BusinessMagazin

Tag: arta

  • Un restaurant dedicat iubitorilor de artă – VIDEO

    Restaurantul Ora Experience este un concept cu galerie de artă, destinat deopotrivă iubitorilor de artă. Conceptul este ideea omului de afaceri Bogdan Cervenschi şi a lui Chef Manos Athanasopoulos.

    Chef Manos Athanasopoulos a lucrat în cele mai în vogă restaurante din Mykonos. El este celebru pentru felul în care îmbină stiluri din marile bucătării ale lumii. În restaurantele din Mykonos, Chef Manos a pregătit dishuri pentru staruri hollywodiene precum Angelina Jolie. Restaurantul Ora Experience este un loc unic în peisajul culinar românesc. În meniul restaurantului sunt preparate precum Bao Buns, Flambed, Tuna Tataki, Ceviche sau Tacos. Chef Manos şi-a propus să restaureze conceptul şi să facă din art-restaurantul Ora Experience un loc unic în peisajul culinar. 

  • Satul MUZEU de artă, într-un peisaj de poveste, la poalele Munţilor Rodnei. „Rolls Royce-ul din lanul de porumb”

    Un sat tradiţional, cu căsuţe de poveste, lucrate manual până în cele mai mici detalii, un sat unde artiştii sunt liberi să creeze, departe, în munţi, printre zecile de opere deja existente aici…

    „Muzeul de artă comparată este un adevărat Rolls-Royce într-un lan de porumb” povesteşte amuzat artistul spunând că această comparaţie i-a fost inspirată de un american care a ajuns la Sângeorz-Băi.

    De peste 20 de ani lucrează să ridice Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi, un muzeu unic, care în fiecare an se reinventează. Pasiunea pentru obiectele tradiţionale o moşteneşte din copilărie şi, după ce a cutreierat lumea în lung şi în lat, a descoperit că numai acasă, la Sângeorz-Băi, poate avea libertatea pe care şi-o doreşte. E fericit şi mulţumit că a reuşit într-o viaţă de artist să creeze lucruri unice în ţară şi peste hotare, iar admiraţia artiştilor atraşi de liniştea din satul de artă îi oferă recunoaşterea şi satisfacţia lucrului bine făcut.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce noutăţi aduce unul dintre cele mai importante evenimente ale sfârşitului de an din domeniul artei

    Curatorul ediţiei din acest an este Călin Stegerean, critic de artă şi manager cultural. Evenimentul se va desfăşura între 6 şi 19 decembrie, în galeriile Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti şi în alte spaţii de expunere, unde accesul publicului va fi gratuit. Proiectul Arte în Bucureşti este o iniţiativă menită să faciliteze accesul la cultură şi să valorifice creaţia artistică produsă în Capitală.

    Tema expoziţiei din cadrul Arte în Bucureşti 2018 a fost inspirată de amplele dezbateri care au animat societatea românească în această toamnă pe tema  familiei şi a cuplului. „Astfel, expoziţia prezintă pentru prima dată publicului creaţiile artistice realizate de cupluri de artişti, împreună sau individual, cele care au rezultat ca urmare a unor afinităţi personale sau acelea care provin din familii de artişti, întinse uneori pe mai multe generaţii. Deşi la selecţia lucrărilor s-a avut în vederea cea mai înaltă calitate artistică, aceasta este o expoziţie în primul rând despre autorii ei”, declară Călin Stegerean, curatorul Arte în Bucureşti 2018.

    Reka Dup şi Darie Dup, Marian Zidaru – Victoria Zidaru, Olga Morărescu-Mărginean – Viorel Mărginean – Alexandru Mărginean, Catalin Bădărău, Bianca Mann, Scutaru Elena – Scutaru Marcel, Ion Nicodim – Ariana Nicodim sunt doar câteva dintre numele artiştilor care vor expune în cadrul galeriilor de artă Orizont, UNA Galeria, Galateca, Mobius Gallery –  UnSpaţiu, Lavacow şi Căminul Artei.

