BusinessMagazin

Tag: broker

  • Brokerii asteapta explozia creditelor

    Langa numarul de telefon al medicului si al avocatului, " ai pe frigider si mobilul consultantului financiar, care se ocupa de tot ce inseamna finante intr-o familie", evoca Anca Bidian, general manager al Kiwi Finance, o imagine foarte obisnuita in economiile vest-europene si in cele de peste Ocean. "Acolo", adica in Canada, unde a trait sapte ani inainte de a se intoarce in 2003 in Romania, "consultantul financiar se din familie, stie totul despre mine si banii mei, ba poate chiar si de niste cheltuieli pe care nici familia nu stie".

    In Romania insa, obisnuinta de a apela la intermediari este inca extrem de limitata: sub 5% din totalul finantarilor acordate de banci sunt intermediate de brokeri. Procentul plaseaza Romania mult sub media tarilor vest-europene, unde brokerii intermediaza o cota cam de zece ori mai mare, dar si a pietelor mai apropiate ca dezvoltare de tara noastra. In Polonia, spre exemplu, brokerii intermediaza de peste patru ori mai mult din totalul imprumuturilor, in timp ce in restul tarilor din regiune procentul variaza intre 15 si 20%.

    In aceste conditii, estimarile privind posibilitatile de crestere pe care le are aceasta piata, a intermediarilor de credite, sunt aproape un truism. Mai mult decat atat, dinamica exploziva a imprumuturilor contractate de romani de la banci (ce au crescut numai anul trecut cu peste 80% fata de 2006) este si pentru brokeri adevarat vant in vele. Relaxarea conditiilor de finantare de anul trecut a adus pe piata bancara un adevarat noian de oferte, din ce in ce mai greu de cernut, contractele de creditare incalcite ce ridica pentru neinitiati mai multe intrebari decat raspunsuri, dosarele stufoase pe care trebuie sa le intocmeasca pentru cea mai banala finantare, dar si costurile ascunse unei priviri mai neatente – sunt doar cateva dintre motivele pentru care romanii au inceput tot mai mult sa apeleze la specialisti atunci cand vor un credit. Cu atat mai mult cu cat, pentru asistenta primita, clientul final nu este taxat in nici un fel, comisioanele fiind percepute de intermediari de la parteneri (banci, companii de leasing, institutii financiare nebancare etc).

    Deloc greu de inteles in atari conditii ca firmele de brokeraj se asteapta ca anul acesta afacerile sa le creasca exploziv, cei mai multi avansand macar prognoze de dublare, daca nu mai mult. Mai ales ca e de asteptat ca tot mai multi clienti sa inteleaga reteta dupa care functioneaza un broker de credite, platit cu comision de banca partenera si nu de catre solicitantul de credit.
    Si totusi, 2008 nu se anunta deloc un an simplu si nici pe departe linistit pentru piata de brokeraj. In primul rand, "e absolut iminent ca marii jucatori de pe pietele europene sa vrea sa intre in Romania", spune Anca Bidian.

    Pe de o parte, argumenteaza ea, in alte tari industria intermedierii financiare este foarte dezvoltata si deci fara perspective prea spectaculoase de crestere. Iar pe de alta parte, "Romania este pentru ei o oportunitate care se vede de la distanta". Industria financiara, in ansamblu, este extrem de atractiva pentru marile grupuri financiare straine, in conditiile in care in Romania mai permite inca ritmuri de crestere (si profituri) la care pietele dezvoltate nu mai pot nici macar sa viseze. In sistemul bancar, spre exemplu, anul 2007 a adus o crestere a profitului net de peste 30% (pana la 825 de milioane de euro) si o majorare a activelor de circa 45% (la peste 70 de miliarde de euro).

    Sistemul bancar romanesc este insa extrem de aglomerat si greu accesibil unor noi jucatori, in conditiile in care pe piata romaneasca sunt prezente deja 40 de banci, majoritatea apartinand marilor grupuri financiare. Brokerajul de credite este, pe de alta parte, o industrie ce permite accesul (macar partial) la acest business, unde mai este foarte mult loc pentru firme noi, dupa cum spune managerul general al Kiwi Finance. Bidian este cea care in 2003 a lansat primul broker de credite din Romania – Gemini Capital Consult (actualmente Kiwi Finance). Pe atunci, "retailul bancar aproape ca nu exista, iar ideea unei companii care sa intermedieze credite parea de-a dreptul nebuneasca".

    Lucrurile s-au schimbat insa foarte mult intre timp, ultimii doi ani aducand o crestere exploziva a numarului de firme de profil, pe masura ce si bancherii au cautat si au acceptat sa foloseasca diferite canale alternative sucursalei pentru vanzare. In prezent exista in jur de 100 de brokeri de credite in intreaga tara, estimeaza Bidian, dar dintre acestea "vizibile sunt doar vreo 15". Cu o istorie de doar unul-doi ani in spate, intr-o industrie cu varsta frageda, cele mai multe companii de profil sunt inca mici, avand doar prezenta locala sau regionala. De fapt, dimensiunile reale ale pietei sunt imposibil de stabilit, din moment ce nu exista niciun cadru de reglementare si nicio autoritate ce sa supravegheze piata.

