BusinessMagazin

Tag: castigatoare

  • 100 Tineri Manageri de Top: Cornelia Coman a ajuns în zece ani de la middle manager la CEO peste active de un miliard de euro

    “Am avut două modele în viaţa mea profesională“, spune Cornelia Coman. Unul dintre acestea a fost canadianul care a angajat-o în 1998, Charles BRINDAMOUR; de la el, povesteşte Coman, a învăţat „ce înseamnă să fii un bun profesionost şi ce înseamnă să arunci oamenii în apă ca să se dezvolte repede. Acum conduce cea mai mare companie de asigurări din Canada“.

    Cel de-al doilea model este olandezul Bram Boon, cel care a condus afacerile ING Asigurări în România înainte ca poziţia să fie preluată de Cornelia Coman, de la care a învăţat, printre altele, cât de important este ca un lider să fie relaxat, tot timpul cu zâmbetul pe buze şi foarte apropiat de oameni.

    În urmă cu zece ani, pentru catalogul ”100 de tineri manageri„, Cornelia Coman spunea că pe termen mediu şi-a propus să câştige experienţă internaţională în cadrul grupului ING şi să se orienteze către o carieră de business development, iar peste 10 ani speră să fie CEO al unei companii multinaţionale de servicii financiare din România. A bifat aceste ţinte chiar mai rapid, fiind numită în numai trei ani, în toamna anului 2008, director general al ING Asigurări de Viaţă, iar în 2012 a fost numită la conducerea operaţiunilor companiei în Ungaria. ”Cât de mult a fost noroc şi cât de mult a fost muncă în experienţa de până acum? Aş spune că în ce mă priveşte a fost 80% muncă şi 20% noroc.„

    Ea povesteşte, pentru Business Magazin, că sfatul cel mai important pe care l-a primit în cariera sa a fost că ”este extrem de important să alegi, să formezi şi să dezvolţi o echipă foarte puternică, pentru că dacă ai o echipă foarte puternică şi valoroasă, jumătate din job este aproape făcut„. Este şi sfatul pe care l-a dat, la rândul său: ca să ai succes ca manager este important să ai o echipă foarte bună, valoroasă, şi aş adăuga şi o echipă diversă, ca tip de background, experienţe, şi este foarte importantă şi vârsta. Pentru tineri manageri Cornelia Coman mai are trei sfaturi: ”În primul rând să aibă încredere în ei, în al doilea rând să-şi asume responsabilitatea atât asupra afacerii cât şi asupra oamenilor care îi raportează. Iar în al treilea rând să aibă curaj să ia decizii„.

    Tot ea povesteşte că întotdeauna când i s-a oferit o funcţie mai complexă a acceptat în condiţiile în care avea posibilitatea de a se dezvolta şi a învăţa lucruri noi, înainte să ştie dacă va avea sau nu parte de o creştere de salariu. ”Partea financiară nu a contat. Pentru mine contează foarte, foarte mult să îmi placă ce fac şi cred că este foarte important pentru că dacă îţi place ce faci ai succes şi dacă ai succes vin şi banii„.

    De altfel, pentru Cornelia Coman eşecul ”este atunci când nu vrei să te trezeşti dimineaţa din pat ca să mergi la serviciu. Dacă ţi se întâmplă asta, înseamnă că nu eşti la locul potrivit, la job-ul potrivit„. Cu toate acestea, managerii trebuie să se pregătească şi pentru eşec şi în afacere este imperios necesar să aibă în vedere scenarii în condiţii nefavorabile de business, ”un manager trebuie să fie tot timpul pregătit şi să ştie întotdeauna cum să acţioneze pentru a diminua pagubele atunci când un scenariu nefavorabil se întâmplă„.

    În opinia sa, un manager trebuie să fie apropiat de oameni, să-i asculte cu mare atenţie, să-şi asume responsabilitatea, să cunoască businessul foarte bine şi, nu în ultimul rând, să aibă curajul să ia decizii, chiar şi decizii dificile. ”Dacă e să mă descriu pe mine, aş spune că sunt un manager apropiat de oameni şi care îşi asumă responsabilitatea faţă de ei. Prefer să lucrez numai cu oameni din afara familiei, consider că este mai simplu, astfel încât nu pui la risc relaţiile de familie.„

    Când este dezamăgită, spune Cornelia Coman, în primul rând îşi exprimă dezamăgirea, fie că este faţă de o persoană sau faţă de o situaţie. ”Cred că e important să împărtăşeşti sentimentul pe care îl ai şi să nu-ţi fie ruşine sau jenă faţă de lucrul acesta.„ Pe de altă parte, când este bucuroasă, spune ea, radiază voie bună, căldură, bună dispoziţie, zâmbeşte şi râde din tot sufletul.

