Tag: cereale

  • Românul fără facultate care a mutat 2.000.000 de tone de cereale în ultimii patru ani

    “TOTUL A FOST ÎNTÂMPLĂTOR. PĂRINŢII MEI AU EMIGRAT ÎN AUSTRIA ATUNCI CÂND EU ERAM FOARTE TÂNAR, PRACTIC M-AM TREZIT ACOLO. După liceu am avut un job de scurtă durată pentru ca apoi să ajung la VA Intertrading. La început am fost pe partea de execuţie a contractelor, iar din 2008 am intrat în trading desk (biroul de tranzacţionare – n.red.)”, îşi începe povestea Mihai Csabai.

    Austriecii de la VA Intertrading, companie ce are în acţionariat grupul Voest Alpine şi Raiffeisen, i-au dat pe mână tânărului trader piaţa de achiziţii de cereale şi seminţe oleaginoase din România, iar ca ţintă Egiptul, o miză de două miliarde de euro pe an, având în vedere că guverul de la Cairo este cel mai mare importator de grâu la nivel mondial, iar marile multinaţionale din această industrie văd această piaţă, şi în general regiunea nordului Africii, ca pe un adevărat El Dorado. „Cred că m-au ales pentru piaţa românească şi pentru că vorbeam limba”, explică Csabai.

    Deşi universul comerţului şi tranzacţiilor pe burse cu materii prime agricole nu este la fel de intens cum este cel al pieţelor de capital, iar aici traderii nu se „sting” la fel de repede, Mihai Csabai admite că telefonul său este tot timpul conectat la mişcările din pieţe şi că este tot timpul atent la direcţia în care merge piaţa, la deal-urile importante sau la ştirile venite din marile centre de producţie agricolă precum Statele Unite sau Marea Neagră.

    „Presiunea este foarte mare. Zi şi noapte sunt cu ochii în cotaţii. Este posibil să ai o anumită poziţie în piaţă şi lucrurile să meargă într-o direcţie total opusă faţă de cea pe care ai estimat-o, astfel că trebuie să te mişti repede şi să găseşti o soluţie.”

    Evită să vorbească în cifre foarte clare despre câştigurile sau pierderile pe care le-a marcat, dar recunoaste că victoriile au fost mai multe decât eşecurile. Partea goală a paharului şi intrarea „pe roşu„ nu sunt uitate, iar Csabai subliniază că cea mai usturătoare înfrângere a fost pariul pe porumb în ultimele luni ale anului trecut. Cu o producţie în scădere în mai toate centrele mari de producţie din economia mondială, toţi jucătorii au sperat că preţurile vor exploda, dar creşterea nu a mai apărut. În consecinţă, mulţi actori din piaţa cerealelor au fost prinşi de industrie pe poziţii greşite astfel că pierderile nu au întârziat să apară. „Câştigurile se fac greu în piaţă atunci când este volatilitate mică. De când cu criza financiară nu cred că vom mai vedea un an cu volatilitate redusă”, spune Csabai.

    Pe bursa mondială a cerealelor diferenţa dintre profit şi pierdere poate apărea în câteva secunde şi după numai o decizie, dar Mihai Csabai notează că aproape totul depinde de puterea de anticipaţie a omului din spatele calculatoarelor, dar şi de informaţiile din piaţă pe baza cărora sunt fundamentate deciziile.

    “ESTE FOARTE GREU SĂ FACI AFACERI DOAR PE «FEELING», DAR ŞI SĂ FACI AFACERI DOAR PE BAZA CIFRELOR. Importante sunt preţul zilei, evoluţia din ultimele zile şi ce vezi tu că o să se întâmple.” Pentru a se acoperi şi pentru a se proteja în faţa riscurilor la care este supus în permanenţă domeniul, traderul şi-a construit un sistem din care „stoarce„ în fiecare dimineată informaţiile pentru sesiunea de tranzacţionare.