    Exista in acest moment cateva companii mari ce activeaza in domeniu si un numar considerabil de firme de intermediere, spune Roxana Gavrila, director de dezvoltare al Credit Team, o alta companie din domeniu. In opinia ei, sunt peste 300 de firme de intermediere in intreaga tara, "insa ele nu reprezinta societati de brokeraj ce pot impune anumite standarde profesionale, avand doar o acoperire locala limitata". Si la nivel local, piata se aglomereaza, dupa cum semnaleaza Ciprian Iorga, coactionar al Vertical Finance, o companie de profil cu sediul in Timisoara. Pe de o parte, firmele din Bucuresti au inceput sa se extinda si spre marile orase, iar pe de alta parte si la nivel local apar alte companii noi. "Nu se poate insa vorbi nici pe departe despre o aglomerare excesiva", puncteaza Iorga.

    Totusi, asa cum a demonstrat, spre exemplu, istoria traita de asiguratori, ritmul in care o industrie se "aglomereaza" este extrem de rapid. Dupa mai multi ani de liniste, piata asigurarilor a cunoscut in ultima perioada o adevarata efervescenta a achizitiilor, a fuziunilor si, nu in ultimul rand, a intrarii de nume noi. Pentru brokerii de credite, 2008 poate fi din acest punct de vedere un an bun pentru a-si consolida pozitia pe o piata permisiva inca, de a valorifica la maxim posibilitatile de crestere si extindere, dar si de diversificare a afacerii.

    Pentru investitiile din acest an, Anca Bidian a bugetat peste 1 milion de euro, dupa propriile spuse. Fonduri vor merge in special spre o campanie de comunicare (ce va incepe in februarie) pentru a sustine procesul de rebranding al firmei, dar si planurile de crestere. "Vrem sa dublam volumul de credite intermediate", spune managerul Kiwi Finance, avansand pentru finele anului un obiectiv de 300 de milioane de euro. In 2007, volumul finantarilor intermediate a fost de 162 de milioane de euro, depasind obiectivul de 110 milioane stabilit la inceput de an, potrivit Ancai Bidian. Aceasta in conditiile in care 2007 a fost un an dificil, dat fiind ca au avut loc mai multe schimbari. In primul rand, la jumatatea anului trecut a intrat in actionariatul firmei fondul de investitii Oresa Ventures, printr-o investitie de 3 milioane de euro.

    Tot anul trecut, compania si-a diversificat paleta de parteneri pentru care vinde credite, dupa ce inca din 2003 lucrase doar cu HVB Bank (actualmente UniCredit Tiriac). In prezent, Kiwi Finance lucreaza la nivel national cu opt banci si o institutie financiar-bancara si in doua orase si-a inclus in portofoliu inca alte doua banci. Nu in ultimul rand, 2007 a fost anul in care au fost relocate toate sucursalele din tara, "pentru ca acelea in care avem sediile devenisera neincapatoare", numarul de agenti de vanzare s-a dublat (ajungand in prezent la circa 190 de oameni) si au fost create de la zero mai multe departamente.

    Extinderea afacerii, in trei orase noi anul acesta, nu vizeaza insa doar piata interna. In primul trimestru ar trebui sa aiba loc deschiderea primei sucursale a Kiwi Finance in afara tarii, la Madrid. In vizorul acesteia sunt, in principal, cei circa 400.000 de romani inregistrati cu drept legal de munca in capitala Spaniei sau in regiunile adiacente, "dintre care multi ar vrea sa isi cumpere o casa in Romania, cu credit de la o banca locala". In plus, aceasta sucursala va intermedia si imprumuturi pentru banci spaniole, pentru romanii ce ar vrea sa faca investitii imobiliare pe plan local.

    Nu de alta, dar "finantarea unei proprietati imobiliare intr-o anumita tara cu bani luati dintr-o alta e doar o poveste frumoasa", explica Anca Bidian, in practica nefiind acceptata de bancheri, in lipsa unor garantii pe care sa le poata evalua local. Pe termen lung, romanca vrea sa duca firma pe care o conduce si in alte tari care concentreaza comunitati mari de romani, asa cum sunt Italia, Irlanda sau Canada.

    Si Credit Team, o companie cu capital integral romanesc, a decis sa faca pasul peste granita, deschizand in ianuarie 2008 o agentie francizata in Chisinau. Credit Team a intrat pe piata serviciilor financiare in ianuarie 2007 si, doar o luna mai tarziu, a initiat un program agresiv de extindere prin francize. "Programul de franciza a constituit un pas strategic in dezvoltarea noastra", spune Roxana Gavrila, adaugand ca la finele anului trecut existau deja peste 30 de agentii ale companiei (dintre care doua treimi erau francize).

    In primul an de functionare, compania a consiliat peste 9.800 de clienti, atingand un volum intermediat de peste 102 milioane de euro. Pentru anul in curs, estimarile companiei vizeaza atingerea unui volum de credite intermediate in jurul a 170 milioane de euro, "luand in calcul si evolutia mediului financiar-bancar din Romania", dupa cum spune Gavrila.

    Cea mai importanta carte in dezvoltarea brokerilor se joaca insa tot pe piata romaneasca, unde pe planurile firmelor de profil un loc in varful listei de prioritati il ocupa diversificarea. Daca pana acum cea mai consistenta parte a afacerilor lor a venit din partea segmentului de retail, "acum devine tot mai interesant si cel al companiilor", dupa cum spune Ciprian Iorga de la Vertical Finance, care detine compania in cote egale cu un partener francez.

    Desi a inceput sa lucreze cu clienti persoane juridice inca de anul trecut (in conditiile in care firma a devenit operationala la jumatatea lui 2006), mai bine de 80% din volumul de activitate vine din zona de retail. In 2007 Vertical Finance a intermediat credite in valoare de peste 2 milioane de euro, insa 2008 “ar trebui sa ne aduca cel putin un volum dublu". Kiwi Finance va incepe curand un proiect de extindere spre zona companiilor mici si mijlocii, avandu-i ca parteneri pentru inceput in aceasta activitate pe clujenii de la Banca Transilvania.