    În plus, adaugă tot ea, este genul de persoană curajoasă căreia îi place să încerce sporturi noi, lucruri noi. Iarna îi place să meargă la snowboard, a încercat şi mountain bike, iar dacă ar fi să asemene slujba sa cu un sport spune că paralela este potrivită cu orice sport de echipă cu numeroşi jucători: ”de pildă fotbalul, unde sunt mulţi jucători şi trebuie să lucreze foarte bine împreună şi există şi un arbitru care se asigură că regulile jocului sunt respectate şi există fair-play„.

    Iar dacă ar fi să o ia de la capăt, Corneliei Coman i-ar plăcea foarte mult să conducă un spital de stat în România, pentru că, afirmă ea, ”consider că ar fi o foarte mare provocare pentru mine şi cred că chiar şi cu un buget mic, aşa cum este cazul spitalelor de stat acum, se pot face lucruri frumoase. Dacă banii sunt administraţi cum trebuie, se pot face lucrurile mai bine astfel încât bolnavii să se simtă trataţi cu respect şi să fie ascultaţi, iar medicii să fie suficient de bine motivaţi încât să nu accepte nici atenţii„.

    Cât priveşte perspectivele pe termen lung, Cornelia Coman spune că la pensie ”mi-ar plăcea să fiu acolo unde vor fi familia şi prietenii mei – cel mai probabil acasă, în România„.

  • CEO de profesie. A trecut în zece ani pe la A&D Pharma, Domo şi a ajuns mâna dreaptă a lui Ion Ţiriac

    “Este interesant să schimbi industriile şi să foloseşti modele specifice uneia în cea în care tocmai ai intrat; diferenţele sunt doar aparente, substanţa este aceeaşi. Când ai businessuri care sunt la interfaţa cu clientul, totul se aseamănă“, spunea recent Dragoş Dinu, numit de circa jumătate de an CEO al Ţiriac Holdings, cu afaceri anuale cumulate de circa 500 de milioane de euro. Aflat în prima generaţie prezentată de Business Magazin în catalogul ”100 de tineri manageri de top„, pe parcursul carierei sale Dragoş Dinu a deţinut, după plecarea de la A&D Pharma, unde a lucrat în perioada 1994 – 2008, ultimii şase ani în poziţia de CEO, şi funcţia de conducere a retailerului electro-IT Domo.

    Despre experienţa din prezent, la conducerea Ţiriac Holdings, cu afaceri cumulate, conform celor mai recente informaţii, de peste 500 de milioane de euro, Dinu spunea recent că ”doar ocaziile de cumpărare sunt diferite. Clienţii sunt aceiaşi. Uneori sunt doar ocazii de prospectare, nu de cumpărare şi «jocul» este să-ţi aduci clientul de la intenţia de prospectare la cea de cumpărare„. Dinu spune că vede în piaţă o uşoară creştere a apetitului de consum, iar în presă vede tot mai rar cuvântul ”criză„. Este de părere că în nicio piaţă nu poate exista creştere exponenţială la nesfârşit, dar nici scădere continuă, cum nu există nici perpetuum mobile. Pe de altă parte, completează el, încrederea consumatorilor nu se restabileşte peste noapte, probabil că e nevoie de ani buni. ”E ca o primăvară, când mijesc ghioceii, lucrurile încep să se mişte.„ Însă mediul economic nu-l poate ignora pe cel politic, completează CEO-ul Ţiriac Holdings. ”Deopotrivă la nivel local şi global vedem influenţe. Când se bucură industria de armament, celelalte stau şi se uită.„

    Dincolo de asemănările dintre experienţa acumulată de Dinu (cele mai importante fiind cei 14 ani la A&D Pharma şi circa un an la Domo) şi grupul de firme pe care îl conduce acum, există şi diferenţe. De pildă, anterior a lucrat ani de zile să crească ”un brand, iar aici am venit pe un teren unde brandul există deja şi este foarte puternic„. Sentimentul este diferit, povesteşte el: ”A te ridica la nivelul reputaţiei este o provocare şi ăsta a fost primul sentiment de la prima întâlnire„ cu Ion Ţiriac, despre care spune că nu-l cunoscuse anterior. Iar despre recrutare spune nu are nicio poveste, ”pentru că nici eu şi nici domnul Ţiriac nu suntem oameni care să întârzie în luarea deciziilor, suntem destul de direcţi. Ca întotdeauna în epoca de după Bell, totul începe cu un telefon. N-a fost un proces lung, ci normal, cu o serie de discuţii„.

