BusinessMagazin

Tag: fonduri

  • Cum poate deveni România destinaţia principală de finanţare a start-up-urilor din Europa de Est?

    “Nu mai poţi lansa ceva ce nu este bun. Pur şi simplu nu mai poţi face asta. Celebra metodă lean, care este de fapt pentru dezvoltare de produse, a fost bună, dar nu mai funcţionează în modul în care trebuia să funcţioneze. Practic multe start-up-uri spun că trebuie să scoată acel MVP (n.r: Minimum Viable Product – produs viabil) şi este suficient, dar nu mai poţi proceda aşa”, spune Adeo Ressi, CEO al Founder Institute la nivel global, într-o discuţie cu Business MAGAZIN.

    Adeo Ressi (47 ani) este cel care a lansat în urmă cu zece ani Founder Institute – cel mai mare accelerator de startup-uri din lume – pe care l-a dus la antreprenori din 200 de oraşe, inclusiv din Bucureşti. În ultimii zece ani, Adeo Ressi a colaborat cu peste 4.000 de antreprenori de tehnologie în scopul lansării de companii şi pentru a genera 25 de miliarde de dolari în valoare pentru acţionari. Ressi consideră că cea mai mare schimbare în domeniul start-up-urilor din ultimii 10 ani vine chiar din modul în care lumea se raportează la antreprenoriat. 

    „Noi am început acum zece ani şi aş spune că cea mai mare schimbare este că antreprenoriatul şi start-up-urile reprezentau o industrie mică, de nişă, dar acum ele sunt peste tot, în fiecare oraş din fiecare ţară. Astăzi există peste tot oameni tineri care se simt destul de siguri pe ei pentru a lansa o companie de tehnologie. Prin comparaţie, în urmă cu zece ani, un număr foarte mic de oameni se gândea la companii şi chiar şi mai puţini erau cei care încercau să construiască ceva”, atrage atenţia Adeo Ressi.

    El spune că antreprenoriatul a înflorit, dar nu toate elementele din piaţă au ţinut pasul cu ecosistemul, astfel încât finanţarea rămâne în continuare problematică pentru mulţi fondatori.

    „Finanţarea este încă un segment care a rămas în urmă. Lucrez cu echipa mea pentru a crea un laborator de venture capital şi teza noastră este că lumea are nevoie de încă 1.000 de fonduri de tip venture capital pentru a ţine pasul cu inovaţia. Voi, în România, aveţi anumite aspecte care au înflorit, dar şi voi aveţi probleme cu finanţarea. Totuşi, antreprenoriatul per total a evoluat şi a ajuns un fenomen global”, adaugă el. Cu nouă businessuri fondate, dintre care două au ajuns să genereze câte 1 miliard de dolari fiecare în valoare livrată acţionarilor, Ressi consideră că actualele modele pe care le folosim pentru start-up-uri sunt expirate.

    România poate deveni „un punct central” în regiune

    Adeo Ressi crede că România poate profita de momentul actual, când Europa de Est trece printr-o „renaştere”, aşa cum o numeşte el, şi poate deveni principalul hub pentru start-up-uri din regiune. „Dacă discutăm de această regiune, ea trece printr-o renaştere: România, Bulgaria, Ucraina, dacă ne uităm, toate experimentează o creştere frumoasă, o perioadă de inovaţie. Totuşi, România are câteva avantaje în faţa vecinilor. La ce te uiţi de obicei? Stat de drept, talente şi inovaţie. Dacă luăm aceste trei puncte, există mici diferenţe în regiune, însă România face un pas în faţă în ceea ce priveşte inovaţia”, crede Ressi. 

    Ce îl determină pe Ressi să creadă asta? El spune că în România vezi mai mult inovaţie directă, bazată pe start-up-uri care generează idei regionale, în comparaţie cu Bulgaria sau Ucraina, unde inovaţia este adusă de companii mari care livrează servicii în regiune.

    În prezent există trei huburi majore în Europa pentru start-up-uri: Londra, Berlin şi Paris, iar România ar putea deveni hubul regional din cealaltă parte a Europei. „În Europa de Est nu e niciun hub de finanţare. Ar putea fi o oportunitate mare pentru România să devină un lider clar în regiune dacă încearcă să atragă şi să inspire investitorii de tip angel şi fondurile de venture capital pentru a face aici cel mai mare bazin de finanţare. Asta poate fi făcut foarte uşor cu stimulente şi cu fonduri care se încurajeze acumularea de capital (n.r.: matchmaking funds – când statul pune o parte din capital şi fondul o parte, pentru a încuraja formarea ecosistemului)”, povesteşte CEO-ul.

    Referitor la programele pe fonduri europene prin care se finanţează start-up-uri, Ressi este critic şi le echivalează cu „ajutorul social dat familiilor cu mai puţine posibilităţi”.

    „Uniunea Europeană a făcut o greşeală mare, pentru că modul în care împarte bani astăzi generează ceea ce eu numesc ajutor social pentru start-up-uri. Asta înseamnă că oricine cu o idee bună sau rea are oportunitatea să ia bani, iar modul în care aceşti bani sunt administraţi şi oferiţi stabileşte un standard foarte jos de performanţă. Practic, este echivalentul familiilor cu posibilităţi reduse în lumea start-up-urilor”, crede el.

    El spune că aceste fonduri, dacă există, ar trebui să se îndrepte spre businessuri cu impact social, care utilizează finanţările pentru a face lumea mai bună. „Dacă UE, România şi alte ţări vor să se implice în ajutor social dat start-up-urilor, ar trebui să direcţioneze totuşi acei bani către businessuri de impact. Pentru că acele businessuri deja fac o serie de sacrificii, prin scopul ales, în încercarea de a face lumea mai bună. Deci ajutorul ar trebui să se îndrepte exclusiv spre aceste start-up-uri”, adaugă Ressi.

    El crede că dacă vrei să atragi capital în ţara ta pentru a avea un ecosistem de finanţare destul de puternic ai doar două modalităţi prin care o poţi face: prin reduceri de taxe sau prin stimulente.

    Adeo Ressi a colaborat cu guvernul din Singapore pentru a gândi un program naţional prin care să creeze un hub de finanţare şi de inovaţie. „Lucrez cu guvernul pentru a construi un sistem de tip matchmaking. Ei au făcut un sistem destul de agresiv, în care statul pune 85% din fond, iar privatul pune 15%. Rezultatul? Şapte ani mai târziu, toată lumea se mută către Singapore. Dacă vrei să atragi capital, în toată Asia, mergi în Singapore, pentru că există mai multe fonduri decât în toată regiunea”, adaugă el.

    Ce altceva mai poate face un guvern? Ressi crede că există doar două variante: reduceri de taxe şi stimulente. Iar în unele cazuri ajută să ţii uşa deschisă pentru imigranţi. „Dacă te uiţi în SUA, imigraţia a fost oprită efectiv de Donald Trump, iar Canada a decis să deschidă uşile. Deci acum, dacă te uiţi la noii antreprenori, noile fonduri, se întâmplă mai multe lucruri în ecosistem în Canada decât în SUA”, spune el. Întorcându-ne la România, una dintre variantele pentru care poate opta un guvern este cea a reducerii de taxe – într-un mod care generează de fapt mai multe venituri la buget.

    „Pe partea de taxe trebuie să fii cât poţi de agresiv, dar şi de inteligent. Reducerea impozitului aplicat pe câştigurile obţinute din investiţii este o idee foarte bună, prin care ajuţi indivizi care vor să îşi asume riscuri să facă bani, dar în acelaşi timp asta îţi ajută economia să crească semnificativ. Pentru că start-up-urile plătesc taxe, cumpără produse şi servicii cu taxe aplicate şi angajează oameni care plătesc taxe şi impozite. Deci acel puţin pe care îl pierzi prin reducerea impozitelor este câştigat prin mai multe metode şi chiar înmulţit”, spune Ressi. El dă exemplul Berlinului şi spune că în urmă cu 20 de ani era un oraş sărăcăcios şi lipsit în mare parte de inovaţie. Printr-un plan de transformare majoră, Berlinul a ajuns unul dintre principalele huburi de finanţare din Europa.

    Cum se construieşte un start-up?

    Din experienţa sa de „antreprenor în serie”, Adeo Ressi recomandă ca fondatorii să construiască start-up-uri pentru viitor, nu pentru a le vinde. El se recomandă drept „inginer social” (n.r.: social engineer) şi spune că vrea să schimbe lumea start-up-urilor, ajutând antreprenorii cu idei curajoase.

    „Am înfiinţat şi am închis mai multe afaceri, iar unele încă sunt funcţionale. Ce am învăţat ca antreprenor este că atunci când construieşti ceva trebuie să o faci ca să reziste, nu ca să îl vinzi. Când vinzi un proiect, de obicei moare. Poate nu moare în totalitate, ci se preschimbă în altceva, dar de cele mai multe ori moare în totalitate. Dacă vrei să construieşti ceva, construieşte pentru viitor, condu-l pentru mult timp şi în loc să vinzi gândeşte-te cum poţi preda ştafeta unui alt lider care va susţine şi dezvolta viziunea în continuare”, accentuează Adeo Ressi.

    El pune foarte mare accent pe ideea de aliniere la viziunea unui fondator şi a unui proiect, astfel încât sfătuieşte antreprenorii să atragă finanţare doar din surse pe care le pot alinia crezului lor. „Dintr-o perspectivă antreprenorială ar trebui mereu să atragi capital de la cineva care are o viziune şi valori aliniate cu ale tale şi cu ale companiei tale. Deci când construieşti un business vrei ca tu, echipa ta, investitorii, clienţii şi toată lumea să fie aliniată cu viziunea şi valorile tale”, crede Ressi.

    Dar unde poţi găsi aceşti investitori? Ce faci când mare parte din capitalul privat disponibil la nivel global stă în vistieriile marilor companii?

    „Momentan, unele dintre cele mai mari sume sunt blocate în cuferele şi profiturile marilor corporaţii. Aceste companii mari vor fi rupte în bucăţi în următorul deceniu şi vor fi nevoite să se reinventeze.”

    Astfel, Ressi explică regula de 20%, aşa cum o numeşte el, prin care marile companii se pot reinventa constant, pot ajuta ecosistemul şi îşi pot păstra cea mai mare parte din câştiguri.