    Discutii exista insa deja si cu o alta banca pentru a intermedia finantari pentru IMM, adauga Anca Bidian – o miscare naturala, in conditiile in care micile companii se anunta o piata extrem de interesanta, pe masura ce avantul retailului bancar incepe sa scada.

    In acest tablou general, al unei piete extrem de dinamice, cu rate de profitabilitate "cam de 15% pentru un business gandit si cladit serios si pe termen lung", dupa cum spune Anca Bidian, investitorii nici nu ar avea cum sa stea prea mult departe, fie ca in ecuatie este vorba despre grupuri internationale de profil sau de investitori financiari. Si alte fonduri de investitii adulmeca profitul, chiar daca nicio alta miscare concreta nu a fost inca facuta. "Ne asteptam la cresteri substantiale in domeniu, chiar daca nu am facut niciun demers", spune Horia Manda, managing partner al fondului de investitii RAEF, care a mai avut activitati in domeniu, intermediind credite de consum prin Estima Finance.

    Lipsa efervescentei din piata nu echivaleaza insa cu dezinteresul fata de domeniul brokerilor de credite, iar 2008 – cu consolidarea pe care o promite – se poate dovedi primul pas prin care afacerile se vor transforma in tinte tocmai bune de achizitie.

  • Cel mai vanat broker

    Dana-Mirela Ionescu, presedinte al Raiffeisen Capital & Investment, este femeia de 34 de ani care a condus cele mai spectaculoase listari la Bursa de Valori Bucuresti si a strans, in total, peste 42 de miliarde de euro de la investitori prin listarea Transgaz, Transelectrica si a retailerului de electrocasnice Flamingo.
    Atunci cand vii de pe o piata de capital ca aceea din New York pe una ca aceea din RomAnia, pot trece ani buni pana sa nu mai fii considerat un outsider. Te tradeaza limbajul presarat cu “englezisme”, stilul de viata activ si nevoia de a fi permanent conectat la informatiile de prima mana. Dana Ionescu incearca inca, dupa aproximativ zece ani de vis american, sa se reacomodeze la viata de broker din Romania.

    Tabloul unei cariere
    Pentru ea readaptarea la Romania a fost nici mai grea, nici mai usoara decat alte etape. Nu a fost deloc facil nici sa absolve, Magna cum laude, o universitate ca Georgetown, mai ales cand a urmat doua specializari simultan si a lucrat, in paralel, in trei locuri diferite. Putem spune deci, fara sa gresim, ca este cat se poate de obisnuita cu stresul. De fapt, ea singura spune ca daca nu are cateva probleme reale pe ordinea de zi, are impresia ca ceva nu este in regula, ca a omis niste lucruri importante si atunci stresul devine si mai mare. “Sunt o persoana foarte dinamica, nu pot sa stau locului si nu rezist fara sa am ceva de facut. Mai bine am prea multe probleme urgente decat sa nu am niciuna.” Tocmai asta a facut-o sa se indragosteasca de New York. “Ritmul de viata de pe Wall Street este intr-adevar unul sufocant si nu poti rezista acolo daca nu esti construit ca un om dinamic.”
    Iar la dinamism sta bine. Este pasionata de pictura inca din copilarie, cand a si expus cateva lucrari, si tot de mica a invatat ce inseamna sa alegi o singura cale din mai multe optiuni. In liceu voia sa devina arhitect, un pas normal de la pictura, dar in paralel a cochetat si cu medicina sau matematica. In cele din urma, pictura a ramas doar un hobby, medicina a iesit definitiv din peisaj si ea a ramas fidela matematicii. Inclinatia catre stilul de viata practic pe care il reprezinta, in general, cifrele si-a valorificat-o in finante si, asa cum parea normal, si-a inceput “drumul” la Academia de Studii Economice Bucuresti. De aici insa, a facut un pas deosebit de important pentru cariera ei de astazi: s-a transferat la Georgetown University din Washington DC, unde a si absolvit, cu toate meritele, aceeasi universitate pe care a terminat-o si fostul presedinte american Bill Clinton.i
    In timpul facultatii, desi a ales doua specializari, finante si afaceri internationale (deci un volum de munca de doua ori mai important), a avut cate trei joburi simultan: administrator de retea in laboratorul de informatica al facultatii, tutore la patru materii si, pe rand, a lucrat pentru doua firme private.
    Printre vechile sale responsabilitati s-au numarat si distributia de flyere sau vanzarea brazilor de Craciun. Mai tarziu, insa, a trecut la lucruri mai apropiate de obiectivele sale. S-a alaturat companiei americane The Prudential Insurance Company of America, specializata in servicii financiare, dupa care au urmat firmele de brokeraj Moors and Cabot si Washington Investment Corporation.

