Tag: creier

  • Economiseşte bani, păcălindu-ţi creierul: Cum să-ţi hackuieşti mentalitatea “financiară”

     Ca să fim sinceri, este destul de greu să pui bani deoparte, mai ales atunci când nu îi ai.

    Potrivit site-ului mic.com, acestea sunt 4 sfaturi utile care ajută persoanele să îşi păcălească creierul să nu mai cheltuiască atât de mulţi bani.

    1. Trebuie să recunoşti că propriul creier este de vină

    Pe lângă factorii economici, există şi un element psihologic care contribuie la lipsa de libertate financiară a tinerilor americani. Cuvântul pompos este “temporal discounting”, adică reducerea temporală. Fiinţele umane sunt setate să prioritizeze recompensele mici, imediate în detrimentul celor mari, dar care ar dura mai mult timp.

    Psihologii au teoritizat că acest mecanism ar putea explica comportamentele umane, inclusiv dependenţele şi abuzul de anumite substanţe – şi, de asemenea, de ce nu se pricep oamenii să facă economie.

    Din fericire, există câteva soluţii pentru a depăşi acest blocaj psihologic: un nou studiu sugerează că simpla educaţie poate ajuta oamenii să întârzie gratificarea financiară.

    Descarcă o aplicaţie pentru smartphone cu filtre care îmbătrânesc utilizatorul care se pozează. Potrivit unui experiment realizat de UCLA (Universitatea din California, Los Angeles), oamenii salvează de două ori mai mulţi bani pentru viitor, după ce văd o versiune a lor la bătrâneţe.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cercetătorii au descoperit în sfârşit de unde provine senzaţia de deja vu

    Cercetătorii au descoperit o nouă explicaţie a particularităţii stranii din creierul uman, numită deja vu.

    Akira O’Conner, de Universitatea din St. Andrew, şi colegii săi au dezvoltat o tehnică de declanşare artificială a deja vu-ului. Pentru a obţine acest lucru echipa le-a prezentat participanţilor la studiu o serie de cuvinte înrudite, fără a dezvălui cuvântul care le leagă între ele. De exemplu, în cadrul unui test, echipa a oferit cuvintele pat, pernă, vis şi noapte fără a oferi şi termenul somn.

    Vezi aici de unde provine senzaţia de deja vu!

  • Hackerii pot intra în creierul nostru. Fenomenul a devenit deja o ameninţare

    Hoţii cibernetici există, chiar în acest moment ar putea să fure datele personale ale unui individ.

    Experţii de la Universitatea din Washington au dezvăluit cum hackerii inserează imagini în aplicaţiile suspecte care pot înregistra reacţiile inconştiente ale creierului folosind interfeţe creier-computer.

    Interfeţele creier-computer sunt utilizate cel mai des în medicină şi alte industrii precum marketing, gaming şi enterteinment.

    Deşi tehnologia a fost inventată pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor,  în mâinile persoanei greşite efectele sale ar putea fi devastatoare. Cercetătorii de la Universitatea din Washington au declarat că oficialităţile trebuie, urgent, să implementeze un cadru de securitate şi intimitate pentru ai putea opri pe cei care ne utilizează creierul împotriva noastră.

    ,,Nu mai este mult timp,” a declarat inginerul electrician Howard Chizeck.

    Chizeck şi colega sa, inginerul Tamara Bonaci, demarează cercetări despre hacking care  includ utilizarea interfeţelor creier-computer combinată cu mesajele subliminale inserate în jocurile video, pentru a colecta informaţii private despre utilizator.

    De exemplu, atunci când o persoană joacă un joc video acesta va vedea logo-ul unor brand-uri familiare care îi apar pe ecran şi apoi dispar. Hackerii pun aceste imagini în jocuri, pentru a înregistra răspunsul neintenţionat al creierului la ele, folosind o interfaţă creier-calculator.