    „Perspectiva mea este că orice business mare de astăzi ar trebui să ia 20% din profiturile lor şi să le investească înapoi în inovaţie. Jumătate dintre ei trebuie să fie în investiţii în afara businessului, adică în start-up-uri şi alte proiecte, iar ceilalţi jumătate înapoi în business. Dacă această regulă ar fi urmată, ar reuşi să păstreze mare parte din profituri, dar şi o şansă mai mare să supravieţuiască inovaţiei. Dacă nu fac asta, au şanse mari să ajungă următoarele General Electric sau Sears”, crede CEO-ul Founder Institute.

    În cadrul interviului, el a discutat şi despre consumator, în special despre consumatorul viitorului. Astfel, potrivit lui, consumatorii din deceniul următor sunt adolescenţii de astăzi, iar pentru a-i deservi pe aceştia, cei care fac produse şi servicii trebuie să le urmărească foarte atent comportamentul.

    „Peste zece ani, clienţii vor fi cei care au acum 15 ani şi sunt adolescenţi. Dacă te uiţi astăzi la aceşti oameni, ei sunt una dintre cele mai diferite generaţii pe care le-am văzut. Valorile, credinţele lor sunt diferite, le pasă de planetă şi cheltuie bani doar pe lucrurile de care le pasă. Eu nu văd un viitor în care motoarele cu combustie, spre exemplu, vor fi cumpărate vreodată de un tânăr care are acum între 15 şi 25 de ani. Viitorul arată bine pentru că avem o generaţie de consumatori cărora le pasă de lume”, conchide Adeo Ressi.

  • Cum a ajuns un judeţ din România să aibă cel mai mare buget din istorie

    Judeţul Galaţi va avea cel mai mare buget din istorie, iar cea mai mare parte a sumei va fi folosită pentru investiţii. Consilierii judeţeni au aprobat structura bugetului record, care este cu 30 la sută mai mare decât cel din anul trecut.

    Suma totală prevăzută în bugetul judeţului ajunge la 770 de milioane de lei, iar banii vor fi folosiţi în special pentru dezvoltare. Bugetul a fost aprobat de consilierii judeţeni şi, potrivit statisticilor, este mai mare cu peste 30% în comparaţie cu anul trecut.

    Aproape trei sferturi din bani vor fi folosiţi pentru investiţii. Cele mai mari sume vor merge la investiţiile în infrastructura rutieră şi în sănătate, au anunţat reprezentanţii Consiliului Judeţean Galaţi. Ei au precizat că 65% din suma pentru investiţii reprezintă fonduri europene.

    „Buget record pentru investiţii. 73% din bugetul Consiliului Judetean Galati va fi folosit pentru dezvoltarea judeţului, adică aproape 120 de milioane de euro, cu 45% mai mult faţă de 2019 şi de 43 ori mai mult faţă de acum patru ani. 65% din această sumă înseamnă bani europeni. De altfel, fondurile europene pe care le-am atras la Galaţi sunt motivul pentru care avem cel mai mare buget din istorie, asta în condiţiile în care Guvernul a dat Galaţiului cu 23 de milioane de euro mai puţin faţă de anul precedent. În 2020, Consiliul Judeţean Galaţi va avea în buget de 770 de milioane de lei, cu 31% mai mare faţă de 2019 şi de aproape patru ori mai mare faţă de acum patru ani. Cea mai mare sumă este alocată pentru modernizarea drumurilor judeţene, adică 389.860.000 de lei, cu 40% mai mult faţă de 2019. De asemenea, sănătatea are un buget cu 110% mai mare faţă de anul trecut, respectiv de 160.022.000 de lei”, a anunţat, pe Facebook, preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, Costel Fotea.

    Cu banii din buget, autorităţile vor continua proiectele aflate în diverse stadii de implementare şi vor demara alte investiţii.

    Pe lista cu obiective a Consiliului Judeţean Galaţi se găsesc reabilitarea spitalelor şi a tuturor drumurilor judeţene, construirea a două noi spitale şi a unui sediu pentru Muzeul de Arte Vizuale, realizarea centurii oraşului Galaţi, amenajarea unei sere pentru plantele exotice şi finalizarea proiectului privind gestionarea gunoaielor.

  • ZF Power Summit 2020: România vrea să facă în patru ani ce n-a făcut în ultimii 20, să dubleze numărul locuinţelor conectate la gaz metan

    ♦ Ministrul economiei Virgil Popescu a declarat tranşant ieri, la a noua ediţie a ZF Power Summit, că România va face în patru ani ce n-a făcut în ultimii 20 de ani: să dubleze numărul locuinţelor conectate la gaz metan. ♦ În acest moment doar 35% din cele 8,5 milioane de locuinţe din România sunt conectate la gaz metan.

     

    Ministrul economiei Virgil Popescu a declarat ieri în cadrul celei de-a noua ediţii a evenimentului ZF Power Summit, în cea mai tran­şan­tă asumare făcută până acum de un oficial din energie, că în patru ani ponderea locuinţelor conec­tate la gaz metan va creşte de la 35% la 70%, din cele 8,5 milioane de lo­cuinţe din România.

    El spune că sunt deja fonduri  iniţiale de la UE de200 mil. euro pentru aceste extinderi. Este cel mai puternic angajament luat vre­oda­tă de un oficial din energie pe tema dezvoltării distribuţiei de gaze naturale către casele românilor.

    România are astăzi doar 35% din locuinţe conectate la gaze, cu toate că este al patrulea producător de gaze din Uniunea Europeană, în timp ce Ungaria, care  nu are deloc gaze, are 98% din locuinţe conectate la gaz.

    Extinderea distribu­ţiei de gaze este necesară şi pentru industrie. Ungaria are 100.000 de km de reţea de gaze, în timp ce România are doar 50.000 de kilometri.

    „Aşteptăm OAT-urile (primă­riile de comune, oraşe, consiliile locale şi consiliile judeţene – n. red.) să acce­seze aceste fonduri euro­pene pentru a construi sau dezvolta reţelele de gaze din localităţi. Ministerul Energiei aşteaptă proiecte“, a spus Virgil Popescu.

    Practic, primăriile vor dezvolta aceste reţele aşa cum astăzi au companiile de apă şi canal.

    După explicaţiile ministrului, reţelele care vor fi construite de primării se vor conecta direct în magistrala de transport a Transgaz.

    Cea de-a noua ediţie a ZF Power Summit este organizată cu sprijinul Engie,  Amerocap, MOL, NNDKP, Biriş-Goran, Blumenfield, CEZ Group, E.ON, Enel, Fondul Proprietatea, Ijdelea Mihăilescu, Hidroelectrica, Microsoft, Marsh, Nova Power & Gas, OMV Petrom, Photon Energy, Romgaz, Nuclearelectrica, SAP, Siemens, Transelectrica, Traduceri Champollion şi XTAG.

    Prima zi a ZF Power Summit 2020 a adus la masa discuţiilor 27 de speakeri – autorităţi, lideri de companii, avocaţi şi consultanţi – şi mai bine de 250 de participanţi activi, într-o dezbatere în care s-a discutat despre tranziţia energetică, despre investiţii în infrastructură, digitalizare, dar şi despre planurile marilor companii privind dezvoltarea businessului în România.

    „Lucrul care va avea cel mai mare impact este legat de tranziţia energetică. La nivel global este acordul de la Paris. 99% dintre oamenii de ştiinţă consideră că schimbările climatice se datorează emisiilor de gaze care produc efect de seră. România se află sub media mondială, 3,8 tone, când media mondială este de 4,8 dioxid de carbon per capita“, a spus Răzvan Nicolescu, partener la Deloitte, lider pentru Europa Centrală responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice.

    El a explicat că există angajamente europene anunţate recent, iar dacă obiectivele UE în domeniul energiilor climatice s-ar realiza, ar fi nevoie de investiţii de 7 trilioane de euro, potrivit calculelor Deloitte.

    „Vorbim de 250 mld. euro investiţii anuale. Bani care va trebui daţi de cineva şi încasaţi de altcineva. Întrebarea este cât de pregătită este industria din România să capitalizeze aceste oportunităţi. Cîte maşini electrice sau pe hidrogen producem în România, câte baterii?“ La rândul său, Corneliu Bodea, preşedintele Centrului Român al Energiei consideră că următoarea perioadă ar putea aduce presiune pe industrie, în contextul în care costul forţei de muncă şi al utilităţilor a început să crească.

    „Industria în România este bazată astăzi pre­ponderent pe investiţii străine, companii care stau aici, şi datorită costului mult mai mic al energiei şi al forţei de muncă. Acest trend s-a modificat substanţial în cursul anului trecut, lucru care va pune o presiune pe industrie“, a spus Corneliu Bodea. Stabilitatea legislativă şi un climat investiţional prietenos reprezintă factori esenţiali în dezvoltarea businessurilor, potrivit reprezentanţilor marilor companii prezenţi la evenimentul organizat ieri de Ziarul Financiar.

    „Noi vrem să dezvoltăm proiectul de la Marea Neagră pentru că este o oportunitate atât pentru noi, cât şi pentru România. Vrem să mergem înainte cu acest proiect, dar avem nevoie de un cadru fiscal-legislativ care să ne încurajeze“, transmite Christina Verchere, CEO-ul OMV Petrom.

    Şi Anca Dragu, directorul general al E.ON România, consideră că este necesară pre­dictibili­tatea legislaţiei pentru ca jucătorii din sec­torul energetic să îşi asume dezvoltarea şi implementarea unor proiecte cu impact în do­meniu. „Avem nevoie de predictibilitate pentru a ne asuma proiecte. Resurse de finanţare sunt atât în România cât şi la Bruxel­les. Este treaba companiilor să ajungă la finanţările de la Bruxelles, noi ne uităm cu interes la acest program pentru următoarea sesiune. Pentru finanţările din ţară, este important dialogul cu mediul privat, dar dialogul trebuie să fie real, să fim întrebaţi ce putem face şi noi. Sunt proiecte care vin din partea autorităţilor pentru care mediul privat nu găseşte resurse.“

    La rândul său, Eric Stab, preşedinte şi CEO al Engie România, a adus în discuţie acelaşi aspect, indicând necesitatea unui mediu mai sigur din punct de vedere al cadrului legislativ. „Credem în viitorul pieţei energetice din România şi în rolul pe care îl putem avea în procesul de transformare. Vrem un mediu mai puţin incert, sunt prea multe discuţii şi multă instabilitate. Anul acesta ne confruntăm cu un număr mare de provocări şi ne-am dori să primim şi soluţii pentru ele. După cum ştiţi, anul 2020 este un an important în ceea ce priveşte liberalizarea pieţei de gaz natural. Din iulie 1,5 milioane de consumatori vor beneficia de preţuri libere.“

    Legat de planurile de dezvoltare ale companiei, Camelia Ene, CEO & country chairman al MOL România, indică digita­lizarea, dezvoltarea reţelei şi diversi­ficarea produselor din portofoliu ca principalele direcţii de extindere a businessului.

