se pare corect şi normal“, a spus la rândul său Sebastian Burduja, ministrul român al energiei.

     

  • Sorin Pâslaru, ZF: Ce legătură este între pierderea finanţării din PNRR pentru metroul din Cluj, dezastrul petrecut în sudul litoralului ca urmare a furtunii de săptămâna trecută şi degringolada urbanistică din nordul litoralului, de care a ajuns să se plângă chiar ministrul turismului?

    Ce legătură este între pierderea finanţării din PNRR pentru metroul din Cluj, dezastrul petrecut în sudul litoralului ca urmare a furtunii de săptămâna trecută şi degringolada urbanistică din nordul litoralului, de care a ajuns să se plângă chiar ministrul turismului?

    Apropo, miniştrii României încep să se plângă de starea infrastructurii sau de haosul urbanistic de parcă ar fi cetăţeni intervievaţi de televiziuni pe stradă, puşi să-şi dea cu părerea pe diverse teme.

    Ministrul fondurilor europene s-a plâns la rândul lui tocmai de lipsa investiţiilor în infrastructura de canalizare în sudul litoralului, din cauza căreia revărsarea de ape a provocat daune uriaşe în staţiuni.

    Ce au toate aceste evenimente în comun?

    Toate aceste evenimente arată de fapt incapacitatea primăriilor de a-şi asuma teme prea complicate pentru nivelul lor de competenţă.

    Finanţarea din PNRR pentru metroul de la Cluj a fost pierdută pentru că primăria nu a reuşit să întocmească în colaborare cu firmele de specialitate documentaţia necesară pentru eliberarea primelor tranşe de bani din cadrul proiectului european. Se tot discută trecerea metroului din Bucureşti la Primăria Capitalei, dar trebuie spus clar: oricât de puţină competenţă tehnologică a rămas în ministerele României, tot e mai multă decât în primării, mai ales în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructură complicată cum sunt liniile de metrou, proiectele de canalizare şi apă sau regimul urbanistic al staţiunilor de pe litoral.

    Ministerul Transporturilor are totuşi un istoric în ceea ce priveşte construcţia metroului, a cărui primă linie s-a dat în funcţiune în 1979. În timp, se creează în cadrul unei instituţii o memorie birocratică, şi cu toate implanturile politice şi plecarea specialiştilor la salarii mai mari în sectorul privat, tot se ştie mai bine decât la nivelul unei primării ce documentaţie este necesară şi ce să se ceară furnizorilor de studii de fezabilitate sau proiectanţilor. Aici trebuie spus pe şleau că Ministerul Transporturilor ar fi fost necesar să se ocupe de metroul de la Cluj.

    La fel, în cazul infrastructurii de apă şi canalizare, cele mai multe primării nu au capacitatea, mai ales cele de oraşe mici sau comune, nu au capacitatea tehnică să ştie ce să scrie în caietele de sarcini atunci când contractează aceste lucrări. Cu atât mai mult pentru staţiunile de pe litoral, unde chestiunile sunt şi mai complicate.

    Constructorii vin şi spun: „eu trebuie să lucrez după aceste proiecte dar sunt făcute prost“ pentru că nu au de unde să ştie primari care au mai mult în grijă ce recolte de cereale au obţinut pe propriile terenuri decât să capete cunoştinţe în aceste domenii tehnice. La fel ca în cazul stadioanelor sau bazinelor de înot care sunt realizate de Compania Naţională de Investiţii şi apoi predate primăriilor, şi aceste lucrări de infrastructură de apă, canalizare şi gaz metan ar trebui să fie realizate de o autoritate centrală care pur şi simplu să replice de la o localitate la alta proiectele.

    Pentru următoarele exerciţii bugetare cu fonduri europene, poate că ar fi nimerit ca investiţiile în infrastructura de apă, canalizare şi gaz metan să se facă printr-un proiect unic prin Ministerul Dezvoltării, care să deţină o Companie Naţională de Infrastructură. În acest fel ar accelera legarea la apă şi canal a gospodăriilor din România, în condiţiile în care acum legarea creşte doar cu 1% pe an. Spre exemplu, la gaz România are doar 45.000 de kilometri de conducte şi înaintează cu circa 800 de kilometri pe an, în condiţiile în care Ungaria are

    100.000 de kilometri de conducte de gaz. La reţelele de apă avem circa 90.000 de kilometri şi înaintăm cu 2.000 de kilometri pe an, iar la canalizare avem 40.000 de kilometri şi înaintăm cu 1.800 de kilometri pe an.

