După 3 ani de marş triumfal, care nu a putut fi oprit nici de COVID, nici de explozia inflaţiei, nici de creşterea exponenţială a dobânzilor, nici de tensiunile geopolitice fară precedent, economia americană începe să dea primele semne de criză, de recesiune.
Consumatorii americani şi-au terminat banii obţinuţi de la stat în pandemie, nu mai au bani să facă economii, ci dimpotrivă, apelează tot mai mult la cardurile de credit, marile bănci americane încep să simtă slăbiciunea propriilor clienţi, numărul locurilor de muncă nou create a scăzut dintr-odată, şomajul a reînceput să crească, companiile pun investiţiile pe hold, fie că dobânzile sunt prea mari, fie că nu au încredere că piaţa le poate înghiţi, companiile din tehnologie, care au dus Bursa americană la nişte maxime de neconceput acum câţiva ani, emit primele semnale că se confruntă cu probleme, preţurile locuinţelor cresc, dar vânzările scad.
Gigantul american Intel tocmai a anunţat vineri că trebuie să dea afară 25.000 de angajaţi pentru că rezultatele sunt sub aşteptări iar viitorul nu pare să fie roz, Warren Buffett, celebrul investitor la care se uită lumea ca la un zeu al pieţei de capital, tocmai a vândut jumătate din acţiunile pe care le deţine la Apple (vânzări de 45 de miliarde de dolari în numai un trimestru) preferând să stea pe cash, Nvidia – compania minune din ultimul an – este luată la întrebări, iar inteligenţa artificiala (AI), care este pe buzele tuturor, este pusă sub semnul întrebării pentru simplul fapt că nu poate fi monetizată prea repede. În aceste condiţii, investitorii se grăbesc să îşi vândă acţiunile pentru a marca profiturile execepţionale obţinute în ultimii ani.
Inflaţia, care a înviat în 2022 şi 2023, se pregăteşte să crească din nou după ce în ultimele luni a scăzut, dar acum nu mai există instrumentul creşterii dobânzilor pentru a se încerca reducerea preţurilor.
Băncile centrale sunt sub presiune pentru a reduce dobânzile din cauza încetinirii economiilor, dar nu prea le vine să facă acest pas din cauza revenirii inflaţiei.
Tensiunile geopolitice sunt din ce în ce mai multe, iar americanii, confruntaţi cu propriile probleme politice interne, nu mai pot să le gestioneze atât de uşor. După criza războiului din Ucraina, tensiunile comerciale cu China, conflictul prezent din Orientul Mijlociu, unde Iranul este la un pas să atace Israelul, duce tensiunea geopolitică la cel mai ridicat nivel din ultimele decenii.
Pe plan intern, politica americană s-a resetat după retragerea lui Joe Biden şi intrarea în prim plan a vicepreşedintelui Kamala Harris, care a reuşit să recupereze diferenţa faţă de Donald Trump, ceea ce face ca alegerile din SUA, de la începutul lunii noiembrie, să fie pe muchie de cuţit.
Cu conflictul deschis în Orientul Mijlociu, Putin s-a eliberat puţin din strâmtoarea războiului din Ucraina.
Din punct de vedere politic şi geopolitic, Europa este pe nicăieri, Germania si Franţa nu ştiu ce să facă în niciunul dintre conflictele deschise, Uniunea Europeană nu are nicio idee valabilă din punct de vedere al strategiei geopolitice, aşa că scena politicii mondiale este în flăcări.
Din punct de vedere economic, Europa Occindentală nu şi-a revenit nici după COVID, nici după inflaţie, nici după creşterea dobânzilor, nici după explozia preţurilor la energie, nici după conflictul din Ucraina.
Afectată puternic de războiul din Ucraina, pentru că şi-a pierdut piaţa care îi furniza materii prime, Germania, nu mai este motorul economic al Europei. Nemţii nu stiu cum să iasă din situaţia economică în care au ajuns şi nu mai pot să tragă Europa după ei.
Campionatul European de Fotbal din Germania şi Jocurile Olimpice de la Paris, unde s-au investit zeci de miliarde de euro, s-ar putea să nu producă efectul aşteptat de relansare economică, ci dimpotrivă, aduc o relansare a inflaţiei.
Tot efortul băncilor centrale de a scădea inflaţia prin creşterea dobânzilor s-ar putea să se năruiască din cauza entertainmentului (efectul swifteconomics). Inflaţia la produsele alimentare a revenit în limite rezonabile, dar inflaţia la servicii de toate felurile – entertainment, turism, călătorii, restaurante, etc – dă totul peste cap.
Spre deosebire de americani, care nu stau pe foarte multe economii şi trăiesc de la un salariu la altul, de la o rată de împrumut la alta, europenii stau pe economii proprii mai puternice şi încep să cheltuiască din ele şi să plătească preţul serviciilor în creştere.
În aceste condiţii, misiunea băncilor centrale de a reduce dobânzile pentru a susţine economia şi businessul companiilor, care îşi amână investiţiile din cauza dobânzilor mari, este tot mai dificilă.
Datele care vin din America – scăderea burselor, rezultatele slabe ale marilor companii, procesele de restructurarea şi disponibilizările masive de angajaţi – plus ameninţarea unui atac al Iranului asupra Israelului, nu sunt de bun augur pentru economii, pentru business, pentru companii, pentru consumatori, pentru angajaţi.
Noi cum putem să ne apărăm de acest lucru?
Economia românească va marca un trimestru al doilea cu o creştere solidă, dar T2 a trecut, urmează trimestrul trei şi trimestrul patru, plus anul viitor unde ameninţarea unor creşteri de impozite şi taxe este tot mai prezentă în rândul companiilor, deşi premierul Ciolacu neagă vehement acest lucru.
Industria noastră este pe minus din cauza Germaniei, agricultura este cuprinsă de secetă, IT-ul românesc depinde de ce se întâmplă în SUA. Comerţul va fi susţinut de creşterea salariului minim, facilităţile pentru investiţii se vor vedea peste luni şi ani, construcţiile încep să fie din ce în ce mai învinse de birocraţia locală, infrastructura publică este singurul motor care trage economia în sus. PNRR-ul stă degeaba pentru că guvernul nu este în stare să împingă mai repede miliardele de euro, care stau în conturile BNR, în economie şi în business.
Creşterile salariale, cu mult peste rata inflaţiei, se vor epuiza odată cu scăderea cererii de forţă de muncă, datoria publică este deja la limita maximă, iar guvernul nu mai poate folosi deficitul bugetar ca motor de crestere economică, BNR ţine cursul valutar leu/euro stabil datorită dobânzilor mari la lei, care constituie un motiv suficient de bun în acest moment pentru a aduce investitori în ţară, care să finanţeze deficitul bugetar, iar pe de altă parte pentru a-i ţine în ţară pe investitorii străini de portofoliu care sunt deja aici. Fără investitorii străini, guvernul nu ar avea bani să finanţeze creşterea deficitului bugetar şi rostogolirea datoriei publice.
Scena politică pare calmă în acest moment, dar să vedem ce se va întâmpla din toamnă până în alegerile prezidentiale şi parlamentare de la finalul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie.
Dacă America intră în recesiune, pentru că Europa Occidentală este deja acolo, unda de şoc va ajunge repede şi la Bucureşti. Să vedem cu ce si cu cine ne vom apăra.