    Cu brokerajul in sange
    In cazul actualului presedinte al RCI, asa cum este cunoscuta compania pe piata de brokeraj locala, “aschia nu sare departe de trunchi” este o zicala cat se poate de potrivita. Tatal ei, Dan Ionescu, fost director in ministerul Afacerilor Externe, inainte de 1989, a condus divizia din Europa de Sud-Est a General Electric Capital pana in toamna lui 2007, deci alegerea ei pare acum cat se poate de fireasca. Ea spune totusi ca influenta tatalui sau asupra deciziei sale de a incepe o cariera in brokeraj are de a face cu talentul mostenit si cultivat in familie. “GE Capital cuprinde o mica parte din activitatea unei banci de investitii, dar influenta tatalui meu s-a resimtit mai mult prin gene, pentru ca semanam foarte mult.” In plus, hotararea a luat-o cand era in America, deci departe de casa. “Tatal meu mi-a deschis ochii catre ceea ce inseamna azi economia capitalista si tot el mi-a aratat ce inseamna lumea: cand eram mica, imi povestea despre calatoriile lui; dupa revolutie am inceput sa calatoresc si eu cu el si astfel am vazut Europa, Asia si America. Deci el mi-a insuflat o gandire deschisa, chiar internationala. Am fost obisnuita ca el sa fie plecat tot timpul in strainatate si poate din aceasta cauza nu am resimtit propria mea plecare in State ca pe o schimbare extraordinara. In rest m-a lasat sa aleg singura ce doresc sa fac.”
    In America a invatat si a muncit zece ani, perioada in care s-a intors acasa cel mult o data pe an. E deci lesne de inteles de ce spune ca nu s-a readaptat la viata de aici, chiar daca s-a intors deja de patru ani. “Nu este nicio problema in Romania, dar imi lipseste stilul de viata de la New York. Mentalitatea oamenilor e diferita, nu numai oportunitatile.”

    Un newyorkez la Bucuresti
    “Nu am ales SUA, am ales New York, pentru ca una este America si cu totul altceva este The Big Apple. Am facut scoala in DC pentru a ma adapta mai usor la stilul lor de viata, si am locuit acolo intre 1995-1997, dar verile le petreceam la New York, pentru ca acolo munceam.” A ramas indragostita de New York, desi la inceput nici nu se gandea sa ramana peste ocean.
    “Au venit toate pe parcurs. Initial am plecat sa muncesc in timpul vacantei de vara, dupa care m-am inscris la Georgetown si am vazut ce inseamna invatamantul de acolo. Universitatile din State chiar te invata sa gandesti; sistemul de invatamant este mult mai practic si axat pe intelegere mai mult decat pe memorare. Citesti o data si intelegi, pentru ca inveti logic. Numai asa am avut timp pentru trei slujbe in paralel cu facultatea.”
    Ea stie ca, in Romania, un student de-abia reuseste sa impace studiile cu un singur loc de munca, fara sa vorbim macar de doua specializari sau mai multe joburi. Inca un fapt paradoxal este ca in capitala economica a lumii un broker poate munci 14 ore pe zi si totusi ziua lui sa nu se termine fara sport sau fara timp pentru pasiuni, in timp ce intr-un mediu mai lent, cum este Bucurestiul, timpul pentru personal life este tot mai mic.
    Ea insasi are tot timpul agenda incarcata, dar nici nu ar putea trai altfel. In timpul interviului noi ne-am convins ca nu exagereaza cand spune ca fara probleme urgente de rezolvat nu ar fi in elementul ei. “Nu stiu daca m-am deprins cu un ritm de viata alert in New York sau, pur si simplu, asa sunt eu construita ca om.”
    Oricum, indiferent de cat de multe ore de lucru pe saptamana acumuleaza in prezent, experienta de trei ani de la Goldman Sachs, cea mai puternica banca de investitii din lume la ora actuala a pregatit-o cum nu se poate mai bine. Acolo nu era un lucru neobisnuit sa nu ajungi acasa intre doua zile de lucru, drept dovada, sediul era dotat cu camere pentru odihna si birourile tineau de multe ori locul patului pentru cei care nu mai aveau loc in incaperea respectiva. “Daca pana atunci credeam ca eu fac multe lucruri in acelasi timp, la Goldman Sachs parerea mi s-a schimbat total. Seful meu, spre exemplu, tasta cu o mana la computer, cu cealalta forma numerele de telefon fara sa se uite la aparat, iar in acelasi timp discuta cu mine probleme importante.”

    Cultura stelelor
    Recrutarea de studenti in vederea angajarii este subiectul unei adevarate competitii intre companiile din Statele Unite ale Americii. Preferintele pentru o universitate sau alta se schimba adesea, conform unui fenomen din piata numit Star Culture.
    Intr-un timp in care absolventii de la Georgetown se numarau printre tintele favorite ale departamentelor de HR ale marilor companii, perioada din jurul absolvirii a fost una cu adevarat solicitanta pentru orice tanar. Ea insasi a fost pusa in situatia de a-si alege viitorul dintr-o oferta vasta si, chiar daca in teorie este mult mai bine sa nu duci lipsa de optiuni, prea multe variante te pot pune intr-o mare incurcatura. Procedura companiilor este una simpla, dar, pentru un absolvent care aplica pentru mai multe joburi, la diverse corporatii, recrutarea se poate transforma intr-un calvar. Mai ales daca ai deja cateva joburi. In plus, angajatorii nu-ti fac deloc alegerea mai usoara. “In perioada respectiva toate companiile ne zburau la New York doar pentru a ne tenta si absolut toate weekendurile erau ocupate. Uneori mergeam la doua companii in acelasi sfarsit de saptamana, deci pentru mine tot jocul lor nu mai era o distractie, ci doar oboseala.”
    Totusi, lucrurile erau foarte bine puse la punct: universitatile aveau o baza de date cu principalii angajatori, unde se postau descrierile fiecarui job disponibil. Mai departe, studentii trimiteau CV-urile, iar companiile isi trimiteau reprezentantii in campusuri pentru doua randuri de interviuri.
    Daca ajungeai la “runda a treia”, acel “super Friday sau super Saturday” (in functie de ziua de desfasurare) de care vorbeam mai devreme, companiile te imbarcau intr-un avion, cu destinatia New York, te cazau la Waldorf Astoria sau alte hoteluri de lux, organizau cine pompoase la restaurante celebre sau petreceri la cele mai cunoscute cluburi din Big Apple, incercand sa te atraga cu stilul de viata “work hard, play hard”. In traducere libera: “uite ce viata isi oferim noi”.
    “Ideea era sa vada personalitatea ta in afara orelor de program, dar si cum rezisti la oboseala, caci ajungeam inapoi la hotel la 3-4 dimineata si la 8 incepeau interviurile. Bineinteles, teoretic nu era vorba de niciun calvar, dar cand a doua zi o luai de la capat cu un alt posibil angajator, iar a treia zi trebuie sa mergi la munca sau la facultate, singurul lucru pe care mi-l mai doream era un somn bun.”