    Practic, în loc să fie dată decizia la fiecare primărie privind contractarea unor companii şi a studiilor de fezabilitate şi a construcţilor, pur şi simplu primăria va pune la dispoziţie acestei noi Companii Naţionale de Infrastructură terenurile necesare, iar la încheierea construcţiei va preda primăriei instalaţia. O primărie care face doar o dată o astfel de lucrare nu are cum să ajungă la nivelul de competenţă al unei companii specializate care să facă zeci sau sute de astfel de lucrări pe an. La fel trebuia gândit şi în cazul metroului, dar probabil că orgoliile clujenilor au fost mai mari.

    În ceea ce priveşte starea litoralului, mâna liberă dată primăriilor precum Mangalia, Limanu sau Năvodari pentru modul cum arată staţiunile din punct de vedere urbanistic este o greşeală. Staţiunea Mamaia din Nord şi staţiunile Saturn, Jupiter, Neptun-Olimp din sud, când au fost realizate, au fost realizate de specialişti de mare valoare intelectuală, pe care nu îi poate avea o primărie de nivelul acestor localităţi mici. Pentru o concepţie unitară privind litoralul, aşa cum Apele Române au în sarcină administrarea plajei până la o anumită distanţă spre ţărm, ar trebui o autoritate a litoralului pentru care să fie selectaţi experţi în urbanismul acesta specific, de turism pe litoral. Nici Năvodariul, nici Mangalia sau alte localităţi de pe litoral nu au competenţa şi nici banii să administreze aceste staţiuni astfel încât să fie corecte şi atractive din punct de vedere urbanistic şi îngrijite.

    La fel, ar trebui gândită o centralizare a deciziei şi un mijloc de a accelera investiţiile în porturile dunărene printr-o autoritate distinctă a Dunării, care să se ocupe de administrarea porturilor şi de legăturile dintre acestea.

    Şi în educaţie şi în domeniul spitalicesc intervenţia unor autorităţi centrale care să aibă un nivel de competenţă mai ridicat ca urmare a experienţei ar fi de bun augur.

    Spiru Haret, când a venit cu programul său de construcţie a sute de şcoli, le-a făcut după un model, pentru că nu aveau capacitate financiară şi competenţă primarii de atunci să le ridice. Din păcate, mulţi ani de zile s-au pus în braţele primăriilor şcolile şi spitalele, când aceştia nu aveau nici bani să le văruiască.  Între timp, în unele oraşe din ţară situaţia s-a mai schimbat. Însă, pentru cât de în urmă este România la capitolul infrastructură publică, înaintăm foarte încet dacă lăsăm la mâna primarilor investiţiile acestea de primă necesitate.

    S-a văzut şi în cazul spitalelor regionale că până nu a fost creată o autoritate centrală în cadrul Ministerului Sănătăţii care să se ocupe de construcţia acestora, progresele au fost foarte reduse.

    Trebuie lăsate la o parte sloganele şi mers pe eficienţă, pe soluţii, nu pe idei care nu mai ţin.

    Sorin Pâslaru este redactorul-şef al ZF

  • Scumpirea gazelor din Europa i-ar putea aduce Rusiei mai mulţi bani decât oferă UE Ucrainei ca ajutor

    Creşterea preţurilor gazelor în Europa, atribuită celor care speculează recenta invazie ucraineană din regiunea rusă Kursk, este de aşteptat să crească veniturile Rusiei din vânzarea de combustibili fosili, lărgind şi mai mult decalajul dintre aceste plăţi şi valoarea totală a sprijinului financiar dat de UE Kievului, scrie Euractiv. 

    De când Kremlinul a lansat invazia Ucrainei în februarie 2022, ţările UE au plătit 200 de miliarde de euro pentru combustibilii fosili ruseşti, în principal petrol şi gaze, potrivit unei analize realizate de think-tank-ul CREA. Între timp, sprijinul total al UE şi SUA pentru ţara distrusă de război se ridică la doar 185 de miliarde de euro, arată calculele Institutului Kiel pentru Economia Mondială. Câştigurile Rusiei din vânzările de gaze, reprezentând aproape jumătate din veniturile obţinute din exporturile de energie către UE, sunt impulsionate de creşterea neaşteptată de peste 10% a preţurilor gazelor în săptămâna trecută. Cauza: contrainvazia de către Ucraina a provinciei ruse Kursk, de unde Gazprom pompează gaz în Europa, a determinat traderii să acţioneze în anticiparea unei reduceri a fluxurilor, spun analiştii. „Este un pariu speculativ pe perturbările de pe partea ofertei“, scrie publicaţia de profil EnergyFlux.