    Aceşti hoţi cibernetici pot afla cu ce partid politic simpatizezi, ce credinţe religioase are o persoană sau ce orientare sexuală îşi asumă.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Descoperirea care i-a pus pe gânduri pe cercetători. Bărbatul care trăieşte fără 90% din creier

    Cazul i-a pus pe gânduri pe cercetători pentru aproape zece ani.

    Deşi identitatea sa a fost păstrată secretă, cercetătorii au explicat cum şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă fără să realizeze că majoritatea creierului său dispărea.

    Iniţial, bărbatul a vizitat medicul pentru că simţea o slăbiciune în piciorul stâng, însă ecografia craniană a dezvăluit o problemă mai gravă.

    Vezi aici cum este posibil ca acest bărbat să trăiască fără 90% din creier şi ce descoperire uluitoare au făcut cercetătorii în cazul lui!

  • Un român a inventat un aparat care îţi spune ce personalitate ai şi pentru ce job eşti cel mai potrivit

    Tata ar fi vrut să urmez o carieră în armată, mama m-a văzut IT-ist. Între timp eu m-am făcut jurnalist, iar MindMi se pare că nu mi-ar contrazice alegerea. MindMi este un sistem inventat de Dumitru Grigore, inginer fizician, care după mai mulţi ani de cercetare şi teste a  găsit o metodă mai rapidă de a determina profilul psihologic şi înclinaţia unei persoane către o anumită carieră, către un anumit job.

    MindMi este un sistem care furnizează informaţii despre profilul psihologic al examinatului (ce fel de personalitate este – coleric, sangvin, flegmatic sau melancolic – şi poate da informaţii şi la nivelul compabilităţii între profilul respectiv şi profilul jobului pentru care aplică, potrivit lui Alexandru Galoş, CEO al Psychometric Systems, compania ce produce şi comercializează MindMi.

    Cine ar putea utiliza un asemenea produs şi de ce ar avea nevoie cineva de aşa ceva?  „În bănci, de exemplu, pentru anumite poziţii se cere un profil psihologic. Nu poţi să ignori o analiză foarte pertinentă la momentul angajării, pentru că este foarte greu de dat afară un om apoi. Un alt element adus de produsul nostru este optimizarea în cadrul unei companii, în cazul în care un angajat nu se potriveşte pe domeniul unde lucrează în prezent“, afirmă Galoş, privindu‑mă din spatele lentilelor heliomate ale ochelarilor. „Toată lumea dă vina pe chimie când lucrurile nu merg bine între angajaţii dintr-un departament, dar nimeni nu ştie ce este acea chimie. În raportul de compatibilitate de grup generat de MindMi poţi vedea dacă profilul psihologic al unui angajat este valid cu al altuia. Care este cel mai compatibil într-un grup şi cel mai puţin compatibil. Dar asta nu înseamnă că acel angajat trebuie dat afară, ci poate nu se află la locul potrivit“, adaugă el.

    CUM FUNCŢIONEAZĂ? Produsul este format din două componente: una hardware (un scanner de mâini) şi una software (aplicaţia web). Pe site-ul companiei se susţine că „Dumitru Grigore a demonstrat experimental că trăsăturile şi dimensiunile psihologice pot fi măsurate prin intermediul unui dispozitiv noninvaziv de scanare a mâinilor, utilizând principiul activ al activităţii glandelor sudoripare drept manifestare periferică a activării neuronale“, adică în traducere liberă creierul primeşte impulsuri de la maşinărie şi trimite înapoi un răspuns, iar „Dumitru Grigore a descoperit cum să interpreteze răspunsul dat de creier în rapoarte psihologice“, spune Alexandru Galoş.