    „Avem 25 de ani în România. Ne uităm la ce urmează să se întâmple. Ne gândim la trei direcţii majore de dezvoltare: digitalizarea proceselor interne şi a interacţiunii cu partenerii şi clienţii, dezvoltarea reţelei şi a conceptului fresh corner şi diversificarea produselor şi serviciilor din portofoliu“, spune  Camelia Ene.

     

    Virgil Popescu, ministru al Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri

    • În patru ani România va avea o producţie pe bază de energie electrică foarte dezvoltată. Balanţa energetică a României se va muta către 10-15% cărbune, de la 25%, gaz 30-40%, hidro 20%. Nuclearul va rămâne la acelaşi nivel. În plus, gazul românesc va ajunge în casele românilor. Numărul utilizatorilor va creşte de la 35% la 70%.

    • Susţinem listarea companiei la Bursă. Avem o scrisoare de intenţie din partea Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care doreşte să fie parte din prelistare cu 5%. Se menţine hotărărea de majorare, de 10%.

    • Nu vom modifica legea offshore decît dacă în Parlament se va ajunge la un consens. Vrem deblocarea investiţiilor din Marea Neagră. Mă bucur că Black Sea Oil & Gas face în continuare lucruri în Marea Neagră. Abrogarea OUG 114/2018 s-a realizat deja, dacă e nevoie de modificarea legii offshore, acest lucru se va face în Parlament.

    • Am descentralizat decizia de distribuţia de gaz către unităţile administrativ-teritoriale. La nivelul lor vom încuraja să se facă asocieri şi studii de fezabilitate. Orice unitate care doreşte va putea accesa aceşti bani.

    • Orodonanţa 114/2018 a bulversat complet economia şi domeniul energiei. O cantitate mare de energie a fost scoasă de pe piaţa liberă şi dusă pe piaţa reglementată.

    • Prioritatea companiilor din energie în următorii patru ani trebuie să fie investiţiile. Contractele de management trebuie legate de planuri de investiţii.

     

    Eric Stab, preşedinte şi CEO Engie România

    • Vom continua să investim şi în 2020, şi în anii următori. Vom continua să investim în aceleaşi direcţii ca până în prezent? Probabil că nu, aşa cum lasă se înţeleagă acest panel, mai ales având în vedere Green Deal, care modifică priorităţile de investiţie din sectorul energetic la nivel european cu impact si pe plan local/national.

    • Pentru noi gazele nu înseamnă doar o tranziţie energetică, ci şi o componentă a soluţiilor de viitor. Putem produce şi distribui gaze cu impact mai mic pentru mediul înconjurător, şi astfel reducem emisiile de carbon. În viitor, ne vom concentra asupra acestei probleme, iar România va putea participa la discuţiile de la Bruxelles cu privire la acordul ecologic care trebuie să protejeze mediul înconjurător. România trebuie să negocieze la Bruxelles, să fie dispusă să contribuie activ la acest proiect. Însă, trebuie să se ţină cont de nivelul de la care pleacă România şi resursele cu care poate contribui.

    • Credem în viitorul pieţei energetice din România şi în rolul pe care îl putem avea în procesul de transformare. Vrem un mediu mai plin de certitudine, sunt prea multe discuţii şi multa incertitudine. Anul acesta ne confruntăm cu un număr mare de provocări şi ne-am dori să primim şi soluţii pentru ele. După cum ştiţi, anul 2020 este un an important în ceea ce priveşte liberalizarea pieţei de gaz natural. Din iulie 1,5 milioane de consumatori vor beneficia de preţuri libere.

    • O altă condiţie cheie este să ne asigurăm că sunt companii de construcţii care să ne ajute să dezvoltăm aceste proiecte şi să ne asigurăm că ooamenii se conectează la această reţea de energie verde.

     

    Christina Verchere, CEO, OMV Petrom

    • Noi vrem să dezvoltăm proiectul de la Marea Neagră (- n.red. Neptun Deep) pentru că este o oportunitate atât pentru noi, cât şi pentru România. Vrem să mergem înainte cu acest proiect, dar avem nevoie de un cadru fiscal-legislativ care să ne încurajeze.

    • România are una dintre cele mai mari taxe în sectorul de petrol şi gaze din întreaga Europă, ceea ce nu oferă un mediu foarte competitiv. Vom urmări cadrul fiscal-legislativ şi vom decide de acolo.

    • Avem nevoie de stabilitate pentru că vorbim de unul dintre cele mai mari proiecte făcute în acest sector în România. Avem nevoie de stabilitate şi de un climat investiţional prietenos. Este valabil pentru toate investiţiile, dar ţinând cont de dimensiunea acestui proiect avem nevoie de un mediu competitiv din punct de vedere fiscal.

    • Pentru 2020 proiectul de la Marea Neagră ne ocupă mult timp şi nu este singurul proiect al nostru. Am anunţat investiţii de 4,2 miliarde lei, în linie cu anul trecut, un buget care ne poziţionează drept unii dintre cei mai mari investitori din România. În continuare ne uităm din punct de vedere strategic şi dincolo de România, cum ar fi în Bulgaria.

    • Aş fi încântată să văd o creştere pe gaz natural. În final, dacă mergem înainte cu Marea Neagră, vrem să îl vindem pe cea mai apropiată piaţă, iar asta ar fi România, bineînţeles.

     

    Bogdan Badea, preşedinte directorat Hidroelectrica

    • Vrem să mergem pe ideea de diversificare. În producţie suntem implicaţi în procesul de preluare a activelor CEZ. Aşteptăm să vedem schemele de susţinere pe regenerabile din partea statulul. Partea de gaz nu este interesantă pentru Hidroelectrica pentru că o fac alţii mai bine ca noi. Plusul de valoare este că noi producem exclusiv energie verde.

    • Banii din IPO (listarea la Bursă – n.red.) ne vor fi utili în acest efort investiţional (preluarea activelor CEZ – n.red.) În următorii zece ani vedem o Hidroelectrica puternic diversificată pe zona de regenerabile. Vom diversifica tot ce înseamnă portofoliul de vânt şi de solar pe care vrem să-l dezvoltăm.

    • Suntem mai puţin îngrijoraţi de un an secetos decât de o surpriză de reglementare. Dacă vrei ca stat să-ţi atingi nişte targeturi trebuie să ai o legislaţie prietenoasă pentru investitori.

    • La HidroelectrIca 41% din costurile de producţie vin din amortizări.

     

    Teodor Chirică, administrator Nuclearelectrica

    • Avem două proiecte începute, în stadiu de preproiect. Primul este reprezentat de staţia de recuperare a tritiului şi al doilea este de retehnologizare a unităţii 1. În procesul tehnologic apa grea capătă conţinut de tritiu ridicat şi creează probleme pentru retehnologizare. Este un proiect de mediu. Suntem în discuţii şi cu bănci internaţionale pe acest proiect. Suntem în faza iniţială în care facem studiile necesare pentru a avea o imagine asupra costurilor şi pentru a putea prezenta un studiu de fezabilitate pentru a obţine finanţare. Momentan pregătim un studiu de fezabilitate.

    • În următorii ani ne continuăm parcursul nuclear. Vom avea trei unităţi nucleare în funcţiune în următorii zece ani şi poate vom începe lucrările şi la unitatea 4.

    • Reactorul nuclear 3 necesită investiţii de aproximativ 3 – 3,5 mld. euro. Nuclearelectrica are capacitatea de a susţine prin cash-flow şi prin credite. Dar fără garanţia statului la credite, în România este greu să împrumuţi astfel de sume de bani de la bancă.

     

    Corneliu Bodea, preşedintele Centrului Român al Energiei

    • Energia este un mijloc pentru a avea viaţă confortabilă şi o industrie eficientă. Riscul principal cu care am început să ne jucăm este legat de industrie. Industria în România este bazată astăzi preponderent pe investiţii străine, companii care stau aici şi datorită costului mult mai mic al energiei şi al forţei de muncă. Acest trend s-a modificat substanţial în cursul anului trecut, lucru care va pune o presiune pe industrie.

    • Pentru a putea ieşi din această buclă avem printre altele fondurile de la Uniunea Europeană, însă pentru a le putea accesa este nevoie de un guvern puternic şi de o stabilitate politică de cel puţin doi ani, pentru a putea angaja contracte ferme.

    • Principalii factori de stres pentru sectorul energetic – seceta este o ameninţare majoră, legislaţia şi instabilitatea politică.

     

    Ruxandra Bologa, partener, coordonator al practicii de Energie şi Natural Resources a NNDKP

    • Pe zona offshore industria a încasat o schimbare legislativă. Anume, prin legea offshore s-a introdus o suprataxare a veniturilor realizate din vânzarea gazelor. Anterior companiile nu erau supuse unei asemena taxe. Consider importantă eliminarea suprataxării. M-aş uita în ce măsură piaţa centralizată rezolvă lucrurile, să vedem dacă merită susţinută.

    • Pe zona de onshore, suprataxarea a început ca măsură temporală în 2015, în condiţiile în care oricum viitorul gazului este necesar. Nu puteam trece de la o economie bazată pe cărbune la energie regenerabilă fără să trecem prin gaz. M-aş uita cu atenţie la suprataxarea pe onshore, aş fi atentă să nu schimb redevenţele acordurilor petroliere.

    • Alt lucru care nu încurajează investiţiile este inexistenţa unei pieţe centralizate pentru vânzarea gazelor şi electricităţii. Restul problemelor nu ţin de legislaţie, ci de implementarea legilor existente.

    • Ne putem gândi la scheme de sprijin pentru zona de gaz. Este necesară sprijinirea, România are mult de lucru până îşi atinge ţintele de energie regenerabilă, iar fără aceste scheme nu ne vom atinge ţintele.

     

    Ondrej Safar, director general CEZ România

    • Vedem multe oportunităţi în zona de distribuţie a energiilor regenerabile şi vrem să ajutăm clienţii pe partea de tranziţie.

