BusinessMagazin

Tag: cladire

  • Povestea tânărului care a zguduit întreaga lume când a creat cel mai mare scandal în care a fost implicat Facebook

    Christopher Wylie, denunţătorul care a zguduit întreaga lume la începutul lunii martie după ce a anunţat că Facebook le permite terţilor să colecteze date personale despre utilizatori, a venIt la Bucureşti în cadrul conferinţei How To Web şi a discutat despre internet, reţele sociale şi reglementări. Internetul nu este un loc sigur. Cum te poţi apăra? „Nu te poţi apăra. Este ca şi cum ai încerca să te salvezi dintr-o clădire în flăcări care nu are ieşiri de incendiu”, spune Christopher Wylie, denunţătorul care a adus scandalul Cambridge Analytica în atenţia publicului larg, prezent în cadrul evenimentului How To Web, desfăşurat săptămâna trecută în Bucureşti.

    „Problema nu este privită cum trebuie. Lumea se întreabă cum se pot proteja utilizatorii, însă tu, ca cetăţean, nu ar trebui să fii nevoit să te protejezi singur de o infrastructură, pentru că ăsta este internetul. Când urci într-un avion, nu te asiguri tu că funcţionează motoarele şi că pista este pregătită de decolare. Când intri într-o clădire, în sediul unei instituţii sau al unei companii, nu trebuie să te asiguri tu că este bine construită acea clădire, cum nu e treaba ta să verifici dacă mâncarea ta de la restaurant e otrăvită sau nu. Totul este o infrastructură”, consideră Wylie.

    El scoate în evidenţă ideea că siguranţa pe internet ar trebui asigurată de companii şi de organele de reglementare, în special datorită frecvenţei cu care oamenii accesează mediul online.
    „Când laşi oamenii să acceseze ceva pe internet, trebuie să fie sigur pentru ei. Dacă zbori cu avionul de câteva ori pe an, intri în câteva clădiri pe zi sau mănânci de trei ori pe zi, nu se compară cu accesul la internet, pentru că intri pe internet de 150 de ori pe zi. Oamenii chiar merg la culcare cu telefonul.”

    De ce oamenii care construiesc dispozitivele nu au obligaţia de a se asigura că acestea nu vor face rău? De ce nu iau în calcul impactul acestor tehnologii asupra societăţii şi a utilizatorului? Întrebările lui Wylie sunt îndreptăţite pe fondul scandalului recent Cambridge Analytica: 87 de milioane de utilizatori au fost afectaţi de acest scandal, pornit de la o aplicaţie ce funcţiona în cadrul platformei Facebook şi care a colectat datele personale ale utilizatorilor şi ale prietenilor utilizatorilor care au accesat-o.

    Respectivele date au fost utilizate mai târziu de Cambridge Analytica pentru campania prezidenţială a lui Donald Trump, servind drept instrumente de profilare. Dintre cele 87 de milioane de conturi afectate, peste 100.000 aparţin românilor. În momentul în care Christopher Wylie, director de cercetare în cadrul companiei Cambridge Analytica, a ieşit în faţă şi a discutat cu publicaţia britanică The Guardian despre modul în care firma ajută campania lui Trump, reacţia reprezentanţilor Facebook a fost una defensivă. Mai exact, aceştia au declarat că problema a pornit de la faptul că firma de consultanţă Cambridge Analytica i-a minţit şi a abuzat de politica companiei. Criticii au aruncat ulterior vina şi asupra reţelei de socializare, cerând o serie de explicaţii în numele utilizatorilor şi solicitând noi reglementări pentru companiile de profil.