    Trei pentru Ionescu
    Dana Ionescu a fost curtata de trei categorii de angajatori care puteau sa-i satisfaca dorinta de a lucra in money management: buticurile de investitii de pe Wall Street, care plateau foarte agresiv (adica mult), marile banci de investitii de calibrul Goldman Sachs, Morgan Stanley sau Merrill Lynch si International Finance Corporation (IFC), membra a World Bank Group. Alegerea a fost cu atat mai dificila, cu cat doar IFC putea sa-i ofere “slujba de vis”, si anume investment banking in Romania. Cele doua saptamani in care a trebuit sa se decida au fost “de cosmar”, pentru ca intr-o zi voia la IFC, a doua zi se convingea ca oferta de la Goldman e mai buna, a treia zi era atrasa de buticurile de investitii, pentru ca a patra zi sa o ia de la capat. “Mergeam sa alerg in Central Park la ora unu noaptea in speranta ca ma va lumina Dumnezeu.” In cele din urma a ales Goldman si oferta cea mai putin atractiva din punct de vedere financiar, doar 40.000 de dolari in primul an. La banca de investitii au mai ajuns inca patru colegi din clasa sa de la Georgetown, dintr-un total de 45 de tineri absolventi recrutati din toata America, un numar ce confirma “tendintele” vremii.
    “M-au convins pentru ca mi s-au parut cei mai antreprenori in gndire. M-au plimbat prin toate departamentele, m-au lasat sa incerc fiecare job si sa aleg eu unde vreau sa lucrez.”
    Oricum, pentru ca i-a placut dintotdeauna money-managementul, indiferent de alegerea ei de atunci, trecerea de la sell-side la buy-side ar fi facut-o oricum. Situatia ar fi fost diferita doar daca ar fi optat pentru IFC, pentru ca atunci nu ar mai fi putut trece la un hedge fund, dar ar fi fost mai aproape de casa: la IFC ar fi petrecut trei luni pe an in Romania, cu salariul de acolo, neimpozabil.
    Vizavi de drumul ales, ea nu are niciun regret. Ba dimpotriva: “Cand ma gandesc la America, imi aduc aminte doar lucruri frumoase. Aveam o atitudine happy go merry, pentru ca, desi lucram mult, in timpul liber nu aveam alte griji. Mergeam la tot felul de petreceri, mergeam la gym, cu rolele in Central Park, jucam baschet in nocturna, cateodata chiar la marginea Harlemului, faceam rafting sau orice altceva. Puteai face orice, oricand si, mai important, aveai intotdeauna cu cine, pentru ca multa lume in jurul meu era activa.”

    Dupa sapte fusuri orare
    In 2003 s-a intors in Romania, hotarata totusi sa nu lucreze pentru altcineva, ci doar sa-si investeasca propriii bani pe piata de capital. A omis insa cateva elemente foarte importante, ce i-au lipsit atat de mult incat au determinat-o sa-si schimbe optiunile: “aveam nevoie de stres, de nebunie si de zapaceala”.
    Nu regreta decizia de a prelua conducerea RCI, pentru ca este absolut convinsa ca nu ar fi putut sa stea acasa. “Este foarte bine totusi ca am rezistat atat cat am rezistat fara sa ma angajez, pentru ca am avut astfel timp pentru investitii proprii, insa nu in piata de capital, asa cum voiam initial.” A renuntat la acest domeniu, deoarece in scurt timp si-a dat seama ca doar cu informatiile de pe Yahoo! Finance nu poate realiza mare lucru. Nu avea nici macar tehnologia necesara, pentru ca atunci cand a revenit in tara, a asteptat cateva luni pentru o conexiune de internet potrivita.
    A ales in schimb sa scoata maximul din “materialul” pe care il are la dispozitie. “Mi-am spus ca trebuie sa fac the best of it. Sunt straini innebuniti sa investeasca in active din Romania, de ce sa incerc tocmai eu sa investesc pe alte piete?”