    • În România problema nu se pune în atractivitate sau lipsa atractivităţii pieţei. Suntem foarte mulţumiţi de piaţa de aici. În ceea ce priveşte reducerea investiţiilor, am venit aici să fim un investitor pe termen lung. Decizia de investiţie în România este una strategică. Noi am hotărât să ne concentrăm pe reducerea emisiilor de carbon în Cehia.

    • În 2010 existau nişte ţinte pentru 2020. Acum suntem în 2020, iar despre acele ţinte nu se mai vorbeşte. Consider că multe dintre ele au fost atinse până acum. În următorii zece ani ne putem aştepta la nişte reţele de distribuţie care vor activa mai mult prosumerii. Companiile vor deveni mai repede partenere în ceea ce priveşte serviciile energetice.

    • Avem nevoie de scheme de suport pentru a atrage investiţiile de genul acesta, pentru că investiţiile nucleare sunt pe termen lung, trebuie să gândim planul pe cel puţin zece ani.

     

    Corina Popescu, director general Electrica

    • Trebuie să ne aliniem la trendurile europene şi să ne gândim strategic unde suntem. Ne dorim să avem un portofoliu echilibrat şi partea de regenerabile va face parte din acest portofoliu.

    • Trebuie să acceptăm că suntem într-un proces de tranziţie. Văd consumatorul în mijlocul procesului. Trebuie să ne diversificăm. Cumva tot ce ţine de servicii conexe, digitalizare reprezintă pilonii pe care ne-am definit strategia şi în care încercăm să ducem direcţia de dezvoltare.

    • În 10 ani vom consuma mai multă energie verde. Cred că piaţa va avea o altă faţă, va fi mult mai flexibilă. Din 2026 orice client ar trebui să-şi poată schimba furnizorul în 24 de ore. Nu vom consuma doar energie, vom vinde cu toţii servicii.

     

    Johan Meyer, manager de portofoliu Fondul Proprietatea

    • Nu ai nevoie de proiecte masive noi de infrastructură care să furnizeze energie pentru următorii 40-50 de ani. Hidroelectrica nu va construi încă un baraj pe Dunăre, ci va căuta ceva cu impact de mediu mai mic, ceva mai eficient. Trebuie Nuclearelectrica să construiască încă un reactor masiv? Nu văd nevoia. Susţin orice investiţie care are sens din punct de vedere financiar. La Nuclearelectrica este dificil pentru că nu există proiecte mici. Cheltuieşti peste 1 miliard de euro pentru un reactor.

    • Putem transforma OMV Petrom dintr-o companie mare de petrol şi gaze într-o companie de gaze cu activităţi şi în petrol. Depinde care sunt câştigurile şi cât va costa să le obţinem.

    • Vom face orice pentru a susţine procesul de listare a Hidroelectrica. Acesta este bun atât pentru Hidroelectrica, cât şi pentru piaţa de capital care are nevoie de cât mai multă lichiditate şi cât mai multe compani listate. Credem că listarea are sens şi pentru ţară, pentru că pune România într-o poziţie în care Bursa poate primi un rating mai bun şi de la MSCI.

     

    Alexandru Teodorescu, CEO e-charge Renovatio

    • În Bucureşti am depăşit 150 de staţii de încărcare pentru maşini electrice, iar în ţară sunt câteva sute. Încă nu sunt atât de multe staţii de încărcare rapidă. Nimeni nu vrea să stea 5 ore să îşi încarce maşina. Avem nevoie de încărcare în 10-15 minute. Acum durează între 40 şi 60 de minute pentru încărcare în funcţie de maşină şi de bateria pe care o ai.

    • Maşina electrică are un avantaj faţă de maşina convenţională, pentru că o poţi încărca acasă. Poţi economisi mai mult de 50% din cheltuielile cu transportul cu o maşină electrică dacă te bazezi pe încărcare acasă

    • Dacă o primărie cere 1-2 avize pentru că le consideră staţii temporare, altele cer liste lungi de avize. O uniformizare a legislaţiei în acest domeniu ar fi de dorit pentru cei care dezvoltă

     

    Virgil Ivan, director dispecer energetic naţional în cadrul Transelectrica

    • Investiţiile pe care le avem în vedere în următoarea perioadă urmăresc modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport a companiei, pentru care ne-am bugetat 1,7 mld. lei, participarea la dezvoltarea pieţei unice europene şi digitalizarea instituţiei.

    • Principala preocupare pe care o avem acum o reprezintă adecvanţa sistemelor energetice. Regulamentul 941 are în vedere analiza adecvanţei – care prezintă analizele de risc – să trecem într-o altă dimensiune de la asigurarea resurselor energetice la nivel naţional, la nivel regional. Trebuie să ai analize foarte bine pregătite privind riscurile la nivelul alimentării cu energie electrică. Nu este o problemă doar a României, ci este o problemă europeană.

     

    Camelia Ene, CEO & country chairman MOL România

    • Un consorţiu din care facem şi noi parte a obţinut o finanţare de 19 mil. euro la nivel regional – prin care se urmăreşte instalarea mai multor staţii de încărcare pentru autovehiculele electrice. Pentru România avem programate 40 de astfel de staţii. Până acum avem în jur de 10 staţii deja instalate, iar până la finalul anului estimăm că le vom implementa pe toate.

    • Separat de acest proiect, MOL dezvoltă proiectul de mobilitate electrică mol plugee. Avem instalate deja patru astfel de staţii. De la an la an numărul maşinilor electrice creşte şi vrem să fim de la început în dezvoltarea acestei pieţe.

     

    Ana Ionaşcu, senior executive enterprise accounts Microsoft 

    • Putem să ardem etape în România în transformarea digitală. Putem vedea ce au vrut alţii să obţină şi să ajungem mai repede acolo. Legat de staţiile de încărcare electrică, compania B-Charging din Suedia a început cu 4 angajaţi. Şi-au dat seama că nu este uşor, au venit către Microsoft şi împreună cu noi au ajuns de la 4 staţii la 2.000 pentru că le-au dat angajaţilor flexibilitatea, au investit în cloud, au renunţat să se ocupe de lucrurile pe care nu le fac în mod special.

     

    Ciprian Gavriliu, partener servicii fiscale şi juridice, Deloitte România, lider al serviciilor de consultanţă pentru sectorul auto

    • Mai mult de facilităţi şi subvenţii, aş vedea mai mult accent pe cultură în România. Noua generaţie merge spre zona de maşini electrice şi hibrid, dar studiile arată că în viitor maşinile diesel şi cele pe benzină nu vor dispărea, ci vor fi mai eficiente. Asta se vede şi în motoarele produse de marii producători.

    • Aş spune că subvenţiile ar trebui să fie acordate pentru cercetare şi dezvoltare în domeniul auto. Vedem că Japonia investeşte mult pe zona auto şi pe baterii. Vedem chiar producători mari care încearcă să dezvolte această parte de baterii, cum ar fi Volkswagen, care a luat decizia după scandalul Dieselgate. România ar trebui să aibă un program structural nu doar pe facilităţi fiscale, ci pe mai multe domenii, iar facilităţile fiscale pot fi doar o parte din program. Nu poţi face o facilitate fiscală doar pentru a achiziţiona o maşină.

     

    Sorin Alecu, director strategie dezvoltare CE Oltenia

    • Pe partea de forţă de muncă tranziţia va însemna şi o reconversie a forţei de muncă. Vom închide capacităţi. Aceste capacităţi înseamnă şi disponibilizarea unor angajaţi în anumite zone. Încercăm cu autorităţile să finanţăm anumite segmente pentru reconversia profesională.

    • Peste 10 ani eu aş vrea să nu mai consumăm energie luată din ţările non-UE. Aş vrea chiar de mâine dacă se poate. După Brexit, un consultant din Marea Britanie a publicat un raport în care spunea că în 2017 UE a importat 3 TW de energie din ţări non-UE. Acum a ajuns la 31 TW în 2019, iar rata de creştere este de 30% în fiecare an

    • Compania mea a cheltuit cam 1 miliard de euro în investiţii de mediu, am accesat şi fonduri europene, am accesat tot ce se putea accesa. Acum am ajuns într-o situaţie în care ne propunem să ne îngălbenim şi să ne înverzim puţin, adică să reconvertim anumite blocuri pe cărbune, să le înlocuim cu unele pe gaz. Sau să luăm terenuri care nu sunt utilizabile, să le folosim pentru energie regenerabilă.

     

    Alessio Menegazzo, director sustenabilitate şi afaceri instituţionale Enel România

    • Este nevoie de o discuţie care să ducă în zona de flexibilitate, spre drepturile consumatorilor, dar astăzi lipseşte şi este nevoie de un spaţiu mai mare pentru această discuţie. Perspectiva de viitor pe care noi o vedem este o zonă europeană în care comunităţile vor produce energie într-o manieră flexibilă, astfel că consumatorul va fi mult mai puţin dependent de companii. Pentru a ajunge acolo e important ca dezbaterea la nivel politic din România să nu mai fie atât de concentrată pe proiecte majore. Adică să nu mai discutăm despre proiecte mari care peste 15 ani nu vor mai avea rost.

     

    Petru Ruşeţ, country division lead Siemens România

    • Cred că prosumatorii au o şansă, legislaţia a început să se dezvolte. Cu siguranţă vom avea o reţea flexibilă care va putea asigura necesarul. Noi oportunităţi sunt legate de predictibilitatea legislaţiei. Ceea ce ne-am dori este ca pentru următorii 10 ani, este să nu mai avem un eveniment de oprire a subvenţiilor pentru că asta alungă orice investitor.

     

    Carmencita Constantin, general manger, GE Power Infrastructure România

    • Sunt mai multe state membre care spun că nu le ajung cei 10 ani pentru tranziţie, în afara celor care şi-au asumat deja şi au spus că pot. Nu cred că intervalul de 10 ani se poate aplica României.

    • Nu ai cum să faci miracole în 10 ani. Un singur proiect de investiţii, de la idee la implementare şi punere în funcţiune, are nevoie de un ciclu de 5-7 ani, indiferent că este regenerabilă, indiferent că este centrală pe gaze, iar acest ciclu va fi extins în România din două motive: capacitate instituţională şi capacitate fizică de implementare. Forţa de muncă din companiile din România începe să fie deficitară în sector. Avem câteva proiecte mari de investiţii în desfăşurare, la Hidroelectrica, la Transelectrica şi la Romgaz, şi niciunul nu este în grafic. Toate au întârzieri majore.