    Dinu este inginer mecanic, absolvent al Facultăţii de Maşini şi Utilaje, un domeniu despre care spune că nu avea vreo înclinaţie specială; ”uite însă că acum am ajuns să lucrez în industria auto„. A terminat în 1991 facultatea şi primele experienţe ca angajat au fost în cadrul unei entităţi de stat, unde ”a avut un şoc de proporţii„, îşi aminteşte el; în 12 luni a primit de patru ori preaviz şi se ducea la personal unde i se spunea că au început restructurările, că este ultimul venit şi trebuie să renunţe la el, iar după două zile îl anunţau că au plecat alţi doi ingineri şi trebuie să rămână. Într-un final a cedat şi a făcut un pas înapoi când s-a lăsat de inginerie şi s-a dus tehnician pe şantier la Sofitel. ”Dar am intrat într-o firmă străină şi revelaţia a fost enormă.„ Era un cu totul alt sistem, mult mai organizat şi şi-a dat seama că lucrurile trebuie făcute altfel decât în companiile de stat. ”Nu am anticipat nicio secundă ceea ce avea să urmeze în cariera mea. Nici măcar nu mi-am propus.„

    Spune că prima oară când şi-a fixat un ţel în carieră a fost când a ratat o promovare, prin anii ’95, când lucra la Pepsi, ”iar frustrarea a fost atât de mare încât pur şi simplu am vrut să-mi caut un alt loc„. A schimbat mai multe locuri de muncă, de aceea, ulterior, când a recrutat oameni nu s-a uitat în CV-uri la perioada 23-30 de ani, ”când ai voie să faci oricât de multe căutări vrei; dar la un moment dat trebuie să ajungi la o concluzie„, spune Dinu, care a ajuns în funcţia de CEO al companiei farmaceutice la 34 de ani.

    ”N-a fost simplu; într-o viaţă managerială ulterioară nu mi-aş mai dori să fiu CEO la 34 de ani. Doar că atunci antreprenorii cu care plecasem la drum, cred că cu o excepţie, erau mai mici ca mine.„ De fapt, chiar în catalogul 100 de tineri manageri de top din 2005, Dinu spunea că ”prima lună după ce am fost numit CEO a fost cea mai grea. Nu ştiam cine sunt, ce caut aici. Însă din momentul în care am început să-mi formez echipa au început să apară şi satisfacţiile„. Privind înapoi în timp, spune că drumul său ar putea fi asemănat cu cel al unui alpinist, care la câţiva ani după ce a cucerit Everestul îşi rememorează etapele. ”Un alpinist ar spune că pe la 7.000 de metri îşi aminteşte că bătea vântul, apoi că pe la 8.000 nu putea să respire. În final rămâne victoria. Am pus piciorul, am pus steagul, trăiesc.„

  • S-a întors la prima dragoste şi a ajuns la cele mai mari profituri din istoria firmei

    Fraţii Blidăruş au înfiinţat în 2006 Softelligence, o firmă de dezvoltare de soft, însă după câţiva ani de activitate au devenit intermediari pentru companii internaţionale, ca Oracle, Microsoft sau SAP. Ceea ce a fost şi bine, şi rău. Aşa că la începutul lui 2013 au ales să le vândă clienţilor si produsele dezvoltate intern. Miza s-a dovedit câştigătoare, de vreme ce marjele de profit au crescut spectaculos în numai un an.

    350.000 de euro a investit Softelligence în 2013, an în care cei doi fondatori au ales să se întoarcă la strategia de la care a pornit afacerea, adică dezvoltarea de servicii software şi soluţii de business. „A fost o decizie de make it or break it“, spune Teodor Blidăruş, managing partner strategy & business development la Softelligence. El completează că mişcarea a dus la scăderea temporară a afacerii, dar aceasta a fost un efect aşteptat şi asumat. Anul trecut cifra de afaceri a ajuns la 1,5 milioane de euro, iar profitul a ajuns la 250.000 de euro, „recuperând deja 80% din suma investită în 2013“. Planurile pentru anul în curs vizează o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, urmând ca în 2017 să ajungă la 5 milioane de euro.