    Scandalul amintit nu este însă singurul din ultimii ani, iar una dintre întrebările care nu au primit răspuns este „Cum am putea începe totuşi să reparăm internetul?”. Un prim pas, crede Wylie, ar fi o mai bună reglementare a spaţiului virtual. „Cum un inginer sau un arhitect trebuie să aibă standarde în meserie şi este răspunzător pentru ceea ce proiectează şi construieşte, aşa trebuie să fie şi pentru inginerii de software şi pentru specialiştii în date digitale. Telefoanele au ajuns o extensie, iar oamenii care le construiesc trebuie să îşi asume responsabilitatea şi să anticipeze ce se poate întâmpla”, spune denunţătorul.
    În urma dezvăluirilor din cadrul Cambridge Analytica, Mark Zuckerberg, CEO-ul Facebook, a fost audiat atât în Statele Unite cât şi în Marea Britanie pentru a explica implicarea companiei. „Facebook ştia de colectarea de date, au semnat un contract cu compania prin care ne-au permis la momentul respectiv să facem asta, iar apoi au zis pur şi simplu că ei nu au citit termenii şi condiţiile, doar pentru a se putea scuza. Facebook ştie şi de actuala propagandă care se desfăşoară în cadrul aplicaţiei”, a declarat Christopher Wylie.
    În esenţă, activitatea firmei de cercetare Cambridge Analytica şi utilizarea instrumentelor de colectare de date şi profilare de către aceasta nu au plecat de la intenţii dăunătoare, ci doar s-au transformat în momentul în care au încăput pe mâna lui Steve Bannon, fostul strateg-şef al preşedintelui american, Donald Trump.
    „Iniţial lucram cu guvernul britanic şi cu clienţi care căutau expertiză în operaţiuni cibernetice. Spre exemplu, colectam date, profilam şi analizam cine ar putea fi, spre exemplu, recrutor pentru ISIS. După ce Bannon a intrat în contact cu şeful meu şi după mai multe conversaţii, compania s-a reorientat spre aplicaţii politice. Aici a intervenit cea mai mare problemă. A fost luată tehnologie dezvoltată pentru terorişti şi utilizată pe electorat”, îşi aminteşte Chris Wylie.

    Analistul susţine că alegătorii americani au fost manipulaţi în 2016. „Aşa cum nu învinuim victimele fraudelor, nu trebuie nici să acuzăm oamenii că nu au avut realitatea alături de ei. Faţă de o piaţă de consum în care poţi manipula oamenii spre un produs sau altul, alegerile nu au elasticitate, alegerile au doar învingători şi câştigători. Aşa că, oricât de mult sau puţin a influenţat aplicaţia rezultatul alegerilor, cu siguranţă a contat.”

    Wylie atrage atenţia că în prezent principala ameninţare vine dinspre Rusia, iar principala ţintă a propagandei digitale în 2018 este reprezentată de alegerile europarlamentare care urmează, România fiind unul dintre principalele fronturi de acţiune. „Ruşii cred că toate ţările din fostul bloc comunist sunt încă ale lor. Ruşii vor putere dar sunt faliţi, aşa că îşi exercită puterea prin propagandă. România este o zonă fierbinte pentru propaganda rusă deoarece principala ţintă acum sunt alegerile europarlamentare”, spune analistul. El susţine că ruşii se gândesc de mai mulţi ani la posibilitatea de a folosi datele de pe reţele sociale pentru a căpăta influenţă. „Prin 2011-2012, mai mulţi generali ruşi scriau şi publicau comentarii şi declarau prin conferinţe că li se pare incredibil faptul că Vestul dublează bazele de date şi personalităţile oamenilor în online prin reţele sociale, dar mai ales faptul că aceste baze de date sunt deschise.”

    În  prezent, Christopher Wylie lucrează cu mai multe agenţii de securitate pentru a ajuta la identificarea şi eliminarea unor astfel de sisteme de propagandă. În acelaşi timp, canadianul colaborează cu guvernul britanic pentru a crea un cadru de reglementare potrivit pentru mediul online.