    Observatorii avertizează că creşterea preţurilor s-ar putea inversa, deoarece întreruperile „nu sunt garantate să se producă“, scrie Seb Kennedy de la EnergyFlux. Dar, în timp ce Europa a făcut multe pentru a-şi reduce importurile de energie din Rusia, creşterea preţului gazului declanşată de incursiunea din Kursk evidenţiază o problemă mai mare: banii europeni continuă să curgă către Kremlin în schimbul energiei. Numai între 29 iulie şi 4 august ţările UE au cheltuit peste 400 de milioane de euro, în principal pe gaze – pe care Kremlinul le poate vinde acum la preţuri mai mari în urma creşterii cotaţiilor de pe pieţele internaţionale – şi petrol, potrivit CREA. Aceste sume pălesc în comparaţie cu fluxurile financiare de dinainte de război, chiar şi de cinci ori mai mari, dar ele înseamnă că, deşi UE a parcurs un drum lung în reducerea dependenţei sale de Rusia, este departe de a fi tăiat complet legăturile energetice cu această ţară.

     

     

  • Factura războiului în energie: în 2022, România a importat petrol, gaze şi curent de aproape 12 miliarde de euro, nivel istoric, dublu faţă de 2021, dar unii au făcut mai mulţi bani ca niciodată din exporturi

    Războiul din Ucraina a devenit un moment de reset pentru pieţele energetice globale care a dus la reconfigurarea unor rute istorice de alimentare şi care a dat greutate planului european de trecere la regenerabile, scopul fiind diminuarea rolului Rusiei din ecuaţia energetică a lumii. Dincolo de mişcările strategice, facturile istorice rămân mărturia uneia dintre cele mai disruptive perioade pentru pieţele energetice globale. Iar acest fenomen este vizibil şi în cazul României. Potrivit informaţiilor transmise de INS şi calculelor ZF făcute pe baza acestor date, la nivelul anului 2022 factura de importuri de produse energetice a României a ajuns la uluitorul nivel de 11,7 miliarde de euro, un salt semnificativ faţă de cele 5 miliarde de euro din 2021. Cea mai mare parte din această sumă este reprezentată de importurile de gaze naturale (de 3,3 miliarde de euro), de cele de petrol (5,6 miliarde de euro) şi de cele de energie electrică (2,5 miliarde de euro). De cealaltă parte, cei care au avut energie de dat peste graniţe au bifat afaceri record. Astfel, exporturile de produse energetice ale României au ajuns în 2022 la 5,2 miliarde de euro, cele mai importante categorii fiind exporturile de gaze, energie electrică şi benzină, arată datele INS.

    Acest salt a fost determinat în exclusivitate de evoluţia preţului la energie, petrol sau gaze, toate puternic influenţate de războiul din Ucraina. Anul trecut, este vizibilă revenirea la o oarecare stare de normalitate în ceea ce priveşte preţurile, lucru care mai departe s-a făcut în factura de import şi de export a României.


     

     

  • Ies la suprafaţă alte informaţii despre Neptun Deep: gazul identificat este foarte curat, dar conductele care îl aduc pe uscat, de la adâncimi de până la 3.400 de metri, trec prin arii protejate

    Proiectul Neptun Deep din Marea Neagră este cel mai amplu proiect energetic aflat în plină desfăşurare la acest moment în România şi primul de explorare şi producţie la mare adân­cime pe care România îl între­prinde în istoria sa.

    ♦ În 2027, acest gaz va ajunge pe uscat, forajele urmând să fie realizate la adâncimi de până la 3.400 de metri, de la fundul mării. ♦ Dincolo de cantitatea semnificativă, 100 mld. metri cubi, echivalentul consumului intern pentru 10 ani, puritatea gazului este ridicată, arată informaţiile din raportul de mediu pentru Neptun Deep, investiţia momentului în energia României ♦ La bătaie sunt puse 4 mld. euro, împărţite în mod egal între OMV Petrom şi Romgaz.