    Teodor Blidăruş povesteşte că în soft asistăm la o schimbare majoră de perspectivă, „legată de pretenţii şi de bani. Nu cred că are vreo legătură cu criza. Mediile mai antreprenoriale locale au mai tăiat din bugete, dar nu are legătură cu criza, ci cu modul în care se schimbă industria“. Are mai degrabă legătură, spune Blidăruş, cu Apple, „care a pus la îndemâna utilizatorilor normali tot felul de chestii, unele dintre ele mai complexe, cum sunt aspecte de operare, accesul la internet, modul în care se interacţionează cu terminalele“. Preţul soluţiilor este accesibil, iar Apple a acaparat agresiv cotă piaţă. „Chiar şi aplicaţiile scumpe pot fi cumpărate cu numai 16 dolari, ceea ce e o sumă derizorie faţă de ce plăteau companiile în trecut. De pildă, un soft ca Ciel costa 200 de dolari în urmă cu câţiva ani“. Or acest lucru, crede antreprenorul, a dus la consumerizare, iar softul este perceput acum ca fiind mult mai simplu decât e. Percepţia se regăseşte în mai multe domenii, având legătură cu mai multe fenomene, între care şi accesul la internet. „E clar că se schimbă lucrurile, nu ştiu dacă e mai bine sau mai rău, dar se schimbă“, spune tânărul de 37 de ani.

     

    „Suntem o companie care face software pentru business în general. Avem nişte specializări, dar nu suntem o companie de nişă. Am început ca o companie de nişă, cu servicii de web self service în zona de servicii financiare, după care ne-am dezvoltat“, povesteşte Blidăruş. Cei doi fraţi au început afacerea vânzând prima dată software către BCR, apoi la alte companii, un produs care permitea clienţilor  să se logheze la o platformă unde să facă diverse operaţiuni, de pildă să-şi plătească facturile, să vadă penalizări, să scoată împuterniciri de ieşire din ţară. La acea vreme, companii ca BCR sau UniCredit Leasing aveau sute de mii de contracte şi zeci de mii de clienţi şi specificul activităţii implica interacţiunea lună de lună cu clienţii. „Am început cu acest produs de nişă care conecta compania cu clientul, care putea să-şi extragă singur, într-un mediu controlat şi securizat, toate lucrurile care îl interesau.“

    Treptat, au început să dezvolte tot în zona de software de business lucruri conexe, ajungând în zona de comunicare electronică cu clienţii (prin e-mail, SMS sau diverse portaluri), online şi mobile pe partea de vânzare. În perioada 2007-2009, firma creştea cu 80% de la an la an, organic. Apoi am urmat o perioadă în care au fost „foarte ofertaţi“, îşi aminteşte Blidăruş, de către vânzătorii internaţionali, „care înţelegeau că avem capacitatea de a integra şi vinde soluţii software de business şi am început să fim foarte curtaţi, de Microsoft, SAP, Oracle şi alţii. Şi asta cumva a fost şi bine şi rău. Până la urmă am ajuns aici şi lucrurile sunt la o altă anvergură. Bine a fost pentru că am început să diversificăm mult portofoliul, genul de competenţă pe care îl vindeam, de la asta ne-am extrapolat activitatea la tipuri de soluţii şi servicii mult mai complexe“.

    Blidăruş spune că a urmărit ca firma să câştige contracte mai mari, să aibă un alt impact în momentul în care lucra cu BCR, de exemplu, să nu mai fie un furnizor periferic. Toate soluţiile de software au un ciclu de viaţă, de pildă de doi ani în cazul site-urilor, până pe la 10-15 ani, soluţiile de core business. „Pe măsură ce te duci şi te apropii din ce în ce mai mult de core business există oportunitatea de a fi din ce în ce mai indispensabil, din ce în ce mai multe oportunităţi trebuie să treacă prin tine sau se conectează cu tine. Evident valoarea cifrei de afaceri creşte în consecinţă.“

    Dar, adaugă antreprenorul, anii în care firma s-a dezvoltat în calitate de revânzător de soft a avut şi o parte negativă, pentru că Softelligence s-a îndepărtat de „filonul nostru de a crea propriile soluţii, de a dezvolta proprietate intelectuală. După primii 3-4 ani au urmat alţi trei în care am crescut foarte mult organic, au crescut valoarea contractelor şi numărul clienţilor, dar profitabilitatea a scăzut, la fel şi controlul pe care îl exercitam asupra clienţilor“.