    Inaugurarea evenimentului va avea loc în data de 6 decembrie, ora 16.00 la UNA Galeria, printr-o masă rotundă cu titlul „Amoruri şi genealogii artistice”, la care vor participa criticii şi istoricii de artă Ruxandra Garofeanu, Magda Cârneci, Călin Stegerean şi Ioana Marinescu.
     

  • Nicolae Căpuşan, fondator SunGarden Golf & Spa Resort: „Afaceri în România: artă şi aventură!“ – VIDEO

    „Mai puţin matematică, deşi eu sunt inginer de calculatoare, inginer de sisteme, aventura şi arta pot caracteriza afacerile. Mă refer la abilitatea de a ocoli vârfurile înalte pe care nu le poţi trece şi despre a-ţi atinge obiectivele de a ajunge unde ţi-ai dorit. La un moment dat îţi dai seama că sunt multe prăpăstii şi vârfuri şi văi şi arta de a le ocoli şi a ajunge cât mai repede la ţinte eu zic că face diferenţa între antreprenorii din România. Iubesc România şi cred că are un uriaş potenţial de business. România s-a schimbat mult, deşi nu atât de mult pe cât ne-am fi dorit noi, dar România s-a schimbat – Sunt mulţi oameni care au rămas cu percepţia acelei Românii de acum 10-15 ani care crea multe dificultăţi – pot să le spun că România s-a schimbat şi există şanse reale de a câştiga mult mai mult şi mult mai bine acasă, la mama acasă, adică la mama acasă, România.”

  • Oceanul din sulul de hârtie

    Aceasta creează tablouri în care culoarea vine în mare parte de la fâşii de hârtie de diferite tipuri şi dimensiuni făcute sul şi aplicate pe pânză.

    Lucrările sale pe pânză par a fi, de la depărtare, peisaje colorate şi oceane învolburate, iar artista îşi propune să treacă de la tablouri la pereţi întregi ori instalaţii de artă.

  • Aici bălteşte arta

    În această din urmă categorie se înscrie artista americană Katherine Vetne, care a devenit cunoscută drept artista care distruge ca să creeze. Vetne cumpără articole de cristal de uz casnic pe care le topeşte până se transformă într-o mică băltoacă şi apoi realizează sculpturi reflectorizante formate dintr-una sau mai multe piese.

    Inspiraţia pentru lucrările sale, care constituie o explorare a relaţiei dintre oameni şi obiectele care le arată statutul social, după cum susţine artista, i-a venit văzând o untieră scumpă pe care şi-o dorise cineva cadou de nuntă şi care, în prezent, se regăseşte expusă în atelierul său.

  • Muzee călătoare

    Uneori însă, ele pornesc la drum, aşa cum este cazul unora cu temă alimentară care „umblă” din loc în loc prin Statele Unite ale Americii ori prin lume. Pe lângă caracterul lor temporar şi itinerant, toate aceste muzee sunt gândite să arate bine în fotografii, vizitatorii fiind încurajaţi să-şi facă selfie-uri sau poze şi să le încarce pe Instagram sau alte reţele de socializare. Un exemplu de astfel de instituţie, scrie The New York Times, este Hall of Breakfast, aflat pe moment la Salt Lake City şi dedicat, aşa cum îl arată şi numele, micului dejun. Intrarea se face printr-un frigider uriaş, după care se pot explora 10 încăperi în care află un tobogan în formă de felie de bacon, o cameră cu cereale din confetti ori leagăne în formă de gogoşi.
    The Egg House se plimbă şi el prin diverse oraşe, de la New York la Shanghai, vizitatorii fiind aşteptaţi cu o bucătărie plină de ouă de plastic şi dotată cu trambulină în formă de tigaie, o grădină cu leagăne în formă de vinete („eggplant”) şi un magazin de suveniruri tematice, de la bijuterii la genţi. În domeniul deserturilor se remarcă Candytopia, prezent la New York şi San Francisco, ale cărui atracţii sunt lucrări de artă în mărime naturală care par confecţionate din bomboane, printre care şi un sfinx, şi copii realizate din jeleuri ale unor tablouri celebre. Există şi un muzeu al îngheţatei, denumit chiar aşa, Museum of Ice Cream, care, după ce s-a plimbat prin diverse oraşe, s-a hotărât să se stabilească la San Francisco. Printre atracţiile sale se numără grădina cu ursuleţi din jeleu, piscina cu bombonele multicolore pentru decorat deserturi ori un restaurant în stilul anilor ’50 unde se servesc câteva tipuri de îngheţată.

  • Gândiţi-vă la viitor!

    O modalitate de a face acest lucru o reprezintă arta, motiv pentru care un artist şi o arhitectă din Japonia, Akira Fujimoto şi Yoko Nagayama, au amplasat la parterul unei clădiri de birouri situate între stadionul olimpic de la ediţia din 1964 a JO şi cel construit pentru anul 2020 o sculptură metalică formată din cifrele care compun anul 2021, „0” fiind reprezentat de o sferă strălucitoare, scrie Dezeen. Scopul instalaţiei de artă, afirmă creatorii săi, este de a-i îndemna pe locuitorii oraşului să se gândească la ce va urma după încheierea evenimentului sportiv, cum le va transforma acesta metropola şi ce se va întâmpla cu arta după anul 2020. 

  • Lars Wiechen, partener coordonator consultanţă financiară, Deloitte România: “Stoicismul şi arta fericirii în mediul profesional”

    Dorinţa. În termeni simpli, disciplina dorinţei ne învaţă ce este rezonabil să ne dorim şi ce nu. Aceasta porneşte de la a înţelege că unele lucruri ne stau în putere, iar altele, nu (dihotomia controlului). Oamenii îşi doresc cu ardoare recunoaştere, statut social, bogăţie şi promovare fără a realiza că aceste dorinţe sunt în afara sferei lor de control. Stoicii fac referire la aceste condiţii ca indiferente. Spre exemplu, să spunem că urmează să fiţi promovat şi consideraţi în mod rezonabil că veţi avansa datorită anilor de experienţă, a performanţei impecabile şi a bunelor relaţii cu clienţii, colegii de muncă şi superiorii dumneavoastră.

    Probabil aţi avut multe nopţi nedormite înainte de ziua deciziei şi momentul în care teama de a nu fi promovat devine o realitate marchează o prăbuşire a întregii lumi construite pe ideea de a avansa. O abordare stoică, în schimb, vă va permite un somn liniştit, pregătit fiind indiferent de rezultat şi ştiind că aţi făcut tot ceea ce v-a stat în putere. Promovarea depinde de prea multe variabile, precum persoanele cu care concuraţi pentru noul post, percepţia şefului dumneavoastră sau politica de la birou. Şi, deşi sună neplăcut, universul nu se pliază pe dorinţele noastre şi nu o va face niciodată. Paroxismul acestei atitudini stoice este acceptarea voluntară, numită şi amor fati. Bineînţeles că puteţi influenţa deciziile legate de promovarea dumneavoastră prin implicarea la birou şi încercarea de a-i impresiona pe cei din jur, dar niciodată nu le veţi controla alegerile. Gândiţi-vă la lucrurile pe care le faceţi pentru a obţine aprobarea acestor oameni. Nu le faceţi din plăcere, ci ele reprezintă un mod de a vă satisface propriile ambiţii. În cuvintele lui Epictet: „Dacă trebuie vreodată să îţi transformi voinţa dincolo de controlul tău pentru a impresiona pe cineva, fii sigur că ţi-ai distrus întregul scop în viaţă“ (Enchiridion, 23).

    Acţiunea. Disciplina acţiunii ne învaţă cum să ne comportăm în lume, acţionând prin prisma unei griji faţă de ceilalţi. Aceasta presupune că trebuie să facem ce este corect în privinţa relaţiilor şi comunităţilor noastre, înţelegând că suntem doar o mică parte a unei structuri mult mai mari. În acest sens, ar trebui să fiţi înţelept, pragmatic şi drept când interacţionaţi cu ceilalţi. În acelaşi timp, fiţi conştient că nu toate acţiunile vor avea întotdeauna rezultatul aşteptat (amor fati). Poate aţi sacrificat mult timp lucrând la un proiect important, dar clientul dumneavoastră se retrage brusc din pricina unei lipse de fonduri de la compania-mamă. S-ar putea să fiţi dezamăgit gândindu-vă la acest eveniment şi la consecinţe, dar este evident că decizia clientului a fost în afara controlului dumneavoastră. Merită oare să demisionaţi sau să depuneţi mai puţin efort în proiectele următoare? Sigur că nu! Un stoic acceptă că lucrurile nu se întâmplă întotdeauna conform aşteptărilor. Scopul final nu ar trebui să însemne laudă sau glorificare, ci a face ceea ce credeţi că e corect. Bucuraţi-vă în mod altruist de acţiunile drepte şi nu neapărat de ceea ce rezultă din ele. Încercaţi o detaşare de ceea ce doriţi să se întâmple şi nu vă lăsaţi copleşit de frustrare şi de circumstanţe externe. Aşa cum spune Marcus Aurelius: „Bunăstarea celor obsedaţi de glorie se leagă de modul în care sunt priviţi de ceilalţi, bunăstarea celor care iubesc plăcerea se leagă de sentimente, dar numai cei care au parte de o înţelegere adevărată caută bunăstarea în acţiunile lor“ (Marcus Aurelius, Meditaţii 6.51).

    Acceptarea. Tocmai când credeaţi că stoicismul nu poate cuprinde alte aspecte ale vieţii în principiile sale, iată că există şi disciplina acceptării. Odată înţelese dorinţa şi acţiunea, acum intrăm în zona gândirii. Disciplina acceptării ne învaţă ce este rezonabil sau nu să gândim, ne ajută să vedem lucrurile aşa cum sunt, dincolo de dihotomia bine-rău care nu reflectă întotdeauna realitatea complexă pe care o navigăm.
    De câte ori vi s-a întâmplat să răspundeţi impulsiv la un e-mail pe care l-aţi perceput ca fiind agresiv? După ce aţi reflectat asupra faptului, de câte ori aţi regretat că aţi răspuns impulsiv? Un stoic va face întotdeauna un pas înapoi şi va examina primele sale impresii asupra unei situaţii, lăsând loc raţiunii şi evitând reacţii emoţionale pripite. E-mailul agresiv este un fapt în afara controlului dumneavoastră, deci nu reprezintă un motiv de grijă.
    Reacţia dumneavoastră este cea care stabileşte de fapt dacă a avut loc un rău. „Când eşti distras de un factor extern, acesta nu este singurul care te deranjează, ci şi modul în care te gândeşti la acesta. Şi poţi scăpa de aceste gânduri într-o clipă“ (Marcus Aurelius, Meditaţii, 8.47).
    Este suficient să analizăm o singură disciplină (ca să nu mai vorbim de toate trei) pentru a înţelege că stoicismul nu este simplu de aplicat în viaţa cotidiană. Totuşi, beneficiile pragmatismului său sunt incontestabile, aceste principii ghidându-ne gândurile şi acţiunile spre o viaţă profesională mai liniştită şi împlinită.
    Cel mai încurajator aspect este responsabilizarea individuală prin preluarea controlului asupra emoţiilor, gândurilor şi acţiunilor proprii, indiferent de circumstanţe externe. „Judecaţi obiectiv, în prezent – acţionaţi fără egoism – în prezent – acceptaţi toate evenimentele din prezent – în acest moment. Doar de asta avem nevoie“ (Marcus Aurelius, 9.6).

  • Din nou împreună

    Ultimul proiect de acest tip este o expoziţie de opere de artă care a aparţinut cândva fiului celui mic al fostului prim-ministru britanic Sir Robert Walpole, Horace, adunate de administratorii muzeului instalat în fosta reşedinţă a acestuia din suburbia londoneză Twickenham. Cu ajutorul unui istoric de artă specializat în stabilirea provenienţei lucrărilor, muzeul a reuşit să adune 150 din cele 6.000 de opere ale colecţiei originare împrăştiate în anul 1841 în numai 24 de zile de un descendent înglodat în datorii, unele dintre ele fiind găsite la British Museum sau pe la casele de licitaţii.