    Subiectul îşi plasează mâinile timp de cinci minute pe scannerul dotat cu mai mulţi senzori, apoi se analizează şi se transpun datele într-o varietate de tipare şi profiluri psihologice. Datele scanării sunt salvate în cloud  şi pe baza lor compania poate genera diferite rapoarte, ce se bazează pe 62 de indicatori psihologici, în funcţie de ce este de interes pentru angajator. În prezent, pe platformă există 7 rapoarte şi 3 se află în lucru. La livrare, produsul (hardware şi software) vine cu 600 de puncte valorice, iar generarea unui anumit raport costă un anumit număr de puncte. De exempul, raportul de personalitate generat după scanarea mea costă 80 de puncte, iar raportul potenţialului inteligenţei emoţionale costă 30 de puncte ş.a.m.d. După consumarea celor 600 de puncte, clientul va trebui să cumpere altele.

    În urma experimentului mi-a fost dezvăluit tipul de caracter dominant în personalitatea mea, ce înseamnă acest lucru şi care ar fi atitudinile, meseriile recomandate pentru o asemenea personalitate. Aşadar am aflat că jurnalismul s-ar potrivi firii mele curioase, exploratoare. „Înainte de a veni la un interviu de angajare fiecare îşi pune un scut, vrea să pară cel mai deştept, cel mai frumos, dar angajatorul spune: «Bun, dar câte prune ai în buzunar? Vreau să lucrez 10 ani de zile cu tine şi să te cunoscut mai bine»“, spune Galoş. De asemenea, el mai punctează faptul că o persoană nu poate păcăli aparatul. „Omul nu reuşeşte să filtreze răspunsul dat de creier, noi nu am găsit pe nimeni care la o scanare să fie într-un fel şi la o a doua scanare să fie într-un alt fel.“

     

  • Deutsche Telekom lansează primul joc de mobil care ajută cercetătorii să lupte împotriva demenţei

    Sub deviza să ne jucăm serios, Telekom a anunţat lansarea a jocului Sea Hero Quest, joc pentru dispozitivele mobile conceput pentru a contribui la dezvoltarea înţelegerii cu privire la orientarea în spaţiu şi la modul de funcţionare a zonei responsabile cu mişcarea din creierul uman. Aplicaţia este parte dintr-un demers coordonat pentru a avansa în gestionarea ameninţării din ce în ce mai mare pe care o constituie demenţa.

    Jocul a fost dezvoltat în colaborare cu o echipă de cercetători de la organizaţia de caritate Alzheimer Research, alături de University College London şi University of East Anglia. Pe măsură ce jucătorii îşi croiesc drum prin labirinturile de insule şi iceberguri, fiecare secundă de joc poate fi transpusă de experţi în date ştiinţifice. Fiecare 2 minute petrecute jucând Sea Hero Quest echivalează cu 5 ore de cercetare convenţională. Potrivit reprezentanţilor Telekom, dacă 100.000 de oameni joacă Sea Hero Quest pentru doar 2 minute fiecare se pot genera echivalentul a peste 50 de ani de cercetare în laborator.

    Jocul a fost lansat ieri la Berlin, iar până în azi aplicaţia a înregistrat peste 140.000 de downloaduri.

    Toate datele colectate din joc vor fi anonimizate şi stocate în siguranţă în cadrul centrului de date T-Systems din Germania, potrivit comunicatului. 

    “Nu am mai văzut până acum un proiect de o asemenea anvergură în domeniul cercetării demenţei. Setul de date pe care îl generează aplicaţia Sea Hero Quest realizată de Telekom este fără precedent…Cel mai mare studiu privind orientarea în spaţiu de până acum a cuprins mai puţin de 600 de voluntari”, a spus Hilary Evans, Chief Executive Al Alzheimer Research.

    “Acest proiect oferă şansă fără precedent de a studia modul în care mii de oameni din diferite ţări şi culturi se orientează în spaţiu. Acest lucru va face lumină în ceea ce priveşte modul în care ne utilizăm creierul pentru a ne orienta şi va susţine eforturile pentru desfăşurarea de programe de diagnosticare şi tratament pentru demenţă”, a declarat Dr. Hugo Spiers, University College London. 

  • Viaţa emoţionantă a lui Leon Dănăilă, neurochirurgul care a vrut să-şi vândă casa pentru o carte

    O fotografie postată marţi pe Facebook de Academia Caţavencu a adunat peste 84.000 de like-uri şi peste 63.000 de share-uri. În imagine apare neurochirugul român Leon Dănăilă, care-şi odihneşte ochii în metrou, în drum spre casă.

