BusinessMagazin

Tag: bnr

  • Indicele ROBOR la 3 luni închide săptămâna la o cotaţie de 7,28%, în creştere uşoară faţă de ziua anterioară

    Indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele populaţiei în lei contractate înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, a crescut vineri la 7,28%, de la 7,27% joi. 

    La finalul săptămânii trecute, indicele ajunsese la 7,40%.

    Pe 3 ianuarie 2023, indicele ROBOR la 3 luni era de 7,56%, iar pe 30 decembrie 2022 indicele a fost cotat la 7,57%.

    Nivelul maxim atins de acest indice în 2022 a fost de 8,21%, în luna octombrie 2022.

    Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţă, inflaţie şi politica fiscală.

    Pe 10 ianuarie, în prima şedinţă de politică monetară din acest an, BNR a majorat dobânda-cheie de la 6,75% până la 7%.

    Tot vineri, indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a coborât la 7,54%, de la 7,55% joi, iar indicele ROBOR la 12 luni a rămas la 7,91%, valoare similară cu cea înregistrată joi. 

    Valoarea IRCC, dobânda de referinţă pentru calculul ratelor la bancă pentru creditele ipotecare şi de consum, a crescut de la 1 ianuarie 2023 la 5,71%, de la 4,06% la finalul anului trecut.

     

  • Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu: Criza creditelor neperformante a fost o mare problemă, atât de mare încât putea să dărâme sistemul bancar din România

    Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a prezentat joi după amiază Raportul asupra stabilităţii financiare a României şi a identificat o serie de riscuri care pot ameninţa economia, precum şi o parte din riscurile pe care le-am depăşit, cum ar fi criza creditelor neperformante.  

    ”Banca Naţională a avut de la început preocuparea să ceară băncilor să fie bine capitalizate cu fonduri proprii. Mare problemă, în special după 2008-2009, a fost criza creditelor neperformante, atât de mare încât putea să dărâme sistemul bancar din România”, a spus guvernatorul BNR. 

    ”Rezolvarea creditelor neperformante din România a fost o evoluţie pozitivă, care ne-a scăpat de necazuri. Stăm acum mai bine decât media europeană, a adăugat el.

    „Acoperirea creditelor cu provizioane a fost marea noastră preocupare. Până când sunt scoase în afara bilanţului creditele neperformante, cel puţin să fie acoperite cu provizioane. Avem o acoperire mult mai bună decât în Europa.

    În glumă, Guvernatorul a vorbit şi despre profitabilitatea băncilor. ”Lumea o să spună că iar ţineţi cu băncile, domnule guvernator. Nu că trebuie să trăiască, nu pot să dea credite dacă nu au o anumită profitabilitate”, a spus Isărescu. 

  • Dobânzile la lei nu vor scădea atât de repede şi mai ales nu vor scădea la nivelurile mici de acum câţiva ani, aşa că cei care vor să ia credite imobiliare ca să-şi cumpere un apartament trebuie să-şi găsească un job cu un salariu mai mare sau să-şi găsească al doilea job, ca să se încadreze în noile condiţii şi să plătească ratele mai mari

    Întrebările uzuale la începutul anului sunt:

    – Cum vor evolua dobânzile la lei? Mai creşte ROBOR-ul sau când scade? Ce se întâmplă cu IRCC-ul, care a crescut de la 1,25% acum un an la 5,7% acum, o creştere care a dat peste cap multă lume?

    – Cum vor merge preţurile pe piaţa imobiliară, scad sau cresc preţurile apartamentelor?

     

    La prima întrebare, legată de evoluţia dobânzilor, piaţa monetară interbancară dă semne de stabilizare, mai ales după ce BNR a redus presiunea pe bănci şi le-a lăsat mai multă lichiditate în piaţă, ceea ce a dus la scăderea dobânzilor. Aşa se face că ROBOR-ul a scăzut de la 8,2% la 7,45% acum.

    După vârful din noiembrie, de 16,8%, inflaţia a închis luna decembrie şi anul cu o reducere la 16,37%, peste nivelul prognozat de BNR la începutul lui 2022, de 12,9%. Oricum, dacă ne uităm la Ungaria, care a închis anul 2022 cu o inflaţie de 24,5%, inflaţia de la noi, de 16,3%, pare bună.

    Dacă datele de acum se vor confirma, inflaţia a intrat pe un trend uşor de scădere – o reducere mai vizibilă, respectiv cu o inflaţie de o singură cifră s-ar putea să vedem din trimestrul al treilea, cel puţin aşa crede BNR.

    În aceste condiţii, dobânzile la lei intră mai întâi într-o perioadă de stabilizare. Chiar dacă Banca Naţională a crescut de la 6,75% la 7% dobânda de referinţă, această creştere este mai mult “de formă”, atâta timp cât piaţa interbancară este mai jos – 5,85%, iar piaţa este lichidă.

    Şi dobânzile de tranzacţionare pe piaţa secundară la titlurile de stat au scăzut la 7,55% (titlurile pe 10 ani), faţă de 8,5% acum o lună.  

    Cel mai probabil, ROBOR-ul la trei luni, indicatorul de referinţă pentru creditele acordate companiilor dar şi persoanelor fizice, va rămâne în jur de 7,5%, cel puţin în următoarea perioadă, şi va scădea spre 7% dacă trendul de reducere a inflaţiei se va confirma şi dacă Banca Naţională va menţine lichiditatea din piaţă uşor în exces. Problema este ca această lichiditate să nu se ducă prea mult în creşterea cursului valutar leu/euro, ceea ce se întâmplă acum.

    IRCC-ul este de 5,71% în T1 şi va creşte în T2 uşor peste 6%. Din T3 s-ar putea să vedem o primă scădere, care însă va fi marginală dacă ceea ce se întâmplă acum pe piaţa interbancară cu acest surplus de lichiditate se va menţine.

    Problema este că dobânzile la lei nu vor scăderea atât de uşor şi vizibil, cel puţin cele care sunt luate în considerare în acordarea de credite.

    Dacă stabilizarea dobânzilor pare să fie o certitudine pentru următoarea perioadă, pentru scăderea lor – astfel încât să se vadă şi mai ales să se simtă în ratele plătite la bancă – ar trebui ca inflaţia să se reducă semnificativ, ceea ce însă nu este în interesul companiilor şi nici al statului, care profită de această fereastră de oportunitate istorică, când firmele pot să crească preţurile semnificativ fără să întâmpine o rezistenţă majoră. Preţurile produselor şi serviciilor cumpărate de populaţie vor scădea doar “la reduceri”.

    În aceste condiţii lumea, companiile şi persoanele fizice trebuie să se obişnuiască cu noua realitate, în care dobânzile vor scădea mai greu, gradual şi, cel mai important lucru, va fi puţin probabil să ajungă la nivelurile de acum câţiva ani, respectiv din ultimul deceniu. Cine îşi mai aminteşte că la un moment dat ROBOR-ul era de 0,87%, aveam deflaţie, adică preţurile produselor scădeau şi nu creşteau, faţă de situaţia de acum, când ROBOR-ul este de 7,45%, iar inflaţia este de 16%.

    Dacă dobânzile nu mai cresc, este varianta cea mai fericită, înainte să sperăm la o scădere a lor.

    Aşa că, dacă piaţa se va stabiliza în primă fază, în cea mai bună variantă dobânzile de referinţă se vor duce spre 4-5% anul viitor, faţă de 6-8% acum.

    Acest lucru înseamnă că dobânzile efective (DAE) la creditele ipotecare/imobiliare se vor duce către 6-7%, faţă de 8-9% în prezent.

    Dar, cum spune Omer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, cea mai mare de pe piaţă, cu toţii trebuie să înţelegem că dobânzile nu vor mai scădea la nivelurile anterioare.

    Din cauza triplării dobânzilor într-un an – ROBOR şi IRCC – cererea de ipotecare/imobiliare s-a redus destul de mult: pe de o parte clienţii nu se mai încadrează în noile condiţii de piaţă, creşterea IRCC-ului la 5,71% dând multe planuri de achiziţii peste cap, iar pe de altă parte dobânzile efective de plată (DAE) de 7,7-8,5% pe an, cu ratele lunare aferente de plată, îi sperie pe foarte mulţi.

    În acest moment, problema principală a băncilor, dar şi a clienţilor, este cum se acomodează cu noile rate de plată. Sunt clienţi care au luat credite pentru un apartament când IRCC-ul era de 1,08-1,25%, iar acum sunt loviţi în plin cu un IRCC de 5,71%, ca să nu mai vorbim că din T2 va creşte la peste 6%. Pe piaţă se desfăşoară o luptă de marketing între bănci pentru refinanţare, în sensul că dacă vrei o rată mai mică te duci cu creditul la o altă bancă, la refinanţare, care înseamnă nu neapărat o dobândă mai mică, ci reducerea ratei prin majorarea scadenţei creditului. La banca unde ai creditul, dacă te duci la refinanţare, înseamnă restructurarea creditului, iar banca trebuie să facă provizioane pentru diferenţa respectivă, ceea ce o dezavantajează.