    Pe urmele Goldman
    Cea mai mare provocare de la intoarcerea in Romania a fost chiar numirea sa ca presedinte al RC&I.
    “Sa fiu CEO de investment bank Cand ma gandeam la aceasta functie, imi veneau in minte personalitati ca Jon Corzine, Hank Paulson, John Thain (ex-CFO al Goldman Sachs si proaspat CEO la Merrill Lynch – n. red.), cu care imi era imposibil sa ma compar .”
    Insa rezultatele au contrazis-o: daca excludem din discutie companiile ce trec de pe RASDAQ pe BVB, atunci RC&I a reusit singurele trei mari listari la Bursa din Romania.
    Functia de presedinte al Raiffeisen Capital & Investment a preluat-o in primavara anului 2005, cu putin inaintea road-showului (etapa de prezentare a ofertei publice initiale de actiuni catre investitori) pentru IPO-ul Flamingo.
    Oferta de listare a Flamingo din 2005 a atras subscrieri de 40 de milioane de euro, de patru ori mai mult decat valoarea actiunilor oferite, si a reprezentat prima gura de oxigen pentru o bursa pe care nu mai intrasera companii noi de ani de zile.
    Dupa Flamingo, celelalte doua listari ce au urmat, Transelectrica si Transgaz, au reprezentat, la momentul lor, alte doua recorduri.
    Oferta publica initiala de vanzare de actiuni a Transelectrica, derulata in perioada 14-28 iunie 2006, s-a soldat cu o suprasubscriere de 6 ori si a atras in total 195 de milioane de euro. Despre listarea Transgaz din 2007, Ionescu afirma ca a fost o surpriza foarte placuta din multe puncte de vedere, in consecinta a fost si cel mai mare record din istoria bursei.
    “Numarul mare de investitori arata increderea acestora in piata de capital, in timp ce suma atrasa demonstreaza ca in Romania exista bani suficienti si ca BVB este o optiune viabila pentru viitoarele listari. Din punctul de vedere al statului roman, lectia data de Transgaz arata ca se pot face privatizari de succes, transparente si care sa dea startul altor listari pe bursa.”
    Raiffeisen Capital & Investment are deja planificate pentru anul acesta cel putin doua oferte publice ce vizeaza companii private din industria materialelor de constructii: Teraplast si Adeplast.
    Vor fi aceste listari mai de succes decat Transgaz? “Asa cum Transelectrica a fost, la momentul ei, un succes foarte mare si am obtinut, prin Transgaz, unul si mai mare, cred ca raspunsul vine de la sine, vor veni listari din ce in ce mai mari”, considera presedintele RC&I. “Companiile sunt in crestere, prin urmare valoarea ofertelor va fi din ce in ce mai mare.” Dar, oricat de mult vor creste, oferta Transgaz va ramane in istorie nu numai prin prisma numarului de subscriitori si a banilor atrasi, ci si pentru ca s-au folosit, pentru prima oara in Romania, la initiativa RC&I, drepturile de alocare (o idee “furata” din experienta bursei poloneze, cea mai mare din regiune).

    In culisele IPO-ului Transgaz
    Experienta pietei internationale de capital e o reala sursa de inspiratie. In SUA, de exemplu, o companie care doreste sa se listeze pe Bursa poate opta intre mai multe proceduri de listare, cum ar fi Duch Auction, Best Efforts, Self Distribution of Stock, Bought Deal sau Firm Commitment. Multe din procedurile americane sunt folosite si in Europa, dar in Romania singura varianta de listare este deocamdata Best Efforts pe actiuni.
    “Legislatia nu este la fel de flexibila, iar multe modele straine nu se pot folosi. Structura la Transgaz a fost pe modelul celei de la Transelectrica, cu unele imbunatatiri (din punctul de vedere al procedurilor de subscriere si validare sau al folosirii drepturilor de alocare).” O listare la Bucuresti dureaza mai mult decat una la Bursa din New York, de exemplu. Principalul motiv este ca emitentii se pregatesc foarte mult inainte de IPO, cam cu un an sau doi inaintea inceperii procedurilor.
    IPO-ul Transgaz a durat zece luni, din momentul castigarii de catre RC&I a contractului de intermediere si pana la inchiderea listarii. Referitor la aceasta perioada, “pot sa va spun ca am mancat multa pizza pe birou la multe ore din zi si din noapte”. Managementul Transgaz a lucrat cot la cot cu echipa RC&I pana in zori de zi, cum s-a intamplat la redactarea book-ului.
    Cea mai obositoare perioada a fost insa road-showul. “Au fost zile cand s-au luat trei avioane si s-au vizitat trei tari diferite.” In urma unei calatorii cu peripetii din 2006, Ionescu nu mai calatoreste cu avionul, asa ca la road-show Laurentiu Ciocarlan, directorul Departamentului de Investment Banking al RC&I, a fost cel care a acompaniat conducerea Transgaz.

    O femeie intre barbati
    Pana la noile listari, presedintele RC&I este zilnic prezenta si la sediul BVB, pentru ca, din februarie 2006, Dana-Mirela Ionescu face parte din Consiliul de Administratie al Bursei, iar in paralel este si membru in boardul Depozitarului Central, institutia care tine registrul actionarilor si efectueaza operatiunile post-tranzactionare de pe piata de capital. “Initial nu am vrut sa candidez pentru o pozitie in boardul BVB, pentru ca nu eram cunoscuta in piata si nu credeam ca voi fi votata. In plus, nu imi place sa vorbesc in public. Candidatura mea a venit mai mult in urma unui ordin de serviciu, din ratiuni legate de experienta mea internationala.” Singura femeie din boardul bursei aduce nu numai experienta de pe Wall Street, ci si putina varietate in peisajul dominat de costumele barbatesti.
    Este sau nu greu sa fii singura femeie din cei noua membri ai Consiliului de Administratie al BVB? Din moment ce pana acum nu a sesizat nicio dificultate, probabil ca nu sunt probleme in acest sens. “Singurul moment, amuzant de altfel, de care imi aduc aminte si in care a trebuit sa se ia in considerare faptul ca sunt femeie il reprezinta aniversarea de 125 de ani a Bursei, cand initial se hotarase ca toti membri boardului sa vina imbracati in frac.”