  • Planurile Cargill în 2013: a renunţat la ulei, vinde active şi vrea să ajungă în Moldova, Banat şi Crişana

    “LUCRĂM ACUM CU 1.200 DE FERMIERI ŞI CREDEM CĂ NUMĂRUL ACESTORA VA CREŞTE SPRE 2.000 ÎN URMĂTORII ANI”, declară Martin Schuldt, country manager Grains and Oilseeds Supply Chain Europe la Cargill România. Schuldt nu a dorit să facă nicio referire la rezultatele financiare de anul trecut sau previziunile pentru anul în curs, dar, conform datelor de la Ministerul Finanţelor, compania are o cifră de afaceri de 650 de milioane de euro în 2011. Cargill are pe plan local operaţiuni în comerţul cu materii prime agricole, producţia de furaje, dar şi distribuţia de pesticide, seminţe şi fertilizatori pentru agricultură.

    Agricultura românească are un mare potenţial, în opinia mai-marilor Cargill, care, atunci când au decis să intre pe piaţă, „s-au uitat la locurile cu cerere şi ofertă şi au decis că este foarte important să fim aici„, explică Schuldt, care face gesturi largi în faţa hărţii României. Concret, pentru că ţara este plasată pe Dunăre şi la malul Mării Negre şi la o aruncătură de băţ de Marea Mediterană, traderilor de cereale le este la îndemână să-şi transporte mărfurile spre zonele în care există cerere. „În nordul Africii şi în Orientul Mijlociu se înregistrează cel mai rapid ritm de creştere al cererii de carbohidraţi şi proteine„, spune şeful Cargill România.

    COMPANIA A ANUNŢAT RECENT CĂ A ÎNCHEIAT UN ACORD CU EXPUR, o filială a companiei franceze Sofiproteol, pentru vânzarea activelor sale de presare, rafinare şi îmbuteliere din România. Tranzacţia vizează şi mărcile de uleiuri vegetale îmbuteliate Untdelemn de la Bunica şi Olpo şi o parte din echipamentele de presare, rafinare şi îmbuteliere a uleiului. Ca urmare a acestei mişcări, „vom rămâne cu circa 250 de angajaţi„, declară Schuldt, al cărui principal focus pentru acest an, completează el, sunt fermierii. Toţi cei zece oameni cu care vrea să sporească echipa firmei anul acesta vor lucra pentru relaţia cu fermierii, care „au un mare potenţial de creştere a afacerilor, date fiind condiţiile naturale excelente„. Una dintre activităţile companiei este aşa-numita „pre-finanţare„ a culturilor, cea mai mare sumă acordată unui fermier pentru cultivarea terenului fiind de două milioane de dolari. „Anul acesta am acordat finanţări de 92 de milioane de dolari şi vrem ca în doi ani această sumă să ajungă la 195 milioane de dolari.”

    ŞI PENTRU CĂ PARTEA DE SUD A ŢĂRII ESTE BINE ACOPERITĂ, în această parte derulân-du-se 75% din rulajele companiei, în opinia lui Schuldt extinderea firească pentru acest an este către zona de vest a ţării şi Moldova; ţinta sa personală ca manager este ca la un moment dat Cargill să acopere şi inima ţării. În prezent, cinci tipuri de mărfuri – între care se numără grâu, porumb şi floarea- soarelui – cumpărate de la fermieri fac 95% din activitatea de comerţ a companiei, care a investit în 17 ani pe piaţa românească 110 milioane de dolari.
    Despre investiţiile concrete pe care le plănuieşte pentru acest an Schuldt nu dă detalii, dar spune că „de zece ani revizuim permanent afacerea; cumpărăm şi vindem întruna„. Compania a vândut anul trecut două silozuri din Ialomiţa către procesatorul de malţ Soufflet Group şi a închis două silozuri din judeţul Giurgiu.

    În România Martin Schuld îşi petrece 95% din timp, dar este responsabil şi de activităţile de pe piaţa bulgărească. „80% din timp lucrez la birou, iar în rest merg prin ţară la cele 26 de locaţii pe care le avem”, povesteşte şeful filialei româneşti. Originar din Germania, Schuldt locuieşte şi lucrează în România din 2005 şi a fost desemnat reprezentant al Cargill în România în 2010.