    Dar după cum a pus la ZF Live Mircea Petrilă, un broker de credite, lumea s-a cam speriat acum, când a văzut până unde au crescut dobânzile, mai ales într-un an, şi s-a retras din achiziţia unui credit imobiliar. Dar el se aşteaptă ca din partea a doua a anului, când se va vedea poate o scădere a dobânzilor, lumea să revină în piaţă.

    Pentru cei cărora le este greu să se acomodeze cu noua situaţie, cu noile rate, cu noile dobânzi, dar au nevoie de o casă, soluţia este majorarea salariului la locul de muncă, schimbarea jobului pentru un salariu mai mare sau găsirea celui de-al doilea job timp de 2-4 ani, cel puţin până trece perioada critică actuală iar veniturile se mai redresează.

     

    La a doua întrebare, legată de evoluţia preţurilor pe piaţa imobiliară, situaţia este puţin blocată.

    Daniel Crainic, directorul de marketing al imobiliare.ro, cea mai mare platformă de listare a proprietăţilor imobiliare de pe piaţă, a spus la ZF Live că cererea şi oferta de apartamente şi case a scăzut după izbucnirea războiului, după creşterea inflaţiei şi a dobânzilor etc.

    Dar preţurile apartamentelor nu au scăzut, aşa cum se aştepta multă lume, ci dimpotrivă.

    Spre exemplu, conform datelor imobiliare.ro, în 2022 preţurile pe metrul pătrat au avut următoarea evoluţie:

    – În Bucureşti preţul mediu de vânzare a crescut cu 5%, de la 1.620 euro/mp la 1.704 euro/mp, din care, pe piaţa nouă, preţurile au crescut cu 7%, iar pe piaţa veche cu 1%.

    – În Cluj preţul mediu de vânzare a crescut cu 14%, de la 2.105 euro/mp la 2.410 euro/mp, din care creşterea pe piaţa nouă a fost de 23%, iar pe piaţa veche de 10%.

    – În Iaşi preţul mediu a crescut cu 11%, de la 1.203 euro/mp la 1.340 euro/mp, din care, pe piaţa nouă creşterea a fost de 11%, iar pe piaţa veche 11%.

    – În Timişoara preţul mediu a crescut cu 6%, de la 1.378 euro/mp la 1.454 euro/mp, din care creşterea pe piaţa nouă a fost de 10%, iar pe piaţa veche de 4%.

    Aşa că, chiar dacă este criză, preţurile pe piaţa imobiliară rezidenţială nu prea au şanse să scadă în acest an, mai ales dacă economia şi salariile vor creşte, iar inflaţia şi dobânzile vor scăderea.  

    Piaţa are bani, nu mai suntem ca în situaţia din 2009-2010, este adevărat că creşterea dobânzilor a afectat piaţa, dar în continuare oamenii au capacitate de plată.

    Preţurile pot să scadă doar dacă oamenii sunt daţi afară, ceea ce nu prea se întâmplă, dacă salariile sunt tăiate, ceea ce nu prea se întâmplă, sau dacă cursul leu/euro creşte semnificativ peste noapte (în 2009 a crescut cu 30% în câteva luni), ceea ce acum este puţin probabil să se întâmple.

    Trebuie să trecem cu bine primul trimestru din acest an şi să sperăm că războiul din Ucraina nu va lua o întorsătură dramatică, că inflaţia va intra pe un trend de scădere (nu ne aşteptăm la o scădere semnificativă, dar măcar să scadă), iar dobânzile să dea semne de scădere.

  • Claudiu Năsui: BNR creşte din nou dobânda. Asta înseamnă că cresc toate ratele

    „BNR creşte din nou dobânda. Asta înseamnă că cresc toate ratele. Pentru că ROBOR urmăreşte dobânda BNR. Iar IRCC este doar un ROBOR întârziat cu 6 luni. Deci dacă creşte dobânda BNR, creşte ROBOR şi apoi întârziat creşte şi IRCC”, a scris pe Facebook Claudiu Năsui.

    Conform acestuia, BNR face asta pentru a reduce banii din piaţă „pe care tot ei i-au tipărit. Mai ţineţi minte pandemia? Afaceri închise şi tone de bani tipăriţi. Calea sigură către distrugerea puterii de cumpărare. Prea mulţi bani care urmăresc prea puţine bunuri şi servicii”.

    Claudiu Năsui arată că nu este vina BNR că creşte acum dobânda, dar că e vina BNR că a acţionat ca un „pompier piroman”.

    „Ei dau foc, după care tot ei vin să-l stingă. Foarte bine că îl sting, dar mai bine nu dădeau foc de la început. Şi chiar şi stingerea asta a focului a început mult prea târziu şi mult prea anemic. Iar asta din motive 100% politice. Mai grav, chiar şi acum, acţiunea BNR e în contradicţie cu cea a guvernului, care el încă dă foc. Îndatorarea masivă a statului continuă, iar pentru asta BNR şi sistemul bancar tot măreşte masa monetară. Unul apasă pe frână, celălalt pe accelerat”, adaugă fostul ministru al Economiei.

    El spune că din toate astea pierd în primul rând toţi cei care s-au îndatorat.

    „Ei vor trebui să strângă cureaua, adică să-şi reducă consumul, ca să poată plăti ratele. Dacă nu plătesc rata la bancă îşi vor pierde casa/terenul/investiţia. În al doilea rând vor suferi investiţiile din privat. O dobândă mai mare înseamnă un cost al capitalului mai mare, ceea ce înseamnă mai puţine investiţii private. Ba chiar investiţiile începute nu se vor mai termina. Vor falimenta şi va veni acel val de falimente specific recesiunii”, arată Năsui.

    „Nu era mai bine doar să nu-şi crească statul cheltuielile în halul în care a făcut-o? Nu era mai bine să nu mai facă toate PNDL-urile, toate agenţiile noi de stat şi toate cheltuielile pe care le-au tot crescut? Factura pentru toate acestea încă nu a venit. Dar creşterea dobânzii de azi grăbeşte momentul în care va veni”, a mai scris Claudiu Năsui pe reţeaua de socializare.

  • BNR: creşte rata dobânzii de politică monetară

    Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, întrunit în şedinţa de marţi, a hotărât să majoreze rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,00 la sută pe an, de la 6,75 la sută pe an, începând cu data de 11 ianuarie 2023. De asemenea, se va majora rata dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8,00 la sută pe an, de la 7,75 la sută pe an, şi va creşte rata dobânzii la facilitatea de depozit la 6,00 la sută, de la 5,75 la sută pe an, începând tot cu data de 11 ianuarie 2023. În schimb, vor fi menţinute nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

    Potrivit BNCR, rata anuală a inflaţiei a ajuns în noiembrie 2022 la 16,76 la sută, peste nivelul prognozat, după ce în octombrie a scăzut la 15,32 la sută, de la 15,88 la sută în septembrie. Creşterea a fost determinată şi în acest interval mai cu seamă de majorarea preţurilor alimentelor, incluzând categoria LFO, dar şi de scumpirea mai pronunţată a mărfurilor nealimentare şi a serviciilor de piaţă. Impactul lor a fost contrabalansat totuşi consistent de scăderea dinamicii preţului combustibililor, pe fondul trendului descendent al cotaţiei petrolului, precum şi al plafonării preţului lemnelor de foc.

    Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat şi-a accelerat uşor ascensiunea în primele două luni din trimestrul IV 2022, contrar previziunilor, mărindu-se de la 11,9 la sută în septembrie la 14,0 la sută în luna noiembrie 2022, ca urmare a creşterilor cvasi-generalizate de preţuri consemnate pe cele trei segmente ale inflaţiei de bază. Evoluţia inflaţiei CORE2 ajustat continuă să reflecte efectele majorărilor ample ale cotaţiilor materiilor prime agroalimentare şi ale costurilor cu energia şi transportul, alături de influenţele blocajelor în lanţuri de producţie. Acestea au fost potenţate şi în acest interval de cotele înalte ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt şi de rezilienţa cererii pe anumite segmente, precum şi de ponderea însemnată deţinută în coşul de consum de produsele alimentare şi de cele importate.

    Rata anuală a inflaţiei calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC – indicator al inflaţiei pentru statele membre UE) a crescut în luna noiembrie 2022 la 14,6 la sută, de la 13,4 la sută în septembrie. Totodată, rata medie anuală a inflaţiei IPC şi cea calculată pe baza IAPC s-au mărit în noiembrie la 13,1 la sută şi la 11,4 la sută, de la 11,8 la sută, respectiv 10,2 la sută în septembrie 2022, rămânând însă la valori inferioare celor prevalente în regiune şi în ţările baltice.

