BusinessMagazin

Tag: coduri

  • Iohannis: Astăzi este o zi de doliu pentru statul de drept. Sfidarea PSD e deplină

    La scurt timp după ce guvernul a adoptat ordonanţa de modificare a codurilor penale, preşedintele Klaus Iohannis a criticat dur decizia executivului susţinând că este „o zi de doliu pentru statul de drept”, iar „sfidarea PSD este deplină”.

    „Astăzi, Guvernul PSD şi ALDE a anulat munca a zeci de mii de oameni oneşti şi curajoşi din Justiţia română care au dovedit în ultimii ani că nimeni şi nimic nu este mai presus de lege. Guvernul PSD şi ALDE a anulat eforturile făcute de milioane de români de a face din România o ţară respectată în Europa!”, a scris Iohannis pe Facebook.

    Şeful statului susţine că „rezultatul votului din decembrie a dus la formarea unei majorităţi, care a alcătuit un guvern legitim. Dar votul nu reprezintă un cec în alb care permite unei majorităţi să poată face orice, de la adoptarea măsurilor populiste care riscă să pună sub semnul întrebării stabilitatea economică în următorii ani, până la călcarea efectivă în picioare a justiţiei şi a statului de drept”.

    „Sfidarea PSD la adresa poporului este deplină. Uită însă un lucru esenţial. Valorile pe care se construieşte un stat democratic, un stat de drept veritabil, nu aparţin unei majorităţi sau minorităţi de conjunctură, ci ne aparţin nouă, tuturor românilor.
    De astăzi, misiunea mea este să restabilesc statul de drept. Voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a face din România o ţară eliberată de corupţie! Mă voi bate până în ultima zi a mandatului meu pentru acest lucru!”, a încheiat Iohannis.

    Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă privind modificarea codurilor penale, redefinind abuzul în serviciu. Decizia vine în contextul în care preşedintele Klaus Iohannis a cerut retragerea proiectului, la pachet cu cel al graţierii, declanşând procedurile pentru referendum după ce zeci de mii de oameni au protestat în Bucureşti şi marile oraşe ale ţării faţă de actele normative. Ordonanţa a fost introdusă pe ordinea de zi suplimentară a şedinţei de guvern în care s-a discutat despre bugetul pe 2017 şi intră în vigoare odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial. Parchetul General, DNA, CSM şi Curtea Supremă au criticat proiectul susţinând că desfiinţează practic infracţiunea de abuz în serviciu şi aruncă în aer anchetele de până acum.

  • Organizaţiile de elevi şi studenţi cer retragerea proiectelor de Ordonanţă referitoare la graţiere şi modificarea codurilor penale

    “Reprezentanţii tinerilor consideră că adoptarea acestor propuneri în afara Parlamentului României, fără o dezbatere publică reală şi într-un mod care face imposibilă sau irelevantă pentru anumite categorii de persoane chiar şi o eventuală decizie ulterioară de neconstituţionalitate creează suspiciunea că, pe lângă scopul declarat, actele urmăresc şi diverse interese private şi ar putea cuprinde inclusiv prevederi neconstituţionale care se doresc a fi adoptate şi aplicate imediat”, transmit cele trei organizaţii.

    Organizaţiile semnatare spun că apreciază măsurile adoptate de acest guvern, precum suplimentarea consistentă a investiţiei în educaţie, diverse măsuri care vizează reintegrarea tinerilor fără ocupaţie sau dezvoltarea antreprenoriatului, însă se opun “oricăror măsuri care elimină (din) răspunderea funcţionarilor publici pentru fapte de corupţie şi asimilate acestora şi, în general, elimină răspunderea lor pentru folosirea unei demnităţi sau funcţii publice în urmărirea unor interese private şi în dauna interesului public, indiferent dacă aceste efecte rezultă prin modificarea legislaţiei penale sau prin graţiere.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministrul Justiţiei: „Nu retrag ordonanţele privind graţierea şi codurile penale. N-am premier în ţară”

    „Eu mi-am asumat proiectele şi merg cu ele. Ce va decide Guvernul, nu ştiu ce va decide. Dar eu mi-am asumat proiectele. Cele două proiecte pe care le-am propus ministerului, ministerul le-a lucrat si le-a completat. Eu, ministrul Justiţiei, nu le retrag. Ce face Guvernul, nu ştiu ce face Guvernul. N-am premier în ţară şi nu ştiu care e decizia Guvernului”, a declarat Iordache pentru gândul. 