    Alergator de cursa lunga
    Programul zilnic de munca al presedintelui RC&I este, in medie, de aproape 15 ore, adica incepe la 8.30 dimineata si se incheie dupa 11 noaptea. Mai devreme de ora 21 nu ajunge niciodata seara acasa, iar in perioadele aglomerate, cum au fost cele din timpul listarii Transgaz, sta la birou si pana la 6 dimineata a doua zi (are un bun antrenament pentru asta).
    Prin urmare, in weekend recupereaza ceea ce nu reuseste sa faca in timpul saptamanii, prioritatea numarul unu fiind iesirile in aer liber. Ea este obisnuita din perioada in care a locuit la New York cu o viata foarte activa. Atunci, practica cu regularitate sporturi, de la jogging la fitness, tenis, baschet si chiar rafting.
    A participat chiar si la celebrul maraton al New Yorkului, a terminat cursa, dupa care a plecat direct la serviciu.
    Totusi, in ciuda faptului ca muncea chiar mai mult decat acum, gasea timpul, energia si oamenii pentru activitati de leisure.
    Singurul obicei la care nu a renuntat este schiul cu familia, in Austria. Motivul pentru care nu reuseste sa faca la fel de mult sport acum tine de stilul de viata din Bucuresti, axat mai putin pe activitati in aer liber, in comparatie cu cel din Big Apple.
    Deocamdata, insa, nu are timp nici macar sa se gandeasca la o modalitate de a se revansa fata de viata privata. Traieste in Bucuresti, coordoneaza cele mai spectaculoase listari pe piata de capital romaneasca si pastreaza in suflet nostalgia marii metropole americane.

    Cariera

    La 34 de ani, Dana-Mirela Ionescu are la activ experienta finantistilor de pe Wall Street si a celor mai importante IPO-uri locale din ultimii ani. Drumul Bucuresti-New York si retur i-a luat zece ani si a adus-o astazi in topul brokerilor din Romania.

    1992-1995 – Studenta la Academia de Studii Economice din Bucuresti, cu specializarea in Administrarea Afacerilor (programul Tempus).

    1995-1997 – S-a transferat la Georgetown University din Washington DC, unde a absolvit “Magna cum Laudae” cu dubla specializare: Finante si Afaceri Internationale. Tot atunci a luat primul contact cu money-managementul, prin stagiile practice de la General Electric, Washington Investment Corporation, Moors & Cabot, The Prudential Insurance Company of America.

    1997-2001 – Analist financiar la Goldman Sachs, Inc. New York, unde a lucrat cu 40 de companii din 15 industrii diferite pe partea de IPO-uri, achizitii, fuziuni, tracking stocks.

    2001-2003 – Ca asociat la Fondul de Investitii pe Pietele Emergente al Oaktree Capital Management LLC, New York, punctele culminante ale zilei erau ora 8 dimineata si 6 seara, cand primea portofoliul pentru analiza evolutiei inregistrate.

    din 2005 – Este presedinte si director general al Raiffeisen Capital & Investment, Bucuresti, compania de brokeraj care a reusit cele mai importante listari la Bursa de Valori Bucuresti.

    din februarie 2006 – Este si prima femeie din boardul BVB, desi candidatura a fost mai mult “un ordin de serviciu”.

    Afacerile anului 2007

    Alaturi de afacerea Rompetrol sau de lansarea sistemului de pensii private, listarea Transgaz (intermediata de RC&I) este, poate, cea mai mare afacere a anului trecut din Romania: cu o valoare a ofertei de circa 65 de milioane de euro, reprezentand 10% din capitalul companiei, Transgaz a reusit sa atraga subscrieri de 1,8 miliarde de euro de la peste 12.000 de investitori, din care 1,1 miliarde de euro au reprezentat bani ai investitorilor romani.

    Vanzarea pachetului de 75% din actiunile grupului Rompetrol l-a propulsat pe Dinu Patriciu in fruntea celor mai bogati romani (2,7 milioane de dolari a incasat omul de afaceri de la compania kazaha KazMunaiGaz).

    Lansarea sistemului de pensii private a fost un real succes doar pentru programul pensiilor obligatorii si mai putin in cazul celor facultative. Fondurile de pensii obligatorii vor manageria, in 2008, active de peste 300 de milioane de euro, cu trei milioane de clienti atrasi in primele patru luni de la lansare.

    Pasii unui Ipo (oferta publica initiala)

    audit al situatiilor financiare din ultimii ani
    evaluarea companiei
    road-show (prezentarea ofertei catre investitori)
    cresterea capitalului social si a pretului de vanzare al actiunilor
    redactarea prospectului (in cazul Transgaz, a avut aproape 400 de pagini) si depunerea spre avizare la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

  • Profit de 300% la bursa

    Principala recomandare a brokerilor, atunci cand clientul isi formeaza un portofoliu de actiuni, este cumpararea de titluri ale unor companii cu rezultate fundamentale bune, cu stabilitate financiara si lichiditate, adica o valoare ridicata a tranzactiilor zilnice. Cel putin in teorie. „Piata este atipica. Nu se poate spune ca o actiune va creste indiferent ce se intampla sau ca o alta va scadea in mod sigur. Noi, ca brokeri, facem analize si recomandari, dar decizia trebuie sa o ia clientul, investitorul care va suporta eventuala pierdere. Iar actiunile pot evolua impotriva oricarei ratiuni fundamentale sau tehnice“, spune Razvan Pasol, director general al Intercapital Investments.