    Carte de vizită Christopher Wylie

    Vârstă 29
    Naţionalitate canadiană
    Profesie specialist   în date digitale
    Studii London School
    of Economics;
    Universitatea
    George   Washington
    Cunoscut denunţător
    pentru în scandalul
    Cambridge
    Analytica

  • Descoperire sinistră într-o clădire a Vaticanului. Un mister vechi, la un pas de a fi rezolvat

    Fragmente de oase umane au fost găsite în timpul lucrărilor de restaurare a proprietăţii aflate lângă biroul diplomatic al Sfântului Scaun din Roma, a transmis Vaticanul, relatează The Guardian.
     
    O anchetă a fost declanşată pentru a stabili vârsta, sexul şi data morţii.
     
    Criminaliştii cred că rămăşiţele apaţin unor adolescente – Emanuela Orlandi şi Mirella Gregori – dipărute în 1983, pe când aveau 15 ani şi vor face de urgenţă comparaţia testelor ADN.
     
    Emanuela Orlandi a fost fiica unui membru al poliţiei din Vatican şi a fost văzută ultima oară la 22 iunie 1983. Potrivit teoriilor care au circulat atunci, fata de 15 ani a fost răpită de o bandă de crimă organizată pentru a exercita presiuni asupra funcţionarilor de la Vatican în vederea recuperării unui împrumut.
     
     
    O altă teorie a fost aceea că răpirea a avut loc pentru a forţa eliberarea din închisoare a lui Mehmet Ali Agca, care a încercat să îl asasineze pe Papa Ioan Paul al II-lea în 1981.
     
    Fratele ei, Pietro, conduce o campanie de zeci de ani pentru a afla ce s-a întâmplat cu Emanuela şi a acuzat Vaticanul de tăcere şi chiar de complicitate în acest caz.
     
    Vaticanul a declarat în mai multe rânduri că a cooperat cu poliţia italiană în acest caz.

  • Secretele din catacombele Casei Poporului: oraşul plutitor, linia de metrou şi militarul zidit

    Cea mai cunoscută clădire din România, a doua ca mărime din lume, care se poate vedea şi de pe Lună ascunde, deopotrivă, legende şi poveşti adevărate. Megalomania lui Ceauşescu este, în acest moment, cel mai vizitat obiectiv turistic din România, însă potenţialul Palatului Parlamentului nu este exploatat la maximum. Ce secrete se ascund sub cea mai mare clădire din Europa? Tuneluri kilometrice, o line proprie de metrou şi un oraş plutitor sunt doar câteva dintre ele…
     
    Încă din 1983, anul în care a început construcţia edificiului, bucureştenii şi nu doar ei au fost fascinaţi de partea nevăzută a Casei Poporului. Lucrările s-au finalizat în 1989, la fel şi regimul comunist, iar “colosul” lui Ceauşescu s-a transformat într-un consumator uriaş: întreţinerea poate depăşi un milion de euro pe an.
     
    Construcţia a început în anul 1983, iar ceremonia aşezării pietrei de edificiu a avut loc la 25 iunie 1984. Ridicarea clădirii a concentrat un flux imens de resurse şi muncă, peste 400 de arhitecţi şi 20.000 de muncitori, până în anul 1989, arhitect fiind Anca Petrescu.
     
    Clădirea are forma dreptunghiulară, cu nişte dimensiuni impunătoare: 270 m de faţadă, 240 m pe lateral, e înaltă de 84 m şi adâncă de 90 m. Celor 12 etaje de la suprafaţă li se adaugă încă patru niveluri sub pământ, plus un buncăr nuclear. Cea mai mare e Sala Unirii, loc în care poate ateriza sau decola un elicopter.
     

  • Dacă ajungi în Munchen nu rata muzeul BMW – VIDEO

    Clădirea în care se află muzeului are o formă circulară, atipică unui muzeu şi se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 5.000 de metri pătraţi. Prima clădire a muzeului a fost ridicată în anul 1973, aceasta a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului rezultând spectaculoasa construcţie pe care o putem admira noi în prezent.