    Activitatea economică a crescut în trimestrul III 2022 cu 1,3 la sută faţă de precedentele trei luni, la fel ca în trimestrul II, depăşind astfel semnificativ previziunile, evoluţie ce face probabilă o nouă mărire a excedentului de cerere agregată în acest interval, contrar aşteptărilor.

    În schimb, faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, creşterea PIB a continuat să decelereze în trimestrul III 2022 – la 4,0 la sută de la 5,1 la sută în trimestrul II -, rămânând totuşi însemnată din perspectivă istorică. Creşterea economică a fost susţinută, de această dată, în principal de formarea brută de capital fix, şi doar în secundar de consumul gospodăriilor populaţiei, în timp ce evoluţia exportului net a redevenit puternic contracţionistă, în condiţiile în care dinamica anuală a volumului importului a depăşit-o sensibil pe cea a volumului exportului de bunuri şi servicii.

    Pe acest fond, soldul negativ al balanţei comerciale şi-a accelerat considerabil creşterea în raport cu perioada similară a anului anterior, în pofida restrângerii decalajului nefavorabil dintre variaţia anuală în scădere a preţurilor importurilor şi cea a preţurilor exporturilor, iar deficitul de cont curent şi-a dublat dinamica anuală.

    Cele mai recente date şi analize indică o încetinire semnificativă a creşterii economiei în trimestrul IV 2022 faţă de intervalul precedent, sub impactul prelungirii războiului din Ucraina şi al extinderii sancţiunilor asociate, implicând o creştere totuşi robustă a PIB faţă de aceeaşi perioadă a anului 2021, pe fondul unui efect de bază.

    Relevante din această perspectivă sunt creşterile de dinamică anuală consemnate în octombrie de vânzările cu amănuntul şi de cele auto-moto, dar mai cu seamă de serviciile prestate populaţiei. În acelaşi timp, volumul lucrărilor de construcţii şi-a accelerat puternic creşterea în prima lună din trimestrul IV 2022, iar producţia industrială a continuat să-şi atenueze contracţia în termeni anuali. Exporturile şi-au redus însă considerabil variaţia anuală şi mult mai pronunţat decât importurile de bunuri şi servicii, inclusiv în contextul evoluţiei nefavorabile a preţurilor externe, cu consecinţa accelerării creşterii în termeni anuali a deficitului comercial şi a celui de cont curent.

    Efectivul salariaţilor din economie a consemnat noi creşteri în septembrie-octombrie 2022, dar sensibil inferioare celor din primul semestru al anului, iar rata şomajului BIM s-a mărit foarte uşor în octombrie-noiembrie, după scăderea ei până la 5,4 la sută în trimestrul III. Totodată, intenţiile de angajare pe orizontul apropiat de timp s-au redus din nou în decembrie 2022, după o redresare vizibilă în precedentele două luni, iar deficitul de forţă de muncă raportat de companii a stagnat în trimestrul IV 2022 la nivelul diminuat atins în intervalul anterior.

    Principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare au consemnat ajustări descendente graduale în noiembrie-decembrie 2022, pe fondul ameliorării condiţiilor lichidităţii, iar randamentele titlurilor de stat şi-au accentuat descreşterea, inclusiv sub influenţa îmbunătăţirii sentimentului pieţei financiare internaţionale şi a percepţiei asupra riscului asociat pieţelor financiare din regiune. Rata medie a dobânzii la creditele noi, precum şi cea aferentă depozitelor noi la termen ale populaţiei au continuat însă să crească în lunile octombrie şi noiembrie 2022.

    În această conjunctură, reflectând şi o creştere a atractivităţii relative a plasamentelor în monedă naţională, leul a manifestat o tendinţă de apreciere faţă de euro şi în ultimele două luni ale anului 2022. Totodată, în raport cu dolarul SUA, moneda naţională s-a întărit semnificativ, ca urmare a evoluţiilor de pe pieţele financiare internaţionale.

    Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat şi-a accelerat descreşterea în primele două luni ale trimestrului IV 2022, ajungând la 13,2 la sută în noiembrie (16,0 la sută în septembrie), ca urmare a decelerării creşterii componentei în lei, contrabalansată totuşi uşor de prelungirea ascensiunii dinamicii înalte a creditului în valută. Prin urmare, ponderea componentei în lei în creditul acordat sectorului privat a continuat să se reducă lent, până la 69,4 la sută în noiembrie, de la 70,6 la sută în septembrie.

    Potrivit actualelor evaluări, rata anuală a inflaţiei va scădea probabil în trimestrul I 2023 în linie cu cea mai recentă prognoză pe termen mediu (noiembrie 2022), dar va coborî semnificativ mai alert ulterior, ajungând la nivelul de o cifră încă din trimestrul III al anului curent, ca efect al prelungirii schemelor de plafonare şi compensare a preţurilor la energie până la 31 martie 2025, concomitent cu modificarea caracteristicilor acestora începând cu 1 ianuarie 2023.

    În perspectivă apropiată, determinanţii principali ai descreşterii dinamicii anuale a inflaţiei vor fi însă efectele de bază dezinflaţioniste asociate creşterilor ample consemnate anterior de preţurile energiei şi combustibililor, precum şi trendul descendent relativ mai accentuat al cotaţiei petrolului din ultimele luni.

    Balanţa riscurilor induse de şocurile pe partea ofertei la adresa noii perspective a inflaţiei este relativ echilibrată, date fiind evoluţiile recente ale cotaţiilor principalelor produse energetice şi mărfuri agroalimentare, precum şi cele ale determinanţilor majori ai acestora.

    Războiul din Ucraina şi sancţiunile asociate continuă însă să genereze incertitudini şi riscuri considerabile la adresa perspectivei activităţii economice, implicit a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, prin efectele posibil mai mari exercitate asupra puterii de cumpărare şi încrederii consumatorilor, precum şi asupra activităţii, profiturilor şi planurilor de investiţii ale firmelor, dar şi prin potenţiala afectare mai severă a economiei europene/globale şi a percepţiei de risc asupra economiilor din regiune, cu impact nefavorabil asupra costurilor de finanţare.

    Totodată, absorbţia fondurilor europene, în principal a celor aferente programului Next Generation EU, este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte în implementarea proiectelor. Ea este însă esenţială pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziţiei energetice, precum şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului contracţionist al şocurilor pe partea ofertei, amplificate de războiul din Ucraina şi de înăsprirea condiţiilor economice şi financiare pe plan internaţional.

    Incertitudini şi riscuri semnificative sunt asociate însă şi conduitei politicii fiscale, date fiind, pe de o parte, ţinta de deficit bugetar stabilită pentru 2023 în vederea continuării consolidării bugetare în contextul procedurii de deficit excesiv şi al majorării semnificative a costului finanţării, şi, pe de altă parte, seturile de măsuri de sprijin prevăzute a fi aplicate ori prelungite în acest an, într-o conjunctură economică şi socială ce rămâne dificilă pe plan intern şi global, cu potenţiale implicaţii adverse asupra parametrilor bugetari.

    Relevante sunt, de asemenea, perspectiva conduitei politicilor monetare ale BCE şi Fed, precum şi atitudinea băncilor centrale din regiune.

    În şedinţa de astăzi, 10 ianuarie 2023, pe baza evaluărilor şi a datelor disponibile în acest moment, precum şi în condiţiile incertitudinilor foarte ridicate, Consiliul de administraţie al BNR a hotărât majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 7,00 la sută pe an, de la 6,75 la sută pe an, începând cu data de 11 ianuarie 2023. Totodată, s-a decis majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 8,00 la sută pe an, de la 7,75 la sută pe an şi creşterea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 6,00 la sută pe an, de la 5,75 la sută. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

    Deciziile CA al BNR urmăresc ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, precum şi stimularea economisirii prin creşterea ratelor dobânzilor bancare, în vederea readucerii durabile a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile. În contextul actual, mixul echilibrat de politici macroeconomice şi implementarea de reforme structurale inclusiv prin utilizarea fondurilor europene care să stimuleze potenţialul de creştere pe termen lung sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii macroeconomice şi întărirea capacităţii economiei româneşti de a face faţă unor evoluţii adverse.

    Conform calendarului anunţat, următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 9 februarie 2023, a precizat BNR.

  • Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Una din evoluţiile pozitive în 2022 – rezervele internaţionale ale României au atins un nou maxim istoric la final de an

    Una dintre ştirile pozitive aferente finalului de an, cu o contribuţie relevantă pentru echilibrul macroeconomic şi financiar al României în noul an, este aceea că rezervele internaţionale ale ţării au consemnat în luna decembrie 2022 un nou maxim istoric depăşind valoarea de 52,3 de miliarde de euro (o creştere anuală de circa 14%).

    Principala componentă, reprezentată de rezervele valutare, a consemnat la rândul său un nou maxim istoric, plasându-se pentru prima dată peste nivelul de 43,2 de miliarde de euro (la care se adaugă deţinerile de DST, în total peste 46,6 miliarde de euro). La această evoluţie favorabilă au contribuit semnificativ fluxurile financiare aferente intrărilor de fonduri europene şi investiţii străine.

    Rezervele internaţionale au o importanţă deosebită în cadrul sistemului economic general şi un rol semnificativ în consolidarea încrederii investitorilor străini în stabilitatea financiară a ţării şi capacitatea de rambursare a datoriei externe.

    Este bine cunoscut faptul că ele reprezintă un factor relevant pentru îndeplinirea obligaţiilor financiare internaţionale ale unei ţări (plata datoriilor), finanţarea importurilor şi atenuarea mişcărilor bruşte de capital. De aceea, nivelul şi adecvarea acestora contribuie inclusiv la diminuarea volatilităţii potenţiale a pieţelor financiare locale pe parcursul perioadelor de turbulenţă în plan internaţional, în cazul manifestării unor şocuri exogene sau evenimente nefavorabile

     

     

  • BNR a afişat în ultima zi bancară din 2022 un curs de 4,94 lei/euro, similar cu nivelul din 31 decembrie 2021. Dolarul închide 2022 la la 4,63 lei, de la 4,37 lei la final de 2021

    BNR a afişat în ultima zi bancară din 2022 un curs de 4,94 lei/euro, similar cu nivelul din 31 decembrie 2021, în condiţiile în care moneda naţională a avut o evoluţie stabilă pe parcursul anului curent.

    La 31 decembrie 2021, cursul BNR era de 4,948 lei/euro.

    Minimul acestui an, de 4,821 lei/euro, a fost atins pe 5 septembrie.

    În ceea ce priveşte cursul leu/dolar, acesta închide anul în uşoară scădere, de 0,33%, la 4,63 lei/dolari.

    Moneda americană a depăşit nivelul de 5 lei din 22 septembrie, atingând un maxim al tuturor timpurilor spre finalul lui septembrie. 

    Dolarul american era cotat pe 31 decembrie 2021 la 4,3707 lei.

     

     

  • Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Perspective pentru anul următor şi posibile răspunsuri pentru provocările existente

    Economiile ţărilor lumii au trecut în ultimii ani printr-o situaţie dificilă şi complicată, marcată de materializarea de noi riscuri la nivel global care au afectat dezvoltarea economică şi au declanşat transformări cu efecte pe termen lung ce vor continua să reprezinte o provocare pentru conduita politicilor economice şi pe parcursul anului viitor.

    Este aşadar rezonabil să presupunem că numeroasele crize suprapuse care au influenţat evoluţia economică în anul 2022, vor contura cel mai probabil şi perspectiva economică a noului an, însă în forme şi manifestări noi. Ieşirea din iarnă în emisfera nordică (care găzduieşte circa 87% din populaţia planetei) ne va găsi într-un moment al alegerilor decisive privind adaptarea la noile condiţii economice generate de efectele acestor crize. De aceea, trebuie să continuăm analiza modului în care putem aduce ajustări mediului economic şi instituţional la nivel global pentru a optimiza procesul de adaptare şi transformare şi a reduce impactul negativ asupra economiei şi societăţii.

    Avem în acest sens, două alternative, prima ar fi să ne adresăm ţintit problemelor pe care le conştientizăm în momentul de faţă, pe termen scurt şi mediu în funcţie de dimensiunea riscurilor induse; a doua abordare este să facem mai mult de atât şi să încercăm să creştem rezilienţa sistemelor, inclusiv în faţa unor riscuri care nu s-au materializat încă, dar care sunt posibile într-un orizont de timp mediu sau lung.

    Dacă privim tabloul imediat observăm că în acest moment criza energetică, conflictul din Ucraina, întârzierile şi problemele apărute în lanţurile de aprovizionare, inflaţia, pandemia COVID-19 trasează contururile unui nou an care va începe sub auspiciile incertitudinii. Efectele pandemiei COVID-19 par să se estompeze, cel puţin în Europa şi SUA, dar există în continuare un impact care se manifestă prin limitări ale ofertei pentru multe categorii de bunuri, şi, în acelaşi timp, nu poate fi ignorată perspectiva presiunii asupra sistemului sanitar, cu precădere în prima parte a anului, cât va mai continua sezonul rece, chiar şi în mod obişnuit marcat de focare epidemice sezoniere.

    Criza energetică este în plină desfăşurare, iar impactul conflictului din Ucraina a relevat vulnerabilităţile majore ale Europei, în special dependenţa de gazul rusesc, şi a determinat intrarea într-o nouă paradigmă, a necesităţii găsirii de soluţii alternative, cu precădere din zona energiei regenerabile, dar şi în sensul creşterii eficienţei şi al asigurării securităţii energetice a statelor.

    Dincolo de impactul pe zona energiei, conflictul din Ucraina (al cărui final nu pare previzibil pentru moment) a accentuat disfuncţionalităţi deja existente în lanţurile de producţie şi distribuţie, a generat noi dificultăţi privind aprovizionarea în special pentru produse agro-alimentare, a potenţat presiunile inflaţioniste şi a contribuit semnificativ la creşterea sentimentului de nesiguranţă pentru consumatori şi investitori.

    Crizele recente se suprapun provocărilor sistemice care existau şi înaintea pandemiei COVID-19, dar care au fost eclipsate de aceasta şi de conflictul din Ucraina, şi anume, schimbarea climatică şi îmbătrânirea populaţiei în ţările dezvoltate, ambele fiind vulnerabilităţi cu efecte negative profunde şi fără soluţii eficiente rapide.

    Analizând redresarea economică din 2021, concluzionăm că a fost fragilă şi inegală, deşi au existat ample programe de sprijin la nivel naţional şi internaţional. În 2022, economia globală a fost marcată de o încetinire, iar perspectiva anului 2023 este de reducere la 2,7% (conform estimărilor FMI – World Economic Outlook, octombrie 2022), reprezentând practic cea mai firavă creştere a ultimelor două decenii. Perspectivele privind inflaţia sunt mai optimiste însă, marcând o scădere de la 8,8% în 2022 la 6,5% în 2023 (conform raportului menţionat).

    În zona euro, din cauza impactului crizei energetice asupra preţurilor şi a consumului, numeroşi economişti se aşteaptă la o uşoară contractare a economiei în anul următor şi la continuarea acţiunilor pentru reducerea inflaţiei, care va rămâne şi în 2023 peste ţinta Băncii Centrale Europene de 2%. În acelaşi timp, este de remarcat nivelul scăzut al ratei şomajului, la un minim record de 6,6% (conform estimărilor băncii de investiţii Morgan Stanley publicate în luna noiembrie 2022).

    Anul 2022 a marcat, de asemenea, sfârşitul unei perioade relativ lungi a ”banilor ieftini” în contextul unui nivel redus al inflaţiei în economiile dezvoltate şi implicit al unor politici monetare acomodative în anii anteriori. Atât Banca Centrală Europeană, cât şi Rezerva Federală SUA s-au înscris în ultima parte a anului curent într-un ciclu accelerat de creştere a ratelor de referinţă ale dobânzii. În SUA, ciclul actual de majorare a dobânzii cheie este până la momentul actual al doilea cel mai accelerat din istorie (Figura 1), după cel care a debutat în august 1980, în timpul mandatului preşedintelui FED Paul Volcker.

    Figura 1: Viteza şi amplitudinea ciclurilor de creştere a ratei dobânzii de referinţă în SUA

    Recentele majorări ale ratelor dobânzilor de politică monetară decise în luna decembrie de către BCE şi FED au condus la poziţionarea acestora la cele mai ridicate niveluri din anii 2008-2009 şi până în prezent (Figura 2). Având în vedere poziţiile oficiale exprimate, este previzibil ca în prima parte a anului viitor costul finanţării în cele două importante monede de circulaţiei internaţională să continue să crească, ceea ce va contribui la reducerea şi mai accentuată a caracterului acomodativ al condiţiilor monetare la nivel global, cu efecte restrictive asupra creşterii economice. Există aşteptări privind contractarea economiilor europene, în timp ce economiile emergente vor experimenta o recuperare modestă; în acelaşi timp, prognozele pentru evoluţia economică a Asiei sunt mai optimiste.

    Figura 2: Evoluţia ratelor de referinţa ale dobânzii în zone euro şi în SUA

    Având în vedere asocierea dintre dinamica inflaţiei (în continuare de amploare ridicată) şi nivelul şomajului (preponderent redus în prezent în majoritatea economiilor), în noul an eforturile se vor concentra concomitent pe temperarea semnificativă a avansului preţurilor şi pe evitarea unei recesiuni pentru a diminua efectele negative ale reducerii dinamicii economice asupra locurilor de muncă.

    Pe plan fiscal, dat fiind contextul actual şi perspectivele privind costurile energiei, prioritatea guvernelor, aşa cum este şi firesc, vor fi cetăţenii vulnerabili, aşadar putem anticipa continuarea măsurilor de sprijin, cel puţin pentru viitorul previzibil. Totuşi, pentru că spaţiul fiscal este limitat, iar în unele economii nevoia de consolidare fiscală devine tot mai presantă, măsurile de sprijin vor trebui să devină prioritar orientate către segmentele cele mai vulnerabile ale populaţiei şi către sectoarele strategice de activitate.

    De asemenea, cheltuielile publice de investiţiile vor trebui canalizate către dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii, ceea ce ar ajuta deopotrivă la sporirea eficienţei economice şi dezvoltarea multor ramuri de activitate în sectorul privat, la nivelul întregii ţări, dar şi la progresul către importantele obiective privind diminuarea efectelor crizei climatice şi a celei privind resursele energetice. Presiunea în creştere exercitată de efectele acestor două crize nu va lăsa loc pentru ezitări. Toate mesajele şi concluziile exprimate în urma COP27 care s-a desfăşurat în noiembrie 2022 au căpătat accentul unui ultimatum privind acţiunile necesare în domeniul crizei climatice.

    Riscurile climatice sunt dublate de cele geopolitice, fragilitatea echilibrului fiind devoalată de conflictul din Ucraina, dar şi de perspectiva deloc liniştitoare privind evoluţiile din alte zone, cum este Taiwan, de exemplu.

    Vedem aşadar că este puţin probabilă o calmare a încordărilor geopolitice în viitorul apropiat, ele fiind prezente în diferite forme şi manifestări nu doar în zona Rusia-Ucraina ci şi în Orientul Mijlociu, largi porţiuni din Asia şi America de Sud.

    În această conjunctură, este greu de crezut că este posibilă o revenire la o situaţie facilă din perspectiva schimburilor economice internaţionale şi la stabilitatea lanţurilor lungi de valoare în circuitele de aprovizionare şi producţie de bunuri. Din acest motiv, este rezonabil să presupunem că presiunile asupra preţurilor de producţie şi a preţurilor finale vor rămâne ridicate pentru o perioadă de timp, sincopele pe partea ofertei se vor menţine, iar importanţa investiţiilor private şi publice pentru crearea/facilitarea de alternative locale şi regionale va deveni tot mai evidentă.

    Ecuaţia este însă cu atât mai complicată cu cât pentru stimularea acestor investiţii costul finanţării/capitalului este foarte important, dar acesta nu va scădea atât timp cât inflaţia la nivel global se menţine ridicată, iar la rândul său inflaţia, chiar dacă se va mai diminua, este dificil să revină la nivelurile foarte scăzute de dinaintea actualelor crize suprapuse, până când cauzele structurale care determină sincopele pe partea ofertei nu sunt înlăturate.

    Ne aflăm aşadar, din păcate, într-un cerc vicios care poate fi rupt doar prin soluţii inovative coroborate cu mult echilibru şi cumpătare în alocarea resurselor limitate disponibile în prezent şi cu gestionarea prudentă şi eficientă a spaţiului de manevră existent pentru politicile fiscale şi monetare.

    Din punct de vedere strategic, câteva posibile soluţiile pentru viitor s-ar putea grupa pe  cinci direcţii importante:

    1. Stimularea investiţiilor. În acest moment există o mare nevoie de investiţii ce decurge din necesitatea transformării modelului de producere şi utilizare a energiei. Având în vedere nivelul ridicat al preţurilor pe întreg lanţul de producţie şi distribuţie, există potenţial pentru ca aceste investiţii să genereze randamente semnificative pe termen lung, deci ele reprezintă o oportunitate pentru capitalurile financiare private, chiar şi într-o astfel de perioade de dobânzi ridicate. Pentru canalizarea lor este însă nevoie de o cât mai mare accesibilitate şi simplitate a cadrului administrativ şi de reglementare, ceea ce sunt convins că este posibil de realizat fără a afecta în niciun fel echitatea, rigoarea fiscală şi egalitatea de şanse (level playing field). Acestea pot propulsa o creştere economică mai eficientă, mai curată şi favorabilă incluziunii şi pot crea oportunităţi suplimentare în sectorul privat, împreună cu multe alte beneficii colaterale semnificative.

     

    1. Stimularea procesului de cercetare/inovare şi adaptare a sistemelor. O mare parte din schimbările structurale fundamentale necesare constă în transformarea sistemelor cheie de organizare a producţiei, transporturilor, comunicaţiilor etc. Suntem în pragul unor noi modificări privind funcţionarea oraşelor şi dezvoltarea acestora. Apar obiective noi privind creşterea calităţii vieţii în cadrul comunităţilor urbane, reducerea poluării şi dezvoltarea unei economii circulare. Să nu uităm că inclusiv pe piaţa muncii, efectele pandemiei au adus schimbări profunde, structurale, ale căror evoluţii sunt probabil doar la început. Încă nu ştim cum acestea ar putea influenţa productivitatea viitoare, calitatea rezultatelor muncii, raporturile sociale în ansamblu. Este însă sigur că toate cele menţionate necesită combinaţii de schimbare instituţională, standarde şi reglementări, design şi politici adecvate. Alocarea în mod sistematic, pe termen lung, de resurse mai ample pentru activităţile de cercetare şi inovare ne vor conduce către soluţiile şi tehnologiile care să ne permită adaptarea la dificultăţile cu care ne confruntăm în prezent. De aceea, similar punctului de mai sus, avem nevoie de flexibilizarea mecanismelor administrative şi de adaptarea cadrului legislativ în vederea facilitării, stimulării şi protejării activităţilor de cercetare/inovare. Cursa pentru tehnologie este în prezent cel puţin la egalitate cu cea pentru resurse naturale, efectele pentru dezvoltarea economică fiind la fel de importante.

     

    1. Continuarea programelor şi mecanismelor de finanţare la nivel global şi regional destinate consolidării rezistenţei economiilor locale, creşterii coeziunii şi convergenţei şi combaterii inegalităţilor. Agravarea din ultima perioadă a fricţiunilor geo-politice concomitent cu creşterea tensiunilor sociale sunt în importantă măsură determinate de accentuarea inegalităţilor, atât la nivel inter-statal, cât şi în structura societăţii. Sunt numeroşi factori care au contribuit la această deteriorare a relaţiilor şi creştere a nemulţumirilor la toate nivelurile, între care factorii economici şi financiari joacă un rol important. În cazul acestora, o reaccentuare a politicilor globale de coeziune şi convergenţă economică şi financiară ar fi benefică pentru toţi cei implicaţi, din multiple perspective. Rolul programelor şi mecanismelor multilaterale de finanţare este unul semnificativ, de aceea ele trebuie continuate şi dezvoltate. În timp ce multe economii avansate au spaţiu fiscal sau capacitate de împrumut, ţările cu economie emergentă şi cele sărace au intrat în cele mai recente crize cu datorii mari şi resurse limitate. Mobilizarea resurselor interne va trebui să contribuie la finanţarea incrementală. Dar colaborarea financiară internaţională va fi critică.

     

    1. Îmbunătăţirea modalităţilor de finanţare al afacerilor. Economiile multor state tind să devină dominate excesiv de largi conglomerate cu prezenţă internaţională care au capacitatea să se plaseze într-o poziţie favorabilă din perspectivă fiscală şi de reglementare câştigând tot mai multă cotă de piaţă în detrimentul afacerilor locale. Dar experienţa a arătat că pentru bunăstarea socială precum şi pentru stabilitatea economică şi financiară, rolul întreprinderilor mici şi mijlocii este cel puţin la fel de important ca cel al marilor corporaţii internaţionale. De aceea trebuie găsite mijloace concurenţiale, echitabile şi compatibile cu mecanismele pieţei libere de stopare a declinului afacerilor locale şi de readucere a acestora pe locul de prim plan pe care îl merită. Din această perspectivă, accesul la finanţare în condiţii competitive este crucial. Facilitarea accesului la recentele mecanisme noi de finanţare create la nivel internaţional, precum finanţarea participativă (crowdfunding), constituie o oportunitate din acest punct de vedere. La acestea trebuie să se adauge un rol mai important al tuturor segmentelor pieţei de capital, mai ales al acelora destinate companiilor de talie medie, debutante sau proiectelor de afaceri.

     

    1. Transformarea digitală. Se estimează că investiţiile globale în transformarea digitală vor creşte cu o rată compusă de 17,1% pe an, potrivit International Data Corporation, atingând 2,3 trilioane de dolari până în 2023. Cei mai mari jucători în spaţiul transformării digitale vor continua să fie Statele Unite, urmate de Europa şi China, dar preocupant este că proiecţiile indică o probabilitate ridicată ca China să depăşească Europa din această perspectivă până la finele anului viitor. Inteligenţa artificială şi aplicaţiile bazate pe învăţare automată (machine learning) vor juca un rol tot mai important în economie şi ar putea revoluţiona modul de organizare a producţiei, a managementului stocurilor, a strategiilor de produs şi de piaţă etc. Potrivit unui raport recent publicat de compania de consultanţă şi management Accenture, tehnologiile bazate pe inteligenţă artificială ar putea aduce creşteri de până la 40% ale activităţilor productive până în 2035. Transformarea digitală nu va implica doar un avans al tehnologiei, ci va avea implicaţii semnificative asupra pieţei muncii şi societăţii în ansamblu, deoarece cel mai important factor favorizant al transformării digitale sunt oamenii.

    O consecinţă cu certitudine pozitivă a situaţiei ultimilor ani este reprezentată de integrarea tehnologiei digitale în toate aspectele vieţii sociale şi de accelerarea digitalizării în multe sectoare, cu impact asupra consumatorilor şi a modelelor de afaceri, iar acest trend va continua să se manifeste şi în anul care începe în curând. O serie de tendinţe vor marca evoluţia sistemului în viitor, iar pregătirea pentru a răspunde exigenţelor este esenţială: putem estima o cerere mai crescută pentru servicii financiare digitalizate, continuarea preocupării pentru creşterea incluziunii financiare, accentuarea nevoilor de economisire şi de protejare a economiilor, o mai mare adaptabilitate a serviciilor chiar până la nivelul personalizării în funcţie de nevoile consumatorilor individuali, modificări în relaţia client-bancă (prin intensificarea interacţiunii online), o accentuare a preocupării pentru satisfacţia consumatorilor, concentrarea pe creşterea securităţii în utilizare.

    Dacă privim spre viitorul nu neapărat imediat, devine evident faptul ca incertitudinea şi riscurile ridicate impun ca o exigenţă flexibilitatea şi adoptarea unei gândiri inovatoare (outside the box), fiind destul de clar că realitatea pe care am cunoscut-o în perioada pre-pandemică nu mai poate fi recuperată. Noul an va debuta aşadar sub semnul unei reaşezări pornind de la cerinţa adaptabilităţii şi acceptând incertitudinea ca o constantă pe care trebuie să o gestionăm şi de care trebuie să ţinem cont.

     

  • Indicele ROBOR la trei luni a ajuns ieri la 7,63%

    Indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele populaţiei în lei contractate înainte de luna mai 2019, precum şi pentru creditele companiilor în lei, a coborât ieri la 7,63%, de la 7,64% marţi. La finalul lunii noiembrie indicele era 7,79%. În noiembrie, indicele a fost preponderent în scădere, potrivit datelor BNR. Evoluţia ROBOR este influenţată de mai mulţi factori dintre care cei mai importanţi se referă la politica monetară a BNR, lichiditatea de pe piaţă, inflaţie şi politica fiscală. La începutul anului 2022 indicele era cotat la 3,02%. Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a coborât ieri la 7,86%, de la 7,87% luni. Indicele ROBOR la 12 luni a staţionat ieri la 8,12%.

     

  • 2020, 2021, 2022 au fost ani de criză pentru majoritatea companiilor din România. Băncile însă au „înflorit” şi au devenit din ce în ce mai profitabile. Care este secretul lor?

    Anii 2020, 2021 şi 2022 au fost trei ani dificili, plini de provocări, de adaptare şi reinventare, de lecţii, ani care au testat rezilienţa unor businessuri, ani de stress test pentru întreaga economie naţională şi mondială. Noua criză adusă de pandemia de COVID-19 în 2020 a afectat întreaga economie şi, implicit, şi sectorul financiar. Însă, în 2021 şi 2022 băncile s-au repliat rapid, marcând maxime istorice pe mai multe paliere. Cum au traversat băncile aceşti ani şi ce spun acum unii bancheri din echipele de management despre crizele din perioada 2020-2022?

    Pandemie, cu o serie de restricţii, război la graniţă, criză energetică, inflaţie, creştere a dobânzilor şi a ratelor bancare  sunt câteva cuvinte care pot caracteriza ultimii trei ani, adică perioada 2020-2022. Au fost ani dificili, plini de provocări, disruptivi, cu volatilitate a pieţelor financiare, cu accelerare a digitalizării, cu schimbări de paradigme, ani de adaptare şi reinventare, plini de lecţii, ani de decizii strategice legate de riscuri ştiute sau bănuite, ani de relaxare cantitativă, urmată acum de însăsprirea politicilor monetare.

    Au fost ani care au testat rezilienţa unor businessuri şi până la urmă au fost ani de stress test pentru întreaga economie. Şi pentru sistemul bancar, anii 2020, 2021 şi 2022 au fost trei ani provocatori, în care restructurarea a continuat, scăzând numărul de sucursale şi agenţii bancare, dar şi numărul de angajaţi din bănci. Dar, în acelaşi timp, în banking 2021 şi 2022 au fost ani extraordinari, cu profituri record, cu creştere a creditării, cu scădere a ratei de neperformanţă sub 3%, cu solvabilitate de peste 20%.

    La o distanţă de mai bine de un deceniu de precedenta criză internaţională, financiar-bancară, 2020 a adus pandemia de coronavirus, o criză istorică cum o dată la un secol poate să apară, criză care s-a manifestat la nivel global, pe mai multe canale, în acelaşi timp, şi a avut efecte multiple, asupra băncilor, asupra companiilor, asupra comportamentului oamenilor, asupra economiilor naţionale şi asupra întregii planete. Iar pandemia de COVID-19 din 2020 a continuat şi în 2021, pentru ca 2022 să aducă război la graniţă, criză energetică, inflaţie, majorări de dobânzi şi creşterea ratelor bancare.

    2020, an marcat puternic de pandemia de COVID-19, a adus o scădere a profitabilităţii băncilor, precum şi continuarea consolidării şi restructurării în banking, în timp ce creditarea şi activele au crescut, dar cu un ritm încetinit. Practic, 2020, primul an pandemic, a adus pentru sistemul bancar o scădere a profitului cu circa 20%, de la 6,3 miliarde de lei în 2019 până spre 5 miliarde de lei în 2020, în condiţiile deteriorării mediului macroeconomic, în contextul pandemiei de coronavirus, care a impus constituirea unor provizioane mai mari la nivelul băncilor pentru eventuale dificultăţi viitoare ale clienţilor în rambursarea creditelor.

    Câştigurile băncilor din 2020 veneau pe fondul unei creşteri moderate a creditării, a scăderii dobânzilor, şi în contextul declinului economiei, din cauza blocajului determinat de pandemia de coronavirus. Creditarea privată totală încetinise în 2020, ritmul mediu de creştere pe întregul an fiind de circa 5%, iar economia României scăzuse cu circa 4% faţă de 2019. În anul 2020, 183 de sucursale şi agenţii bancare au dispărut şi 456 de salariaţi au plecat din banking. Cu toate că pandemia de COVID-19 a continuat şi în 2021 (cu o intensitate totuşi mai temperată), sistemul bancar s-a repliat rapid, marcând cifre record pe mai multe paliere. La sfârşitul anului 2021, profitul net la nivelul sistemului bancar românesc marca un record istoric de circa 8,2 miliarde de lei, potrivit datelor BNR, în creştere cu peste 60% faţă de câştigul din 2020, iar activele au urcat la un vârf de 639,7 mld. lei. Acesta era cel mai bun profit anual pentru bănci.

    În termeni anuali, până în 2020 cel mai mare profit la nivelul întregului sistem bancar a fost în 2018, când câştigul pentru întregul an s-a apropiat de 7 mld. lei (6,83 miliarde de lei). Întrebarea era de unde au făcut băncile profituri record în pandemie în condiţiile în care dobânzile erau în 2021 încă mici? De obicei, câştigurile mari obţinute de instituţiile de credit au fost, în general, corelate şi cu ascensiunea creditării şi a economiei. Creditarea a crescut pe ansamblul întregului an 2021 cu un ritm mediu de creştere de 10,7%, cel mai mare din ultimul deceniu, dublu faţă de avansul creditării din 2020.

    Pe de altă parte, economia a înregistrat un avans de aproape de 6% în 2021, sub aşteptări. Însă, o influenţă importantă, excepţională, asupra creşterii câştigurilor băncilor a venit în 2021 din costuri mai mici cu riscul, respectiv din reversarea unor provizioane, adică trecerea acestora pe venituri, după ce în primul an pandemic, 2020, costurile mari cu riscul, respectiv banii puşi deoparte pentru acoperirea creditelor neperformante potenţiale, presau pe câştigurile băncilor. Practic, în anul pandemic 2021 băncile au eliberat provizioane şi au majorat profiturile cu până la 60%, în timp ce după criza anterioară din 2009, băncile au avut ani cu pierderi.

    Deşi profiturile au urcat la niveluri record, restructurarea în banking a continuat. Pe parcursul întregului an 2021, un număr de 180 de sucursale şi agenţii bancare au fost închise şi 1.011 de salariaţi au plecat din sistem. Dincolo de impactul pandemiei de COVID-19, care a mutat în 2020 şi în 2021 în mediul online mare parte din activitatea bancară şi nu numai, în ultimii ani ajustarea reţelei teritoriale a băncilor a venit şi în urma tăierii costurilor, dar şi pe fondul consolidării sistemului bancar, în urma fuziunilor şi achiziţiilor, precum şi în urma tranzacţiilor cu portofolii. Numărul băncilor de pe piaţa românească a coborât la 34.

    Creditarea privată totală încetinise în 2020, ritmul mediu de creştere pe întregul an fiind de circa 5%, iar economia României scăzuse cu circa 4% faţă de 2019. În anul 2020, 183 de sucursale şi agenţii bancare au dispărut şi 456 de salariaţi au plecat din banking.

    2022 a adus pentru bănci, pe frontul profitului, noi recorduri. După primele 9 luni din 2022 câştigul băncilor a marcat un nou vârf istoric, de aproximativ 7,6 mld. lei, în creştere cu circa 20% faţă de profitul din 9 luni/2021. Activele băncilor au urcat la un maxim istoric de 679,3 mld. lei în 9 luni/2022, în condiţiile creşterii creditării cu un ritm mediu de 16% an/an. Iar rata de solvabilitate  unul dintre cei mai importanţi indicatori urmăriţi de BNR, care arată cât de bine capitalizată este o instituţie de credit  a coborât în septembrie 2022 până la 21,2%, sub  nivelul din 9 luni/2021, de peste 23%. Nivelul solvabilităţii este în continuare mult peste minimul impus de 10%, ceea ce arată că băncile au teoretic suficient spaţiu pentru continuarea creditării economiei. La nivelul întregului sector bancar sumele economisite în depozite au rămas la un nivel ridicat, astfel că există resurse financiare de unde poate să fie susţinută creditarea mai puternic. Raportul credite/depozite era la finalul primelor 9 luni din 2022 de 73,4%, mai mare decât nivelul din 9 luni/2021, de 68,6%, acest raport rămânând în jurul a 70% în ultimii doi ani, semn că deşi a crescut, nivelul creditării nu a reuşit să ajungă volumul depozitelor bancare. Privind retrospectiv, în perioada 2007-2013 raportul dintre credite şi depozite depăşea 100%, iar din 2014 acest nivel a scăzut de la an la an.

    Pe de altă parte, contrar multor estimări, rata medie a creditelor neperformante (NPL – non-performing loans) în sistemul bancar românesc nu a crescut în ultimii ani de criză, ci a scăzut, coborând în 2022 sub 3% din total împrumuturi, potrivit datelor BNR. Conform celor mai recente statistici disponibile, în septembrie 2022 rata NPL a coborât la 2,82%, cel mai scăzut nivel din acest an, dar şi cel mai scăzut nivel de după anul 2009, când semnele crizei financiare globale precedente se simţeau pe piaţa locală. Comparativ, în 2014 rata NPL trecea de 20% din total credite. Însă, deşi rata NPL a rămas la niveluri scăzute în 2022, oscilând pe parcursul anului între 2,8% şi 3,4% din total credite, ca şi în celelalte crize economice, şi în noul context economic caracterizat de creşterea inflaţiei, majorarea dobânzilor şi a ratelor bancare, precum şi încetinirea economiei anticipată pentru 2023, în perspectivă pot să se înmulţească insolvenţele şi disponibilizările, cu impact asupra creşterii ratei NPL în anii următori. Rata NPL a coborât în 2022 şi sub nivelul din decembrie 2021, de 3,35%, precum şi sub valoarea din decembrie 2020, de 3,83%. Tendinţa de scădere a ratei NPL din ultimii ani s-a produs după ce în perioada crizei economice anterioare din 2008/2009 unu din cinci credite eşuase în categoria neperformantelor, devenind o problemă majoră pentru sistemul bancar.

    Menţinerea ratei NPL la valori scăzute în 2020 şi 2021, ani afectaţi de pandemia de COVID-19, a fost influenţată şi de moratoriile de amânare a ratelor bancare, şi de flexibilizarea cadrului prudenţial realizată de BNR, creditele amânate pe o perioadă mai mare de 3 luni nefiind considerate problematice/neperformante astfel că băncile nu a trebuit să pună bani deoparte provizionându-le. Această flexibilizare, decisă în 2020, a continuat şi în 2021, însă nu şi în 2022. Probleme pot apărea în viitor dacă unii debitori  persoane fizice sau companii  afectaţi de impactul economic negativ al inflaţiei, de creşterea puternică a preţurilor şi a ratelor bancare, nu reuşesc să reia plata creditelor. Privind retrospectiv şi sintetizând concluzia este că băncile au avut trei ani extraordinari, dar pe ale căror cifre, din păcate, nu se pot baza, deoarece ele nu reflectă calitatea reală a activelor – din cauze multiple, care includ măsurile de sprijin guvernamental, precum moratoriile, ce fac ca împrumuturile neperformante să nu fie încă vizibile în bilanţuri, după cum spunea recent Dimitrios Goranitis, liderul servicii de consultanţă pentru sistemul bancar şi pieţe de capital la Deloitte Central Europe. În aceste condiţii, băncile trebuie să-şi recalibreze acum metodologia IFRS9 şi modelele de provizionare. Înrăutăţirea climatului economic a generat creşterea riscului de credit şi va duce la deteriorarea calităţii portofoliilor de credite, după cum anticipează reprezentantul Deloitte. 

     

     

    Dar cum au văzut bancherii din top managementul unor bănci mari ultimii 3 ani, care au venit cu mai multe crize suprapuse?

     

    „Dacă până atunci ar fi fost de neconceput să ne gândim la «work from home» într-un domeniu atât de sensibil, acesta a devenit realitate şi încă foarte rapid. Iar acest nou sistem este aplicat parţial şi în prezent.”

    Vorbind acum despre anul 2020, Claudiu Cercel, director general adjunct al băncii româneşti cu capital francez, BRD-SocGen, aminteşte de volatilitatea extremă pe care au cunoscut-o pieţele financiare după debutul pandemiei de coronavirus în Occident, fără precedent după 1990. Totodată, el aduce în discuţie şi noul mod de lucru în sălile de trading ale băncilor sau altor actori financiari instituţionali. „Dacă până atunci ar fi fost de neconceput să ne gândim la «work from home» într-un domeniu atât de sensibil, acesta a devenit realitate şi încă foarte rapid. Iar acest nou sistem este aplicat parţial şi în prezent.” Un alt element care a caracterizat anul 2020, în viziunea lui Claudiu Cercel, a fost schimbarea paradigmei dominante cu privire la globalizare.

    „Acel an a dat startul dezabsolutizării conceptuale a lanţurilor economice lungi, independente de geopolitică, şi iniţierea unei tendinţe către blocuri economice în care regionalizarea, «friendshoring-ul» şi asocierea pe bază de valori comune de societate şi instituţionale devin referenţiale de decizie în legătură cu restructurarea sistemelor de afaceri.”

    Şi, în fine, continuă directorul adjunct al BRD, o altă caracteristică a anului 2020 a fost cantitatea fără precedent de bani puşi pe piaţă prin «quantitative easing» (relaxare-cantitativă  n.red.) de către principalele bănci centrale occidentale. „În numai doi ani, bilanţurile acestora au crescut cu mai mult de 10 trilioane de dolari. Această imensă creaţie monetară a stabilizat atunci economiile lumii, dar este principalul combustibil al marii inflaţii pe care o trăim astăzi”, concluzionează Claudiu Cercel, directorul adjunct al celei de-a treia cea mai mare bancă din România.

     

    „2020 a arătat cât de important este conceptul de rezilienţă în viaţa oricărei organizaţii şi importanţa existenţei unor planuri robuste de asigurare a continuităţii activităţii.”

    Şi pentru Mircea Busuioceanu, vicepreşedinte al Raiffeisen Bank responsabil cu riscul, anul pandemic 2020 a fost memorabil şi a avut o semnificaţie aparte, după cum mărturiseşte acum. „În primul rând, 2020 a adus manifestarea unui eveniment de timp «white swan», lucru pe care nu îl întâlneşti foarte des în carieră,
    mă refer aici la pandemia COVID-19 şi tot ce am trăit cu toţii.  În al doilea rând a fost extraordinar să experimentez dinamica de adaptare a organizaţiei noastre şi a societăţii la un astfel de eveniment şi modul în care au fost accelerate anumite trenduri (digitalizare, lucrul de acasă). Nu în ultimul rând, 2020 a arătat cât de important este conceptul de rezilienţă în viaţa oricărei organizaţii şi importanţa existenţei unor planuri robuste de asigurare a continuităţii activităţii”, spune acum vicepreşeditele Raiffeisen Bank, a cincea cea mai mare bancă după active.