    Interviul luat de Gândul anul trecut neurochirurgului Leon Dănăiulă:

    În aproape 55 de ani de carieră în neurochirurgie, a operat pe creier zeci de mii de bolnavi. La 82 de ani, Leon Dănăilă operează şi acum la fel ca în tinereţe. În fiecare dimineaţă la ora 6 îl găseşti la Clinica de Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni. Are programul foarte bine stabilit pentru operaţii şi pentru consultaţii. Ştie dinainte ce anume va face pentru ca bolnavul lui să iasă cu bine din operaţie. Situaţia era cu totul alta în urmă cu aproape 55 de ani, când majoritatea bolnavilor rămâneau cu o paralizie, iar peste 50% dintre ei mureau, pentru că medicii scoteau tumorile cu degetul. A vrut să schimbe situaţia, însă s-a lovit de opoziţia profesorului Arseni, care nu credea în tehnica lui pe care o învăţase în SUA. Ulterior i-a convins pe cei de la partid că tehnica lui este cea corectă. A refuzat însă postul de ministru al Sănătăţii care i s-a oferit înainte de 1989.

    Cu toate că e cunoscut în toată lumea, Leon Dănăilă e un om modest. Când ajungi în clinica de neurochirurgie observi că pe uşă există un anunţ că toate consultaţiile sunt gratuite. Dacă astăzi ar lua-o de la capăt şi ar fi pus să aleagă ce să facă ar alege tot neurochirugia. “Aş face tot ce am făcut până acum. M-aş duce în străinătate să văd cum se operează, ce tehnici utilizează”, mărturiseşte el în cadrul unui interviu acordat gândul.
    La 82 de ani, Leon Dănăilă se declară cel mai sărac medic din lume, iar pentru a tipări o carte a vrut să-şi vândă casa.

    Domnule profesor Leon Dănăilă, sunteţi unul dintre cei mai recunoscuţi neurochirurgi de la nivel mondial, cu 40.000 de operaţii. Cum găsiţi medicina şi neurochirugia din România?

    Leon Dănăilă: Sigur că s-au schimbat multe, tehnica operatorie pe care eu am văzut-o atunci, când am venit în 1961, era foarte brutală, se scotea cu degetul tumora din creier, sângera foarte mult, majoritatea bolnavilor rămâneau cu o paralizie, iar mulţi dintre ei, peste 50 %,, mureau. Aşa era tehnica la vremea respectivă. Pe mine m-a impresionat această mortalitate crescută şi deficitele motorii pe care le lăsa operatorul după intervenţia chirurgicală, fiindcă trebuie să iei in consideraţie nu numai că actul operator este important, este important următorul lucru: calitatea vieţii bolnavului să rămână foarte bună după operaţie.

    Eu citisem în nişte reviste din străinătate – atunci veneau mai mult reviste ruseşti, erau şi câteva din Apus la bibliotecă – că mortalitatea operatorie la ei este de 3-4-5% şi atunci m-a frapat acest lucru, fiindcă viaţa omului este foarte scumpă şi noi medicii avem datoria să-i salvăm, nu să-i omorâm prin actul operator.

    Datorită acestui fapt am făcut rost de o bursă. Am vrut să plec şi eu în străinătate să văd cum se operează acolo. În ani 1980-1981 am obţinut o bursă Fulbright în America, la New York. Acolo am văzut că se operează printr-o altă tehnică, nu prin cea pe care o ştiam eu. Se opera cu microscopul operator, care luminează câmpul operator foarte bine, măresc formaţiunile nervoase, şi în special vasele de sânge pe care le poţi evidenţia şi coagula foarte bine fără a introduce degetul sau a utiliza acte brutale. Creierul este cea mai complexă substanţă din univers prin faptul că o celulă cerebrală, care are câţiva microni, are până la 20.000 de conexiuni. Şi fiecare celulă este legată de altele, totul este legat prin totul.

