BusinessMagazin

Tag: expozitie

  • Arta cu pedale

    Expoziţia găzduită de galeria Designspace din cadrul San Francisco State University grupează peste 50 de pedale de efecte din toată lumea, unele rare sau chiar unicate, pe un fond de imagini, muzică şi cu o instalaţie interactivă care să le arate vizitatorilor cum e să fii muzician.

    Unele dintre pedalele expuse sunt decorate cu imagini inspirate de activitatea a diverşi muzicieni, iar altele cu tot felul de desene, organizatorii expoziţiei considerând că stilul ilustraţiilor de pe aceste pedale le face reprezentative din punct de vedere cultural pentru vremurile în care au fost realizate.

  • Artă de toamnă în Europa

    Lista mai include şi o expoziţie cu 100 de lucrări realizate de Pablo Picasso între anii 1915 şi 1925, găzduită de Scuderie del Quirinale (fostele grajduri ale Palatului Quirinal din Roma) şi rezultat al colaborării a patru instituţii: Centrul Pompidou din Paris, Muzeul Picasso din Barcelona, Guggenheim şi Muzeul Metropolitan de Artă din New York, precum şi una dedicată artistului sud-african William Kentridge de la Museum der Moderne din oraşul austriac Salzburg, care grupează instalaţii multimedia şi cinematice pe teme ca revoluţia şi colonialismul ori singurătatea şi tragedia comică.

    Tot în Austria, se pregăteşte de redeschidere fostul Muzeu de Etnologie din Viena, care va funcţiona sub denumirea de Weltmuseum (Muzeul Mondial), care-şi aşteaptă din 25 octombrie vizitatorii cu 200.000 de obiecte, 25.000 de fotografii, 136.000 de lucrări tipărite şi peste 300 de kilometri de peliculă care prezintă cu precădere istoria, cultura, arta şi viaţa de zi cu zi a popoarelor

  • “Izvoarele de Aur” – staţiunea cu cele mai multe izvoare din România. Medalia de aur la Expoziţia Universală de la Viena

    Baile Olanesti ocupa primul loc printre statiunile balneoclimaterice din Romania in ceea ce priveste numarul de izvoare, cele 35 de izvoare minerale sunt benefice pentru tratarea a tot atatea afectiuni.

    “Avem foarte multe facilitati, avem saune, avem piscine de inot, piscine cu hidromasaj, avem tobogane, loc special pentru copii, avem 30 de terapii semnatura, avem sala de fitness, sala de jocuri, jacuzzi. Te simti extraordinar, foarte usurat, relaxat”.

    Putem trata foarte multe afectiuni de sanatate, dar in acelasi timp te poti bucura de o cura profilactica, care este, pana la urma, cea mai importanta. Inclusiv prin izvoare sau prin tratamentele si terapiile pe care le oferim noi intr-o formula atat de frumoasa, la SPA, a declarat Ana Ceausu, receptionera SPA, pentru stirilekanald.ro

    Rebengiuc. manager: „Noi avem acest SPA minunat, cu foarte multe facilitati, pe care le oferim clientilor nostri si misiunea noastra este de a arata ca Olanestiul, aceasta statiune balneo-climaterica, care in general este vazuta fiind a batranilor sau a bolnavilor, sa aratam ca de fapt nu este asa, este o statiune care este verde, este tanara, este SPA”.

     

  • “Izvoarele de Aur” – staţiunea cu cele mai multe izvoare din România. Medalia de aur la Expoziţia Universală de la Viena

    Baile Olanesti ocupa primul loc printre statiunile balneoclimaterice din Romania in ceea ce priveste numarul de izvoare, cele 35 de izvoare minerale sunt benefice pentru tratarea a tot atatea afectiuni.

    “Avem foarte multe facilitati, avem saune, avem piscine de inot, piscine cu hidromasaj, avem tobogane, loc special pentru copii, avem 30 de terapii semnatura, avem sala de fitness, sala de jocuri, jacuzzi. Te simti extraordinar, foarte usurat, relaxat”.

    Putem trata foarte multe afectiuni de sanatate, dar in acelasi timp te poti bucura de o cura profilactica, care este, pana la urma, cea mai importanta. Inclusiv prin izvoare sau prin tratamentele si terapiile pe care le oferim noi intr-o formula atat de frumoasa, la SPA, a declarat Ana Ceausu, receptionera SPA, pentru stirilekanald.ro

    Rebengiuc. manager: „Noi avem acest SPA minunat, cu foarte multe facilitati, pe care le oferim clientilor nostri si misiunea noastra este de a arata ca Olanestiul, aceasta statiune balneo-climaterica, care in general este vazuta fiind a batranilor sau a bolnavilor, sa aratam ca de fapt nu este asa, este o statiune care este verde, este tanara, este SPA”.