    La începutul lui 2013 cei doi antreprenori au ales să schimbe direcţia, investind 350.000 de euro, adică tot profitul operaţional pe care l-ar fi putut genera, în dezvoltarea platformelor proprii şi dezvoltarea de competenţă. Cifra de afaceri a scăzut pentru că au renunţat la liniile de business de proiecte, dar afacerea avea o inerţie, „nu ne-am putut transforma peste noapte într-o companie care vindea direct“. Echipa de vânzări din momentul respectiv s-a schimbat cu totul, spre sfârşitul lui 2013 au venit alţi oameni, cu un alt specific. Iar anul trecut profitul a ajuns la 250.000 de euro, realizat în principal din vânzările pe plan mondial, pentru că acesta a fost un alt obiectiv pe care şi l-au propus, să vândă direct pe piaţa internaţională. Ponderea „exportului“ a ajuns în 2014 la 35% din cifra de afaceri, iar anul acesta ar urma să realizeze la o jumătate din cifra de afaceri. „E mai simplu pentru noi să vindem proiectele mari pe piaţa internaţională, pentru simplul fapt că sunt mult mai multe companii care ne pot fi clienţi. Anul trecut de pildă am vândut şi am implementat o soluţie pentru o bancă din Austria cu care lucrăm şi pe plan local, respectiv o platformă de social media pentru interiorul băncii“, explică Blidăruş.

  • Reţeta câştigătoare pentru cei peste 1.000 de tineri care îşi iau an de an licenţa în stomatologie

    “Nu suntem şcoliţi să vedem care este rentabilitatea unui act medical, cât timp trebuie să îi aloci, care este marja de câştig sau cu ce cantitate de materiale să lucrezi“, descrie medicul stomatolog Anca Vereanu câteva dintre slăbiciunile profesiei sale, care lasă cu greu loc şi de altceva – indiferent că vorbim despre familie, despre predarea de cursuri studenţilor sau despre managementul propriului cabinet.

    Anca Vereanu are în prezent o clinică de stomatologie, axată pe oferirea de servicii premium, unde lucrează cot la cot cu şapte angajaţi şi cu care estimează că va ajunge la venituri de 250.000 de euro.

    Drumul până aici a fost însă lung: după absolvirea facultăţii, în 1997, Anca Vereanu s-a angajat ca preparator universitar la Universitatea de Medicină Carol Davila, la catedra de implantologie orală. Ulterior, s-a angajat la Spitalul Militar, unde a început să îşi practice meseria, specializându-se în chirurgie, sub ghidarea altor medici. Şansa de a realiza primele operaţii dentare singură a venit însă în 2003, odată cu deschiderea propriului cabinet în demisolul casei sale, când avea 35 de ani: „Începusem să lucrez mai mult de 12 ore pe zi în Spitalul Miliar şi ştiam să fac orice, nu mai erau semne de întrebare în profesie“.

    A investit în cabinet circa 50.000 de dolari, dintre care 20.000 au fost fonduri proprii, iar restul a fost un împrumut de la firma care a acceptat să ofere aparatura în sistem de leasing, urmând să plătească datoria în rate lunare de câte 500 de dolari.

    „Primul şoc a fost că, deşi aveam foarte mulţi pacienţi la Spitalul Militar, foarte puţini au urmat-o în cabinetul privat.“ A început astfel să se promoveze în rândul prietenilor: „Orice afacere începe cu cunoştinţele – dacă ei te plac, te ajută, dacă nu, nu vine nimeni“. După patru ani, interval în care a angajat şi o fostă studentă să lucreze alături de ea şi a început să aducă săptămânal şi un medic care să ofere servicii de ortodonţie, a simţit nevoia extinderii.

    Aceasta nu a venit atât de uşor, principalul motiv fiind găsirea spaţiului potrivit pentru clinica la care visa: trei camere pentru cabinet, una pentru sterilizare, un birou, o recepţie mare, care să îi permită să ţină şi cursuri pentru tinerii chirurgi.  A deschis clinica Dr. Vereanu în 2010, după doi ani în care a căutat locul ideal şi alte nouă luni petrecute cu amenajarea şi dotarea cu aparatură, în care a investit mai mult de 300.000 de euro.