    În această tehnică microchirurgicală se descoperă vasele de sânge, se pot mări ca dimensiuni, se pot evidenţia şi astfel poţi să faci o operaţie în care individul respectiv să rămână cu deficite motorii minime, iar mortalitatea să scadă de la 50-60% până la cifre de 4-5%.

    Şi astăzi, cum găsiţi  neorochirugia?

    După ce m-am întors de la New York am introdus şi eu tehnica microchirurgicală şi am reuşit să scad această mortalitate, am reuşit ca bolnavii după operaţie să rămână cu deficite motorii cât mai mici. Calitatea vieţii bolnavului să fie foarte bună, el să poate lucra apoi. Această tehnică pe care eu am introdus-o a creat unele dificultăţi în domeniul neurochirurgiei. Eu lucram în clădirea cu 10 etaje, la profesorul Arseni.

    Mulţi dintre pacienţii profesorului Arseni îl rugau să mă ia şi pe mine în operaţie, ceea ce l-a enervat foarte mult. Mai ales că el avea şi o retinopatie diabetică şi nici vederea nu era bună. Eu îl opream uneori: ”Domn profesor, aici e carotida, aici e nervul optic, îmi era frică să nu-l lezeze, să nu facă deficite foarte mari”. Uneori se enerva şi zicea ”du-te dracului, dacă tu eşti deştept, rămâni tu şi operează”. Şi atunci el pleca, rămâneam eu şi reuşeam să micşorez această mortalitate.

    Faptul că eu reuşeam să-i operez pe bolnavi foarte bine nu i-a convenit şi a spus că el îmi creează o altă secţie (unde sunt acum) şi mă face şef. Pe de altă parte, spunea la personal căo să opereze el acolo când o să zboare bivolul deasupra clădirii.Când am venit în noua secţie totul era deplorabil, cu ciment crăpat, frunici, gândaci.

    Am făcut dezinfecţie, masă de operaţie nu aveam. Numai că peste drum de noi era fabrica de instrumentar medical. Am vorbit acolo şi am reuşit să-mi dotez această secţie cu aparatură şi instrumentar obişnuit. Atunci am făcut un demers la Ministerul Sănătăţii şi la direcţia spitalului că nu pot să operez în această secţie fiindcă nu am grup de sânge, nu am instrumentar suficient. M-au chemat la minister şi mi-au zis:”Nu putem să te ajutăm, n-avem ce să facem fiindcă el are puteri atât de mari”. Era în legătură şi cu Ceauşescu pe care îl consultase.

    Atunci eu am rămas aici, şi după 3 ani de zile toţi bolnavii, şi de prin Comitetul Central, şi de prin alte părţi,  veneau la mine fiindcă aveam rezultate foarte bune şi îi operam eu. Nu se mai duceau la el. Lucrul ăsta le-a enervat şi a făcut o adresă la direcţia sanitară, la Ministerul Sănătăţii, şi a scris ce am scris eu prima dată:că nu se poate opera acolo.Voia să mă aducă înapoi şi mă desfiinţa ca şef de secţie. Atunci m-am dus la minister şi mi-au zis că nu mă mută, ştia toată lumea de acum care era situaţia.

    Aţi văzut recent declaraţiile unui parlamentar care spunea că el nu poate fi comparat cu un medic, cu un profesor. Care este condiţia medicului astăzi în societatea românească?