     

  • Despre jurnalişti, demnitari şi lucrurile care trebuie învăţate

    Prima parte, aţi anticipat corect, este cea reală. Din păcate, interesul nostru nu a fost recompensat cu unul pe măsură din partea celeilalte părţi. Şi spun ”din păcate“ pentru că trăiesc cu convingerea că oameni care vizitează în mod constant târguri, expoziţii sau diverse alte manifestări de amploare pot oferi un feedback cel puţin util. Doru Mihail Dediu, şeful delegaţiei române la Expo 2017 nu a fost însă de aceeaşi părere; deşi jurnaliştii i-au solicitat să răspundă la câteva întrebări, el a preferat să stea deoparte.

    Cel care a binevoit să dea curs invitaţiei noastre a fost ambasadorul României la Kazahstan, Cezar Manole Armeanu, care a putut să-şi rupă mai mult de câteva minute din program pentru a explica, cu subiect şi predicat, ce caută România la cel mai mare eveniment de profil din lume.

    Dincolo de frustrările (uneori) aferente meseriei, principala problema este însă modul în care România şi-a planificat prezenţa la acest eveniment.

    Sunt alte state care nu investesc neapărat mai mult în astfel de evenimente, dar o fac într-un mod mai inteligent. Sigur, expoziţia de la Astana nu va aduce mari beneficii de imagine sau brand awareness de ţară, fiind acceptabilă din acest punct de vedere strategia de a ”dedica“ standul specialiştilor. Şi chiar dacă organizatorii vor să folosească scuza asta pentru modul general de organizare, greşelile de execuţie nu pot fi trecute cu vederea. Cum se poate ca macheta laserului de la Măgurele să nu funcţioneze? Cum este posibil ca ea să ajungă stricată la Astana şi, cel mai important, cine este responsabil pentru toate aceste stângăcii?

    Sunt întrebări care vor rămâne, cel mai probabil, fără răspuns. Mai mult, sunt întrebări care vor fi puse şi la următorul eveniment de anvergură la care România va lua parte – e o posibilitate ce s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o certitudine.

    Aş vrea să fiu cât se poate de clar, pentru că nu acuz pe nimeni de rea-voinţă, ci pur şi simplu de incompetenţă: standul României, având o suprafaţă de 370 de metri pătraţi, a fost realizat în jurul laserului de la Măgurele. Macheta laserului, care trona în mijlocul încăperii, nu funcţiona; pe ecranul din camera alăturată rulau imagini la o calitate sub orice critică, preluate probabil din arhiva TVR, câteva din celebrele spoturi de promovare a României sub motto-ul Vizitaţi Grădina Carpaţilor – şi acestea la o calitate mult prea mică – şi spoturile uneia dintre companiile partenere, care a înţeles că propria imagine nu e un lucru de care să-ţi baţi joc. Aceste din urmă spoturi erau filmate la calitate bună, aşa cum trebuie să fie un clip de promovare – indiferent de subiectul promovat. Tot la intrarea în stand, pe nişte rafturi de lemn, organizatorii aşezaseră vreo 10 sticle de vin; principala atracţie a pavilionului, singurul loc la care lumea chiar stătea la coadă era consola de VR pregătită de aceeaşi companie parteneră. Nu o să vorbesc despre celelalte standuri, pentru că nu are rost, dar o să spun doar că lumea nu prea se înghesuia la noi.

    E o imagine pe care am tot văzut-o, chit că vorbim de târguri de tehnologie sau de turism. E o imagine pe care România încearcă să o acopere cu scuze sau cu tot felul de explicaţii. Realitatea e însă că statul – aşa cum companiile au făcut-o deja – trebuie să înţeleagă că imaginea e de multe ori mai importantă decât conţinutul. Luaţi, dacă vreţi, un exemplu din turism: în vreme ce la noi cascada Bigăr, cunoscută pentru frumuseţea ei, a stat ani de-a rândul ascunsă, fără vreun semn care să direcţioneze vizitatorii, alţii transformă un morman de pietre într-o atracţie turistică care aduce zeci sau sute de mii de euro în fiecare an. Nu mă credeţi pe cuvânt! Petreceţi o săptămână în Creta şi o să înţelegeţi despre ce vorbesc.

