Să îndeplinim doar criteriile de la Maastricht nu mai e suficient, spunea preşedintele Traian Băsescu săptămâna trecută, la televiziunea publică, pledând pentru limitarea deficitului bugetar la 1,9% din PIB la anul (2,3% calculat ESA) şi la zero în 2013, faţă de un plafon acceptat de cel mult 3% în zona euro.
“Austeritatea bugetară constrânge creşterea economică, dar noi avem de optat între riscurile unui buget care nu stimulează creşterea economică şi riscul de a nu ne mai putea împrumuta ca să plătim salarii şi pensii”, a fost argumentul prezentat de preşedinte. Şi cu suplimentul că incapacitatea unui buget cu deficit aproape de zero de a stimula creşterea economică e relativă şi incertă, “pentru că plecăm de la realitatea că avem şi alte surse de creştere” (investiţiile private şi fondurile europene adică), în timp ce perspectiva urcării până la niveluri prohibitive a preţurilor la care se poate împrumuta România e deja certă.
Un asemenea peisaj sumbru are rolul evident de a induce în partide, în companii şi în populaţie teama de a mai propune, respectiv de a mai cere majorări de salarii şi pensii sau stimulente fiscale ale creşterii (ne amintim aici de mânia prezidenţială recent exprimată contra “analiştilor cu ochi umezi care propun reducerea CAS”). De aici şi prima reacţie a analiştilor: “Considerăm că o ţintă de deficit bugetar sub 3% din PIB este mai curând ambiţioasă, în condiţiile presiunilor politice semnificative generate de alegerile din 2012”, este opinia Melaniei Hăncilă, economistul-şef al Volksbank România.
Prognoza de toamnă a Comisiei Europene, publicată la 10 noiembrie, nu vede un deficit ESA mai mic de 3,7% din PIB în 2012 şi 2,9% în 2013, dacă nu se schimbă politicile actuale asumate de Guvern prin programul cu FMI şi UE (adică dacă nu se modifică nivelul principalelor taxe şi impozite): reducerea cheltuielilor, în special a subvenţiilor, reforma asistenţei sociale, reforma pensiilor, “tranziţia de la finanţarea internă a cheltuielilor de capital spre finanţarea lor din fonduri europene şi prioritizarea marelui număr de proiecte de investiţii existente”.
Pe de altă parte, pentru ca arătarea acestei pisici să nu aibă efect negativ asupra aşteptărilor de creştere economică ale publicului şi deci să nu inhibe în continuare cererea internă şi încrederea în relansare, anunţul prezidenţial de restrângere a limitei de deficit a venit la pachet cu anunţul că economia a avut în trimestrul al treilea una dintre cele mai mari creşteri din UE faţă de anul anterior (4,4% în serie brută, 4,5% în serie ajustată), bazată pe performanţe surprinzător de bune în industrie (5,5%), agricultură (25%), turism (17%) şi chiar construcţii (7,2%).
Această evoluţie s-ar pune deci frumos la baza estimării de creştere a PIB de 2,1% pentru 2012, înlăturând percepţia că Guvernul accentuează politicile prociclice, adică strânge şurubul exact când economia e mai ameninţată de criza din zona euro. În lipsa datelor oficiale de la Statistică, ce vor deveni publice abia la 6 decembrie, ne bazăm aşadar pe notiţele preşedintelui, dar şi pe comentariile analiştilor, luaţi prin surprindere de ritmul înalt al creşterii.
“O asemenea rată de creştere aminteşte de vremurile dinainte de criză. Dar, cum ea s-a datorat în primul rând sectorului agricol, acest trimestru va fi probabil rememorat ca o întâmplare norocoasă”, comentează Vlad Muscalu, economist la ING Bank România, care estimează că anul se va încheia cu o creştere de 2,5%, ceea ce, prin acţiunea efectului de bază (faţă de un punct de plecare situat foarte jos, orice creştere apare mai mare, iar faţă de un punct de plecare puternic, orice creştere apare mai slabă), va diminua automat anvergura creşterii de la anul spre 1,1%.
La fel gândeşte şi Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank România, care vede un bilanţ de creştere a PIB de 2,5% pentru 2011, ceea ce înseamnă automat o estimare mai redusă pentru 2012, în virtutea aceleiaşi logici. “Contribuţia mare a agriculturii la creşterea PIB în 2011, posibil de până la 1%, implică riscul unei contribuţii negative în 2012, din cauza efectului de bază. Mai mult, sunt semne clare ale unei încetiniri a activităţii economice pe pieţele externe, care vor avea ca efect o contribuţie mai mică la PIB din partea exporturilor nete, precum şi o redresare slabă a consumului şi a investiţiilor.”
Eugen Şinca, economist al BCR, împărtăşeşte la rându-i viziunea prudentă: “Cererea externă mai redusă, programul ambiţios de consolidare fiscală şi efectul de bază din agricultură vor greva asupra perspectivelor de creştere din 2012”, care ar urma să se situeze undeva sub 1,5%, după un avans de peste 2% în anul în curs. Aceste prognoze coincid cu calculele BERD, care în octombrie a redus deja puternic estimarea de creştere pentru 2012, la 1,1%, de la 3,8% în luna iulie – în linie cu reducerea prognozei pentru toată Europa Centrală, de Sud-Est şi statele baltice.
Întorcându-ne la buget, dintre toate ţările europene pentru care Comisia a publicat prognoza din noiembrie, excedent bugetar ESA ori deficit mai mic de 1% au numai Norvegia (excedent în jur de 11% în 2012-2013), Suedia (+0,7% în 2012 şi +0,9% în 2013), Elveţia (+0,3% în 2012 şi +0,4% în 2013), Finlanda şi Germania (-0,7% din PIB în 2013), Estonia (-0,8% în 2013), Luxemburg (-0,9% în 2013). Cât despre restul ţărilor est-europene, cel mai mic deficit estimat ar urma să-l aibă Bulgaria în 2013 (-1,3% din PIB). Să însemne că toate ţările cu deficite mai mari nu se vor mai putea împrumuta de pe pieţele financiare, vor ajunge incapabile să-şi refinanţeze datoriile existente şi să achite cheltuielile curente în sectorul public?