    CARGILL CONCUREAZĂ ÎN ROMÂNIA PE COMERŢUL DE CEREALE CU ALTE MULTINAŢIONALE,  cum sunt ADM (prin Alfred Toepfer), Bunge, Ameropa sau Nidera. În privinţa finanţărilor acordate fermierilor, principalul competitor al Cargill este grupul Agricover, care a dezvoltat Agricover Credit IFN, o instituţie financiară non-bancară specializată exclusiv pe finanţarea agriculturii. Valoarea creditelor acordate anul trecut a ajuns la 413 milioane de lei, cu 38% mai mult decât în 2011, iar profitul instituţiei a crescut în 2012 cu 46% faţă de anul anterior, ajungând la 11,2 milioane de lei. Anul trecut, Agricover Credit IFN a atras 12,5 mil. euro de la International Finance Corporation – divizia de investiţii a Băncii Mondiale şi 8 milioane de euro de la fondul german EFSE, precum şi peste 147 de milioane de lei de la băncile locale. Numărul fermierilor care au primit credite a crescut cu 48% faţă de  2011. „În ce priveşte finanţarea agriculturii, vedem o creştere importantă de cerere în 2013 şi sperăm că va fi chiar un an bun în termeni de plasamente, deşi contextul economic în România rămâne fragil„, declara recent Robert Rekkers, directorul general al Agricover Credit IFN. Grupul Agricover, sub umbrela căruia funcţionează mai multe companii, lucrează cu peste 3.000 de fermieri. Agricultura a fost anul trecut la nivel de economie un business de 15 miliarde de euro, în scădere cu 16% faţă de vârful de 19 miliarde de euro înregistrat în 2011.

  • TVA de 9% la pâine sau la tot circuitul grâu-pâine, în funcţie de decizia CE privind taxarea inversă

     “În ceea ce priveşte taxarea cu 9% a pâinii, efectele acestei măsuri depind foarte mult de sistemul de taxare inversă care va fi sau nu aplicat începând cu data de 1 iunie. Începând cu data de 1 iunie, România trebuie să aplice un sistem de taxare normală la cereale, ceea ce înseamnă că din punct de vedere al impactului evaluat pentru aplicarea cotei de 9% pe acestă existenţă sau non-existenţă a taxării inverse poate să influenţeze valoarea TVA de pe circuitul grâu-pâine”, a afirmat Manolescu la o conferinţă pe teme fiscale.

    El a precizat că autorităţile au solicitat în martie Comisiei Europene să prelungească măsura de taxare inversă la cereale, sperând să obţină un răspuns până la finele lunii aprilie. Taxarea inversă ar putea fi acceptată în continuare de CE întrucât există o intenţie de modificare a directivei pentru acceptarea măsurii de taxare inversă la o categorie largă de produse considerate cu risc, care include şi cerealele, ceea ce ar conduce la ideea că acestă măsură a fost identificată de Comisia Europeană ca una eficientă în lupta împotriva evaziunii fiscale în domeniu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine sunt samsarii de petrol, cereale sau metale la nivel mondial

    CONDUSĂ DE CARISMATICUL AFACERIST BRITANIC IAN TAYLOR, Vitol cumpără petrol unde găseşte mai ieftin şi îl vinde cui plăteşte mai mult. Marjele de profit sunt subţiri, însă trebuie avut în vedere că sunt raportate la venituri uriaşe şi împărţite într-un anturaj restrâns de acţionari şi investitori.

    Afacerile companiei au crescut la 303 miliarde de dolari în 2012, faţă de 297 mld. dolari în anul anterior, şi cu 45% mai mult decât în 2005. Volumul de petrol şi produse petroliere care a trecut anul trecut pe la traderii grupului a scăzut de la 272 milioane de tone la 260 milioane de tone, însă compania a reuşit să compenseze declinul prin creşterea afacerilor cu gaze naturale.

    Vitol deţine 200 de tancuri petroliere şi are facilităţi de depozitare pe cinci continente. Într-un interviu acordat recent revistei Fortune, Ian Taylor a vorbit cu oarecare modestie despre rezultatele companiei în 2012, acuzând condiţiile dificile de piaţă. Principalul obstacol pentru profiturile companiei? Diferenţele reduse dintre preţurile petrolului practicate în diverse regiuni ale lumii, situaţie neplăcută pentru un business care mizează tocmai pe aceste marje. “Piaţa a fost foarte congestionată. Nu a oferit prea multe oportunităţi”, a spus şeful Vitol.

    Compania speră să obţină în acest an un avantaj prin acordul încheiat recent cu grupul rus Rosneft, controlat de stat, cel mai mare producător de petrol din Rusia. Vitol şi Glencore International, cel mai mare trader de materii prime din lume, înregistrat de asemenea în Elveţia, au ajutat Rosneft să obţină o finanţare de 10 miliarde de dolari pentru achiziţia companiei TNK-BP.