  • Locuinţa care se adaptează vremurilor

    Firma de arhitectură MAIO de la Barcelona propune clădirea 110 Rooms, un bloc de apartamente ale cărui încăperi, mai puţin bucătăriile şi băile, sunt legate unele de altele fără spaţii de circulaţie, prevăzute cu deschideri cât pentru o uşă dublă şi care pot fi adaptate de locatari în funcţie de nevoile lor, scrie Financial Times. Astfel, dacă proprietarii doresc, pot avea numai dormitoare, numai sufragerii, împărţi camere în două sau le pot utiliza pentru orice alt scop, apartamentele putând fi transformate cu uşurinţă pe măsură ce necesităţile locatarilor se schimbă de-a lungul timpului. 

  • Începe şcoala. Clădiri de lux construite în mai multe localităţi stau goale pentru că nu sunt copii

    Într-o localitate din Gorj, elevi care nu reuşesc nicicum să ia bacalaureatul au la şcoală sală de forţă şi terenuri de fotbal. Primarul, şi el fără diplomă de bacalaureat, a decis să investească în sport şi să afle între timp din ce cauză au elevii rezultate slabe.

    Galaţi

    În judeţul Galaţi două unităţi sunt închise de ani de zile din cauza numărului mic de elevi
    Două şcoli din judeţul Galaţi, construite în anii 2000, sunt închise de aproape un deceniu din cauza lipsei de elevi. Investiţia în cele două unităţi, una din oraş, alta de la ţară, depăşeste suma de 400.000 de euro.

    Şcoala din mediul rural a intrat în conservare, iar autorităţile locale alocă sume importante de bani ca să nu se degradeze, în timp ce unitatea din oraşul Galaţi s-a transformat în grădiniţă.

    Şcoala din satul gălăţean Plevna a fost construită între anii 2005-2007 printr-un proiect al BERD, în valoare de 200.000 de euro. Clădirea realizată din panouri de tip sandwich are două clase şi anexe şi a fost utilizată doar doi ani, fiind închisă deoarece la cursuri nu s-a adunat numărul necesar de elevi. Autorităţile locale spun că de aproape 10 ani fac eforturi ca să ţină clădirea în conservare.

    „Şcoala din satul Plevna a fost construită în 2005, a funcţionat câţiva ani, iar în 2009 Inspectoratul Şcolar a decis să o închidă. Clădirea este în conservare, noi o întreţinem în limita bugetului. Este făcută din panouri tip sandwich. Noi în toată comuna avem în jur de 200 de copii, ne confruntăm cu natalitate scăzută, ca peste tot în România. Copiii din satul Plevna merg cu microbuzul şcolar la şcoala din Rediu”, a declarat, la solicitarea MEDIAFAX, primarul comunei Rediu, Fănel Mihai.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pariu de 5 milioane de euro: Investitorii olandezi au început lucrările la cunoscutul Magazin Bucureşti

    „La interior vom demola mare parte din clădire şi o vom reconstrui. Va fi o clădire nouă, dar cu o faţadă identică cu cea iniţială“, spune Radu Moldoveanu, reprezentantul acţionarilor olandezi.
     
    Sub noua structură, clădirea va avea un subsol care va avea parţial destinaţie comercială, parterul şi primele trei etaje vor fi destinate tot comercialului, etajele 4 şi 5 vor fi pentru birouri, iar ultimul va fi închiriat unui operator de restaurante sau baruri.
     
    „Vrem ca această clădire să aibă în special destinaţie comercială, aşa cum a fost şi istoric. De fapt, magazinul Bucureşti este format din două clădiri identice, una construită în 1929 şi o alta cu zece ani mai tânără.“
     

  • Unde sunt antreprenorii români, că nu-i văd în piaţă? Unde îşi investesc banii, pentru că mai au bani?