     

    „2020 ne-a echipat cu un set de cunoştinţe specifice şi pot spune că pentru o situaţie atât de dificilă, care ar fi provocat mari probleme înainte de 2020, după 2020 vom putea spune: asta-i tot?”

    La rândul lui Gyula Fatér, CEO al OTP Bank, spune acum despre 2020 că ar fi cu siguranţă anul despre care ar vrea să le povestească strănepoţilor lui. „2020 a fost un an plin de lecţii, un an pentru care MBA-urile şi manualele de management nu te pot pregăti, un an care nu poate fi simulat sau prototipat. Criza nu a apărut. A venit brusc şi a fost nevoie să reacţionăm extrem de rapid, fără să ştim care va fi următoarea evoluţie. Am fost uimit ce resurse profunde putem mobiliza. 2020 ne-a echipat cu un set de cunoştinţe specifice şi pot spune că pentru o situaţie atât de dificilă, care ar fi provocat mari probleme înainte de 2020, după 2020 vom putea spune: asta-i tot? În perioada Covid, am traversat diferite etape mentale. Îmi amintesc bine perioada în care au început să apară ştirile economice mai optimiste”, a mărturisit şeful OTP Bank, a noua cea mai mare bancă din România.

     

    „Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă.”

    Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank România şi director general al Reţelei Internaţionale a grupului elen Alpha Bank spunea în 2020 într-un interviu pentru BM că în criza nouă adusă de pandemia de coronavirus sistemul bancar a devenit o soluţie şi nu a mai fost o problemă, ca în criza din 2008-2009. Concret, sistemul bancar a trebuit să se replieze extrem de rapid, spunea el, şi să exercite cel puţin două roluri: rolul de amortizor al şocului pandemiei, care s-a manifestat în principal prin lansarea moratoriului de amânare a ratelor bancare (un element de noutate faţă de criza precedentă din 2008/2009), şi rolul de accelerator al relansării economiei, în cea de-a doua fază. „Eu cred că noi, ca sistem bancar, în mod evident a trebuit să fim soluţie, în această criză nouă. Noi nu mai jucăm rolul de problemă, aşa cum a fost în criza din 2008-2009. Acesta a fost un element de noutate faţă de celelalte crize. Al doilea rol, la fel de important, pe care sistemul bancar a început să îl joace de ceva timp, este rolul de trambulină de relansare a creşterii economice, adică un fel de accelerator de acţiuni care sa conducă la creşterea economică.” Practic, sistemul bancar a acţionat, de fapt, pe ambele pante ale V-ului evoluţiei economiei de care se discuta: pe prima parte a V-ului, cea descendentă, funcţionând ca un fel de amortizor, încercând să contribuie şi să ţină cât mai mult situaţia sub control astfel încât să nu se accentueze căderea, iar pe panta de creştere, pe panta a doua a V-ului, funcţionând ca un fel de accelerator, ca un fel de trambulină de relansare economică, susţinea Oprescu.Iar sistemul bancar a jucat acest rol nu numai în România, ci peste tot în Europa. „Cred că peste tot s-a conştientizat brusc că un sistem bancar solid, puternic, bine ancorat în societate, este în mod evident calea prin care se atenuează şocul şi se accelerează revenirea economică sau reluarea creşterii economice, mai ales în ţările europene unde intermedierea financiară se face cu preponderenţă (peste 75%) pe canalul sistemului bancar.”

     

    „2022 ne-a adus conflictul din Ucraina, criza preţurilor la energie, spirala inflaţionistă la nivel global şi creşterea dobânzilor, precum şi perspectiva unei recesiuni globale.”

    Pandemia – cu restricţii administrative, cu închiderea temporară a unor sectoare întregi de activitate  a fost un stress-test pentru economie şi pentru antreprenori care ne-a pus la încercare capacitatea de a ne adapta şi a ne reinventa, spune Bogdan Neacşu, directorul general al CEC Bank şi preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB). „Zic că am trecut cu brio acest stress-test: nu am rămas fără cele esenţiale şi nici nu am văzut foarte multe firme care să se închidă şi angajaţi care să rămână pe drumuri. Iar sistemul bancar a fost parte din soluţie prin faptul că a continuat să finanţeze economia într-un ritm susţinut. Şi asta mi-a dat încredere că economia este un organism viu şi că se poate adapta”, mărturiseşte el. După ce 2020 şi 2021 au fost marcaţi de pandemia de coronavirus, într-o mai mare sau mai mică măsură, cu toate implicaţiile aferente, anul 2022 a adus război, criza energetică, inflaţie mare şi majorarea dobânzilor bancare. „2022 se apropie de sfârşit. Şi, după provocările ridicate de pandemie, mi-aş fi dorit să fie un an de revenire la normalitate, de reaşezare a lucrurilor pe un făgaş normal, mai liniştit. Dar n-a fost să fie …”, mai spune Bogdan Neacşu, şeful CEC Bank. El recunoaşte că nu se aştepta ca, după pandemie, atât de repede, să fim loviţi de noi provocări: „2022 ne-a adus conflictul din Ucraina, criza preţurilor la energie, spirala inflaţionistă la nivel global şi creşterea dobânzilor, precum şi perspectiva unei recesiuni globale.” Sunt situaţii cu care nu ne-am mai confruntat. Inflaţie şi dobânzi de 20-30% şi chiar de peste 200% s-au mai văzut în România în primul deceniu de tranziţie, însă ce este nou este inversarea de trend şi faptul că am trecut de la o perioadă cu inflaţie la un nivel redus şi relativ stabilă, la o ascensiune rapidă a preţurilor, combinată cu perspectiva unei recesiuni, explică şeful CEC Bank, instituţie de credit care a urcat în top anul trecut devenind a şasea cea mai mare băncă după active din România. „Deci în loc să ne relaxăm, ne vom cupla din nou centura de siguranţă pentru că avem în faţă un drum cu noi provocări. Şi faptul că am reuşit să trecem cu bine peste provocările economice ale pandemiei mă face să fiu încrezător că le vom depăşi şi pe acestea. Ce nu ne doboară, ne face mai puternici!”, concluzionează şeful CEC Bank şi al ARB.

     

    „Şi tocmai în contextul acestor provocări, noi, în Garanti BBVA, am învăţat să lucrăm mai bine în echipă, să ne pEse mai mult unii de alţii, să empatizăm şi să nu stăm deoparte, ci să ne implicăm în a face lucrurile mai bine pentru noi, familiile noastre, colegii şi, desigur, pentru clienţii noştri”

    Mustafa TiftikcioĞlu, CEO al Garanti BBVA România, caracterizează anul 2022 prin trei cuvinte cheie: mobilizare, reinventare şi dezvoltare. O serie de crize interconectate au modelat anul 2022, spune el, între acestea numărându-se criza din sănătate, conflictul militar, criza energetică şi provocările generate de creşterea inflaţiei. Românii sperau că anul acesta va însemna începutul unei ere mai bune, după doi ani de pandemie globală. Cu toate acestea, au apărut noi provocări şi cu toţii a trebuit să învăţăm să le depăşim şi să fim cea mai bună versiune a noastră în fiecare zi, continuă şeful Garanti BBVA România. „Şi tocmai în contextul acestor provocări, noi, în Garanti BBVA, am învăţat să lucrăm mai bine în echipă, să ne pase mai mult unii de alţii, să empatizăm şi să nu stăm deoparte, ci să ne implicăm în a face lucrurile mai bine pentru noi, familiile noastre, colegii şi, desigur, pentru clienţii noştri”. Personal, Mustafa Tiftikcioğlu spune că a învăţat în 2022 că provocările vin atunci când te aştepţi mai puţin şi chiar dacă crezi că ai văzut şi ai experimentat totul, neaşteptatul poate apărea de oriunde. Şi depinde de tine să te adaptezi, să te reinventezi şi să te dedici pe deplin în ceea ce faci, cu încredere şi optimism că poţi depăşi provocările şi, mai mult, poate ieşi chiar ceva bun din toate acestea. „De fapt, dacă privim în urmă, observăm că toate provocările prin care am trecut au adus şi părţi bune. Am învăţat să lucrăm de la distanţă, ne-am reinventat serviciile cu ajutorul tehnologiei, am devenit mai empatici şi am învăţat să ne gestionăm mai bine cheltuielile şi economiile. Cred cu tărie că tot ce s-a întâmplat până acum a făcut parte din experienţele prin care a trebuit să trecem pentru a deveni cine suntem acum şi nu aş schimba nimic în modul în care am acţionat”, concluzionează şeful Garanti BBVA România, bancă aflată în apropierea topului 10 al celor mai mari bănci din piaţa românească.