    Pentru un investitor, lichiditatea unei societati este foarte importanta, deoarece are astfel garantia ca va gasi cumparatori pentru actiuni in momentul in care va dori sa isi inchida respectiva pozitie. Aceste valori sunt luate in calcul si la stabilirea societatilor din cadrul indicelui BET, care urmareste evolutia celor mai bune zece companii listate la BVB. La sfarsitul lunii noiembrie, BET inregistra o crestere de 10,5% fata de ultima cotatie a anului trecut si de doar 5,2% fata de prima zi de tranzactionare a lui 2007.
    Sa vedem cum au evoluat societatile vedeta ale BVB. SNP Petrom este cea mai importanta societate listata la bursa, cu o capitalizare de aproximativ 8 miliarde de euro. Ponderea SNP in valoarea indicelui BET este de 19,93%, capabila deci sa influenteze decisiv evolutia acestuia. In 2007, actiunea SNP a tras in jos evolutia BET, deoarece a inregistrat o pierdere de 17% fata de cotatia de inchidere din prima sedinta a anului. Variatia negativa a cotatiei Petrom la bursa este, probabil, cel mai bun exemplu de actiune sustinuta fundamental cu rezultate financiare pozitive, dar care nu pare suficient de atractiva pentru a creste si pe piata de capital. Dupa primele trei luni ale anului, SNP Petrom a anuntat un profit net de aproximativ 470 de milioane de euro, cu 22% mai putin decat in perioada similara a lui 2006. Profitul net in al treilea trimestru, de 204 milioane de euro, a fost insa mai mare cu 16% fata de cel din aceeasi perioada a anului trecut, existand deci premisele unei reveniri pana la incheierea anului. Se pare ca investitorii s-au dovedit insa neincrezatori fata de aceasta perspectiva, iar actiunea a pierdut procente bune dupa publicarea rezultatelor.

    Banca Romana pentru Dezvoltare – Société Générale, societate cu o pondere de 19,9% in indicele BET si o capitalizare de aproape 4,5 miliarde de euro, a avut un profit de 207 milioane de euro in primele noua luni ale anului. Cresterea profitului net fata de aceeasi perioada a anului trecut este de 43%, majorare ce se reflecta si in randamentul actiunii in 2007 – de aproximativ 18% la unsprezece luni.

    Banca Transilvania, cea de-a treia societate cu pondere mare in valoarea BET, de 19,95%, a inregistrat un profit pe actiune de circa 30% in 2007. Profitul net in trimestrul al treilea, de 16,1 mil. euro, e dublu fata de anul trecut, iar profitul net din primele noua luni, in valoare de 39,8 milioane de euro, a consemnat o crestere de aproape 60% fata de anul precedent. Banca Transilvania are o capitalizare de peste 1,4 miliarde de euro.

    Cele trei companii reprezinta aproape 60% din valoarea BET. Dupa randamentele lor, cotatia indicelui ar fi trebuit sa creasca mult mai mult decat cu 10,5%. Insa alte societati incluse in BET au avut randamente negative in cursul anului. Turbomecanica Bucuresti, spre exemplu, a pierdut circa 20% fata de prima sesiune de tranzactionare a anului. Transelectrica, actiune cu o crestere mare in primele luni dupa listare, a reusit o performanta negativa de 10 procente in 2007, iar Antibiotice Iasi a inregistrat un minus de 5,4%.

    „Sunt si riscuri pe sector de activitate sau pe context international. Bancile au mers bine anul acesta, dar s-ar putea ca anul viitor sa nu mai vedem aceleasi randamente. Profiturile bancilor incep sa scada, riscurile sunt mai mari“, explica Leonard Visan, director general al societatii de administrare a investitiilor Investica Asset Management. Mai mult, tendinta companiilor mari este de a-si plafona profiturile; stabilitatea si dezvoltarea limiteaza de cele mai multe ori cresterea de profit. Practic, cu cat este mai putin riscanta o actiune, cu atat mai mic este randamentul pe care il poate oferi.

    „Investitorii din piata Rasdaq sunt mai dispusi la risc decat cei din BVB. Si in multe cazuri cei dispusi la risc sau la investitii in companii mici si mai putin cunoscute au fost rasplatiti cu profituri pe masura“, afirma Gabriel Aldea, analist al Intercapital Investments. Analistul denumeste „rasdace“ societatile care au inca evolutii caracterizate de volatilitate foarte mare, indiferent pe ce piata sunt listate in prezent, unde un profit de cateva sute de procente poate disparea cu aceeasi rapiditate cu care a aparut.

    Exemplul cel mai la indemana este Dafora Medias, societate listata la categoria a III-a a Rasdaq, considerata „una dintre societatile create de brokeri sau speculatori“. Dupa o crestere de circa 75% in primele doua luni ale anului, actionarul majoritar, omul de afaceri Gheorghe Calburean, a decis majorarea capitalului social cu 38 de milioane de euro prin emiterea de noi actiuni in proportie de aproximativ zece actiuni noi la una detinuta. Aparitia noilor titluri, peste 881 de milioane de actiuni, a urcat capitalizarea Dafora pana la 290 de milioane de euro la inceputul lunii august, aproape tripla fata de valoarea dinainte de majorare. Inflatia de actiuni si cresterea mult prea mare fata de posibilitatile reale ale companiei au fost insa motivele unei corectii importante pentru Dafora, care a scazut cu mai bine de 50% in aproape trei luni, anuland cea mai mare parte din randamentul de la inceputul anului. De asemenea, capitalizarea a ajuns la 140 mil. euro.