    Preşedintele Klaus Iohannis a cerut vineri Guvernului să retragă proiectele de Ordonanţele de Urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor Penale. Iohannis spune că acestea sunt, potrivit vocilor autorizate din domeniul Justiţiei, „neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicaţie”. 

    Klaus Iohannis a publicat reacţia pe pagina sa de Facebook, atrăgând atenţia asupra criticilor pe care proiectele de Ordonanţă de Urgenţă le-au primit din partea „celor mai autorizate voci” din Justiţie – Parchetul General, DNA,  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, asociaţiile magistraţilor şi organizaţii ale societăţii civile.

    Aceste instituţii şi-au arătat, potrivit şefului statului, dezaprobarea faţă de respectivele măsuri, iar preşedintele consideră că aceste reacţii sunt argumente suficiente pentru a determina Guvernul să retragă Ordonanţele de Urgenţă cu pricina. 

    „Proiectele de Ordonanţe de Urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicaţie, o spun cele mai autorizate voci din Justiţie. Parchetul General, DNA, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, asociaţiile magistraţilor şi organizaţii ale societăţii civile s-au pronunţat ferm împotriva modificării cadrului legislativ referitor la corupţie, abuz în serviciu şi integritate, în regim de urgenţă, fără analize obiective şi în condiţii de totală netransparenţă. Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste Ordonanţe de Urgenţă”, a scris Klaus Iohannis pe pagina sa de Facebook.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Preşedintele Iohannis: OUG privind graţierea şi modificarea Codurilor sunt inacceptabile. Guvernul să le retragă

    Iohannis a spus că “sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste Ordonanţe de Urgenţă”.

    “Parchetul General, DNA, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, asociaţiile magistraţilor şi organizaţii ale societăţii civile s-au pronunţat ferm împotriva modificării cadrului legislativ referitor la corupţie, abuz în serviciu şi integritate, în regim de urgenţă, fără analize obiective şi în condiţii de totală netransparenţă. Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste Ordonanţe de Urgenţă”, se spune în postarea de pe pagina de Facebook a preşedintelui Iohannis.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea olandezului care a introdus codurile de bare în magazinele sale, invenţie preluată apoi la nivel internaţional

    Născut în 1927, la Zaandam, în Olanda, Albert Heijn a fost nepotul antreprenorului cu acelaşi nume (1865-1945) care a pus bazele afacerii de familie, pornind de la un magazin alimentar. Afacerea de familie a crescut pe parcursul mai multor generaţii, iar sub conducerea nepotului fondatorului s-a transformat într-o multinaţională. De exemplu, antreprenorul olandez este cel care a introdus formatul de supermarket în Olanda şi a jucat un rol important în domeniul retailului, prin dezvoltarea codului de bare, în 1974, preluat apoi la nivel internaţional ca standard. La jumătatea anilor ’70, compania, listată la bursa de la Amsterdam din 1948, a început să se extindă în mai multe ţări, prin achiziţii în Spania şi SUA (reţele ca Giant Carlisle, Stop & Shop, Giant Landrover şi Peadpod).

    Cu o echipă de management care pentru prima oară nu includea membri ai familiei fondatoare, Ahold şi-a accelerat creşterea în a doua parte a anilor 1990 în America Latină, Europa Centrală şi Asia. Mai mult, în acea perioadă grupul şi-a diversificat activităţile, incluzând sub umbrela sa şi restaurante, dar acest segment de business nu mai există acum în portofoliul grupului.