    Traderii au obţinut în schimb contracte de livrare de petrol pe termen lung, asigurându-şi materie primă la preţuri preferenţiale.Ascensiunea economică a Chinei, Indiei şi Braziliei, însoţită de urbanizare şi industrializare, a determinat în ultimul deceniu creşterea puternică a cererii pentru materii prime, de la minereuri, metale şi combustibili la alimente. Afacerile clubului restrâns al traderilor de mărfuri au înflorit, depăşind 1.100 miliarde de dolari pe an.

    Cele mai mari cinci companii de profil au desfăşurat în 2010 afaceri de peste 600 miliarde de dolari, aproape cât veniturile celor mai mari companii financiare şi peste vânzările cumulate ale celor mai mari companii din IT&C.

    TRADERII DE MĂRFURI FAC AFACERI DE OBICEI DIN JURISDICŢII CU O FISCALIZARE REDUSĂ, precum Elveţia, iar cele mai multe astfel de companii acumulează poziţii speculative de miliarde de dolari pe diverse materii prime sau îşi utilizează forţa financiară ca pe o pârghie pentru a strânge stocuri uriaşe în depozite, creând perioade de “secetă” pe piaţă pentru a împinge preţurile în sus.

    În timp ce autorităţile din SUA şi Uniunea Europeană fac eforturi pentru a sancţiona băncile şi fondurile de hedging care fac speculă cu materii prime, marile case de trading îşi văd nestingherite de treabă. Majoritatea nu sunt listate la bursă şi îşi fac afacerile discret, căutând să nu atragă atenţia.Unele sunt afaceri de familie, altele sunt asocieri între investitori puternici, dar toate păstrează tăcerea şi sunt relativ necunoscute în afara industriei energiei şi materiilor prime. Iar pentru că tranzacţionează bunuri concrete şi nu instrumente financiare, activitatea lor este dificil de reglementat.

    Afacerile au mers ca pe roate în ultimii ani, permiţând acestor grupuri să îşi extindă aria de influenţă. Cele mai mari case de trading, precum Glencore, au început să cumpere pe bandă rulantă minele care produc materia primă, vapoarele care o transportă în lume, depozitele sau silozurile unde staţionează marfa şi conductele prin care se scurge spre consumatori. Cu o putere financiară greu de rivalizat, o reţea extinsă de relaţii în industrie şi politică şi un nivel avansat de cunoaştere a mediului în care operează, marii traderi au devenit brokeri de putere, îndeosebi în regiuni aflate în dezvoltare din Asia, America Latină sau Africa. Sunt în acelaşi timp o rotiţă a mecanismului şi o forţă care schimbă regulile sistemului.

  • Optimism de la Ministerul Agriculturii: recoltă de cereale de 18-19 mil. tone la vară

    Fermierii români vor strânge la vară o recoltă de cereale cuprinsă între 18 şi 19 milioane de tone, o producţie cu 50% peste cea de anul trecut, a spus ieri Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, la seminarul „Cum poate redeveni agricultura vedeta economiei?“, organizat de Ziarul Financiar în parteneriat cu Bancpost, Cec Bank, Cargill, Agricover, Azomureş şi Fondul de Garantare a Creditului Rural. „Se pare că acest an va fi cel puţin bun pentru agricultură. Producţia de cereale va fi probabil de aproximativ 18-19 milioane de tone. Vestea bună este că zilele următoare o să dăm drumul subvenţiilor pentru agricultori, iar plăţile pentru segmentul zootehnic sunt în contul agenţiei de plăţi“, a anunţat Irimescu. O astfel de recoltă va reprezenta un plus important faţă de cantităţile strânse de fermieri anul trecut, dar agricultura nu va reuşi nici de data această să se apropie de potenţialul de producţie de 40 de milioane de tone, despre care vorbesc fermierii.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Aproape patru tone de cereale transportate fără documente legale au fost confiscate

    Potrivit purtătorului de cuvânt al IPJ Călăraşi, inspector Ramona Tudor, poliţiştii au depistat în trafic o autoutilitară încărcată cu 3,8 tone de grâu şi porumb, fără documente de provenienţă, iar şoferul şi însoţitorii săi au fost condusi la audieri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce face Agricultura cu 3,9 miliarde de euro: 1,2 miliarde de euro pentru cereale, 310 milioane de euro pentru crescătorii de animale şi restul cofinanţare pentru proiecte UE