     

    Radu Mustaţă, sales director, Marsh România

    • Pe piaţa gazelor, Marea Neagră este o oportunitate şi trebuie să jucăm inteligent cu atât mai mult cu cât contextul regional nu este favorabil ideii de a deveni exportator de gaze. Ucraina, care putea fi o piaţă interesantă de export, şi-a reînnoit contractul cu Gazprom, spre exemplu. În acelaşi timp, Grecia trece printr-un proces de liberalizare. Dacă vrem să mergem spre export, zona gazelor este complicată, încât se înteţeşte competiţia.

    • Plata de disponibilitate este o soluţie pentru problemele CE Oltenia, în sensul că există un precedent creat de Polonia. În noiembrie 2018 Polonia a finalizat plata de disponibilizare pentru 4 noi centrale pe cărbune. Noi purtăm constant acest dialog cu Ministerul Energiei şi încurajăm avansarea contractului pentru diferenţă şi a pieţei de disponibilitate pentru că acestea sunt printre cele mai importante pe care le propunem pentru planul de securitate energetică.

    • Cred că România trebuie să facă un joc inteligent pe energie, cu atât mai mult cu cât la Bruxelles are cine să ne asculte dacă avem ce spune.

     

    Anca Dragu, director general ajunct E.ON România 

    • Avem nevoie de predictibilitate pentru a ne asuma proiecte. Resurse de finanţare sunt atât în România cât şi la Bruxelles. Este treaba companiilor să ajungă la finanţările de la Bruxelles, noi ne uităm cu interes la acest program pentru următoarea sesiune. Pentru finanţările din ţară, este important dialogul cu mediu privat, dar dialogul trebuie să fie real, să fim întrebaţi ce putem face şi noi. Sunt proiecte care vin din partea autorităţilor pentru care mediul privat nu găseşte resurse.

    • Ne concentrăm pe zona de distribuţie şi soluţii pentru consumatori. Ne interesează pentru următorii 10 ani zona de smart green, sisteme scada, mobilitate electrică (staţii de incărcare pe autostradă) şi eficienţă energetică pentru consumatorii privaţi.

     

    Dana Dunel Stancu, liderul practicii de energie şi resurse naturale din cadrul casei de avocatură Biriş Goran

    • Trebuie ridicate blocajele legislative. Tot ce înseamnă pachet legislativ green deal şi toată legislaţia are în centru consumatorul. Se vrea un consumator final activ, care să aibă controlul în ceea ce face în ograda sa. Consumatorii mici şi medii trebuie să înceapă să aibă putere prin legislaţie.

    • Instrumentele de comparare a preţului – singurul instrument este pe site-ul ANRE. Trebuie să se facă o realfabetizare a consumatorului de energie.

    • ANRE ar trebui să aibă rol de arbitru între consumator şi lanţul de distribuţie.

    • Directiva este pe masă – este un pachet legislativ care ar ajuta şi ar debloca activitatea investiţională în România.

    • Predictibilitatea în legislaţie înseamnă să fii pe un curs cu tot ceea ce se întâmplă în jur.

     

    Teofil Mureşan, preşedinte E-INFRA

    • Lipsa tehnologiei va fi unul dintre cei mai penalizatori factori. Peste 10 ani văd sectorul energetic cu mai puţină subvenţie decât are acum. Spre exemplu, parcurile solare pot fi subvenţionate nu doar prin certificate verzi, ci şi dacă lângă parc se face şi înmagazinarea energiei.

    • Va trebui să găsim echilibru între cost şi siguranţă. Cred că energia trebuie privită ca orice business şi nu atât de strategic în trecut. Pentru asta trebuie să analizăm trendurile – unul dintre ele e interconecatarea, pe care o putem vedea nu doar între ţări. Se construiesc mari proiecte nu doar în energie, ci şi în gaz sau telecom. Acestea fac ca riscul investiţional într-o ţară să fie diminuat prin importuri – exporturi, iar costurile să fie oarecum regionale.

     

    Alexandru Roşu, partener Amerocap

    • Pentru viitor trebuie să ne conectăm la mobilitate şi la ce îşi doresc consumatorii. Asta se face prin flexibilizarea companiilor. Strategia noastră vizează un portofoliu echilibrat cu investiţii în resurse energetice pe două direcţii: combustibili fosili, dar şi battery minerals.

    • Companiile din aceste industrii s-au adaptat la cererea pieţelor, au dezvoltat unităţi mai mari şi mai eficiente, combustibili mai buni etc. Spre exemplu, logistica produselor energetice a fost dezvoltată integrat astfel încât să adreseze atât fluxurile de combustibili auto, dar şi produse petrochimice, chimice, energetice, etc.

    • De aceea cred că industria petrolieră va continua să fie o parte a soluţiei în tranziţia ce are loc în sectorul energetic. Această adaptare la trendurile pieţei, la tendiţele spre electrificare, este bună, dar resursele minerale naturale vor fi în continuare procesate şi vor avea multiple utilizări în economia mondială.

     

    Răzvan Nicolescu, partener Deloitte, lider pentru Europa Centrală responsabil de industria gazelor naturale, petrolului şi produselor chimice

    • Lucrul care va avea cel mai mare impact este legat de tranziţia energetică. La nivel global este acordul de la Paris. 99% dintre oamenii de ştiinţă consideră că schimbările climatice se datorează emisiilor de gaze care produc efect de seră. România se află sub media mondială, 3,8 tone, când media mondială este de 4,8 dioxid de carbon per capita.

    • Green Deal – Uniunea Europeană produce sub 10% din nivelul mondial de emisii. Situaţia cu încălzirea globală va rămâne aceeaşi dacă India, China şi America nu vor face paşi identici spre reducerea emisiilor.

    • Sunt angajamente europene anunţate recent. Dacă obiectivele UE în domeniul energiilor climatice s-ar realiza, este nevoie de investiţii de 7 trilioane de euro, potrivit calculelor Deloitte. Vorbim de 250 mld. euro investiţii anuale. Bani care va trebui daţi de cineva şi încasaţi de altcineva.

     

    Carmen Neagu, strategy and business development counselor Energobit Group

    • Prioritatea numărul unu a României este generarea, producţia de energie de toate felurile, urmată de flexibilizarea sistemului de transport şi distribuţie. Flexibilizarea înseamnă dezvoltarea şi implementarea de tehnologii digitale care să permită răspuns rapid în sistem. Asta este legată de digitalizare în relaţia cu consumatorul. Trebuie să recunoaştem că modificările tehnologice sunt atât de rapide în această zonă încât ideile de amortizare şi recuperare pe care le avem sunt mai mari decât durata de viaţă unei tehnologii.

     

    Gabriela Stanciu, director general Blumenfield

    • Un studiu realizat de noi arată că în România sunt peste 200 de situri contaminate şi peste 1.100 de situri cu potenţial de contaminare ca rezultat al industriei. Motiv pentru care o soluţie  la îndemână este cea de a avea o caracterizare a deşeurilor generate din industrie – asta se poate face cu analiză de laborator, care analizează probele de deşeuri generate şi în funcţie de conţinutul acestora pot găsi soluţii optime pentru valorificarea lor, tratarea lor.

  • Pariul de 2 miliarde de euro

    Gigantul american Blackstone, care admistrează active de peste 550 de miliarde de dolari (aproape de două ori cât PIB-ul României), CEE Equity Partners din China, Greenbridge din Suedia şi fondurile de private equity cu acoperire regională Abris şi Innova Capital sunt doar o parte dintre investitorii financiari care au fost implicaţi în 2019 în cele mai mari tranzacţii de pe piaţa din România. Atât numărul lor, cât şi numărul de tranzacţii în care au fost implicate fondurile de investiţii au crescut în ultimii ani, într-o perioadă în care economia s-a aflat pe un trend ascendent, iar consumul privat a galopat cu rate de creştere ce au sărit uneori de 10%.

    „În România, activitatea fondurilor de private equity a continuat să crească pe partea de cumpărare, cu un total de 22 de tranzacţii în 2019 (faţă de 11 în 2018), a căror valoare estimată a fost de aproximativ 2 miliarde de euro. Ne aşteptăm ca aceşti investitori să rămână activi în 2020, însă e posibil ca valoarea totală a tranzacţiilor să fie mai mică, dat fiind că în 2019 a existat o situaţie atipică, şi anume au fost încheiate două tranzacţii mari”, a spus Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance la Deloitte România. Datele includ astfel şi cea mai recentă rundă de finanţare a UiPath, unicornul românesc din IT, în valoare de 500 de milioane de euro, care influenţează semnificativ valoarea totală. Această rundă de finanţare a dus valoarea companiei la peste 6 mld. euro (7 mld. dolari).

    „Din punctul de vedere al numărului de tranzacţii, investitorii de private equity au realizat 20% din total, de asemenea cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu”, mai spune Ioana Filipescu Stamboli. Piaţa de fuziuni şi achiziţii în general şi activitatea fondurilor de investiţii în mod particular sunt influenţate de bunul mers al economiei. Mai exact, o criză economică sau de altă natură îi poate ţine pe investitori la distanţă, pe când un apetit ridicat de consum şi o economie care duduie îi poate convinge să-şi întoarcă privirea către o ţară, cum este cazul României. Când economia creşte, şi businessul merge în aceeaşi direcţie, astfel că este un moment avantajos să vinzi, pentru că obţii o evaluare mai bună. Pentru cumpărător, avantajul poate fi faptul că are acces mai facil la capital.

    „Numărul fondurilor prezente în România a crescut de la an la an, în 2019 intrând trei noi fonduri de investiţii pe piaţă locală, respectiv Greenbridge Partners, Morphosis Capital şi Highlander Partners LP”, spune Florin Vasilică, partener şi liderul departamentului de asistenţă în tranzacţii în cadrul EY România.

    El explică faptul că Highlander a deschis birou în România în 2018, însă doar anul trecut a şi realizat investiţii pe piaţa locală. Mai exact, a cumpărat centrele medicale Ares şi compania de produse naturale Sano Vita.