    Este la fel. Totdeauna a fost aşa. Salariile au fost tot timpul mici. Exact când am terminat eu, salariile erau la fel. Eu aveam 700 de lei pe lună, dădeam 500 lei la gazdă şi 200 mă costa masa. N-aveam.. mi se rupseseră ciorapii. Am scris acasă să-mi trimită nişte bani. Ai meu au rămas stupefiaţi :„Păi, cum? Tu ai ajuns medic şi ceri bani de la noi?”Asta era situaţia. Şi acum e la fel. Rezidenţii au salarii foarte mici. Eu cred că nu parlamentarii sunt vinovaţi, cred că ţara noastră este destul de săracă, bugetul este foarte mic. Şi dacă dă salarii mai mari la medici, trebuie să dea şi la ceilalţi. Se creează nişte disfuncţionalităţi. Noi n-avem o bază majoră pentru a produce un buget al ţării foarte mare, care să fie împărţit la toate ministerele în  mod egal. N-avem industrie. Baza pentru a produce ceva bani este industria.

    Dacă aţi fi ministrul Sănătăţii care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi lua?

    Mi s-a propus pe vremea lui Ceauşescu să fiu ministrul Sănătăţii, dar eu am refuzat. Am zis că dacă nu ai bani să îmbunătăţeşti sistemul sanitar degeaba mă duc eu acolo. Că te judecă toată lumea. Ministrul nu vine cu sacul cu bani. El depinde de bugetul care i se dă. Dacă aş fi acum tot n-aş avea posibilitate să fac ceva. S-au perindat la noi cei mai mulţi miniştri şi n-au putut rezolva dotările, salariile medicilor care sunt foarte mici.

    V-aţi gândit vreodată să plecaţi din România?

    Eu când am avut bursă în America mi-am dat seama cum e situaţia în străinătate. M-am întâlnit cu mulţi medici plecaţi ilegal, care mi-au zis că le-au dat posturile cele mai proaste- de radiologi, de ginecologi. Acoloparticipam la operaţie, era un profesor de la care am învăţat foarte mult. Într-o zi mi-a zis să nu intru în sala de operaţie. Dar eu m-am dus să văd ce se întâmplă. Când colo opera un medic căruia îi tremura mâna. De aia mi-a spus profesorul să nu intru în sala de operaţie. Dar medicul ăsta era de-al lor. Că dacă era din străinătate sau unul fugit din Est îl dădea afară imediat. M-a frapat acest fapt cât de apraxic era în actul operator. Aşa că medici proşti sunt în toată lumea, sunt şi la noi. Sunt şi medici foarte buni, sunt şi mediocri.

    Nu m-a tentat să plec că ştiam care e situaţia. Eu am fost în toate ţările, şi peste tot era la fel, îţi dădeau posturi proaste. Aveam şi eu tendinţă să ajung profesor, în Academie. Acolo în niciun caz nu puteai nici să visezi la aşa ceva. Drept să vă spun titlurile contează destul de mult, eu am pus preţ pe ele. Am făcut abstracţie de latura materială, ca drept dovadă eu nu sunt un om  bogat, cred că sunt cel mai sărac medic din lume. Am scris pe uşă: toate consultaţiile se dau gratuit. Vin la mine cine vrei şi cine nu vrei.

    Vin şi oameni politici?

    Vin, dar mai puţini. Ei se duc în străinătate de obicei. Ei au bani. Cum e şi Ponta, care s-a dus în Turcia. Parcă noi n-avem ortopezi buni?! Aşa fac şi ceilalţi.

    Cum a fost văzută operaţia premierului Victor Ponta în interiorul sistemului medical?

    Ei ştiu cum e situaţia medicală din România şi n-au încredere. În toate ţările din Apus, la doi ani schimbă şi miscroscoape şi aparatură. La noi, eu lucrez cu un microscop de 20 de ani. Am făcut nişte programe de cercetare şi aşa am putut obţine nişte bani. În perioada mea de glorie, când mă duceam cu un program de cercetare, nimeni nu îmi zicea nimic şi îmi dădea bani.

    Acum s-a schimbat. Vedeţi ce bogaţi sunt unii. A mai apărut şi sistemul particular. Au căutat să mă coopteze şi mine, dar nu m-am dus. Au aparatură medicală bună, dar dacă un bolnav merge bine ei îl ţin 2-3 zile. Aşa că de multe ori bolnavii operaţi la spitalele de neuchirugie particulare au venit la noi, unde nu plătesc nimic.