    Ministerul Agriculturii va avea la dispoziţie în acest an fonduri de 17,2 miliarde de lei, în creştere cu 3,5% faţă de anul 2012, avansul venind pe fondul majorării sub­venţiilor pentru terenurile agricole, dar şi ca efect al unor costuri de funcţionare aproape duble. Aproape 90% din fondurile din bugetul de la Agricultură vor fi acoperite în acest an de bani europeni veniţi pe linia subvenţiilor directe pentru terenurile arabile, ajutoarele de stat pentru zootehnie, dar şi banii disponibili pentru cofinanţarea proiectelor de investiţii din agricultură. Astfel, 5,6 miliarde de lei (1,2 miliarde de euro) vor susţine producţia de cereale, plante tehnice sau oleaginoase prin subvenţiile plătite direct fermierilor pentru fiecare hectar de teren lucrat. Statul va susţine şi producţia din zootehnie prin intermediul unui program de ajutoare de stat care va pompa în acest an în conturile cres­cătorilor aproximativ 1,3 mi­liarde de lei (310 milioane de euro). Alte 5,8 miliarde de lei (1,3 miliarde de euro) sunt acoperite de fondurile alocate pentru avansurile ce urmează a fi plătite pentru proiec­tele pe fonduri europene, iar fonduri supli­mentare de 2,2 miliarde lei (520 de milioane de euro) ar urma să fie alocate pentru cofinanţarea proiectelor pe fonduri de la Bruxelles.

    Mai multe pe zf.ro

  • Culiţă Tărâţă a construit un siloz de mare capacitate la Dunăre

    TCE 3 Brazi, compania controlată de omul de afaceri Culiţă Tărâţă, cu afaceri de aproximativ 100 mil. euro în agricultură, zootehnie şi industria lemnului, a finalizat o investiţie de 8 milioane de euro într-un siloz de mare capacitate ce poate fi umplut cu 40.000 de tone de cereale. Silozul este amplasat la Dunăre în Insula Mare a Brăilei, acesta urmând să stocheze o parte din recolta de 300.000 de tone de materii prime agricole pe care antreprenorul o produce an de an. “Silozul este deja operaţional, mai facem acum câteva lucrări de consolidare. Nu aveam decât capacităţi de depozitare de 5.000 de tone şi era nevoie de o astfel de investiţie pentru a nu mai livra marfa direct din câmp”, a explicat Lucian Buzdugan, directorul general al fermei de 55.000 de hectare din Insula Mare a Brăilei. Silozurile şi magaziile pentru materii prime agricole au reprezentat una dintre direcţiile de investiţii ale fermierilor români în ultimii ani în condiţiile în care spaţiile de depozitare le permit acestora să îşi securizeze profiturile. La nivel de economie în ultimii patru ani investiţiile în spaţii de depozitare se ridică la 260 mil. euro, potrivit calculelor ZF. TCE 3 Brazi, compania lui Culiţă Tărâţă, exploatează cele 55.000 de hectare din Insula Mare a Brăilei în arendă de la stat, el având contract până în 2023.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

     

  • Cargill vinde două silozuri către Soufflet Agro România

    Silozul diun Brăila are o capacitate de 25.000 de tone şi are avantajul de a fi plasat la Dunăre; cel din Ţăndărei are o capacitate de stocare de 23.000 de tone. Cele două spaţii de depozitare au fost construite în urmă cu circa 80 de ani şi au fost extinse în 1979. Cei 29 de angajaţi ai silozurilor vor fi integraţi în echipa Soufflet Group, conform prevederilor contractului de vânzare.

    Cumpărătorul îşi creşte astfel capacitatea de stocare de pe piaţa românească, fiind chiar de o importanţă strategică pentru aceasta. Soufflet este cea mai mare companie privată ce colectează cereale în Franţa (3,6 milioane de tone pe an), iar peste hotare colectează încă un milion de tone de cereale în fiecare an. Grupul este un jucător important pe piaţa de malţ, având 42 de astfle de fabrici (dintre care una la Buzău) şi este, în plus, una dintre cele mai importante companii europene în domeniul morăritului.