    De asemenea, fondul de private equity Morphosis Capital, fondat de o echipă de patru români cu experienţă pe pieţele străine, a preluat un pachet minoritar în cadrul companiei româneşti DocProcess, specializată în automatizarea proceselor operaţionale, iar Greenbridge Partners a achiziţionat un pachet de 75% din Rus Savitar – Casa Rusu.
    „De notat este că şi Mid Europa Partners, care avea deja investiţii în România, şi-a deschis birou local”, mai spune el.


    Nume noi la orizont
    Pe sectorul de imobiliare, Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de circa 40 de miliarde
    de lire sterline, a făcut prima investiţie prin achiziţia America House. De asemenea, White Star Real Estate a investit în Liberty Technology Park în Cluj, explică executivul de la EY.
    „Urmărind trendul anilor trecuţi, coroborat cu vechimea portofoliilor fondurilor deja existente şi apetitul investitorilor străini de a intra pe piaţă locală, există şanse mari de a apărea nume noi în 2020.”
    Din păcate, prin comparaţie cu Polonia, cea mai puternică economie din regiune, România nu poate genera prea multe tranzacţii cu valoare suficient de ridicată, care să atragă jucătorii foarte mari, crede Ştefan Damian, deputy managing partner al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii.
    „În România vedem mai curând tranzacţii în care activele deţinute de către fonduri îşi schimbă proprietarii, tot către alte fonduri, de multe ori prezente deja în piaţă, în schimb afaceri locale, deţinute de antreprenori români, care să genereze sume mari la vânzare, sunt puţine.”


    Totuşi, Ştefan Damian spune că în 2019 a observat o intensificare a activităţii fondurilor, amintind investitori precum Innova Capital, Abris Capital, Highlander Partners, Mid Europa Partners, Revetas sau CEE Private Equity, care de cele mai multe ori au acţionat în calitate de cumpărători mai degrabă decât vânzători, cu doar câteva excepţii notabile de exituri care au avut loc anul trecut.
    „Ca semn al maturizării pieţei, este îmbucurător faptul că, mai nou, apar şi fonduri de investiţii locale, fondate de antreprenori români şi/sau foşti bancheri.”
    Totuşi, trebuie menţionat că, istoric vorbind, au existat fonduri importante care au activat şi încă mai activează pe piaţa locală, cum ar fi Axxess Capital, Advent, Enterprise Investors sau Oresa Ventures, care şi-au început activitatea încă din anii ’90. În ultima perioadă au venit însă şi nume gigant precum Blackstone sau Morgan Stanley. „Prezenţa lor dă un semnal excelent, înseamnă că piaţa locală este capabilă să genereze câteva tranzacţii reprezentative pentru aceste fonduri, că numele mari şi-au făcut verificările privind atractivitatea, dar şi stabilitatea pieţei şi că îndeplinim toate criteriile pentru ca asemenea fonduri importante să activeze pe plan local. Mai mult, sperăm că aceste nume vor atrage după ele altele cu greutate similară”, adaugă Ştefan Damian.

    Vine mega-tranzacţia?
    Anul 2020 este aşteptat a aduce pe piaţa locală cel puţin o tranzacţie de peste 1 mld. euro, prima de asemenea amploare după 2008. De altfel, istoric, România a avut doar trei mutări de acest calibru şi toate au avut la cumpărare investitori strategici.

    În acest an se negociază două tranzacţii gigant, ambele în energie: este vorba de vânzarea operaţiunilor CEZ şi cele ale Enel în România. Din datele Business Magazin, în ambele negocieri sunt implicate şi fonduri de investiţii, respectiv grupul australian Macquarie şi DWS – fondul de investiţii al Deutsche Bank. Ambele sunt interesate de preluarea celor două.
    „Ne aşteptam că în 2019 să fie cel puţin o megatranzacţie în România, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare sperăm şi contăm că în 2020 să avem una sau chiar mai multe. Ne gândim aici la tranzacţii de M&A în sectorul energetic care se pot ridica la peste 1 miliard de euro fiecare, respectiv grupul ceh CEZ şi cel italian Enel, care au anunţat anul trecut procese pentru vânzarea de active”, spune Ileana Glodeanu, partener al casei de avocatură WolfTheiss. Alte sectoare care ar putea genera tranzacţii de top în acest an sunt producţia, agricultura şi telecomunicaţiile, unde există câteva companii mari scoase la vânzare, adaugă ea.
    „La acestea se adaugă şi tranzacţia din sectorul farmaceutic cu Regina Maria, care s-ar ridica la cel puţin 300 de milioane euro în cazul în care s-ar încheia. De asemenea, vedem câteva bănci la vânzare (în acest moment cea mai mare fiind GarantiBank) sau portofolii ale acestora.”
    În ceea ce priveşte reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, proprietarul businessului, fondul de investiţii Mid Europa Partners, a anunţat recent că nu are intenţia să mai vândă, deşi a negociat cedarea businessului.
    „Realmente, nu am avut în vedere ieşirea de la Regina Maria înainte de 2019, când am primit mai multe solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii. Regina Maria are o poveste de expansiune excelentă şi o rată de creştere extraordinară, anticipând o maturitate a investiţiei care a generat un interes neaşteptat din partea potenţialilor investitori. Cu toate acestea, împreună cu echipa de management a companiei, am decis să consolidăm poziţia (…), să continuăm să construim valoare şi să păstrăm compania în portofoliu (…)“, spune Matthew Strassberg, co-managing partner la Mid Europa Partners. În România fondul a venit iniţial în anii 2000, iar mai apoi a devenit activ în urmă cu circa cinci ani, când a preluat operatorul de servicii medicale private Regina Maria într-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Apoi, la final de 2016, investitorul financiar anunţa o altă preluare, pe cea a retailerului Profi în schimbul sumei de 533 mil. euro. Cea mai recentă mutare este preluarea operatorului de curierat Urgent Cargus pentru circa 120 mil. euro, conform datelor din piaţă. Fondul caută astfel ţinte mari, fiind dispus să plătească peste 100 mil. euro per tranzacţie. „Am investit peste 1,5 mld. euro în România (sumele plătite la achiziţii, dar şi investiţiile ulterioare – n.red.) şi continuăm. În următorii cinci ani menţinem sau accelerăm frecvenţa investiţiilor.“ Executivul afirmă că nu are în plan să vândă nicio companie din portofoliu.


    Împreună la bine şi la greu
    Tot pe achiziţii pariază şi fondul de investiţii Abris Capital, care a revenit la cumpărare încă de anul trecut. În 2019, fondul a făcut două mutări, şi anume a cumpărat un pachet majoritar de acţiuni în cadrul firmei IT GTS – Global Technical Group şi firma Dentotal Group. Acestea s-au adăugat celorlalte două firme din portofoliu – producătorul de hârtie Pehart Tec şi grupul Green Group.

    „Abris Capital are în permanenţă în analiză 2-3 companii, care pot fi în diverse stadii ale tranzacţiei“, spune Adrian Stănculescu, partener în cadrul Abris Capital şi lider al biroului din România.
    Abris investeşte pe termen lung, mai exact ciclul investiţional are o durată de viaţă de zece ani, timp în care fondul îşi propune să dubleze sau să tripleze valoarea unei companii. „Nu ne schimbăm strategia de business în funcţie de contextul local. Nu ne retragem de pe piaţă, rămânem cu companiile în care intrăm şi în perioadele bune, şi în cele mai puţin bune; în orice sistem economic există perioade ascendente şi descendente.“
    Un alt exemplu în acest sens este cel al Enterprise Investors, unul dintre cele mai vechi nume care au pariat pe România la începutul anilor ’90. Mai mult, fondul a rămas activ până astăzi.
    „România a fost prima ţară în afara Poloniei în care am investit. Era anul 1999. Am făcut parte dintr-un consorţiu de investitori financiari care a achiziţionat un pachet minoritar în Mobil Rom (acum Orange), pachet pe care l-am vândut către France Telecom în 2005. Am considerat că România era o oportunitate excelentă pentru investiţii importante, iar timpul a dovedit că am avut dreptate“, spune Şerban Roman, vice-president al Enterprise Investors.
    Iar planurile lui, ca ale celor mai mult investitori financiari, nu se opresc aici. Pariul este pe România.

  • Pariul de 2 miliarde de euro

    Gigantul american Blackstone, care admistrează active de peste 550 de miliarde de dolari (aproape de două ori cât PIB-ul României), CEE Equity Partners din China, Greenbridge din Suedia şi fondurile de private equity cu acoperire regională Abris şi Innova Capital sunt doar o parte dintre investitorii financiari care au fost implicaţi în 2019 în cele mai mari tranzacţii de pe piaţa din România. Atât numărul lor, cât şi numărul de tranzacţii în care au fost implicate fondurile de investiţii au crescut în ultimii ani, într-o perioadă în care economia s-a aflat pe un trend ascendent, iar consumul privat a galopat cu rate de creştere ce au sărit uneori de 10%.

    „În România, activitatea fondurilor de private equity a continuat să crească pe partea de cumpărare, cu un total de 22 de tranzacţii în 2019 (faţă de 11 în 2018), a căror valoare estimată a fost de aproximativ 2 miliarde de euro. Ne aşteptăm ca aceşti investitori să rămână activi în 2020, însă e posibil ca valoarea totală a tranzacţiilor să fie mai mică, dat fiind că în 2019 a existat o situaţie atipică, şi anume au fost încheiate două tranzacţii mari”, a spus Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance la Deloitte România. Datele includ astfel şi cea mai recentă rundă de finanţare a UiPath, unicornul românesc din IT, în valoare de 500 de milioane de euro, care influenţează semnificativ valoarea totală. Această rundă de finanţare a dus valoarea companiei la peste 6 mld. euro (7 mld. dolari).

    „Din punctul de vedere al numărului de tranzacţii, investitorii de private equity au realizat 20% din total, de asemenea cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu”, mai spune Ioana Filipescu Stamboli. Piaţa de fuziuni şi achiziţii în general şi activitatea fondurilor de investiţii în mod particular sunt influenţate de bunul mers al economiei. Mai exact, o criză economică sau de altă natură îi poate ţine pe investitori la distanţă, pe când un apetit ridicat de consum şi o economie care duduie îi poate convinge să-şi întoarcă privirea către o ţară, cum este cazul României. Când economia creşte, şi businessul merge în aceeaşi direcţie, astfel că este un moment avantajos să vinzi, pentru că obţii o evaluare mai bună. Pentru cumpărător, avantajul poate fi faptul că are acces mai facil la capital.

    „Numărul fondurilor prezente în România a crescut de la an la an, în 2019 intrând trei noi fonduri de investiţii pe piaţă locală, respectiv Greenbridge Partners, Morphosis Capital şi Highlander Partners LP”, spune Florin Vasilică, partener şi liderul departamentului de asistenţă în tranzacţii în cadrul EY România.

    El explică faptul că Highlander a deschis birou în România în 2018, însă doar anul trecut a şi realizat investiţii pe piaţa locală. Mai exact, a cumpărat centrele medicale Ares şi compania de produse naturale Sano Vita.

    De asemenea, fondul de private equity Morphosis Capital, fondat de o echipă de patru români cu experienţă pe pieţele străine, a preluat un pachet minoritar în cadrul companiei româneşti DocProcess, specializată în automatizarea proceselor operaţionale, iar Greenbridge Partners a achiziţionat un pachet de 75% din Rus Savitar – Casa Rusu.
    „De notat este că şi Mid Europa Partners, care avea deja investiţii în România, şi-a deschis birou local”, mai spune el.


    Nume noi la orizont
    Pe sectorul de imobiliare, Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de circa 40 de miliarde
    de lire sterline, a făcut prima investiţie prin achiziţia America House. De asemenea, White Star Real Estate a investit în Liberty Technology Park în Cluj, explică executivul de la EY.
    „Urmărind trendul anilor trecuţi, coroborat cu vechimea portofoliilor fondurilor deja existente şi apetitul investitorilor străini de a intra pe piaţă locală, există şanse mari de a apărea nume noi în 2020.”
    Din păcate, prin comparaţie cu Polonia, cea mai puternică economie din regiune, România nu poate genera prea multe tranzacţii cu valoare suficient de ridicată, care să atragă jucătorii foarte mari, crede Ştefan Damian, deputy managing partner al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii.
    „În România vedem mai curând tranzacţii în care activele deţinute de către fonduri îşi schimbă proprietarii, tot către alte fonduri, de multe ori prezente deja în piaţă, în schimb afaceri locale, deţinute de antreprenori români, care să genereze sume mari la vânzare, sunt puţine.”


    Totuşi, Ştefan Damian spune că în 2019 a observat o intensificare a activităţii fondurilor, amintind investitori precum Innova Capital, Abris Capital, Highlander Partners, Mid Europa Partners, Revetas sau CEE Private Equity, care de cele mai multe ori au acţionat în calitate de cumpărători mai degrabă decât vânzători, cu doar câteva excepţii notabile de exituri care au avut loc anul trecut.
    „Ca semn al maturizării pieţei, este îmbucurător faptul că, mai nou, apar şi fonduri de investiţii locale, fondate de antreprenori români şi/sau foşti bancheri.”
    Totuşi, trebuie menţionat că, istoric vorbind, au existat fonduri importante care au activat şi încă mai activează pe piaţa locală, cum ar fi Axxess Capital, Advent, Enterprise Investors sau Oresa Ventures, care şi-au început activitatea încă din anii ’90. În ultima perioadă au venit însă şi nume gigant precum Blackstone sau Morgan Stanley. „Prezenţa lor dă un semnal excelent, înseamnă că piaţa locală este capabilă să genereze câteva tranzacţii reprezentative pentru aceste fonduri, că numele mari şi-au făcut verificările privind atractivitatea, dar şi stabilitatea pieţei şi că îndeplinim toate criteriile pentru ca asemenea fonduri importante să activeze pe plan local. Mai mult, sperăm că aceste nume vor atrage după ele altele cu greutate similară”, adaugă Ştefan Damian.

    Vine mega-tranzacţia?
    Anul 2020 este aşteptat a aduce pe piaţa locală cel puţin o tranzacţie de peste 1 mld. euro, prima de asemenea amploare după 2008. De altfel, istoric, România a avut doar trei mutări de acest calibru şi toate au avut la cumpărare investitori strategici.

    În acest an se negociază două tranzacţii gigant, ambele în energie: este vorba de vânzarea operaţiunilor CEZ şi cele ale Enel în România. Din datele Business Magazin, în ambele negocieri sunt implicate şi fonduri de investiţii, respectiv grupul australian Macquarie şi DWS – fondul de investiţii al Deutsche Bank. Ambele sunt interesate de preluarea celor două.
    „Ne aşteptam că în 2019 să fie cel puţin o megatranzacţie în România, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare sperăm şi contăm că în 2020 să avem una sau chiar mai multe. Ne gândim aici la tranzacţii de M&A în sectorul energetic care se pot ridica la peste 1 miliard de euro fiecare, respectiv grupul ceh CEZ şi cel italian Enel, care au anunţat anul trecut procese pentru vânzarea de active”, spune Ileana Glodeanu, partener al casei de avocatură WolfTheiss. Alte sectoare care ar putea genera tranzacţii de top în acest an sunt producţia, agricultura şi telecomunicaţiile, unde există câteva companii mari scoase la vânzare, adaugă ea.
    „La acestea se adaugă şi tranzacţia din sectorul farmaceutic cu Regina Maria, care s-ar ridica la cel puţin 300 de milioane euro în cazul în care s-ar încheia. De asemenea, vedem câteva bănci la vânzare (în acest moment cea mai mare fiind GarantiBank) sau portofolii ale acestora.”
    În ceea ce priveşte reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, proprietarul businessului, fondul de investiţii Mid Europa Partners, a anunţat recent că nu are intenţia să mai vândă, deşi a negociat cedarea businessului.
    „Realmente, nu am avut în vedere ieşirea de la Regina Maria înainte de 2019, când am primit mai multe solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii. Regina Maria are o poveste de expansiune excelentă şi o rată de creştere extraordinară, anticipând o maturitate a investiţiei care a generat un interes neaşteptat din partea potenţialilor investitori. Cu toate acestea, împreună cu echipa de management a companiei, am decis să consolidăm poziţia (…), să continuăm să construim valoare şi să păstrăm compania în portofoliu (…)“, spune Matthew Strassberg, co-managing partner la Mid Europa Partners. În România fondul a venit iniţial în anii 2000, iar mai apoi a devenit activ în urmă cu circa cinci ani, când a preluat operatorul de servicii medicale private Regina Maria într-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Apoi, la final de 2016, investitorul financiar anunţa o altă preluare, pe cea a retailerului Profi în schimbul sumei de 533 mil. euro. Cea mai recentă mutare este preluarea operatorului de curierat Urgent Cargus pentru circa 120 mil. euro, conform datelor din piaţă. Fondul caută astfel ţinte mari, fiind dispus să plătească peste 100 mil. euro per tranzacţie. „Am investit peste 1,5 mld. euro în România (sumele plătite la achiziţii, dar şi investiţiile ulterioare – n.red.) şi continuăm. În următorii cinci ani menţinem sau accelerăm frecvenţa investiţiilor.“ Executivul afirmă că nu are în plan să vândă nicio companie din portofoliu.


    Împreună la bine şi la greu
    Tot pe achiziţii pariază şi fondul de investiţii Abris Capital, care a revenit la cumpărare încă de anul trecut. În 2019, fondul a făcut două mutări, şi anume a cumpărat un pachet majoritar de acţiuni în cadrul firmei IT GTS – Global Technical Group şi firma Dentotal Group. Acestea s-au adăugat celorlalte două firme din portofoliu – producătorul de hârtie Pehart Tec şi grupul Green Group.

    „Abris Capital are în permanenţă în analiză 2-3 companii, care pot fi în diverse stadii ale tranzacţiei“, spune Adrian Stănculescu, partener în cadrul Abris Capital şi lider al biroului din România.
    Abris investeşte pe termen lung, mai exact ciclul investiţional are o durată de viaţă de zece ani, timp în care fondul îşi propune să dubleze sau să tripleze valoarea unei companii. „Nu ne schimbăm strategia de business în funcţie de contextul local. Nu ne retragem de pe piaţă, rămânem cu companiile în care intrăm şi în perioadele bune, şi în cele mai puţin bune; în orice sistem economic există perioade ascendente şi descendente.“
    Un alt exemplu în acest sens este cel al Enterprise Investors, unul dintre cele mai vechi nume care au pariat pe România la începutul anilor ’90. Mai mult, fondul a rămas activ până astăzi.
    „România a fost prima ţară în afara Poloniei în care am investit. Era anul 1999. Am făcut parte dintr-un consorţiu de investitori financiari care a achiziţionat un pachet minoritar în Mobil Rom (acum Orange), pachet pe care l-am vândut către France Telecom în 2005. Am considerat că România era o oportunitate excelentă pentru investiţii importante, iar timpul a dovedit că am avut dreptate“, spune Şerban Roman, vice-president al Enterprise Investors.
    Iar planurile lui, ca ale celor mai mult investitori financiari, nu se opresc aici. Pariul este pe România.

  • Entreprise Investors a investit anul trecut peste 28 milioane euro în companii noi şi investiţii existente în Europa Centrală şi de Est, iar exiturile au totalizat 171 milioane euro

    Fondul de investiţii Entreprise Investors a investit anul trecut peste 28 milioane euro în companii noi şi investiţii existente în Europa Centrală şi de Est, în timp ce fondurile obţinute din exituri parţiale sau totale s-au ridicat la 171 milioane euro.

    Printre finanţările acordate de fond se află cea în Vehis, platformă de finanţare şi vânzări pentru piaţa auto, în care angajamentul total al Polish Enterprise Fund VIII se ridică la 24,2 milioane euro. De asemenea, fondul a investit în Nu-Med Grupa, o reţea de clinici de radioterapie, crescând investiţia totală în companie la 47 milioane euro.

    În ceea ce priveşte exiturile realizate de fond, cea mai mare tranzacţie a fost vânzarea intive, o companie de dezvoltare de produse digitale, pentru care un investitor activ în Europa Centrală şi de Est a plătit 100 milioane euro.

    Încasările brute totale, inclusiv dividendele, rezultate din exiturile semnate sau finalizate anul trecut de fondurile administrate de Entreprise Investors au totalizat 171 milioane euro.

    Enterprise Investors a strâns în ultimii 30 de ani nouă fonduri cu un capital total de peste 2,5 miliarde euro, care au investit aproape 2 miliarde euro, în 144 de companii din regiune.

    Dintre acestea,  1,3 miliarde euro reprezintă investiţiile în 120 companii din Polonia.

    Fondurile EI deţin în prezent acţiuni în 13 companii. Fondul este prezent şi pe piaţa din România, unde deţine grupul Noriel, cu activităţi în retailul, producţia şi distribuţia de jucării. 