    Discuţie cu un dezvoltator imobiliar român: Am încercat să fac un fond imobiliar mai mare, am discutat cu mai mulţi antreprenori români să vină să participe, fond cu care să cumpărăm active, să dezvoltăm proiecte în ţară sau să mergem în afară, pentru că şi acolo mai sunt oportunităţi. Nu conduceam eu acest fond, ci le-am propus să angajăm o echipă de profesionişti. Nu s-a legat nimic, numai discuţii care nu duc nicăieri.
    În timp ce ai noştri stau la discuţii (fraţii Pavel de la Dedeman fiind o mare excepţie), cel mai bogat om din Lituania, Nerijus Numavicius, alături de alţi investitori lituanieni, pune pe masă 90 de milioane de euro pentru a face patru hoteluri în Bucureşti. Grupul lui, Apex Alliance, care deţine hotelul Europa Royal de la intrarea în Centrul Vechi, a cumpărat celebra clădire interbelică din Centrul Vechi Marmorosch Bank, de lângă BNR, unde vrea să facă un hotel aristocrat.
    De ce nu a făcut un antreprenor român acest proiect, pentru că tot ne plângem că vin străinii să ne ia ţara?
    Grupul ceh Penta, care deţine casele de pariuri Fortuna, a cumpărat numărul 1 de pe piaţa farma, grupul A&D Pharma, într-o tranzacţie de peste 350 de milioane de euro.
    De ce niciun antreprenor român nu a cumpărat el acest business, care era la vânzare de mai mulţi ani, şi au venit cehii?
    Săptămâna trecută, Daniel Kretinsky, regele energiei din Cehia şi Slovacia, cu active cumpărate în Italia sau Germania, a preluat un pachet de acţiuni în grupul de retail german Metro, cu opţiunea de a deveni acţionarul majoritar. Deci investitorul ceh nu s-a limitat să cumpere operaţiunile dintr-o ţară, ci a intrat în tot grupul german, care are şi peste 30 de magazine în România, cu afaceri de 1 miliard de euro.
    În acest moment, tot grupul german Metro valorează între 4 şi 5 miliarde de euro, iar dacă Daniel Kretinsky vrea să devină acţionarul principal, trebuie să pună la bătaie un miliard de euro. Peter Keller, cel mai bogat om din Cehia, a cumpărat acum doi ani prin fondul de investiţii PPF clădirea Metropolis din Bucureşti, iar acum se uită la o altă clădire care se află lângă sediul guvernului. Aceste clădiri erau la vânzare şi putea să le cumpere orice investitor român, dar poate randamentul din acest sector – de 6-8% pe an în euro – este considerat prea mic.
    Fondul de investiţii NEPI, cu investitori sud-africani, a devenit în 10 ani cel mai mare proprietar de malluri din România atât prin achiziţii (Promenada), cât şi prin noi dezvoltări (Mega Mall). Sud-africanii au reuşit ca în 10 ani să cumpere tot ce se putea cumpăra şi era la vânzare în România. Creierul din spatele NEPI a fost Martin Slabbert, dar NEPI este condus acum de un român, Alex Morar. Preşedintele consiliului de administraţie este Dan Pascariu, preşedintele boardului UniCredit Bank România.
    Cel mai mare proprietar de birouri din România este fondul de investiţii Globalworth, creat şi condus de Ioannis Papalekas, un investitor grec care şi-a început aventura în România la începutul anilor 2000 cumpărând şi închiriind apartamente pe Bulevardul Unirii. Papalekas a ajuns cel mai mare proprietar de clădiri de birouri din România în ultimii 10 ani, exact când era criză, prin achiziţii şi dezvoltări. Papalekas cumpără acum clădiri în Polonia, în încercarea de a replica modelul şi strategia din România.
    Ideea este că pe piaţă există foarte multe oportunităţi, dar care nu prea sunt cumpărate de antreprenorii sau investitorii români.
    Fraţii Pavel de la Dedeman sunt o excepţie prin faptul că au pus pe masă 200 de milioane de euro pentru a cumpăra cele patru clădiri de birouri The Bridge din zona căminelor studenţeşti Regie, din Bucureşti. Strategia lor este de a-şi diversifica businessul de familie. Decât să ţină banii la bancă cu 0 şi ceva la sută în euro, mai bine câştigă 7% din chirii.
    Ion Ţiriac, cel mai bogat român şi care a luat 700 de milioane de euro prin vânzarea acţiunilor pe care le deţinea la UniCredit Bank, încă îşi ţine banii la bancă, în aşteptarea unor oportunităţi care apar când vine criza şi când discounturile sunt foarte mari.
    De cealaltă parte, investitorii străini, mai ales cehi, slovaci, polonezi, nu mizează pe apariţia crizei, ci pe faptul că România va continua să crească într-un ritm accelerat.
    Sunt prea puţine exemple de tipul Dedeman. De ce?
    Antreprenorii români, cel puţin cei din imobiliare, nu gândesc în numere mari, nu pot să treacă dincolo de gardul unde au construit ceva, privesc cu reticenţă orice propunere de business şi, mai mult decât atât, nu prea vor să se asocieze cu alţi antreprenori români.
    Liviu Tudor, cel mai mare proprietar român de birouri, spune că piaţa are nevoie şi de antreprenori români pentru a echilibra grupurile internaţionale care câştigă teren.
    Dar unde sunt aceşti antreprenori, investitori români, unde-şi ţin banii, ce fac cu ei?