  • România, poartă pentru Asia

    Expo Astana 2017, desfăşurat în perioada 10 iunie – 10 septembrie, reuneşte participanţi din 114 ţări şi le prezintă vizitatorilor cele mai noi soluţii în domeniul energiei – cu precădere cel al energiei curate. Sub sloganul „Future Energy”, evenimentul reprezintă şi un bun prilej pentru întâlniri la nivel înalt între oficiali ai statelor, companii şi marii jucători de pe piaţa globală de energie.

    România este şi ea prezentă la eveniment, aşa cum a fost la toate expoziţiile mondiale organizate sub egida Biroului Internaţional pentru Expoziţii din 1989 până în prezent. Şi chiar dacă nu am reuşit să vizitez foarte multe dintre standurile desfăşurate pe cele 25 de hectare ale expoziţiei, trebuie să menţionez – aşa cum am făcut-o parcă de prea multe ori – că se putea mai bine.

    Revenind la Expo Astana 2017, ce precede expoziţia universală de la Dubai din 2020, care va dura şase luni, responsabilii au anunţat că au vândut în prima lună peste 1,8 milioane de bilete de acces, iar numărul vizitatorilor a depăşit 921.000; dintre aceştia, peste 130.000 au fost străini, reprezentând aproximativ 14% din numărul total al vizitatorilor. Statele participante au organizat până în prezent peste 1.000 de evenimente culturale. La jumătatea lunii iulie, organizatorii i-au urat bun venit vizitatorului cu numărul 1.000.000.

    Pentru a facilita accesul, Kazahstanul a ridicat unilateral vizele pentru 45 de state, majoritatea din Uniunea Europeană şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), dar şi pentru Monaco, Malaysia, Singapore şi Emiratele Arabe Unite. Pe durata expoziţiei, cei doritori pot intra în Kazahstan fără viză pentru o perioadă de 30 de zile. În ceea ce priveşte organizarea expoziţiei, Kazahstanul a construit 14 pavilioane internaţionale, patru pavilioane tematice, trei pavilioane comerciale, pavilionul naţional al Kazahstanului, dar şi Palatul Energiei şi Sala Congresului. Costurile s-au ridicat la peste 1 miliard de dolari, dar ceea ce surprinde este rapiditatea cu care un teren arid a fost transformat într-un uriaş centru expoziţional: doi ani.

    După terminarea expoziţiei, clădirile şi pavilioanele vor fi transformate într-un centru de afaceri care va avea spaţii de birouri şi un parc de cercetare; actualele spaţii de parcare şi zonele de servicii se vor transforma în cartiere de locuinţe.

    Pentru a afla mai multe despre legăturile dintre România şi Kazahstan, dar şi despre cât de importantă e prezenţa României la un astfel de eveniment, am stat de vorbă cu Cezar Manole Armeanu, ambasadorul României în Kazahstan.

    UN PARTENERIAT STRATEGIC

    „Potrivit statisticilor de la stand, ne vizitează zilnic între 1.200 şi 1.500 de persoane, ceea ce înseamnă foarte mult. Acest lucru denotă interes atât din partea publicului kazah, cât şi din partea reprezentanţilor celorlalte state vizavi de laserul pe care România îl prezintă la această manifestare”, a declarat ambasadorul Cezar Armeanu, care a preluat funcţia în luna aprilie. „Este clar că reprezintă un interes major pentru specialiştii din alte ţări să viziteze şi să vadă această machetă a laserului. Mai mult decât atât, pe parcursul acestui eveniment, de-a lungul celor 92 de zile, am organizat împreună cu colegii din ţară 16 misiuni economice. Faptul că celelalte standuri sunt mai viu colorate sau mai atractive, faptul că au biciclete sau televizoare care prezintă tot felul de imagini nu înseamnă că sunt de mai mare interes pentru specialiştii prezenţi la expoziţie. Este foarte tehnică prezenţa românească, acesta fiind conceptul ales de comisia responsabilă.”

    El se referă la proiectul laserului ELI-NP de la Măgurele, care este elementul central al pavilionului ţării noastre la Expo Astana 2017. În pavilionul de 370 de metri pătraţi, atenţia a fost însă îndreptată mai ales către simulatorul de VR, care le permite vizitatorilor să facă o plimbare de-a lungul platformei de la Petromidia.