     

  • Cel mai mare manager de fonduri a devenit şi mai mare după un an record: Investitorii „au turnat” încă 428 miliarde dolari în BlackRock. Gigantul ajunge la active de 7.400 miliarde dolari

    BlackRock, cel mai mare manager de active din lume, a înregistrat în 2019 cel mai bun an din perspectiva intrărilor de capital, ceea ce a ajutat gigantul să depăşească estimările analiştilor din piaţă pentru T4, în contextul în care baza totală de active aflată sub administrare a crescut la 7.400 miliarde dolari, potrivit FT.

    Cel mai mare manager de active din lume a înregistrat un profit de 8,34 dolari per acţiune în T4 2019, în comparaţie cu estimările analiştilor de 7,69 dolari per acţiune. Compania a înregistrat venituri de 3,97 miliarde dolari în T4 2019, ceea ce duce BlackRock la venituri de 14,5 miliarde dolari pentru întreg anul 2019.

    Investiorii au turnat încă 428 miliarde dolari în Black Rock în 2019, de trei ori mai mult decât în 2018 şi cu 16% peste recordul anterior – înregistrat în 2017. Intrările de capital din 2019 includ atât cei 183 miliarde dolari pe care investitorii i-au adus în iShares – ETF-ul grupului BlackRock – cât şi cei 110 miliarde dolari investiţi în fondurile active ale managerului.

    Astfel, BlackRock a depăşit compania rivală, Vanguard, al doilea cel mai mare manager de fonduri din lume, care a înregistrat intrări de capital de 268 miliarde dolari anul trecut.

    Performanţa portofoliului BlackRock a fost impulsionată de fondurile investite în piaţa bursieră din SUA, care a livrat un randamnet de 29%, fiind cel mai bun randament din ultimii şase ani. Când piaţa este în creştere, valoarea absolută a comisioanelor creşte, deoarece acestea sunt percepute drept comision din active.

     

     

     

  • Unde îşi pun investitorii bani: Piaţa indicilor de fonduri a ajuns la active de peste 11.000 miliarde dolari, după ce a crescut de patru ori în ultimul deceniu

    Activele gestionate de indicii de fonduri (n.r: index fund – un fond mutual sau un fond tranzacţionat care replică performanţa unui indice), au trecut de pragul de 10.000 miliarde dolari la nivel global, pe fondul creşterii pieţelor şi a exodului investitorilor dinspre fondurile mai scumpe care nu reuşesc de multe ori să depăşească performanţa indicilor de referinţă, potrivit FT.

    Ca instrument, indicii de fonduri reprezintă o investiţie mai ieftină, încât aceştia încearcă să replice un anumit indice. Instrumentul a fost inventat în urmă cu aproape 50 de ani, dar nu a devenit popular la început pentru că managerii de fonduri erau sceptici cu privire la un instument care livrează randament la media pieţei.

    Ei considerau că investitorii nu ar fi mulţumiţi de un asemenea randament, până acum.

    Cu toate acestea, vehiculele de investiţii care replică indici – fie că o fac într-un mod mai tradiţional printr-un fond mutual, fie că o fac printr-un fond tranzacţionat – au prins avânt.

    După criza financiară din 2008 popularitatea acestor indici a explodat, de la acţiuni bursiere şi până la obligaţiuni sau mărfuri, acest instrument de investiţii a schimbat radical peisajul industriei de investiţii.

    În urmă cu un deceniu, piaţa indicilor de fonduri cuprindea active de 2.300 miliarde dolari, potrivit datelor firmei Morningstar, agregate de asociaţia Investment Company Institute.

    Revenirea înregistrată de pieţe în 2019 şi mutarea investitorilor către forme pasive de investiţii au ridicat piaţa la nivelul unei industrii de 11.400 miliarde dolari la nivel global în luna noiembrie.

    „Este un nivel foarte ridicat. Acesta a fost deceniul ascensiunii indicilor de fonduri”, notează Ben Johnson, cercetător-şef pe segmentul de fonduri tranzacţionate în cadrul Morningstar.

    Chiar şi aceste cifre ar putea subestima realitatea investitorilor în faţa indicilor de fonduri. Multe fonduri de pensii şi fonduri suverane îşi pregătesc strategii interne pentru a replica performanţele pieţelor fără a comisiona un manager de active. Datele sunt disparate pe acest segment, însă BlackRock estima în 2017 că această activitate de investiţii se ridica atunci la 6.800 miliarde dolari.

    Indicii de fonduri au căpătat tracţiune în special pe acţiunile bursiere, mai ales în SUA, unde mulţi manageri de investiţii au avut dificultăţi în a alege coşul de investiţii prin care să depăşească indicii de referinţă.

    Doar 28% dintre manageri de fonduri de tip equity din SUA care investesc în companii mari au reuşit să depăşească performanţa bursei americane în 2019, iar în ultimul deceniu doar 11% dintre manageri au atins această performanţă, potrivit datelor Bank of America.

     

     

     

  • Ce este Autoritatea pentru Digitalizarea României, noua instituţie care va activa din ianuarie şi va administra fonduri UE de cel puţin 2 miliarde de euro

    Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) va avea de gestionat cel puţin 2 miliarde de euro proveniţi din finanţare europeană. ADR va funcţiona după data de 30 ianuarie, când vor fi finalizate procedurile întemeierii acesteia, a explicat preşedintele Autorităţii, Sabin Sărmaş, pentru MEDIAFAX.

    ”Este Programul Operaţional Creştere Inteligentă şi Digitalizare, un program sectorial care are alocate 2 miliarde de euro. Uniunea Europeană va aloca pentru digitalizare în următorul exerciţiu financiar 7 miliarde de euro doar pentru România. Autoritatea va gestiona o parte din aceste sume, cel puţin cele 2 miliarde. Dar miza foarte mare în momentul de faţă, este o strategie în baza căreia să se cheltuiască aceşti bani, să se pună programul de finanţare care să servească atât instituţiile publice prin diferite programe în funcţie de nevoile pe care le vom extrage şi le vom pune în strategie, astfel încâr banii să fie cheltuiţi. Pentru că astăzi, marea problemă este că există o serie întreagă de programe propuse spre finanţare care nu reuşesc să atragă fonduri”, a precizat luni, preşedintele Autorităţii pentru Digitalizarea României, după dezbaterea publică în privinţa Hotărârii de Guvern pentru înfiinţarea companiei.

    Autoritatea preia două departamente din fostul Minister al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, desfiinţat de guvernarea PNL.

    „Din MCSI (Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale) momentan, Autoritatea pentru Digitalizarea României preia OISI care este Organizmul Intermediar pentru promovarea Societăţii Informaţionale şi care este organismul prin care noi luăm banii de la Uniunea Europeană, acesta este organismul care finanţează toate aceste proiecte, fie că ele sunt pe zona publică sau pe zona privată. Mai ia o echipă de asistenţă tehnică, acronimul este UIPOAT – Unitatea pentru Implementare proiecte POAT (Proiectul Operaţional Asistenţă Tehnică), această echipă au o deosebită importanţă în scrierea proiectelor pe fonduri europene. Practic o unitatea va scrie proiecte, cealaltă va reuşi să le finanţeze, sigur alături de alte departamente pe care le vom crea”, a mai explicat Sabin Sărmaş.

    Termenul când ADR va funcţiona va fi după 30 ianuarie. „Autoritatea va funcţiona după data de 30 ianuarie, când vor fi finalizate toate procesurile. ADR a apărut întrucât Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, în care a fost integrat fostul MCSI, nu a putut să îşi asume toate subiectele de comunicaţii, această autoritate copiază aceste responsabilităţi”, a adăugat preşedintele.

    Autoritatea are prevăzuţi, în textul Hotărârii de Guvern, un număr de 35 de angajaţi, fapt pentru care participanţii la dezbatere au numit-o în mod peiorativ drept un „Chihuahua” al instituţiilor statului, după ce au afirmat despre MCSI că era văzut drept „cenuşăreasa ministerelor”. Preşedintele Autorităţii a asigurat că personalul va fi extins.

    Luni, a avut loc la sediul Guvernului o dezbatere publică în vederea Hotărârii de Guvern prin care va fi înfiinţată Autoritatea pentru Digitalizarea României.

  • Firea: Primăria Capitalei a atras fonduri europene nerambursabile în valoare de 920 de milioane euro

    Primarul Capitalei, Gabriela Firea, scrie pe pagina sa de Facebook, că instituţia pe care o conducere a atras fonduri europene nerambursabile, în ultimii trei ani, în valoare totală de 920 de milioane de euro.

    „Am semnat contractul de finanţare aferent proiectului de „Extindere şi reabilitare a infrastructurii de apă şi apă uzată în zonele Ghidigeni, Olteniţei, Cheile Turzii şi Henri Coandă din Municipiul Bucureşti”, proiect co-finanţat din Fondul de Coeziune prin POIM 2014-2020, ce presupune extinderea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi reconfigurarea sistemului de apă uzata din aria de proiect, in valoare de aproximativ 68 de milioane euro”, a scris edilul pe Facebook.

    Firea explică faptul că, de la preluarea mandatului de primar general, a semnat alte 13 contracte cu finanţare europeană prin Programul Operaţional Regional (POR) 2014 – 2020, cu o valoare totală de aproximativ 279 milioane de euro, ce vizează achiziţia a 100 de tramvaie, 100 de autobuze electrice, precum şi modernizarea unui tronson de 1,1 km cale dublă linie de tramvai pe Bd. Vasile Milea.

    „De asemenea, Primaria Capitalei a atras fonduri europene, prin Programul Operational Infrastructura Mare 2014-2020 pentru “Finalizarea Staţiei de Epurare Glina, reabilitarea principalelor colectoare de canalizare şi a canalului colector Dâmboviţa (Caseta) în Municipiul Bucureşti – Etapa a II a”, cel mai mare proiect de mediu din România, cu finanţare europeană, în valoare totală de 360 de milioane de euro, si lucreaza la documentatia necesara pentru accesarea fondurilor europene nerambursabile pentru modernizarea a peste 200 km din reţeaua primară prin POIM, în valoare de aproximativ 213 milioane de euro”, explică sursa menţionată.

    Astfel, spune Gabriela Firea, Primăria Capitalei atrage, în total, aproximativ 920 de milioane de euro, fonduri nerambursabile.