  • Prefect, despre proteste: Am stat într-o clădire a guvernului. Am dat ordinul după 12 noaptea

    ”Violenţele care necesitau restabilirea ordinii publice s-au întâmplat mult mai târziu, când s-a dat foc la fel de fel de elemente de mobilier urban Nu are importanţă unde erau. (Ordinul – n.r.) Era de restabilirea ordinii publice. Nu putea să eliberăm un spaţiu şi pe străzi să se întâmple acte de vandalism sau de terorism. Cred că era după 12 noaptea (când am semnat ordinul – n.r.). (…) Nu ştiu ce spune MAI şi eu spun ce spun eu”, a spus Speranţa Cliseru.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Hotelul care călătoreşte cu tine

    Denumit 700’000 Heures de la faptul că viaţa unui om obişnuit se întinde pe durata a 700.000 de ore, noul hotel se va muta din loc în loc prin lume, poposind temporar în clădiri luxoase greu accesibile chiar şi localnicilor. Pentru a putea călători alături de hotel, doritorii va trebui să devină membri într-un club special contra unei taxe. Ei pot ajuta, dacă vor, la căutarea unor noi destinaţii în care să se instaleze 700’000 Heures pe viitor.

    Prima oprire a hotelului ambulant gândit de întreprinzătorul francez care are experienţă în industria turismului de lux şi în lumea teatrului va fi în septembrie în sudul Italiei, în Gagliano del Capo, unde va fi găzduit în Palazzo Daniele. Cum regiunea în care se află, Salento, are o tradiţie îndelungată în producţia de vinuri, oaspeţii vor putea vizita podgoriile din zonă, printre altele.

    700’000 Heures se va muta apoi în Cambodgia, la Siem Reap, într-o clădire tradiţională de lemn din partea locului, iar turiştii găzduiţi de hotel vor putea vizita părţi inaccesibile publicului din complexul de temple de la Angkor. Anul viitor, hotelul va ajunge parcul naţional Lencos Maranhenses din nordul Braziliei, unde se va instala într-o casă de pe plajă.

    Vor urma şi alte destinaţii, despre care încă nu sunt disponibile detalii, nefiind divulgate nici informaţii despre cum îşi vor putea petrece timpul liber turiştii care urmează hotelul în peregrinările sale.