  • Tânărul care a trăit pe străzile din Mozambic, iar acum este un fotograf de top cu fotografii expuse în Londra sau în Lisabona

    A învâţat singur secretele fotografiei, iar 12 ani mai târziu a ţinut prima expoziţie în Lisabona. Mario Macilau a explicat într-un articol BBC cum a reuşit această performanţă.

    Pentru a ajuta familia să se întreţină, Mario făcea tot felul de slujbe pentru oamenii din piaţă: spăla maşini, căra bagajele oamenilor etc. Acesta a recunoscut că a intrat intr-o sferă influenţă negativă, şi a fost implicat în cazuri de criminalitate minoră, după cum spune el.

    “La 14 ani am împrumutat camera foto a unui prieten şi am început să fac fotografii, să documenteze mediul înconjurător. Mi-am developat pozele într-o cameră obscură pe care am construit-o singur. Practicam fotografia de fiecare dată când puteam, dar era dificil pentru mine deoarece nu aveam bani pentru film şi pentru chimicale”, a spus Mario.

    Nu avea de gând să-şi facă o carieră din fotografie, dar într-o zi, în 2007, când un prieten s-a oferit să-i vândă o cameră, Mario nu a ezitat şi i-a oferit la schimb telefonul mobil pe care-l primise de la mama sa.

    “Mi-a fost greu să-i spun mamei ce am făcut, aşa că am minţit-o şi i-am spus că cineva mi-a furat telefonul”, a spus Macilau.
    Pentru a-şi face munca mai vizibilă, Mario s-a dus la bibliotecă pentru a folosi internetul. Şi-a creat un blog, apoi feedback-ul pozitiv a început să apară şi a fost invitat să-şi expună operele în cadrul unor expoziţii.

    În 2009 a fost invitat de o parohie din Lisabona pentru a ţine o expoziţie. Înainte de asta, el a luat parte la mai multe expoziţii de grup la Berardo Collection Museum şi la Saatchi Gallery din Londra.

    Familiei i-a luat foarte mult să înţeleagă că poate face bani din fotografie. “Chiar şi acum mama mea nu înţelege exact, dar e ok, îmi acceptă decizia”, a mai spus el.

    “Am încercat să mă revanşez faţă de mama mea pentru că i-am vândut telefonul, iar acum, de fiecare dată când călătoresc îi aduc un telefon nou”, a încheiat Mario Macilau.

  • Canabis la rang de artă

    Cea mai nouă tendinţă în domeniu se remarcă în California, scrie LA Times, unde proprietarii unui magazin care vinde produse din canabis medicinal, ShowGrow, s-au gândit că acestuia i-ar sta foarte bine ca spaţiu în care clienţii să poată admira tablouri sau fotografii semnate de diverşi artişti şi, dacă vor, să le poată şi cumpăra.

    Iniţiativa se înscrie în strategia pe care o au şi alţi comercianţi de produse din canabis medicinal care vor să‑şi schimbe imaginea şi să dea impresia de rafinament. Printre lucrările expuse se găsesc unele semnate de cântăreţul Marilyn Manson, de Zachary Cole Fernandez (autorul recentei vandalizări a semnului Hollywood, pe care l-a transformat în Hollyweed) ori ale artistului stradal Punk Me Tender.  

  • Restaurantul din România care îşi propune să provoace simţurile celor care îi trec pragul

    Într-o dimineaţă însorită de februarie, în clădirea Galleron din spatele Ateneului Român, Cristian Preotu, proprietarul Le Bistrot Français, îşi prezintă colecţia de tablouri ce împodobeşte noua locaţie a restaurantului. Ajutor îi este criticul de artă Tudor Octavian, care, vorbind despre tablouri, face o retrospectivă a tipurilor de colecţionari şi a comentat însemnătatea artei pentru români de-a lungul timpului. Cristian Preotu nu face parte din categoria colecţionarului care cumpără tablouri pentru certificări ale sumelor plătite, ci pentru propria plăcere, este ideea principală transmisă de Tudor Octavian.

