Iniţial, Egiptul a instituit starea de urgenţă în luna aprilie a anului 2017, după două atacuri teroriste comise asupra unor lăcaşuri de cult, soldate cu 45 de morţi. Starea de urgenţă a fost prelungită în lunile iulie şi octombrie.
Abdel Fattah al-Sisi, preşedintele Egiptului, a semnat marţi decretul pentru prelungirea stării de urgenţă.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Majoritatea mişcărilor de independenţă din ultimii 15-20 de ani au avut în comun un singur lucru: dimensiunea economică. Îmbrăcată în ”hainele“ ideologiei sau ale apartenenţei istorice, situaţia economică a dictat atât momentul cât şi oportunitatea desprinderii de o entitate statală sau, după caz, suprastatală.
Mai simplu spus, problema refugiaţilor ca temă centrală a Brexitului sau problema naţionalistă ca temă centrală a mişcării din Catalonia sunt pretexte pentru a declanşa ieşirea dintr-o stare care limitează potenţialul economic al regiunii.
Din cele 18 comunităţi autonome din Spania, doar Madrid şi Ţara Bascilor depăşeau în 2014 Barcelona ca venit mediu. |n 2016, fiecare catalan a câştigat, în medie, 28.600 euro – cu 19% mai mult decât venitul mediu al unui cetăţean la nivelul Spaniei. E uşor astfel de înţeles de ce catalanii vor să fie independenţi – e o mişcare pe care o vedem şi în nordul Italiei, spre exemplu, acolo unde Lega Nord încearcă să impună un grad sporit de autonomie.
În cazul Scoţiei, referendumul pentru independenţă din 2014 a fost influenţat de subiectul rabatului britanic, o sumă anuală de bani pe care statul o primea înapoi de la Uniunea Europeană, suma ridicându-se la aproximativ 5 miliarde de lire sterline. Compromisul a fost obţinut în 1984 de fostul prim-ministru britanic, Margaret Thatcher, pentru a compensa aşa-zisele ”beneficii reduse“ pe care britanicii le primeau din partea Comunităţii Economice Europene (CEE, predecesoarea UE).
Mai exact, din cauza sumelor mari care mergeau către Politica Agricolă Comună a CEE, Marea Britanie a cerut să primească înapoi o parte din bani întrucât nu poate beneficia de subvenţii agricole din cauza climei şi a reliefului care îngreunează practicarea agriculturii pe insulă. Actualmente, toate celelalte 27 de state membre ale Uniunii Europene cotizează pentru rabatul britanic. Dacă Scoţia alegea să se separe de Regat, fondurile nu ar mai fi ajuns în conturile statului; din contră, dacă Scoţia devenea ulterior stat membru al Uniunii, atunci scoţienii ar fi trebuit să cotizeze pentru un ajutor acordat iniţial chiar lor. E evident că Brexitul a schimbat datele problemei, dar sentimentele naţionaliste au fost atunci înfrânte de teama notei de plată.
V-aţi lămurit, desigur, unde vreau să ajung; vă puteţi imagina toate aceste subiecte legate de o regiune din România? Ar avea Ţinutul Secuiesc interes să îşi protejeze potenţialul economic? Trebuie desigur amintit că nu s-a pus niciodată problema independenţei Ţinutului Secuiesc, ci doar a autonomiei, diferenţă semnificativă în contextul celor explicate mai sus.
Dar chiar şi autonomia se traduce prin dreptul de a gestiona fonduri importante pentru regiunea în cauză. Şi ajungem astfel la principalul motiv pentru care autonomia Ţinutului Secuiesc va rămâne, cel puţin în următoarea perioadă, o idee construită în mare măsură doar de policitieni.
La nivelul întregii economii, salariul mediu a ajuns în 2016 la 2.088 de lei net pe lună, în creştere cu 12% faţă de anul 2015. Chiar dacă salariul mediu a crescut cu 6% în 2016 faţă de anul precedent, Harghita a rămas judeţul cu cele mai mici salarii. Covasna, alt judeţ din secuime, înregistrează în 2017 un salariu mediu de 1.747 de lei, aproape jumătate faţă de valoarea înregistrată în Bucureşti.