    Proiectul Neptun Deep din Marea Neagră este cel mai amplu proiect energetic aflat în plină desfăşurare la acest moment în România şi primul de explorare şi producţie la mare adân­cime pe care România îl între­prinde în istoria sa.

    Valoarea pro­iectului este de 4 mi­liarde de euro, iar parteneri sunt OMV Petrom, cea mai mare companie din România, şi Romgaz, cel mai mare producător local de gaze, deţinut de statul român.

    „Gazul identificat este un gaz foarte curat, cu conţinut de gaz metan ridicat şi conţinut scăzut de dioxid de carbon (CO2), sulf şi alte hidrocarburi (etan, propan, butan etc.)“, se arată în raportul privind impactul asupra mediului al proiectului Neptun Deep, semnat de compania Blumenfield. Blumenfield, companie antreprenorială specializată pe zona de consultanţă şi analize de mediu, a avut anul trecut un business de 6,2 milioane de lei, mult peste afacerile de 2,8 milioane de lei din 2022.

    Compania este deţinută în proporţie de 81% de Gabriela Stanciu.

    Proiectul va inter­ac­ţiona însă cu câteva arii protejate, se mai arată în raportul de mediu.

    „Zona prevăzută pentru implementarea proiectului pe mare, respectiv coridorul de instalare a conductei de producţie si a cablului de fibră optică se suprapune cu ariile protejate ROSAC 0273 Zona marină de la Capul Tuzla şi ROSPA 0076 Marea Neagră.“

    Totodată, având în vedere configuraţia ţărmului precum şi prezenţa ariei naturale protejate ROSAC 0273  Zona marină la Capul Tuzla, pentru a minimiza impactul, proiectul a optat pentru subtraversarea ariei protejate, a plajei si falezei prin intermediul unui microtunel cimentat pe o lungime de aproximativ 890 de metri, se mai explică în raport.

    Potrivit informaţiilor din presa locală, proiectul Neptun Deep a primit acordul de mediu de la APM (Agenţia pentru Protecţia Mediului) Constanţa pe data de 14.06.2024. Amplasamentul propus pentru construirea/instalarea facilităţilor de pe uscat ale proiectului Neptun Deep este localizat în zona sudică a teritoriului administrativ al comunei Tuzla, judeţul Constanţa. În total, pe uscat, proiectul Neptun Deep va avea nevoie de o suprafaţă de teren de peste 205.000 mp, echivalentul a 20 de terenuri de fotbal. Pe această suprafaţă vor fi construite mai multe structuri printre care se numără staţia de reglare-măsurare şi centrul de control, dar şi alte facilităţi. Construcţiile sunt estimate să dureze circa doi ani de zile iar facilităţile vor rămâne active aproape 20 de ani. În larg, platforma marină va fi situată la circa 160 de kilometri de ţărm. În total, vor fi forate10 sonde, 6 vor fi forate până la 3.000 de metri adâncime verticală la o adâncime a apei de 800-1.100 de metri, iar 4 sonde vor fi forate până la 3.400 de metri adâncime verticală, la o adâncime a apei de 120-130 de metri. Un element cheie al întregii dezvoltări este platforma marină Neptun Alpha, care va cântări 9.000 de tone şi a cărei construcţie a început în Singapore.

    Potrivit raportului de mediu, Martin Simon Urquhart acţionează din partea OMV Petrom în calitate de director al proiectului Neptun Deep, în timp ce directorul general al Romgaz Black Sea Limited este Diana-Andreea Lupu.

     

  • Oamenii mării: cine va conduce Neptun Deep, cel mai mare proiect energetic al României, de 4 miliarde de euro, care va scoate 100 mld. metri cubi din adâncurile Mării Negre? „Suntem, cu adevărat, un proiect global“

    Proiectul Neptun Deep din zona de mare adâncime a Mării Negre va presupune o organizare de şantier fără precedent pentru piaţa energetică locală, toată această desfăşurare de forţe urmând să se întâmple în următorii trei ani. Dirijorii acestei „orchestre“ de 4 miliarde de euro sunt un străin, Martin Simon Urquhart, directorul proiectului Neptun Deep din partea OMV Petrom, operatorul investiţiei, şi Diana-Andreea Lupu, directorul general al Romgaz Black Sea Limited, cea care a avut un rol cheie în trecerea pachetului pe care americanii de la ExxonMobil îl aveau la Neptun Deep în portofoliul statului român, la Romgaz. Care este experienţa acestor executivi care gestionează acum cel mai mare proiect energetic al României? Roxana Petrescu

    “Următorii trei ani vor fi o mare provocare pentru că vom integra elemente ale proiectului din toată lumea. Suntem, cu adevărat, un proiect global. Este o oportunitate fantastică pentru toţi cei implicaţi în Neptun Deep să îl vadă devenind realitate”, spunea Martin Simon Urquhart într-un video lansat la mijlocul lunii iunie, odată cu debutul construcţiei platformei de producţia a gazelor.