    Mai exact, multe dintre tablouri sunt atipice pentru o colecţie – majoritatea sunt portrete care aparţin unor pictori mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Iar decizia de a decora restaurantul cu lucrări ce au acelaşi fir artistic şi care aparţin epocii în care a fost proiectat designul clădirii reprezintă un atu, o dovadă de bun gust al colecţionarului, este de părere criticul de artă. Începând din ianuarie, restaurantul găzduieşte o expoziţie proprie de tablouri, ce însumează 20 de opere ale picturii româneşti, cu o valoare de peste 150.000 de euro. Printre cele mai reprezentative se numără „Tătăroaice”, realizat de către Nicolae Tonitza, cu o valoare estimată de 18.000-25.000 de euro, „După bal”, de Eustaţiu Stoenescu, şi „Rochia verde”, de Ion Theodorescu-Sion, evaluate până la 8.000 de euro, respectiv 7.000 de euro. „Le Bistrot Français este un amestec de experienţe franţuzeşti şi româneşti, care se întrepătrund spre deliciul oaspeţilor noştri, demonstrând afinitatea pe care cele două culturi le-au avut întotdeauna una pentru cealaltă”, declară Cristian Preotu, proprietarul grupului Le Manoir, din care face parte şi bistroul.

    Evenimentul marchează lansarea oficială a restaurantului în noua sa locaţie, din strada Nicolae Golescu nr. 18, zona din spatele Ateneului Român, unde Le Manoir şi-a stabilit birourile şi s-a extins cu mai multe unităţi. Le Bistrot Français are acum o sală de oaspeţi şi trei saloane private, cu o capacitate totală de 64 de locuri la masă, şi este rezultatul unei investiţii de 600.000 de euro – în amenajarea bucătăriei, a pivniţei de vinuri şi a spaţiului dedicat oaspeţilor. Meniul de mâncare este franţuzesc, specific zonei de fine dining, fiind creat şi implementat de către echipa de bucătari români condusă de Sorin Miftode, împreună cu Sebastian Gravé, chef francez cu experienţă în restaurante premiate de către ghidul Michelin. Meniul creat de chef Sebastian este alcătuit din câteva produse între care se numără platoul de stridii proaspete Perle Blanche No. 3 şi preparate gastronomice cu influenţe basce, ca L’Oeuf Parfait, ce îmbină oul, trufele negre de Transilvania, brânza Comté şi foie gras-ul sau lupul de mare fript în stil basc. Mai mult, în completarea meniului culinar franţuzesc vine lista de vinuri a restaurantului, ce include peste 600 de etichete, dintre care se remarcă atât nume recunoscute la nivel internaţional, precum Château Margaux, Masseto, Château D’Yquem, cât şi o selecţie generoasă de sortimente româneşti. Toate acestea sunt păstrate într-o pivniţă special amenajată, prevăzută cu sistem special de control al temperaturii şi umiditatăţii.

    ,,Ne adresăm unor oameni cărora le place să mănânce bine, care înţeleg mâncarea bună şi vin pentru bucuria proprie. E un mod de viaţă, nu o declaraţie publică. În mâncarea de bistrou se mănâncă tot din farfurie, nu există nimic pus pentru decor şi nici pentru vanitate”, declară Cristian Preotu. Recunoaşte că a făcut localul „ca pentru el”, ceea ce explică amănunte pe care nu le-ar înţelege un om de finanţe, dar un gurmand da. De exemplu, lista de vinuri are 60 de pagini şi a fost premiată de revista Wine Spectator, care a inclus restaurantul în lista primelor 1.000 din lume în ce priveşte lista de băuturi. Costul stocului se ridică la 200.000 de euro, „iar dacă mâine aş reduce selecţia pentru a scădea costurile, impactul asupra businessului ar fi neglijabil. Totuşi, nu o voi face. Falsurile se văd, atât în gastronomie cât şi în artă, iar eu prefer să mă ţin departe”, afirmă antreprenorul.

  • Artă pe fundul mării

    Cei care vor să admire ultima expoziţie semnată de artistul Doug Aitken au nevoie de echipament adecvat pentru scufundare, Underwater Pavilions aflându-se sub apă în apropiere de insula Catalina, în largul coastei californiene, scrie Financial Times.

    Sculpturile subacvatice din expoziţie sunt uşor accesibile publicului care nu trebuie să fie expert în scufundări şi se prezintă sub forma a trei dodecaedre construite din panouri pentagonale prevăzute, la exterior sau interior, cu oglinzi în care se reflectă cei care ajung până la ele, determinându-i să se gândească la impactul pe care îl au oamenii asupra mărilor şi oceanelor, aşa cum şi-a dorit artistul.