    Fiecare guvern face reformele în sistemul de stat dar situaţia rămâne cam la fel.

    Am văzut la televizor că se vor ieftini medicamentele cu 20%. Eu sunt foarte sceptic în privinţa asta. Eu cred că n-o să mai importe medicamente atât de scumpe şi o să facă la noi nişte surogate care conţin substanţa activă la jumătate, că n-au de unde să suplimenteze. Am aflat mai demult că unele medicamente sunt făcute pentru România, cu substanţă activă mai puţină, nu au nicio acţiune. Dacă nu bagi medicamente din asta de calitate…. mulţi umblă după medicamente din astea din import pentru toate bolile.

    Care se soluţia atunci pentru sistemul medical din România? Medicamente nu avem, medicii ne pleacă, politicienii se duc şi se operează în străinătate.

    Nu-i nicio soluţie. Dacă banii sunt puţini nu e nicio soluţie.

    Ce sfat i-aţi da unui tânăr care ar vrea să facă medicină astăzi?

    Eu l-aş sfătui să meargă în străinătate şi să vadă cum e acolo şi să se întoarcă în ţară, dacă are tendinţă să devină profesor sau academician. Dar unii nu doresc, doresc să facă avere sau se bazează şi pe ceva operaţii plătite cu plicurile, şi ei sunt mulţumiţi.

    Citiţi aici interviul integral

  • Faţa de selfie şi creierul de selfie

    Una dintre ştirile de săptămâna trecută care a provocat ceva emoţie a fost faptul că un computer a pictat un tablou într-o manieră asemănătoare cu a lui Rembrandt. Noul Rembrandt a fost realizat după ce maşina a analizat 346 de portrete pictate de maestru, a centralizat 148 de miliarde de pixeli, dar şi 168.263 de fragmente din tablourile pictorului şi a printat 3D tabloul, pentru a replica tuşele pensulei. Totul a durat un an şi jumătate.

    Când am citit ştirea, am mormăit că nu-i nimic nou sub soare. Asta pentru că în urmă cu 19 ani un profesor de la Universitatea din Oregon a învăţat un computer să compună muzică într-o manieră asemănătoare cu aceea a lui Bach. Ceva mai târziu a apărut şi un CD care cuprindea nu numai imitaţia de Bach, ci şi imitaţii ale unei sonate de Beethoven, a unei mazurci de Chopen, a unei suite de Rachmaninoff, ba chiar şi creaţii ce imită stilul lui Mozart, Stravinsky sau Scott Joplin. Veţi putea găsi unele pe YouTube – unora le place, altora nu, ba unul spune că este o tortură şi că muzica respectivă ar trebui vândută CIA pentru a fi folosită la chinuirea teroriştilor.

    Şi mai există şi computere care scriu articole de presă şi computere care fac analize pentru Wall Street.

    Între 1997, anul în care computerul a încercat să compună muzică, şi 2016, anul în care computerul a încercat să picteze, a avut loc un alt experiment care are şi nu are legătură cu cele pomenite până acum. Un grup de studenţi de la universitatea din Plymouth a primit un grant de 2.000 de lire sterline; cu banii aceştia tinerii au luat un PC pe care l-au pus în cuşca maimuţelor din grădina zoologică Paington. Scopul lor a fost de a testa teoria care spune că o maimuţă care bate la nesfârşit, aiurea, la un computer va sfârşi prin a emite, la un moment dat, un text coerent, ba va putea rescrie o operă a lui Shakespeare. Studenţii de la Plymouth n-au avut un timp infinit, dar şi după numai o lună de zile teoria s-a dovedit a fi potenţial falsă: maimuţele, cinci macaci negri cu creastă, au distrus computerul, au făcut pipi pe tastatură şi nu au emis nici măcar un singur cuvânt coerent şi întreg; au bătut cinci pagini de text în care predomina litera „S“.