E simplu de înţeles că interesul pentru autonomie e doar al celor care o duc bine sau al politicienilor. Iar aceştia sunt puţini în Ţinutul Secuiesc. Chiar dacă mai vezi câteva steaguri secuieşti arborate şi majoritatea reclamelor sunt scrise în maghiară, e cale lungă până la un referendum în care oamenii să iasă la vot pentru a cere să-şi gestioneze singuri puţinii bani care le trec prin faţa ochilor.
Potrivit proiectului, „proprietarii sau deţinătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, ai căilor ferate, ai cursurilor de apă, ai lacurilor, ai sistemelor de irigaţii, ai bazinelor piscicole, au obligaţia să desfăşoare lucrări de prevenire, combatere şi distrugere a buruienii ambrozia pentru evitarea instalării şi răspândirii vegetaţiei adventive invazive şi eliminarea ei în cazul prezenţei pe terenurile intravilane sau extravilane”.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Potrivit informaţiilor ONU, Europa s-ar confrunta astăzi cu o provocare mai mare decât Africa atunci când ne referim la virusul HIV şi a bolii SIDA. Declaraţia a fost făcută, potrivit Deutsche Welle, de către vice-directorul programului pentru SIDA al ONU, Luiz Loures, în cadrul unei întâlniri la Berlin.
Acesta a vorbit şi despre creşterea masivă a numărului de cazuri noi de infectări cu HIV în Europa de est şi în centrul Asiei, cea mai afectată ţară fiind Rusia.
„În regiunea amintită se înregistreză, în prezent, o catastrofă”, a declarat şi Sylvia Urban, preşedinta asociaţiei de acţiune anti-Sida şi a societăţii germane de ajutorare a bolnavilor de Sida, adăugând că guvernul german ar trebui să ia anumită măsuri pentru a transmite experienţele autorităţilor nemţeşti în ceea ce priveşte reuşita combaterii răspândirii HIV şi SIDA către statele din Europa de Est.
Potrivit informaţiilor ONU, Europa s-ar confrunta astăzi cu o provocare mai mare decât Africa atunci când ne referim la virusul HIV şi a bolii SIDA. Declaraţia a fost făcută, potrivit Deutsche Welle, de către vice-directorul programului pentru SIDA al ONU, Luiz Loures, în cadrul unei întâlniri la Berlin.
Acesta a vorbit şi despre creşterea masivă a numărului de cazuri noi de infectări cu HIV în Europa de est şi în centrul Asiei, cea mai afectată ţară fiind Rusia.
„În regiunea amintită se înregistreză, în prezent, o catastrofă”, a declarat şi Sylvia Urban, preşedinta asociaţiei de acţiune anti-Sida şi a societăţii germane de ajutorare a bolnavilor de Sida, adăugând că guvernul german ar trebui să ia anumită măsuri pentru a transmite experienţele autorităţilor nemţeşti în ceea ce priveşte reuşita combaterii răspândirii HIV şi SIDA către statele din Europa de Est.
Introducerea sistemului de plată defalcată a TVA nu este o măsură folositoare şi nici oportună pentru economie, în opinia a 98% dintre companiile care au răspuns la chestionarul lansat în rândul membrilor CDR . Au răspuns aproximativ 400 de companii cu o cifră de afaceri cumulată de peste 173 de miliarde de RON pe an. Dintre respondenţi, 20% sunt companii cu cifră de afaceri de peste 100 de milioane de RON anual, iar 80% sunt companii mici.
Mai mult de jumătate dintre respondenţi au estimat că ar avea nevoie de mai mult de 3 luni pentru a implementa noul sistem şi că acesta va produce dificultăţi majore în structura raportărilor în cadrul grupului. În acelaşi timp, 9 din 10 companii consideră că măsura va avea un impact mic sau nesemnificativ în combaterea evaziunii fiscale în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea.
Rezultatele studiului confirmă punctele de vedere CDR din lunile august şi septembrie, când ne-am exprimat împotriva acestei măsuri. Ele întăresc şi poziţia recentă a Guvernului care a realizat dificultatea implementării plăţii defalcate a TVA şi a anunţat că pregăteşte câteva amendamente importante.
Din punctul de vedere al CDR, plata defalcată a TVA trebuie să fie opţională, să se aplice doar în relaţiile dintre persoane juridice şi companiile aflate în insolvenţă şi faliment, iar cei care optează pentru acest sistem să primească stimulente, similar cu sistemul pe cale să fie introdus în Polonia. Considerăm că alte decizii în privinţa sistemului de plată a TVA-ului nu pot fi luate mai devreme de 1-2 ani de funcţionare, fără realizarea unor analize de impact şi cost beneficiu.
CDR îşi exprimă încă o dată disponibilitatea la dialog pentru a ajuta autorităţile să identifice cele mai bune soluţii pentru combaterea şi reducerea evaziunii fiscale din România.
Cercetătorii de la clinica Mayo din Rochester, Minnesota aduc în lumina reflectoarelor o nouă clasă de medicamente despre care se spune că pot transforma cu totul domeniul medicinii, prin combaterea procesului de îmbătrânire, potrivit CNN.
Oamenii de ştiinţă de la Mayo vor să facă marele salt în medicină, trecând de la testarea medicamentelor senolitice pe şoareci, care au dat rezultate bune, la testele clinice pe oameni. Aceştia au subliniat şcenariile potenţiale ale studiilor clinice pe această nouă clasă de medicamente într-o lucrare publicată în Journal of the American Geriatrics Society.
„Acesta este unul dintre cele mai interesante domenii din toată medicina sau din ştiinţă, în momentul de faţă”, a spus dr. James Kirkland, principalul autor al noului studiu şi director al centrului Kogor.
Pe măsură ce îmbătrânim acumulăm celule senescente, adică acele celule care nu se mai multiplică şi nu se mai reproduc odată cu îmbătrânirea. Ele pot afecta alte organele şi ţesuturi umane. Medicamentele senolitice sunt agenţi capabili să ucidă aceste celule senescente care cauzează probleme în organism, fără a afecta în vreun fel celulele normale, sănătoase.
James Kirkland a spus că celulele senescente se fac vinovate pentru producerea mai multor boli cronice legate de vârstă, cum ar fi diabetul, mai multe tipuri de cancer, artrita, demenţa, osteoporoza. Prin urmare, medicamentele senolitice reprezintă o posibilă variantă pentru tratarea unor astfel de boli.
Studiul a început în anul 2015, atunci când oamenii de ştiinţă de la Institutul de Cercetare Scripps şi Mayo, au indentificat această nouă clasă de medicamente. Într-un studiu publicat în revista Anging Cell, aceştia au descris modul în care medicamentele senolitice au prelungit durata de viaţă a şoarecilor, îmbunătăţindu-le sănătatea vasculară.
Oamenii de ştiinţă au ştiut cu mult înainte că anumite procese influenţează îmbătrânirea corpului la nivel celular. Aceste modificări includ inflamaţiile, modificări ale ADN-ului, leziuni ale celulelor sau disfuncţii ale celulelor senescente.
Biroul naţional de statistică al Nigeriei a efectuat un sondaj pentru a vedea care este percepţia oamenilor asupra corupţiei. Rezultatele sunt uimitoare.
În medie un nigerian plăteste şase mite pe an şi aproape un sfert dintre adulţi au declarat că s-au confruntat cu astfel de situaţii. Majoritatea mitelor s-au dat pentru sarcini birocratice precum acordarea unui permis de conducere, pentru a opri anularea unor utilităţi precum energia electrică sau apa
Potrivit sondajului, cei mai mulţi nigerini dau şpagă poliţiştilor (46,4%), procurorilor (33%), judecătorilor (31,5%), angajaţilor fiscului (27,5%), ofiţerilor vamă (26,5%).
Astfel, conform estimărilor biroului naţional de statistică a Nigeriei, valoarea mitelor într-un an ajunge (iunie 2015-mai 2016) la 4,6 miliarde de dolari, echivalentul a 39% din bugetul ţării pentru educaţie. 62,4% dintre respondenţi au declarat că au acordat între 1 şi 3 mite în ultimele 12 luni, iar la capătul opus, 2,5% au declarat că au dat peste 30 de mite în această periodă. Cu toate acestea, corupţia nu este considerată ca fiind problema cea mai presantă a ţării. 17,3% dintre respondeţi cred că cea mai gravă problemă este şomajul, 16,5% sunt de părere că problema este legată de costul ridicat al vieţii, iar 14% spun că corupţia este o problemă.
Consiliul judiciar al Nigeriei, la fel şi poliţia, au contestat aceste informaţii, dar asta nu a oprit ca nigerienii să împărtăşească poveştile despre activităţile ilegale ale poliţiei.