    Martin Simon Urquhart

     

  • „E cum nu se poate mai prost“. Cum a ajuns România să nu aibă ce face cu energia solară pentru că nu e produsă când trebuie, dar să aibă nevoie de cărbuni ca să-şi acopere consumul?

    ♦ Funcţionarea sistemului energetic pare să fie mai provocatoare pe timp de vară decât iarna, din cauza faptului că, cel puţin zilele acestea, mixul de producţie nu se mulează deloc pe curba de consum ♦ Ieri, de exemplu, eolienele nu mergeau, hidro era extrem de redusă pe fondul secetei, astfel că gazul şi cărbunii ajunseseră la peste o treime din producţia de energie, lucru care se vede în preţ.

    Ieri, preţul energiei spot din Româ­nia şi în mai multe state din regiune arăta foarte diferit faţă de preţul afişat pe pieţele vest-europene. Astfel, 1 MWh costa pe plan local 149 de euro, situaţie similară în Bulgaria şi Grecia, în Ungaria energia era 145 de euro/MWh, iar în Polonia 159 euro/MWh. În Spania însă, energia costa 53 de euro/MWh, în Germania 88 de euro pe MWh, iar în Franţa 52 de euro/MWh. În nordul Europei, lucrurile arătau şi mai bine, Suedia şi Norvegia defilând cu preţuri de circa 33 de euro pe MWh. Diferenţele acestea majore între regiunea din care face parte România şi vestul Europei sunt vizibile de cel puţin o lună de zile şi sunt mai multe explicaţii potenţiale.

    Pe plan local, mixul de energie conţine o revenire surprinzătoare, cea a cărbunilor. Ieri, de exemplu, în jurul orei 12 după-amia­za, 15% din producţia de energie a Ro­mâ­niei era asigurată de centralele pe cărbuni, aceleaşi centrale pe care România vrea să le închidă cel târziu până în 2032.

    „Din cauza secetei, producţia de ener­gie hidro a scăzut. Avem într-adevăr pro­ducţie de energie solară, dar din păcate este o producţie care nu se mulează pe curba de consum. Astfel, sistemul este într-un deze­chilibru, iar când consumul începe să creas­că, nu mai este soare, astfel că trebuie să intre cărbunele. Iar repornirea cărbunelui este extrem de costisitoare, mai ales după pauze îndelungate, lucru care se vede în preţul spot. Pe partea de consumatori, aceste lucruri nu se văd deocamdată“, spune Adrian Borotea, country manager, Verbund Wind Power România, unul dintre cei mai puternici investitori în producţia de energie eoliană locală.

    În jurul prân­zu­lui, Hidroelectrica asigura circa 21% din producţia de energie a România, numai 1.342 MW din cei peste 6.000 MW fiind în funcţi­une. Datele Transelectrica a­rată că la finalul lunii iunie gra­dul de umplere din lacurile de a­cu­mulare era de 83%, mai mic faţă de 93% la finalul lunii iunie 2023.

    Peste 1.000 MW de energie solară, din cei aproape 1.600 MW pe care îi are Româ­nia, fără prosumatori, injectau e­ner­gie în sistem în jurul prân­zului, astfel că ponderea parcurilor fotovoltaice ajunsese la 18% în pro­ducţia de ener­gie totală. Eolie­ne­le nu se învâr­teau prea tare, ast­fel că numai 10% din cei 3.000 MW injectau energie în sistem, ceea ce înseamnă cam 5% din producţia naţio­na­lă. Restul era aco­pe­rit de nuclear, gaz şi căr­buni. Gazul şi cărbunii acope­reau peste 30% din producţia de energie, cu 15% numai cărbuni.