    Unde vreau să ajung? Înainte de a trage vreo concluzie, trebuie să precizez că proiectul Rembrandt, dincolo de componenta tehnologico-artistică, face parte dintr-o campanie publicitară sofisticată, pusă la cale de o agenţie olandeză.
    Acum: constat din ce în ce mai mult că oamenii nu îşi iau, puşi faţă în faţă cu tehnologia, doar „faţa de selfie“, ci şi „creierul de selfie“, în sensul că multitudinea de aparate şi de gadgeturi şi de aplicaţii de care ne folosim, creatorii lor şi evangheliştii tehnologici ne induc ideea că toate acestea vor rezolva mai toate problemele omenirii, de la încălzirea globală la spaţiile de locuit în oraşele supraaglomerate.

    Şi nu cred că este aşa; fac parte din categoria celor care spun că nu armele omoară oameni, ci oamenii omoară oameni. La fel, nu tehnologia ne va rezolva problemele, ci noi singuri, dacă o să avem suficientă materie cenuşie în ţeste încât să se declanşeze o reacţie în lanţ a inteligenţei planetare; dacă nu, o să fim nişte maimuţoi care fac pipi pe tastaturi şi batem pagini de text, în speranţa că o să scriem sonete de Shakespeare sau o să compunem ca Beethoven sau o să pictăm ca Rembrandt. Chiar, cum naiba s-au descurcat ăştia fără tehnologie?!

    Ilustrez, desigur, chiar cu capodopera computerului. În general cronicarii au remarcat lipsa de emoţie a tabloului, aşa că eu nu o mai repet; mai bine donau computerul şi tehnologia aceea într-o ţară din Africa.

  • Conştiinţă de împrumut

    Kevin Costner, Ryan Reynolds, Gary Oldman, Tommy Lee Jones şi Gal Gadot revin pe marile ecrane din 15 aprilie în filmul de acţiune ”Criminal“. Distribuit de Freeman Entertainment, filmul redă povestea unui asasin fără scrupule, forţat să asculte de o conştiinţă implantată.

    |n faţa unei ameninţări teroriste fără precedent şi după pierderea singurului agent care putea salva misiunea, CIA ia măsuri extreme apelând la cunoştinţele unui genetician. Astfel, conştiinţa şi memoria agentului Bill Pope (Ryan Reynolds) sunt implantate în creierul unui condamnat la moarte extrem de periculos cu scopul de a duce la bun sfârşit misiunea. Operaţiunea experimentală este un succes, iar siguranţa naţională ajunge în mâinile criminalului Jericho (Kevin Costner), tulburat acum de amintirile şi sentimentele lui Bill.

  • Avertismentul unui expert în inteligenţă artificială: “Roboţii vor gândi ca oamenii în doar 5 ani”

    Geoffrey Hinton, un expert în inteligenţa artificială care îşi împarte timpul între slujba de la Google şi cea de profesor la Universitatea din Toronto, crede că maşinile ar putea ajunge, în doar 5 ani, să posede mai multe abilităţi umane.

    Hinton, cunoscut drept “bunicul învăţăturii profunde”, spune că cele mai puternice maşini sunt încă de un milion de ori mai mici decât creierul uman. În prezent, cele mai dezvoltate maşini au echivalentul unui miliard de sinapse (legăturile dintre neuronii din creier), în vreme ce creierul uman are peste 1.000 de trilioane. Dar acest lucru se schimbă de la an la an.

    “În cazul unei noi tehnologii, oricare ar fi aceasta, dacă ea cade pe mâinile cui nu trebuie atunci cu siguranţă că se pot întâmpla lucruri rele”, a comentat Hinton. “Dar asta e mai mult o întrebare despre natura omului decât despre tehnologie. Ideea nu este să oprim progresul pentru a ne asigura că astfel de accidente nu vor avea loc; trebuie să ne asigurăm că oamenii nepotriviţi nu au acces la cele mai noi invenţii”.

    Declaraţiile au fost date în timpul unui interviu, la scurt timp după victoria modelului de inteligenţă artificială DeepMind la un joc de Go.