    Pe lângă aparatura necesară serviciilor medicale, o parte din bani s-au dus şi în direcţia dotării sălii de recepţie cu un tavan cu videoproiector şi camere de filmat HD în cabinet, cu scopul de a ţine periodic cursuri de chirurgie tip „live surgery“ pentru 10-12 medici.

    Chiar dacă majoritatea pacienţilor ei sunt din zona premium, Vereanu a observat că vin totuşi în clinica sa şi cei cu limitări financiare care optează pentru servicii mai scumpe pe care le plătesc în rate.

    Pentru cel mai costisitor din serviciile stomatologice, implantul, preţul variază în funcţie de materialele folosite, iar în clinica lui Vereanu ajunge la 1.200-1.300 de euro. „Sunt clinici şi cabinete care lucrează cu 500-600 de euro, dar cu alte materiale.“ În plus, în preţul produsului medical este inclusă şi manopera doctorului, cine este el, câte manevre a făcut, cât de bun şi de riguros este în domeniu.

    Chiar dacă iniţial prefera să facă totul, în timp a învăţat să delege activităţile din clinică. De anul acesta, a angajat un office manager, pe seama creşterii businessului. „Sunt un manager în teorie, dar în practică nu îmi iese foarte bine.“ A angajat la începutul anului un consultant financiar pentru că a realizat că munceşte foarte mult, iar profitul nu era proporţional cu efortul depus. A învăţat astfel să calculeze costul fiecărei lucrări făcute în cabinet, ce rentabilitate are, de câte materiale este nevoie, care este eficienţa lucrului făcut. L-a promovat apoi pe poziţia de office manager, în ideea de a se concentra exclusiv pe pacienţi, nu şi pe programul asistentelor, sau pe alte operaţiuni administrative.

    Astfel, reuşeşte să aloce timpul necesar cursurilor de implantologie pe care le ţine în continuare la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila. Acolo, se loveşte de paradoxul dat de problemele financiare ale facultăţii. Spre exemplu, Comunitatea Europeană obligă studenţii să lucreze pe fantome (capete de plastic cu diferite mulaje cu patologii pe care pot lucra – n.r.), extrem de scumpe şi pe care facultatea nu îşi permite să le cumpere. La München, de pildă, fiecare student are fantoma lui pe care exersează diverse tipuri de tratamente şi după care este evaluat la final de semestru. Asistenţii universitari încearcă astfel propriile demersuri prin care să eficientizeze studiul din facultate. Spre exemplu, ea a cumpărat un televizor cu diagonală mare la Spitalul Militar, unde ţine stagiile. Costul de 3.000 de lei al televizorului a fost finanţat de Societatea de Implantologie, unde Vereanu este trezorier. „Nu putem ţine un stagiu în secolul nostru cu mulaje din ghips.“

    În ceea ce priveşte practica, alternativa autohtonă pentru studenţi este angajarea direct după facultate în cabinete periferice, unde ei învaţă direct pe pacienţi.

    „Dacă la medicină generală baza materială sunt spitalele din oraş, la stomatologie baza materială este a facultăţii. Astfel, după ce îşi termină studiile, majoritatea tinerilor absolvenţi se angajează în cabinete periferice, unde câştigă experienţă tot pe pacienţi“. Unii dintre ei aleg să îşi deschidă propriile cabinete, chiar la scurt timp după absolvire: „Nu mai aşteaptă până la 35 de ani să deschidă un cabinet, îşi deschid la 28 şi la 26, când nu sunt destul de experimentaţi“.

    Piaţa serviciilor stomatologice se ridică la 100 milioane de euro în fiecare an, însă este un segment extrem de frag-men-tat, cea mai mare companie îndreptându-se spre 4 milioane de euro, potrivit unei analize a ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului. An de an, circa 1.000 de proaspăt absolvenţi de medicină dentară încearcă să intre în circuitul practicienilor de succes în stomatologie.

  • Asirom VIG va furniza poliţe RCA pentru parcul de vehicule al RATB pentru 3,65 milioane lei

     Asirom a fost singurul ofertant în cadrul licitaţiei.

    Poliţa va acoperi un număr cuprins între 269 şi 303 de troileibuze, între 460 şi 480 de tramvaie şi între 999 şi 1.010 de autobuze.