    Pe parcursul anilor, Albert Heijn şi familia sa s-au confruntat cu dificultăţi, una dintre acestea fiind faptul că fratele şi asociatul său, Gerrit Jan Heijn a fost răpit şi ucis, în 1987. Doi ani mai târziu, Albert Heijn, s-a retras din funcţia de CEO şi preşedinte al grupului Ahold, fiind succedat de Pierre Everaert, care nu era membru al familiei Heijn, ceea ce a constituit o premieră pentru afacerea fondată în 1887.

    După retragerea de la Ahold, antreprenorul olandez a înfiinţat, la Herefordshire, în Marea Britanie, unde se stabilise, o nouă companie, Eign Enterprises, numită după pronunţia în engleză a numelui său. Pentru dezvoltarea Eign Enterprises, antreprenorul olandez a investit milioane de lire sterline şi a transformat o zonă rurală într-un complex de agrement. Antreprenorul olandez a murit la Hereford, în 2011, la 83 de ani.

    În 2014, grupul Ahold a realizat o cifră de afaceri anuală de aproape 33 de miliarde de euro, cu peste 3.200 de magazine şi având 227.000 de angajaţi. În portofoliul grupului, cu activităţi în SUA, Olanda, Begia şi Cehia, se găsesc mai multe formate şi mărci de magazine, între care se numără Albert Heijn, Etos, Albert sau Giant.

    În urmă cu jumătate de an, grupul belgian Delhaize, care operează în România reţeaua Mega Image, a agreat cu Ahold un acord de fuziune, care ar urma să fie încheiat în prima parte a acestui an.

  • Angajatul care a muncit doar 50 de ore in şase ani şi cu toatea astea a fost plătit cu 100.000 de dolari pe an

    Un programator din Statele Unite, cunoscut doar după pseudonimul FiletOfFish, a reuşit performanţa de a efectua doar 50 de ore de muncă în ultimii 6 ani. Până recent, când a fost concediat, el a primit un salariu de 95.000 de dolari pe an; cum a reuşit?

    Ei bine, povesteşte programatorul, în primele opt luni de muncă şi-a automatizat toată activitatea de care era responsabil, învăţând calculatorul cum să facă treaba în locul lui. A petrecut apoi mai bine de 5 ani în biroul său, jucând League of Legends şi citind postările de pe reddit, scriu cei de la interestingengineering.com.

    “În ultimii 6 ani nu am făcut nimic la birou, sunt cât se poate de serios”, a scris el pe reddit. “Poate am muncit, cu totul, vreo 50 de ore. Şi nimănui nu a părut să-i pese: testele mergeau bine, nu aveam prieteni la birou aşa că singura persoană cu care vorbeam era şeful meu şi câţiva programatori care trebuiau să scrie codurile.”

    Problema sa, însă, este că a uitat cum să programeze; din cauză că a petrecut majoritatea timpului jucându-se, nu a putut ţine pasul cu diversele modificări apărute în limbajele de programare. Cu toate acestea, cei 200.000 de dolari pe care a reuşit să-i pună deoparte îi vor asigura, cel puţin pentru moment, un trai liniştit.

  • Povestea olandezului care a introdus codurile de bare în magazinele sale, invenţie preluată apoi la nivel internaţional

    Născut în 1927, la Zaandam, în Olanda, Albert Heijn a fost nepotul antreprenorului cu acelaşi nume (1865-1945) care a pus bazele afacerii de familie, pornind de la un magazin alimentar. Afacerea de familie a crescut pe parcursul mai multor generaţii, iar sub conducerea nepotului fondatorului s-a transformat într-o multinaţională. De exemplu, antreprenorul olandez este cel care a introdus formatul de supermarket în Olanda şi a jucat un rol important în domeniul retailului, prin dezvoltarea codului de bare, în 1974, preluat apoi la nivel internaţional ca standard. La jumătatea anilor ’70, compania, listată la bursa de la Amsterdam din 1948, a început să se extindă în mai multe ţări, prin achiziţii în Spania şi SUA (reţele ca Giant Carlisle, Stop & Shop, Giant Landrover şi Peadpod).

    Cu o echipă de management care pentru prima oară nu includea membri ai familiei fondatoare, Ahold şi-a accelerat creşterea în a doua parte a anilor 1990 în America Latină, Europa Centrală şi Asia. Mai mult, în acea perioadă grupul şi-a diversificat activităţile, incluzând sub umbrela sa şi restaurante, dar acest segment de business nu mai există acum în portofoliul grupului.

    Pe parcursul anilor, Albert Heijn şi familia sa s-au confruntat cu dificultăţi, una dintre acestea fiind faptul că fratele şi asociatul său, Gerrit Jan Heijn a fost răpit şi ucis, în 1987. Doi ani mai târziu, Albert Heijn, s-a retras din funcţia de CEO şi preşedinte al grupului Ahold, fiind succedat de Pierre Everaert, care nu era membru al familiei Heijn, ceea ce a constituit o premieră pentru afacerea fondată în 1887.

    După retragerea de la Ahold, antreprenorul olandez a înfiinţat, la Herefordshire, în Marea Britanie, unde se stabilise, o nouă companie, Eign Enterprises, numită după pronunţia în engleză a numelui său. Pentru dezvoltarea Eign Enterprises, antreprenorul olandez a investit milioane de lire sterline şi a transformat o zonă rurală într-un complex de agrement. Antreprenorul olandez a murit la Hereford, în 2011, la 83 de ani.

    În 2014, grupul Ahold a realizat o cifră de afaceri anuală de aproape 33 de miliarde de euro, cu peste 3.200 de magazine şi având 227.000 de angajaţi. În portofoliul grupului, cu activităţi în SUA, Olanda, Begia şi Cehia, se găsesc mai multe formate şi mărci de magazine, între care se numără Albert Heijn, Etos, Albert sau Giant.

    În urmă cu jumătate de an, grupul belgian Delhaize, care operează în România reţeaua Mega Image, a agreat cu Ahold un acord de fuziune, care ar urma să fie încheiat în prima parte a acestui an.

  • Opinie Irina Markovits, consultant de imagine: Noile reguli ale ţinutelor de birou

    Cei care lucrează într-o bancă poartă cămăşi albe, bleu sau cu dungi, dar neapărat sacou. Programatorii au hanorace, jeanşi şi sneakeri. Academicienii poartă cardiganuri. Cine lucrează în modă şi PR se îmbracă în negru.

    În orice companie merg să susţin cursuri de imagine profesională – chiar şi în cele în care s-a instituit Ziua Tricoului Haios sau Vinerea Bulinelor – există, oficial sau nu, o uniformă, un cod vestimentar, o ţinută cvasi-standardizată.

    Pentru angajaţii din cele mai multe industrii sau domenii de activitate (cu excepţia companiilor care cer ţinute formale, corporate), această „uniformă” este cea Business Casual: pentru bărbaţi, cămăşi button-down, cu mâneci lungi şi pantaloni de costum sau semieleganţi (cravată opţională); pentru femei, diverse tipuri de bluze purtate cu fuste până la genunchi sau pantaloni, sau rochii feminine cu croieli clasicizate.

    Însă pentru sectorul creativ – mai ales pentru freelanceri, antreprenori tineri, cei care sunt angrenaţi în start-up-uri, în businessuri mici şi medii -, „Business Casual” e un termen perimat. Într-un astfel de mediu profesional mai puţin convenţional, codul vestimentar adoptat cere personalitate şi personalizare. Nu exagerate, ci cât să sugereze că stilul de viaţă, domeniul ales, creativitatea individuală, bravura se reflectă în ţinuta aleasă.

    E suficient să participi la evenimente legate de social media, advertising, modă& beauty, sau să te învârţi în spaţiile comune de lucru, „incubatoare” de idei, şi îi observi pe cei ale căror ţinute sunt atipice, creative, relativ nonconformiste. 
    Ei se îmbracă în cămăşi cu imprimeuri şi jeanşi cu turul căzut, în cămăşi albe purtate neglijent cu pantaloni coloraţi, cu bretele sau papioane retro, în costume ajustate pe corp asortate cu sneakerşi moderni. Ele poartă cu naturaleţe o fustă conică multicoloră sau din piele, o pereche de pantofi cu tocuri stiletto şi un pulover cu un desen la modă sau o fustă-pantalon retro, o helancă minimalistă şi cele mai moderne botine.

    Dacă lucrezi într-un birou obişnuit şi în acest moment gândeşti „nu se aplică aici”, acordă-ţi încă un moment de gândire. La fel cum companiile tradiţionaliste preiau un trend organizaţional din industriile creative sau de dezvoltare a tehnologiilor, la fel codurile vestimentare „expresive” vor fi transferate, în diverse forme, în mainstream.

    În Marea Britanie, de pildă, acest stil – o combinaţie între office, eclectic, cool, modern şi tineresc – poartă deja un nume: FunkyOffish. În restul lumii – în curând şi pe meleagurile noastre –, versiunile acestui stil sunt mult mai puţin formale şi mult mai puţin îndrăzneţe stilistic. În loc de a asorta o fustă clasică din tweed cu bascheţi din pânză imprimată, e vorba de a lua piese vestimentare cu alură Business Casual şi a le purta cu atitudine, cu asumarea ieşirii din banal, chiar de a le alege din repertoriul stilistic al unui atelier de designer în loc de a face shopping în brandurile fast-fashion.

    Acest tip de îmbrăcăminte pare, la prima vedere, de birou. Sunt haine aparent clasice – cămăşi, sacouri, fuste, rochii –, dar cărora li s-au schimbat proporţiile, imprimeurile, detaliile, astfel încât au căpătat o aură evident diferită de cea a ţinutelor obişnuite corporate.
    Elementele vestimentare tradiţionale ale acestor piese continuă să comunice vizual că purtătorul sau purtătoarea este competent, de încredere, are autoritate şi experienţă profesională, în timp de micile excentricităţi – imprimeurile care atrag privirea, accesoriile supradimensionate, încălţămintea în tendinţe sau ultra-casual – îl diferenţiază de angajatul tipic, rutinat. Graficianul din biroul alăturat poate că poartă o cămaşa bleu similară cu cea a colegului de la Achiziţii, dar va încălţa pantofii Oxford argintiu-mătuit din piele ai unui gânditor creativ. Colega de la Marketing pare că a îmbrăcat nişte simpli pantaloni negri şi o cămaşă albă, dar stai aşa! – pantalonii au o suprapunere neaşteptată, un fel de jumătate de fustă, care aminteşte de fotele tradiţionale.

    Ca întotdeauna, femeile au mai multe opţiuni. Spre exemplu, de la AerWear, Adelina Ivan, Zarug şi Pas du Tout puteţi alege rochii conceptuale, bluze şi pantaloni ultra-moderni într-o paletă austeră de culori tradiţionale de business (negru, bleumarin, gri, alb, bleu), iar la Choices, Rhea Costa sau Lena Criveanu vă aşteaptă modele de inspiraţie clasică dar cu un „twist” modern şi cromatică variată.
    Paleta de expresii stilistice ale acestor noi reguli vestimentare de birou este mai diversă, mai bogată decât v-aţi imagina. Ea face loc personalităţii proprii, gusturilor cultivate, alegerilor ieşite din tipar, posibilităţii personalizării ţinutelor şi pieselor în parte.

    Însă aşa cum o masă de ping-pong nu transformă spaţiul de muncă într-un loc de joacă,  nici orice piesă vestimentară din garderoba unui adult – o rochie de inspiraţie gotică, o cămaşă bărbătească cu imprimeu floral, un pantalon galben sau adidaşii verde fluorescent – nu este potrivită pentru birou. Până la urmă, ţinuta de birou trebuie să rămână „de birou”.
     

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Birocraţia fiscală la început de 2016

    Iată că a sosit şi data de 01 ianuarie 2016 şi – odată cu ea – au intrat în vigoare noile coduri ale legislaţiei fiscale, Codul fiscal şi cel de procedură fiscală. Anterior însă, doar în perioada 28 – 31 decembrie 2015, au fost publicate în Monitorul Oficial nu mai puţin de 30 de ordine ANAF şi MFP.

    Dincolo de toate speranţele mediului de afaceri, privind mult promisa şi mediatizata relaxare fiscală pe care o va aduce noul cod fiscal, ce constatăm însă mai întâi de toate? Că un sistem incapabil să-şi încaseze creanţele fiscale la nivelul decent al mediei Uniunii Europene apelează la reglementări conjuncturale, sistemul fiscal fiind dominat de modificări ale celor două coduri (respectiv fiscal şi de procedură fiscală) printr-o serie de ordonanţe de urgenţă, hotărâri de guvern şi ordine ANAF şi MFP.

    Nu neg că multe din aceste reglementări pot aduce un plus de consistenţă în aplicarea unitară a legislaţiei fiscale – în special din perspectiva conţinutului şi modelului unor formulare ce urmează a fi utilizate –  dar trebuie să admitem că ritmul acesta, extrem de alert, de emitere şi de publicare de acte normative este unul foarte supărător pentru mediul de afaceri. Iar astfel, stabilitatea şi predictibilitatea legislaţiei fiscale rămân, în continuare, doar la nivel de deziderat. Mai mult decât atât, toată această avalanşă de acte normative poate avea chiar un efect de bumerang, şi, în loc să reglementeze, să afecteze chiar coerenţa în aplicarea în practica fiscală de zi cu zi a noilor prevederi ale legislaţiei fiscale.

    Din păcate, sarabanda aşa-ziselor noutăţi din domeniul fiscal a continuat şi după data de 01 ianuarie 2016. Şi, din motive de spaţiu, o să mă refer doar la două dintre ele.

    Anul trecut, printr un ordin al ANAF, a fost introdusă obligativitatea agenţilor economici de a întocmi şi a depune formularul 088, în baza căruia organele fiscale să evalueze capacitatea acestuia de a desfăşura activitate economică, în vederea atribuirii unui cod valid de TVA. Şi asta inclusiv în situaţiile în care contribuabilii sunt obligaţi, prin efectul legii Codului fiscal, să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire al cifrei de afaceri de 220.000 lei. Păi atâta timp cât Codul fiscal prevede obligativitatea – şi nu opţiunea! – înregistrării în scopuri de TVA, ca urmare a depăşirii plafonului de scutire, poate veni un ordin ANAF să limiteze această înregistrare de îndeplinirea unor criterii suplimentare în acest sens? Dacă contribuabilul a atins cifra de afaceri respectivă, acest fapt nu presupune implicit că dispune de această capacitate? Şi iată că această reglementare – în loc să fie pusă în acord cu prevederile obligatorii ale Codului fiscal – tocmai a fost reiterată şi actualizată recent printr un alt Ordin al ANAF (respectiv nr. 3841), publicat în Monitorul Oficial în data de 06 ianuarie 2016.

    Cea mai spectaculoasă modificare fiscală a începutului de an este însă, în opinia mea, noul model şi conţinut al declaraţiei informative 394, reglementate prin Ordinul ANAF nr. 3769, publicat în Monitorul Oficial în ziua imediat următoare, adică în data de 07 ianuarie 2016. În noua accepţiune, completarea acestui formular devine extrem de complicată şi de greoaie şi – cu siguranţă – va antrena eforturi suplimentare considerabile din partea firmelor în vederea completării corecte a acestuia, iar dificultatea constă în faptul că tranzacţiile societăţii sunt supuse declarării defalcate conform posibilităţilor existente în Codul fiscal.

    Ca element de noutate apare obligaţia declarării inclusiv a unor situaţii ce nu ţin neapărat de aplicarea sistemului de TVA – cu titlu de exemplificare, precizez că se vor declara inclusiv achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane fizice sau de la persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA. Mai mult decât atât, dacă în decontul perioadei fiscale de raportare se înregistrează o sumă negativă a TVA (în termeni populari, TVA de rambursat), contribuabilul trebuie să completeze două tabele cu achiziţiile şi livrările pe categorii principale de tranzacţii, pentru a explica cauza înregistrării unei sume TVA de rambursat. Practic, o mare parte din decontul de TVA formular 300 îl regăsim astfel preluat şi în cuprinsul declaraţiei informative 394.

    Toate aceste obligaţii declarative la nivelul firmelor vin în contextul în care unele sectoare rămân în continuare dereglementate. Tocmai aici intervine contradicţia legislaţiei fiscale: oscilaţia între suprareglementare şi dereglementare. Am în vedere aici, în primul rând, lipsa nepermisă a unor norme procedurale, clare şi explicite, privind controalele efectuate de Direcţia Antifraudă Fiscală: o durată maximă a acestor controale sau a perioadelor în care acestea pot fi suspendate, un număr maxim al acestor controale pentru aceeaşi perioadă şi aceeaşi categorie de impozite, posibilitatea instituţionalizată a unei discuţii finale cu contribuabilul (similară celei din procedura inspecţiei fiscale) etc. Dar, cum anul este abia la început, nu ne rămâne decât să sperăm că vor apărea şi unele acte normative care să reglementeze şi aceste aspecte.

  • O maşină de scris a naziştilor, vândută la licitaţie pentru un preţ record – FOTO

    Maşina de scris M4 este una dintre cele mai sofisticate şi a fost dezvoltată pentru transmiterea de coduri secrete în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când naziştii se temeau că aliaţii ar putea să le decodeze mesajele criptate. 

    Exemplarul extrem de rar şi pe deplin operaţional s-a vândut pentru 365.000 de dolari în New York, stabilind un nou record la licitaţie, informează The Guardian. 

    Maşina de scris M4 a fost construită între anii 1943 şi 1945, este una dintre cele aproximativ 150 de exemplare care au rezistat în timp din 1.500 care au fost construite pentru Germania nazistă în încercarea de a se apăra de Aliaţi.

    Un purtător de cuvânt pentru Bonhams a spus că suma de 365.000 de dolari, preţul de vânzare, a stabilit un record mondial pentru o maşină Enigma vândută la licitaţie. Cumpărătorul a fost identificat doar ca un colecţionar privat.

    M4 este dotată cu patru rotoare, fapt ce o face una dintre cele mai sigure maşinil de criptare Enigma şi a fost folosită pe submarine navale. Fabricarea acesteia a fost comandată de către amiralul german Karl Dönitz, şi în primă fază a ajutat la capturarea unui vas al Aliaţilor în luna august a anului 1941.

    Din cele 50 de maşini Enigma expuse în muzee din întreaga lume, numai şapte sunt M4S, a declarat casa de licitaţie. Bonhams, specialist în maşinile Enigma ale naziştilor a declarat: “Maşina Enigma este un dispozitiv de criptare de exceptie, unul dintre cele mai sofisticate şi complicate de acest tip”.

    Bonhams a mai vândut o maşină complet operaţională, un M3 Enigma, pentru suma de 269. 000 de dolari la o licitaţie în New York în aprilie anul trecut.