    Contextul de faţă stârneşte discuţii în sectorul energetic local, astfel că mulţi ac­tori, cu Transelectrica în frunte, spun că sto­carea este obligatorie pentru dezvoltarea armonioasă a domeniului de producţie. Dar în acest moment, partea de producţie de energie, cel puţin pe zona de regene­rabile, este similară cu ce avea România acum 10 ani, iar discuţiile despre miile de megawaţi în parcuri noi sunt, în acest moment, doar discuţii. Lucrul care s-a schimbat cel mai tare este ponderea cărbunilor în parcul de producţie, cărbuni de care România are nevoie, chiar şi în contextul unui consum de energie scăzut.

    „Este cum nu se poate mai prost pentru că vedem de fapt cum producţia de energie nu se mulează pe consumul pe care îl avem. Dacă aveam un consum de dimineaţă, ca în­tr-o economie în care lucrurile merg, atunci energia solară îşi găsea locul. Acum ea se produce când nu este nevoie de ea, soluţii de stocare nu sunt, iar când există consum tre­buie să intre cărbunele pentru că hidro este afectată de secetă, iar solarul nu mai produce la fel. Sunt nişte semnale de piaţă pe care sta­tul ar trebui să le înţelea­gă“, spune Borotea.

    Un prim pas ar fi acce­lerarea investiţiilor pe partea de stocare, dar şi gândirea unor mecanisme prin care ar putea fi stimulat consumul de energie.

    Situaţia din aceste zile trebuie pusă şi în perspectiva în care România visează la mii de MW în proiecte de energie verde, cu focus pe energia solară. Astfel, dacă în vechiul PNIESC (Planul Naţional Integrat în Domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice) România trebuia să ajungă în 2030 la 25 GW putere instalată, de la 18,6 GW în prezent, în actualul PNIESC ţinta este setată pentru 30 GW. Pe zona de proiecte solare, România ar urma să ajungă la o capacitate instalată de 8,3 GW, faţă de 5 GW în vechiul PNIESC şi 1,4 GW în prezent. Solarul va deveni astfel forţa dominantă ca şi capacitate din sistemul de producţie local, depăşind cei 6,9 GW ai Hidroelectrica. Energia eoliană ar trebui să ajungă la o capacitate de 7,6 GW, de la 5,2 GW în vechiul PNIESC şi circa 3 GW în prezent. Astfel, dacă ponderea surselor regenerabile de energie pentru anul 2030 era setată la 30,7%, în noua variantă ea ar trebui să ajungă la 36% la nivelul anului 2030.

  • Care sancţiuni? În luna mai, importurile oficiale de gaze naturale din Rusia au depăşit în Europa livrările din SUA, deşi marile puteri din UE susţin pe hârtie că Rusia trebuie izolată

    În luna mai, pentru prima dată în aproape doi ani, importurile de gaze naturale din Rusia au depăşit în Europa livrările din SUA, în ciuda eforturilor regiunii de a se debarasa de combustibilii fosili ruşi de la invazia la scară largă a Ucrainei, scrie FT. 

    În timp ce factori punctuali au determinat această inversare, ea evidenţiază dificultatea de a reduce în continuare dependenţa Europei de gazul din Rusia, mai multe ţări est-europene depinzând încă de importurile de la vecinul lor.

    “Este surprinzător să vedem cum cota de piaţă a gazului rusesc şi a [gazului natural lichefiat] creşte în Europa după toate prin câte am trecut şi după toate eforturile depuse pentru a decupla şi a elimina riscurile legate de aprovizionarea cu energie”, a declarat Tom Marzec-Manser, şeful departamentului de analiză a gazelor din cadrul companiei de consultanţă ICIS.

    După invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022, Moscova şi-a redus livrările de gaze prin conducte către Europa, iar regiunea a intensificat importurile de GNL, care este transportat pe nave specializate, SUA fiind un furnizor important.

    SUA au depăşit Rusia ca furnizor de gaze pentru Europa în septembrie 2022 şi, din 2023, au reprezentat aproximativ o cincime din aprovizionarea regiunii.

    Dar luna trecută, gazele ruseşti prin conducte şi transporturile de GNL au reprezentat 15% din totalul livrărilor către UE, Marea Britanie, Elveţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina şi Macedonia de Nord, potrivit datelor ICIS.

    GNL din SUA a reprezentat 14% din aprovizionarea regiunii, cel mai scăzut nivel din august 2022, arată datele ICIS.