    De asemenea, contractul de asigurare va acoperi şi parcul auto propriu al RATB, care numără peste 200 vehicule.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Asirom VIG va furniza poliţe RCA pentru parcul de vehicule al RATB pentru 3,65 milioane lei

     Asirom a fost singurul ofertant în cadrul licitaţiei.

    Poliţa va acoperi un număr cuprins între 269 şi 303 de troileibuze, între 460 şi 480 de tramvaie şi între 999 şi 1.010 de autobuze.

    De asemenea, contractul de asigurare va acoperi şi parcul auto propriu al RATB, care numără peste 200 vehicule.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Victorie dublă pentru Simona Halep: calificare în semifinale la Indian Wells şi locul 6 WTA

    Halep s-a impus uşor, în două seturi, cu scorul de 6-2, 6-2 şi o va întâlni în turul următor pe câştigătoarea meciului dintre Jelena Jankovic şi Agnieszka Radwanska.

    Datorită parcursului excelent, Simona Halep va ocupa de luni locul 6 în clasamentul WTA, indiferent de rezultatul meciurilor următoare.

    Simona Halep devine astfel jucătoarea din România cu cea mai bună clasare din istorie, depăşindu-le pe Irina Spârlea şi Virginia Ruzici, care au ocupat locul 7 în lume.

  • BCR Fleet Management a câştigat licitaţia organizată de TVR pentru achiziţia a 140 de autoturisme

     Sursele citate au spus că licitaţia electronică pentru achiziţia celor 140 de maşini s-a încheiat, câştigătoarea licitaţiei fiind societatea BCR Fleet Management. Însă contractul nu poate fi semnat din cauză că Societatea Română de Televiziune (SRTv) nu are în prezent un Consiliu de Administraţie.

    Licitaţia a fost demarată de fostul Consiliu de Administraţie (CA) al TVR, care era condus de preşedintele-director general al televiziunii publice Claudiu Săftoiu. Fostul CA a fost demis pe 10 decembrie 2013 de Parlament, odată cu respingerea raportului de activitate al SRTv pe anul 2012. Ulterior, la conducerea TVR a fost numit Stelian Tănase, acesta fiind director general interimar al Televiziunii Române.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • S&T şi UTI contestă rezultatul licitaţiei pentru sistemul IT destinat actelor de stare civilă

     Romsys a depus oferta în asociere cu Indra Sistemas şi Mercury 360 Communications, împreună cu subcontractanţii Technology Network Services, Quantrio Consulting şi Star Storage, conform anunţului ministerului din 13 decembrie.

    “În data de 13 decembrie 2013, Ministerul pentru Societatea Informaţională (MSI) a încheiat procesul de evaluare a ofertelor depuse pentru sistemul integrat de emitere a actelor de stare civilă (SIIEASC). Câştigătorul desemnat este asocierea formată din Romsys, Indra Sistemas, Mercury 360 Communications, împreună cu subcontractanţii Technology Network Services, Quantrio Consulting şi Star Storage, cu o propunere financiară de 94.999.664,00 lei, fără TVA (117,8 milioane de lei, cu TVA – n.r.)”, se arăta în comunicatul MSI.

    La licitaţie s-au înscris şi consorţiile formate din S&T România, Siveco România, Expert One Research SRL, Frontal Communications SRL şi BCS Business Consulting Software SRL, precum şi UTI Grup, CertSIGN şi AM Project Design&Consulting SRL.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Contestaţiile privind primul tronson al autostrăzii Nădlac-Arad, respinse. Contractul poate fi semnat

     “În acest moment nu mai există niciun impediment legal pentru ca autorităţile să nu poată semna contractul cu asocierea Astaldi Sp.A.-MaxBoegl, desemnată câştigătoare a licitaţiei derulate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR)”, se arată într-un comunicat al casei de avocatură, care a reprezentat consorţiul în acest proces.

    Curtea de Apel Bucureşti a respins joi ca nefondată plângerea împotriva rezultatului procedurii de atribuire, formulată de asocierea Porr Construct SRL- Porr BAU GmbH. Hotărârea este irevocabilă.

    De asemenea, pe 4 noiembrie Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondată, tot printr-o hotărâre irevocabilă, plângerea împotriva rezultatului procedurii de atribuire formulată de asocierea CCCF Drumuri şi Poduri Timişoara -Societatea de Construcţii în Transporturi – Luca Way

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro