BusinessMagazin

Tag: analiza

  • XTB: Se apropie o furtună economică pe mai multe continente? – analiză

    Preţul materiilor prime ar putea lua din mâinile Rezervei Federale şansa de a evita o recesiune, constată Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB România. Banca Centrală Europeană va opri injecţiile de lichiditate, în curând, şi se aşteaptă să înceapă un şir de majorări de dobândă.

    Miercuri, banca centrală din SUA a ridicat ratele dobânzii de referinţă cu 0,75 puncte, de la 0,75-1% la 1,5-1,75% pe an, un pas mai rapid decât în orice moment de după 1994.

    Decizia Rezervei Federale a venit într-o perioadă în care presiunea pentru acţiune devenise deosebit de puternică.

    Vineri, inflaţia din SUA a fost anunţată la 8,6%, un vârf al ultimelor 4 decenii şi cu 0,3 puncte peste nivelul aşteptat.

    Speranţele de a fi văzut deja un vârf al inflaţiei, enunţate după scăderea din aprilie la 8,4% de la 8,5% în martie de unele bănci în analizele lor, au fost risipite, iar prognozele pentru răspunsul băncii centrale modificate în sus.

    În şirul posibilităţilor, e drept, marginal, apăruse şi varianta unei creşteri de 1 punct procentual. A cântărit, însă, mai greu necesitatea de a nu crea valuri şi mai mari în pieţe, deja destul de speriate de condiţiile curente.

    VIX, indice al volatilităţii considerat şi un mod de a cuantifica temerile investitorilor, a fost pe 13 iunie nu departe de 35, la mică distanţă de vârful anului.

    Indicele S&P500 al bursei din SUA a coborât cu 9,2% în iunie până pe 16 iunie, ora 16, aproape toate scăderile petrecându-se joi, vineri şi luni.

    Contrapartidă la vânzare zilele acestea a fost greu de găsit, şi în birourile băncilor şi instituţiilor de market-making a fost mai dificilă misiunea de a afla cumpărători doritori de a acumula atât acţiuni, cât mai ales titluri de datorie, obligaţiuni corporative şi suverane.

    Cererea mai redusă pentru titluri de stat a dus la o scădere accentuată a preţurilor acestora, şi, astfel, la o creştere a dobânzilor pe care trebuie să le plătească statele atunci când se împrumută cu noi emisiuni de pe pieţe. Pentru cele vechi, variaţiile preţului afectează doar deţinătorii actuali, şi nu statul, care continuă să plătească în contul lor dobânzile mai mici agreate anterior.

    Pentru cei care au urmărit criza datoriei suverane din Europa, în 2011 şi 2012, şi dificultăţile întâmpinate de Grecia, care au dus la restructurarea datoriei în câteva etape, dar au reverberat în piaţa de datorie publică a Italiei, Portugaliei, Spaniei, Irlandei, printre altele, fenomenul de creştere a dobânzilor trezeşte amintiri puternice.

    De data aceasta, Banca Centrală Europeană (BCE) a reacţionat rapid, anunţând un instrument pentru a evita „fragmentarea” la nivel european, un mod de a spune că va interveni pentru a încerca să limiteze disparităţile în creştere şi nivelul prea mare, mai ales pe termen lung, al dobânzilor pentru state ca Italia, cu o povară mare a datoriei publice în raport cu PIB-ul.

    Este o veste bună, dar reinvestirea flexibilă a unor sume (din programele anterioare ale BCE care ajung la scadenţă) pentru a sprijini state mai vulnerabile va fi supusă testului pieţelor, pentru că trendul major de scumpire a creditului nu va fi uşor de contracarat.

    O nouă criză a datoriilor suverane ar fi ultimul lucru de care are nevoie Europa, în lupta cu preţurile mai mari la energie, alimente şi nu numai, şi supusă în plus consecinţelor conflictului din Ucraina.

    BCE va opri injecţiile de lichiditate, în curând, şi se aşteaptă să înceapă un şir de majorări de dobândă, prima fiind în iulie, de 0,25 puncte, după o lungă perioadă de dobânzi negative la depozite.

    Revenind la SUA, unde încrederea consumatorilor a ajuns la 50,2 puncte potrivit Universităţii din Michigan, un minim record, şi cu vânzările cu amănuntul în scădere lunară de 0,3%, potrivit datelor cele mai recente, motorul economiei nu merge cu „toţi cilindrii”.

    La conferinţa de presă de miercuri, Jerome Powell a spus că Fed nu doreşte să inducă o recesiune, dar o aterizare lină a devenit mai dificil de obţinut.

    Liderul Fed a vorbit despre factorii pe care nu-i poate controla precum preţul materiilor prime, care ar putea lua din mâinile Rezervei Federale şansa de a evita o recesiune.

    Pentru pieţe, ipoteza recesiunii în 2023 a prins şi mai mult contur. Nu mai sunt mulţi cei care văd spaţiu de evitare a contracţiei economiei americane.

    Potrivit unui sondaj Financial Times, 70% dintre economiştii intervievaţi aşteaptă o recesiune în SUA anul viitor.

    Dobânzile sunt văzute la peste 3% anul acesta de jumătate din membrii comitetului Fed, şi la cel puţin 3,375% de o altă jumătate dintre ei.

    Traderii de la Chicago sunt şi mai pesimişti, observând o probabilitate de peste 77% pentru dobânzi, la 3,5% sau mai sus în decembrie, potrivit datelor de joi, ora 16.

    În Marea Britanie, Banca Angliei a hotărât să ridice costul creditului, majorând rata de referinţă cu 0,25 puncte, la 1,25%, joi, după un vot strâns în care 3 din 9 membri ai Comitetului au votat o majorare de 0,5 puncte.

    Scăderea economiei de 0,3% în aprilie, după 0,1% în martie, i-a convins, cel mai probabil, să nu ia în seamă doar inflaţia, care a atins 9% în aprilie.

    Băncile centrale din mai toată lumea sunt puse în faţa unor decizii foarte grele.

    De la riscul recesiunii, în SUA şi Marea Britanie (şi multe alte state), la cel al unei noi crize a datoriilor suverane, în Europa, autorităţile monetare aleg să înăsprească mediul financiar, reducând uşurinţa cu care se obţine creditul în economie pentru a încetini inflaţia, sperând că vor alege amestecul optim şi îşi vor atinge obiectivul fără daune colaterale mari.

    Investitorii, pe burse şi pieţele de datorie publică, au ales să lichidizeze o parte din deţineri, preferând relativa siguranţă a cash-ului speranţei de a obţine randamente mai bune.

    Deşi, pe termen relativ scurt, de ordinul săptămânilor, după un pesimism accentuat pot apărea pe burse şi reacţii pozitive, e nevoie de o rapidă îmbunătăţire a datelor macro şi de o calmare a preţurilor materiilor prime, în special în zona de energie, pentru a evita riscul unor ajustări pronunţate ale dinamicii PIB-ului global.

     

  • Amânarea ratelor la credite cu până la 9 luni i-a luat prin surprindere pe bancheri

    Concret, coaliţia de guvernare a decis luni seara „amânarea pentru 9 luni a ratelor la bănci pentru cetăţenii şi companiile care se confruntă cu dificultăţi financiare din cauza crizelor multiple din ultima perioadă“, această măsură fiind parte a unui pachet de măsuri sociale şi economice „Sprijin pentru România“, în valoare de 1,1 mld. euro, care ar urma să se aplice de la 1 iulie, după cum au anunţat premierul Nicolae Ciucă (preşedintele PNL) şi preşedintele PSD Marcel Ciolacu pe Facebook.

    După ce deciziile sunt luate în coaliţie sunt aprobate de guvern.

    Decizia coaliţiei de guvernare PNL-PSD-UDMR vine după ce pe parcursul lunilor martie/aprilie s-au derulat o serie de runde de discuţii între bancheri şi autorităţi pe tema noului moratoriu de amânare a ratelor bancare în condiţiile noului context economic tensionat, agravat de războiul de la graniţă.

    Bancherii nu au confirmat ajungerea la un acord privind forma noului moratoriu de amânare a ratelor bancare.

    Modalitatea concretă de aplicare a noului moratoriu de amânare a ratelor este în ceaţă deocamdată. Nu este clar care sunt condiţiile, ce criterii de departajare a clienţilor există, dacă vor fi suficiente simple solicitări de amânare transmise de clienţi băncilor sau trebuie trimise şi anumite documente justificative şi nu se ştie nici cine suportă costurile în condiţiile în care dobânzile sunt în creştere după explozia inflaţiei, iar după momentul amânării ratele pot să fie mai mari, scadenţa prelungită şi povara pe umerii debitorilor mai mare.

    Conform datelor prezentate recent de guvernatorul BNR Mugur Isărescu aproape 490.000 de debitori cumulat au credite ipotecare standard, credite ipotecare Prima casă şi credite de consum legate de indicele ROBOR, care acum este între 5-6%, şi mai creşte.

    Acestă decizie a Coaliţiei de guvernare privind introducerea unui nou moratoriu de amânare a ratelor bancare vine în contextul creşterii dobânzilor şi a facturilor românilor, după ce în 2020 şi 2021 a fost aplicat un alt moratoriu pentru a susţine debitorii persoane fizice şi companii care au avut probleme financiare din cauza pandemiei COVID-19.

    Diferenţa majoră faţă de moratoriul de amânare a ratelor aplicat în perioada pandemiei de COVID ar fi legată de faptul că atunci a existat un ghid al Autorităţii Bancare Europene (EBA), iar BNR a putut să flexibilizeze cadrul prudenţial astfel ca împrumuturile amânate mai mult de 3 luni să nu fie considerate neperformante, iar băncile nu a trebuit să pună bani deoparte provizionându-le.

    În prezent, în condiţiile în care nu mai există un ghid al EBA, băncile s-ar putea să fie nevoite să facă provizioane pentru ratele amânate, ceea ce ar da peste cap bilanţul şi ar presupune nevoia de capital suplimentar de la băncile-mamă.

  • Impactul bugetar al investiţiilor în gazele din Marea Neagră s-ar putea situa la 5 mld. lei anual

    Legea offshore, adoptată miercuri în Parlament, va oferi României un avantaj competitiv incontestabil în contextul crizei de pe piaţa resurselor şi implicit beneficii determinate de investiţiile în exploatare: încasări bugetare din taxele şi impozitele asociate acestor investiţii de aproximativ 5 miliarde lei anual, noi locuri de muncă şi atragerea de investiţii conexe, potrivit raportului ”Analiza impozitării specifice producţiei de gaze naturale offshore din România în anul 2021”, realizat de PwC România pentru Federaţia Patronală Petrol şi Gaze.

    Printre principalele prevederi ale noii legi se numără creşterea pragului de preţ de la care se supraimpozitează veniturile producătorilor de gaze din Marea Neagră şi introducerea dreptului de preempţiune a statului român asupra zăcămintelor care urmează să fie exploatate.

    Astfel, Guvernul va putea impune restricţii temporare atât de preţ, cât şi de vânzare pentru producţia internă de gaze naturale din Marea Neagră, dar şi din perimetre onshore de adâncime. Această prevedere a fost introdusă cu scopul asigurării consumului populaţiei, dar şi pentru ca România să poată ajuta la nevoie alte state membre UE, dacă se vor confrunta cu crize de aprovizionare cu gaze.

    În ceea ce priveşte cadrul fiscal, se elimină impozitarea suplimentară a veniturilor pentru preţurile de vânzare la care investitorii nu realizează supra profituri, respectiv între 45,71 lei/MWh si 85 lei/MWh, dar se menţine grila de impozitare în cazul veniturilor suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari de 85 lei/MWh. Pragurile de impozitare vor creşte de la 15% la 70%, astfel:

    – 15% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 85 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 100 lei/MWh;

    – 30% la preţuri mai mari decât 100 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 115 lei/MWh;

    – 35% la preţuri mai mari decât 115 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 130 lei/MWh;

    – 40% la preţuri mai mari decât 130 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 145 lei/MWh;

    – 50% la preţuri mai mari decât 145 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 160 lei/MWh;

    – 55% la preţuri mai mari decât 160 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 175 lei/MWh;

    – 60% la preţuri mai mari decât 175 lei/MWh şi mai mici sau egale cu 190 lei/MWh;

    – 70% din veniturile suplimentare obţinute în urma practicării unor preţuri mai mari decât 190 lei/MWh.

    Legea elimină de asemenea restricţiile care prevedeau ca 50% din gazele extrase să fie vândute pe piaţa locală. Excepţie va face situaţia de criză energetică sau de distorsiune a aprovizionării cu gaze naturale a României.

    Este eliminat şi preţul de referinţă în determinarea bazei de calcul a impozitului asupra veniturilor suplimentare. Astfel va fi luat în calcul preţul efectiv realizat prin tranzacţii şi nu preţul de pe bursa austriacă CEGH, ceea ce ar putea reduce nivel de taxare.

    O altă prevedere importantă este creşterea de la 30% la 40% a nivelului maxim pentru deducerea investiţiilor din segmentul upstream pentru determinarea impozitului suplimentar. Se elimină limitarea amortizării investiţiilor pentru calculul impozitului pe profit, pentru a asigura respectarea principiilor Codului Fiscal care prevede ca toate sectoarele de activitate să fie tratate uniform. Până în prezent, aceasta limitare împiedica operatorii offshore să deducă amortizarea tuturor investiţiilor efectuate, datorând impozit pe profit la o baza impozabilă artificial mărită, fiind astfel discriminaţi comparativ cu restul agenţilor economici.

    Se reglementează şi regimul fiscal pentru perimetrele onshore de adâncime mai mari de 3.000 m. Titularilor de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi/sau onshore de adâncime aflate în curs de executare la data de 1 ianuarie 2022 li se aplică, pe toată perioada derulării acestora, regimul de redevenţe şi regimul fiscal specific aplicabil activităţilor de explorare, dezvoltare, exploatare şi abandonare, existente la data de 1 ianuarie 2023.

    Ce înseamnă pentru România exploatarea gazelor din Marea Neagră

    Subiectul rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră a fost dezbătut intens în spaţiul public de-a lungul timpului. Anul marcant a fost 2012 când companiile OMV Petrom şi ExxonMobil au anunţat că în perimetrul Neptun Deep, pe care îl concesionaseră împreună, au descoperit cantităţi importante de gaze naturale. Rezervele curente estimate în Marea Neagră sunt de aproximativ 200 de miliarde de metri cubi (de circa 20 de ori mai mult decât producţia anuală onshore recentă – 10 miliarde mc). La vremea respectivă părea că “timpul are răbdare” cu acest proiect, însă au trecut aproape 10 ani şi deciziile de investiţii pentru exploatările la mare adâncime “deep water” continuă să fie amânate.

    În contextul actual, în care războiul dintre Rusia şi Ucraina, dar şi obiectivele Pactului Ecologic European (Green Deal) pun presiune asupra utilizării gazelor naturale pe termen lung, gazele din Marea Neagră sunt avantajul competitiv şi biletul către independenţa energetică a României.

    Pentru a avea o imagine mai clară asupra taxării în acest domeniu, PwC România a realizat o analiză care compară nivelul de impozitare specifică a producţiei de gaze naturale offshore din statele europene considerate relevante prin intermediul cotei efective de impozitare. Rezultatele arată că în ultimii ani, România avea cea mai mare rată efectivă de impozitare a sectorului de gaze naturale offshore (23% în 2020), de aproximativ 4,3 ori mai mare decât media statelor analizate, estimată la 5,3% (media fără RO). Nivelul ridicat de impozitare efectivă este necompetitiv din perspectiva investiţiilor, cu atât mai mult în contextul tranziţiei energetice. Prin urmare, aşteptarea companiilor era ca regimul fiscal să fie modificat.

    Estimările PwC arată că România ar putea ajunge la o dependenţă de 53% de importuri de gaze naturale în anul 2030 (faţă de aprox. 20% în 2020), pe fondul declinului natural al producţiei onshore şi în condiţiile în care investiţiile în offshore nu vor fi realizate. Acest aspect ar genera un impact major asupra securităţii energetice.

    România este al doilea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, după Olanda. Odată cu închiderea zăcământului Groningen (2022), România are potenţialul de a deveni primul producător de gaze naturale din UE. Sectorul producţiei de gaze naturale are una dintre cele mai mari contribuţii la bugetul stat. De exemplu, în perioada 2013 – 2021, doar impozitele suplimentare asupra producţiei de gaze naturale au reprezentat peste 8 miliarde RON, impozite stabilite cu scopul protejării consumatorilor vulnerabili.

  • Creşterea PIB din primul trimestru a dat peste cap toate prognozele analiştilor: De ce? – analiză

    Potrivit INS, România a avut în primul trimestru o creştere economică de 6,5% faţă de perioada similară din 2021, în timp ce, comparativ cu ultimul trimestru din 2021 PIB-ul a crescut în T1 cu 5,2%.

    Ritmul de creştere anual in T1/2022 este mai mare decât cel din T4/2021, când economia a urcat cu 2,4%. La nivelul anului 2021, PIB-ul a avut un plus de 5,9%.

    În urmă cu nici două luni economiştii, în negura războiului din Ucraina, credeau că economia României va intra în recesiune, iată surprinzătorul răspuns al INS: Economia creşte.

    „Creşterea vine din consum. În ciuda inflaţiei, salariile au crescut – un 11% la salarii şi o inflaţie de 10% în aprilie. Aşadar, veniturile oamenilor nu au scăzut, deocamdată. Prin urmare, oamenii încă cumpără – ei susţin comerţul şi PIB-ul”, spune Adrian Codirlaşu, vicepreşedinte al CFA. Avansul inflaţiei îi face pe oameni să se gândească de două ori când decid. Consumul creşte cu 5%, lună de lună, în ciuda situaţiei grele, pentru că oamenii se gândesc: mai bine cumpăr acum (ceva) decât peste două luni când preţul va creşte. Consumul de criză împinge economia în sus.

    Economia va creşte cu 5% în acest an, spune Ionuţ Dumitru economistul-şef al Raiffeisen Bank. El mai spune că, cel mai probabil, analiştii bănici vor revizui prognozele de creştere de la 2,5% la 5%. „Toată lumea îşi va revizui prognozele în sus. Trebuie să vedem datele de la INS, să vedem de unde vine creşterea”.

    Consumul este cel care susţine creşterea economică, spune economistul Dragoş Cabat. „A fost un consum, în prima parte a anului, mai mare ca de obicei. A fost posibil pentru că oamenii au văzut că inflaţia este mare si şi-au spus să cumpere acum bunuri de folosinţă îndelungată, cu banii pe care îi aveau. Cei cu bani mulţi au investit în construcţii pentru că acolo este mai multă siguranţă că valoarea bunului nu se deteriorează”.

    Însă, crede Cabat, lucrurile se vor schimba curând. Inflaţia încă nu a ajuns la pătrura dezvoltată sau la cea care cumpără fără să se uite la etichetă. Pe cei amărâţi i-a lovit deja. În curând, valul inflaţiei îi va lovi pe cei cu venituri medii, îi va obliga să consume mai puţin şi asta se va reflecta în evoluţia PIB.

  • Numărul firmelor şi al gospodăriilor din zona euro care nu reuşesc să ramburseze creditele va creşte

    Conform unei analize realizată de EY, creşterea numărului de credite neperformante se înscrie pe fondul încetinirii creşterii creditării, care va decelera la 2,9% în 2023, deoarece cererea de împrumuturi post-pandemie este suprimată de creşterea inflaţiei şi de impactul financiar al războiului din Ucraina.

    “Deşi în următorii doi ani se vor înregistra rate de creştere a creditării mai reduse decât în perioada de vârf a pandemiei, perspectivele economice pentru sectorul bancar european sunt de un optimism prudent. Optimism pentru că cele mai grave efecte economice ale pandemiei COVID-19 par să fi trecut, iar redresarea progresează bine şi prudenţă ca urmare a tulburărilor geopolitice şi a presiunilor asupra preţurilor. Acesta este un alt moment crucial în care instituţiile financiare şi factorii de decizie politică trebuie să continue să se sprijine reciproc pentru a răspunde provocărilor viitoare.”, a spus Omar Ali, EY EMEIA Financial Services Leader.

    Cu toate acestea, se preconizează revenirea creşterii la nivelul total al împrumuturilor bancare, până la o medie de 3,4% în următorii trei ani, înainte de a ajunge la 4% în 2025, nivel înregistrat ultima dată în 2020, când programele de împrumut au fost susţinute de guvern în contextul pandemiei .

    Creditele neperformante în întreaga zonă euro, ca pondere din împrumuturile brute acordate întreprinderilor, au scăzut la un nivel minim al ultimilor 14 ani, de 2,2% în 2021 (faţă de 3,2% în 2019), în mare parte datorită menţinerii ratelor negative ale dobânzilor şi intervenţiilor guvernamentale introduse pentru a sprijini veniturile gospodăriilor şi ale întreprinderilor în timpul pandemiei.

    Prognoza EY prevede că pierderile din împrumuturi din zona euro vor creşte cu 3,4% în 2022 şi cu încă 3,9% în 2023, de la o medie de 2,4% în 2020 şi 2021.

    Cu toate acestea, neplăţile vor rămâne modeste în raport cu standardele istorice: pierderile au fost în medie de 6% în perioada 2012-2019 şi au ajuns la 8,4% în 2013, în urma crizei datoriilor din zona euro. Imediat înainte de pandemie, pierderile din credite au fost în medie de 3,5% în perioada 2018-2019.

    Pe termen scurt, se preconizează o încetinire a creşterii creditării întreprinderilor în raport cu vârful pandemic, ca urmare a retragerii sprijinului guvernamental şi al BCE, a presiunii asupra apetitului pentru investiţii din cauza incertitudinii economice, ca urmare a războiului din Ucraina şi a unei atenţii sporite acordate îmbunătăţirii bilanţurilor corporative. De asemenea, se preconizează că cele 300 de miliarde de euro de deţineri de numerar “în exces” pe care firmele din zona euro le-au acumulat în timpul COVID-19 vor afecta cererea de creditare.

    Împrumuturile ipotecare în întreaga zonă euro vor creşte în medie cu 3,9% între 2022 şi 2024, în scădere de la 4,5% în 2020 şi 5,2% în 2021.

    Creditele ipotecare au înregistrat o performanţă surprinzător de robustă în timpul pandemiei. În 2020, împrumuturile ipotecare în întreaga regiune au raportat cea mai mare rată din 2007, datorită ratelor foarte scăzute ale dobânzilor, creşterii preţurilor locuinţelor, schimbării determinate pandemie către munca la domiciliu şi capacităţii unor cumpărători de a apela la economii neplanificate pentru a contribui la finanţarea depozitelor.

    Cu toate acestea, perspectivele sunt mai puţin îmbucurătoare, pe măsură ce preţurile locuinţelor continuă să crească, ratele dobânzilor par să crească, iar în unele economii din zona euro sunt introduse măsuri de reglementare pentru a răci pieţele imobiliare încinse.

    Stocul de credite de consum în întreaga zonă euro a scăzut cu 0,4% în 2021, după ce în anul precedent scăzuse deja cu 2,7%. Acest lucru se compară cu o creştere de 5,6% în 2019, înainte de pandemie.

    Prognoza economică a EY privind împrumuturile acordate de băncile europene preconizează creşterea creditului de consum cu 2,6% în acest an şi cu încă 1,7% în 2023. Cu toate acestea, un număr semnificativ de gospodării vor putea apela la economiile acumulate în timpul pandemiei, ceea ce frânează cererea suplimentară de datorii negarantate.

  • Veşti proaste pentru toţi românii. Un analist avertizează că ce am păţit cu energia şi gazul va urma cu petrolul, iar litrul de benzină poate depăşi 10 lei

    „Petrolul poate deveni urmă­toarea lebădă neagră (evenimente rare, imposibil de prevăzut, dar cu un impact major). În urmă­toarele luni, putem vedea preţul pe litrul de motorină sărind de pragul de 10 lei. Practic, ce am văzut anul trecut cu escaladarea preţu­rilor la energie şi gaze, se poate repeta acum la petrol, diferenţa fiind că în acest caz soluţiile sunt foarte limitate“, spune Remus Hîrceagă, partner în cadrul Expense Reduction Analysts România, companie care oferă firmelor consultanţă de eficienţă operaţională, inclusiv în domeniul energetic.

    Potrivit datelor furni­zate de Roland Berger, la nivelul anului 2020 România consumat 10,4 milioane de tone de petrol, din care numai 3,3 milioane de tone au venit din producţia internă. Din cele 7,1 mi­lioane de tone de petrol importate, 32% au venit din Rusia şi 51% au venit din Kazahstan.

    Deşi România are o poziţie privilegiată la nivelul UE prin faptul că îşi poate asigura o treime din necesar prin propria producţie, alimen­tarea cu petrol kazah ridică în acest context preocupări majore. Petrolul kazah ajunge în România, şi nu numai, prin intermediul CPC – Caspian Pipeline Consortium, com­panie care operează con­ducta de transport ţiţei ce face legătura dintre zăcămintele din vestul Kazahstanului şi portul de la Marea Neagră – Novorossiysk, Rusia. Astfel, conducta, cu o lungime de 1.500 de kilometri colectează petrolul din bogatele zăcăminte kazahe, tranzitează Rusia, de unde colectează alte cantităţi, pentru ca apoi aceastea să fie încărcate şi trimise pe Marea Neagră prin portul rusesc Novorossiysk.

    Compania CPC are un acţionariat internaţional, dar 24% este sub controlul Rusiei, 19% al KazMunayGas (Kazahstan) şi 15% al Chevron, existând şi alţi acţionari mai mici.

    „Conform datelor publice, volumul de ţiţei tranzitat prin CPC, în 2021, s-a ridicat la 60,7 milioane de tone, din care circa peste 87% a fost încărcat şi expediat de companii de profil din Kazahstan (perimetrele Tengiz – 26,6 milioane de tone, Karachaganak – 10,3 milioane de tone şi Kashagan – 15,7 milioane de tone)“, au explicat recent reprezetanţii Rompetrol, cei care deţin cea mai mare rafinărie din România, Petromidia, alimentată cu petrol kazah adus prin CPC.

    Rompetrol a fost recent ţinta unui nou atac cibernetic, după ce în martie firma a trecut printr-un eveniment similar. Potrivit reprezentanţilor Rompetrol, transferul ţiţeiului între porturile Novorossiysk şi Midia se realizează, în principal, de compania naţională de transport maritim din Kazahstan – Kazmortransflot. Aceasta a achiziţionat, în 2011, două tancuri petroliere de tip Aframax (115.000 tdw) pentru operaţiuni de transport ţiţei şi produse petroliere în Marea Neagră şi Marea Mediterană. Dar acest lucru, expunerea masivă pe care România o are pe alimentarea cu petrol pe Marea Neagră, este acum o vulnerabilitate, atrag atenţia consultanţii.

    „Întrucât practic întreaga cantitate de ţiţei din import (peste 3 milioane tone prin Oil Terminal şi aprox. 5 milioane tone prin Midia Marine Terminal într-un an tipic) ajunge în România pe cale maritimă, înlocuirea porţiunii ruseşti va fi direct condiţionată nu doar de disponibilitatea şi capacitatea de a securiza volumele şi tipul de ţiţei necesar, ci şi de capacitatea de transport maritim. În egală măsură, având în vedere evoluţiile geopolitice din regiune, securitatea transportului maritim internaţional din Marea Neagră va fi un factor de influenţă care nu poate fi neglijat“, spunea recent Szabolcs Nemes, managing partner în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger România.

    În cazul unei sistări a livrărilor prin CPC, Kazahstanul poate redirecţiona anumite cantităţi prin Marea Caspică spre Azerbaidjan şi apoi spre Georgia, dar această rută ar veni la pachet cu costuri suplimentare.

    „KazMunayGas este, din 2008, unic actionar al operatorului terminalului petrolier din portul Batumi, Georgia, cu o capacitate anuală de tranzit de 15 milioane de tone de ţiţei.“

    Dar mai sunt şi alte probleme. România aduce dincolo de petrol şi cantităţi semnificative de motorină din Rusia. Anul trecut, potrivit datelor preli­minare ale INS, România a importat 1,9 milioane de tone de motorină, în valoare de peste un miliard de euro, la un consum total de 6,2 milioane de tone de motorină. Cu excepţia rafinăriei Brazi deţinută de OMV Petrom, restul marilor rafinării din România, Petromidia şi Petrotel Lukoil, sunt proiectate să funcţioneze cu un petrol greu, sulfuros, astfel că aducerea altui tip de ţiţei mai dulce ridică dificultăţi de ordin tehnic de procesare. Mai departe, deşi se vorbeşte mult de diversificarea surselor de aprovizionare, soluţiile sunt aproape inexistente, în contextul în care inclusiv asupra unor alţi mari producători există embargouri în vigoare.

    „Aprovizionarea UE va necesita importuri mai mari din alte ţări producătoare, însă rămâne de văzut care este disponibilitatea acestor ţări şi capacitatea lor reală de a mări extracţia de ţiţei sau de a pune pe piaţă volume din rezervele naţionale. În plus, împotriva unor ţări cu resurse şi capacităţi de producţie importante, precum Venezuela sau Iran există sancţiuni internaţionale deja instituite. Într-un astfel de context, sunt multiple scenarii care prevăd creşteri semnificative ale preţului ţiţeiului – au fost vehiculate şi valori de până la 200 USD/ baril acest nivel reprezentând un potenţial record absolut“, a avertizat reprezentantul Roland Berger.

  • Europa s-ar putea confrunta cu recesiunea dacă Putin închide complet robinetele de gaz – CNBC

    Gigantul energetic de stat a anunţat miercuri că livrările de gaze către cele două ţări est-europene au încetat după ce acestea au refuzat cererea Moscovei de a plăti gazul în ruble. Gazprom a declarat că livrările vor fi reluate odată ce aceste plăţi vor fi efectuate, ceea ce a adus acuzaţii de “şantaj” din partea premierului bulgar Kiril Petkov.

    Având în vedere că în următoarele săptămâni se apropie termenele limită pentru plata din partea unei serii de alte ţări europene care este puţin probabil să cedeze la cererile Kremlinului de plată în ruble, preocupările legate de ameninţările anterioare ale preşedintelui Vladimir Putin privind un blocaj larg al livrărilor de gaze către naţiunile “neprietenoase” au revenit în prim plan.

    Într-o notă de cercetare de miercuri, economistul-şef al Berenberg, Holger Schmieding, şi economistul senior Kallum Pickering au declarat că oprirea pare a fi un avertisment din partea Moscovei că ar putea pune în practică această ameninţare.

    Gazul reprezintă aproximativ un sfert din producţia de energie a Uniunii Europene, iar Rusia furnizează în mod obişnuit aproximativ 40% din importurile de gaze naturale ale blocului.

    Europa se confruntă cu şocuri economice concomitente cauzate de războiul din Ucraina şi cu o creştere a preţurilor la alimente şi energie exacerbată de conflict, ceea ce a generat îngrijorări legate de “stagflaţie” – un mediu cu o creştere economică scăzută şi o inflaţie ridicată.

    Berenberg a sugerat că actualele acţiuni vor menţine probabil presiunile stagflaţioniste în al doilea trimestru din 2022.

    “O oprire bruscă a livrărilor de gaze ruseşti către Europa ar putea împinge Europa în recesiune. Impactul precis al unui astfel de embargo imediat asupra gazelor este greu de prevăzut”, au declarat Schmieding şi Pickering.

    “Calculele potrivit cărora ar scădea nivelul PIB-ului zonei euro în 2023 cu 3 puncte procentuale în raport cu un apel de bază… par a fi puţin prea pesimiste, în opinia noastră, dar ar fi cu siguranţă o lovitură majoră pentru activitate până la sfârşitul următorului sezon rece, în primăvara anului 2023.”

    Cu toate acestea, o astfel de măsură ar fi, de asemenea, costisitoare pentru Rusia şi complicată de pus în aplicare şi, deşi decizia de a opri fluxurile către Polonia şi Bulgaria ar putea întări hotărârea UE de a pune capăt dependenţei sale de gazul rusesc, multe state membre se opun unui embargo imediat asupra importurilor.

    În timp ce Polonia a anunţat că intenţionează să elimine treptat toate importurile de combustibil rusesc până la sfârşitul acestui an, UE intenţionează să reducă drastic achiziţiile de gaze până la sfârşitul anului 2022, lucrând în acelaşi timp pentru o eliminare totală până în 2030.

    Ca atare, scenariul de bază al Berenberg este că UE va reduce importurile de gaze cât mai repede posibil fără a risca o penurie fizică, ceea ce va duce probabil la încetarea importurilor în 2024.

    “Într-un astfel de caz, preţurile la energie ar rămâne ridicate, dar probabil că nu ar creşte în continuare. Europa ar putea digera treptat şocul preţurilor la energie, revenind probabil la o creştere semnificativă în timpul verii, cu excepţia cazului în care blocajele legate de COVID-19 din China şi penuria de aprovizionare rezultată s-ar agrava mult dincolo de trimestrul al doilea”, au adăugat economiştii.

    Cu toate acestea, ei au remarcat că încetarea fluxurilor de gaze ruseşti rămâne un risc secundar care ar forţa probabil unele ţări europene să raţionalizeze livrările de gaze către anumite zone industriale la sfârşitul anului 2022 sau la începutul anului 2023.

     

     

  • Cererea de benzină şi motorină va continua să crească până în 2030 – analiză

    Pe zona de benzină, cererea a fost de aproape 1,3 milioane de tone, peste cea din 2020 şi uşor mai mică faţă de cea din 2019. Această revenire per ansamblu a cererii s-a suprapus şi peste creşterea preţurilor, dar la final apetitul de mişcare a fost mai mare decât scumpirile aplicate.

    „În 2021, comparativ cu 2020, media cotaţiilor Platts exprimate în USD (moneda de referinţă) a înregistrat o creştere de 60% pentru motorină, respectiv, o creştere de 75% pentru benzină. În monedă naţională, cotaţia internaţională a motorinei a crescut cu 57%, iar cotaţia internaţională a benzinei a crescut cu 72% faţă de anul 2020“, se arată în datele publicate de Rompetrol Rafinare, companie membră a grupului KMG International, care administrează cea mai mare rafinărie din România, Petromidia.

    Revenirea apetitului de consum se va menţine cel puţin în următoarea decadă, spun cele mai mari companii petroliere locale, în ciuda popularităţii de care se bucură în acest moment mobilitatea electrică.

    „Cererea de benzină şi motorină va fi determinată de o creştere a gradului de motorizare, care în România este în prezent la doar două treimi din media UE. Se preconizează că toate cele trei tipuri de carburanţi – motorină, benzină şi jet – vor înregistra o cerere mai mare până în 2030, comparativ cu 2019“, se arată în raportul pe 2021 publicat recent de OMV Petrom, cel mai mare jucător din segmentul petrolier local. Cu un portofoliu de 561 de benzinării sub brandurile Petrom şi OMV, OMV Petrom avea la finalul anului trecut o cotă de piaţă de 31% din comerţul cu amănuntul de carburanţi.

    „Benzina va beneficia de o penetrare mai accentuată şi de un impuls puternic către maşini hibride. Cererea de motorină va creşte, de asemenea, datorită utilizării sale extinse în transportul comercial şi a importurilor continue de maşini second-hand pe motorină din Europa de Vest. Combustibilul pentru avioane (jet) va ajunge la un nivel mai mare faţă de cel din 2019 datorită intensificării transportului aerian. După 2030, presiunea asupra combustibililor fosili se va intensifica, iar cererea de motorină şi benzină este de aşteptat să scadă, în timp ce consumul de jet va avea o creştere continuă până în 2040, deşi într-un ritm mai lent, date fiind dificultăţile mai mari în înlocuirea acestuia în comparaţie cu combustibilii tradiţionali utilizaţi în transportul rutier.“

    Estimările pornesc de la faptul că România este în acest moment pe ultimul loc la nivelul UE în ceea ce priveşte gradul de motorizare. Potrivit celor mai recente informaţii, România are 355 de maşini la mia de locuitori în timp ce media europeană este de 569 de vehicule la mia de locuitori. În Italia, de exemplu, gradul de motorizare este de 655 de maşini la mia locuitori, în timp ce în Polonia acesta este de 642 de maşini la mia de locuitori.

    Dincolo de partea de mobilitate electrică, ce va avea o contribuţie directă în reducerea nivelului de emisii pentru sectorul transportului, biocombustibilii sunt văzuţi la rândul lor ca un segment de creştere.

    „Biocombustibilii pot contribui în mod semnificativ la reducerea emisiilor în transportul rutier şi aviaţie.“

    „Compania intenţionează să depăşească 15% biocombustibil din producţia totală de combustibil în 2030. Ţintim 150 mii t/an producţie de etanol celulozic din paie până în 2030, valorificând avantajul competitiv al României în ceea ce priveşte disponibilitatea şi costul paielor, datorită sectorului agricol extins al ţării. În plus, analizăm oportunităţi adiţionale de a folosi deşeurile de produse agricole pentru producerea de combustibil sustenabil pentru aviaţie şi motorină regenerabilă, vizând o producţie de 450 mii t/an în 2030“, se mai arată în raportul OMV Petrom.

  • Bancherii văd primele semne ale crizei. Creditele neperformante nu vor întârzia să apară

    Omer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, cea mai mare bancă de pe piaţa locală, estimează o creşte a numărului de clienţi cu dificultăţi de plată, temporar cel puţin, în perioada următoare. În acelaşi timp, el susţine că veniturile din România au crescut destul de rapid în ultimii ani.

    „Estimăm că va fi o creştere a numă­rului de clienţi cu dificultăţi de plată, de rambursare, temporar cel puţin, în perioada următoare. Dar pe de altă parte, în comparaţie cu alte perioade în ultimii ani am văzut şi o creştere destul de rapidă a veniturilor în România. Aşa că, o parte din impact va fi probabil absorbit de această creştere a veniturilor. Am văzut că în România economisirile au crescut. Cumva, clienţii noştri, fie persoane fizice, fie persoane juridice, s-au pregătit, au creat un fel de buffer, o rezervă pentru perioada aceasta“, a explicat Omer Tetik.

    În cei doi ani de pandemie, rata creditelor neperformante (NPL-non-per­forming loans) a rămas la un nivel scă­zut, sub 4%.

    Însă, în perspectivă, odată cu ascensiunea dobânzilor şi manifes­tarea efectelor economice ale răzb­oiului de la graniţă, cu frânare a economiei, insolvenţe, falimente şi şomaj, putem vedea un avans al ratei NPL. Dobânzile vor rămâne sus şi o să vedem o schimbare mai semni­fi­cativă la politica monetară, cu o creş­terea dobânzilor mai departe, anti­cipea­ză şeful Băncii Transilvania. „De­si­gur, vom veni cu propuneri proactive ca să depăşim împreună cu clienţii perioada dificilă“, a conclu­zio­nat Tetik.

    Reprezentanţii sistemului bancar trans­mit consumatorilor, prin inter­mediul CSALB, că se încearcă găsirea de soluţii pentru problemele întâm­pinate în relaţie cu băncile şi că sistemul bancar este pregătit pentru posibile situaţii neprevăzute. Iar debitorii cu credite la bancă sunt sfătuiţi să anunţe banca din timp atunci când întâmpină dificultăţi.

    Bogdan Neacşu, preşedinte al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB) şi CEO al CEC Bank, susţine că băncile sunt precaute pe partea de finanţare, dar şi-au luat toate măsurile necesare pentru a face faţă acestei perioade.

    „Vorbesc aici în numele tuturor băncilor. Nu cred că în perioada aceasta a existat vreo sincopă de funcţionare sau de servisare a clientelei noastre. Noi suntem aici ca bănci, cu toate serviciile pregătite. Nu ne-am modificat apetitul pentru risc raportându-ne şi la momentul în care a început pandemia de COVID -19 şi la acest nou episod la care trebuie să dăm dovadă că ne adaptăm. Aş spune că sistemul bancar din România a fost mereu disponibil să se adapteze şi să facă faţă unor situaţii total neprevăzute şi care au venit fără un manual precis. Banii au fost şi sunt în continuare în siguranţă. E timpul să dovedim ceva mai multă maturitate şi mai mult raţional, cu atât mai mult în contextul actual. Şi în perioada pandemiei, şi acum, sistemul bancar din România demonstrează că este mereu <upper running>, mereu disponibil să se adapteze şi să facă faţă unor situaţii total neprevăzute care vin fără un manual precisî, a explicat şeful ARB.

    El a adus în discuţie şi retragerile de bani din luna martie, susţinând că panica a fost „nejustificată”.

    „Vedem foarte bine că am făcut faţă şi retragerilor de cash, deşi s-a văzut ulterior că panica aceasta nu este justificată. Păstrarea banilor în conturi curente în bănci este cea mai sigură alegere. Vechea poveste cu banii la saltea nu a făcut decât să atragă din ce în ce mai multe probleme. Consumatorii trebuie să ştie că este mult mai multă nesiguranţă să ai la tine sume mari de bani decât să păstrezi banii în bancă, mai ales când există legi speciale care garantează depozitele”, a detaliat Bogdan Neacşu.

    Şi Flavia Popa, secretar general în cadrul BRD, a amintit de frica oamenilor din ultima perioadă, care a stârnit impulsul de a scoate banii de la bancă, dar ulterior s-a observat că banii erau în continuare în conturi şi lucrurile s-au oprit atunci.

    „Au vrut să scoată oamenii bani. E ok. Şi au scos şi au scos şi au văzut că sunt bani şi nu era niciun fel de risc. Atunci lucrurile s-au oprit. Doar panica noastră uneori poate să conducă la dezastrul de care ne temem. Sistemul bancar românesc este foarte solid, are o lichiditate excelentă şi are toate resursele să facă faţă unor scenarii negândite. Rolul nostru în bancă este să ne asigurăm că atunci când cineva ne dă încrederea trebuie să i-o întoarcem neştirbită. Pentru acest lucru, dincolo de rolul nostru ca oameni, avem reglementări clare. Dacă aţi şti câte stress testuri facem, ce scenarii de criză, ducem lucrurile în extrem şi acolo, în acel extrem, încă avem un buffer, încă avem un loc în care putem să ne mişcăm. Acesta este rostul. Bancherii cu ce se ocupă până la urmă? Să analizeze riscurile cât se poate de bine şi să găsească soluţiiî, a spus Flavia Popa de la BRD.

    În primele trei luni din 2022, aproximativ 133 consumatori au parcurs întregul proces de conciliere, însemnând depunere cerere, negociere, hotărâre finală acceptată de ambele părţi, şi 122 au ajuns la o înţelegere amiabilă direct cu băncile sau IFN-urile, după ce au apelat la CSALB. Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, se observă o creştere a numărului de cazuri soluţionate prin hotărâri, care au implicat negocieri intermediate de conciliatorii Centrului şi finalizate cu success. Astfel, de la 82 de hotărâri existente la finalul primelor trei luni (T1) din 2021, s-a ajuns la 133 hotărâri în primele trei luni ale anului 2022, în creştere cu 62%.

  • Avertisment: Balaurul inflaţiei s-a trezit, iar BCE trebuie să renunţe la iluzii

    Însă, ca unul dintre fondatorii monedei unice europene, comentariile acestuia au mai multă greutate decât cele ale majorităţii concetăţenilor săi.

    Rata anuală a inflaţiei din Germania a crescut în martie mai rapid decât în februarie, atingând cel mai ridicat nivel din toamna anului 1981, potrivit datelor Destatis. Preţurile de consum au urcat cu 7,3% anual.

    Primul economist-şef al BCE în momentul creării acesteia în 1998, a declarat pentru Financial Times că banca centrală suferă de o „diagnosticare greşită“ a factorilor aflaţi în spatele creşterii dramatice a preţurilor, trăind „într-o iluzie“ ce minimizează pericolul ca inflaţia să scape de sub control.

    „BCE a contribuit masiv la această capcană în care se află acum pentru că ne îndreptăm către riscul unui mediu staglaţionist“, a declarat Issing. „Inflaţia era un dragon adormit; acest dragon s-a trezit acum“, a avertizat acesta.

    Foştii săi colegi de la BCE anticipează că mulţi dintre factorii care împing în sus preţurile se vor estompa rapid de la finalul acestui an, inflaţia urmând să scadă din nou sub 2% până în 2024, însă potrivit lui Issing aceştia ignoră riscul ca pandemia şi războiul din Ucraina să ţină inflaţia ridicată prin inversarea a 30 de ani de globalizare.

    „BCE s-a bazat pe modelul său de forecasting, dar acest model nu poate emite semnalele corecte pentru că este bazat pe trecut“, potrivit lui Issing.

    Războiul din Ucraina şi sancţiunile impuse Rusiei vor aduce schimbări mult mai ample pentru economia şi pieţele europene decât crize anterioare ca pandemia, avertizează şi economiştii, potrivit CNBC.

    În contextul războiului din Ucraina, liderii europeni sunt forţaţi să-şi accelereze planurile de reducere a dependenţei de energia rusească, însă această decuplare agresivă vine cu un preţ pentru economia europeană, împingând inflaţia deja ridicată la niveluri record.

    Astfel, pentru economia europeană „nu există nicio posibilitate de revenire la vreo normalitate de orice fel în acest moment“, avertizează Carsten Brzeski, de la ING.

    Un alt avertisment privind inflaţia ridicată vine din partea Peterson Institute for International Economics. Institutul arată că riscurile ca economia mondială ca întreg să intre în recesiune până la sfârşitul anului sunt în creştere din cauza inflaţiei record.

    O combinaţie de factori, printre care creşterea puternică a preţurilor petrolului în urma războiului din Europa, scăderea cheltuielilor consumatorilor pe fondul celor mai ridicate preţuri din patru decenii şi încetinirea creşterii Chinei, sporeşte şansele ca economia mondială să alunece în recesiune,