BusinessMagazin

Tag: absolventi

  • Theo Istrate, absolvent de Oxford pleacă scârbit din România: „Mi s-a spus că mi-am vândut ţara”

    Theo a studiat ingineria în Anglia de unde s-a întors şi a muncit trei ani ca programator în România. Acum spune că se întoarce la Oxford şi nu plănuieşte să revină în România, unde a fost acuzat că îşi vinde ţara pentru că a învăţat peste hotare, scrie ziarulromanesc.net
    A primit oferta unui “start-up”, la Oxford. Aici va lucra la dezvoltarea unor roboţi off-road pentru munci agricole.

    „Robotul ar trebui să are şi să stropească singur. Îl duci în câmp, nu trebuie să-l programezi să-ţi tragă brazda. Trebuie să-i spui câte brazde vrei, din câţi în câţi metri, şi el să păstreze brazda dreaptă”, explică Theo.

    Tânărul a povestit că a ajutat la unele activităţi de partid ale USR, a stat cu orele la cozile de votare de la alegerile prezidenţiale din 2014, iar în 2016 a făcut campanie la alegerile parlamentare din Vrancea, pentru un fost olimpic internaţional la matematică.

    Din păcate, spune Theo, faptul că era absolvent MIT, considerată cea mai bună Universitate din lume, nu l-a ajutat prea mult pe amicul său.

    „Din păcate, a prins foarte mult la populaţie acest bau-bau care este Soroş”, spune tânărul. El însuşi a fost acuzat că îşi „vinde ţara” şi că nu are dreptul la opinie când vine vorba de viitorul României, pentru că a ales să studieze peste hotare.

    Lui Theo îi este greu şi să înţeleagă autosuficienţa de care s-a lovit adesea în ultimii trei ani în care a locuit în Bucureşti.

    „Lumea la noi nu poate să accepte că cineva este mai bun şi unii sunt foarte mândri, din câte am înţeles de la colegii care au terminat facultatea în ţară. Şi este greu să lucrezi cu astfel de persoane. Primul lucru pe care l-am învăţat la Oxford este că tot timpul este cineva mai bun ca tine”, spune tânărul.

    Theo recunoaşte că nu crede într-o schimbare rapidă a României şi că nici nu are vreun remediu miraculos pentru ca ea să se producă peste noapte. Crede, însă, că oamenii ar trebui să se implice şi, depăşind dezgustul acumulat în ultimele aproape trei decenii, să-şi tragă la răspundere aleşii.

    „Noi ne mulţumim cu foarte puţin, ca popor. Dacă a venit cineva şi a făcut un lucru bun, acela este Dumnezeu pe pământ. Nu! Asta este datoria lui. A venit într-o funcţie publică, de conducere, să facă lucruri, nu un lucru bun în patru ani de zile. În România, este standardul atât de jos încât cred că, în orice oraş există un primar care face un singur lucru bun, el va fi ales pe trei mandate, chiar dacă apoi stă acasă şi doarme. Atât de dezamăgiţi cred că sunt oamenii”, mai spune el.

  • Ce trebuie să facă angajatul român pentru a ajunge să castige un salariu de peste 1.000 de euro pe lună

    Lucrează într-o companie din nordul Bucureştiului, este absolvent de facultate, are peste cinci ani de experienţă profesională, iar angajatorul i-a mărit salariul în mod constant în ultimii ani de teamă să nu rămână fără un talent în companie. Acesta este profilul angajatului care câştigă peste 1.000 de euro net pe lună, un nivel salarial pe care îl au peste 200.000 de angajaţi din România. Majoritatea sunt localizaţi în Capitală.

    Îţi trebuie cel puţin 1.000 de euro salariu ca să ai un stil de viaţă decent în Bucureşti, adică să mănânci un prânz sănătos, să ieşi de 1-2 ori pe săptămână cu prietenii la o terasă şi să îţi permiţi câteva plecări de weekend pe an, la care se adaugă un concediu. În plus, jumătate din acest buget se duce pe cheltuieli fixe (chirie, întreţinere, abonamente şi alte costuri) şi, de fapt, nu îţi rămân foarte mulţi bani de cheltuială de la o săptămână la alta”, spune Maria, 29 de ani, specialist în marketing la o companie din Bucureşti, funcţie din care câştigă circa 1.000 de euro net pe lună, la care se adaugă încă 400 de euro net de la un job part-time. Ea spune că, în viitorul apropiat, vrea să ajungă la venituri de circa 2.200 de euro net pe lună (10.000 de lei) pentru a avea un stil de viaţă „absolut satisfăcător”.

    În Bucureşti lucrează peste 113.000 de angajaţi care câştigă salarii nete de peste 1.000 de euro net pe lună, arată datele Inspecţiei Muncii aferente lunii aprilie 2018. În total, 9% dintre angajaţii din Capitală au venituri mai mari de 1.000 de euro net pe lună, cu mult peste media înregistrată la nivel naţional, de 4%. Specialiştii spun însă că, deşi statisticile indică o îmbunătăţire a salariilor oferite în Capitală, numărul angajaţilor cu salarii mai mari nu este suficient.

    „Deşi numărul salariaţilor mai bine plătiţi a crescut, în continuare procentul celor care câştigă peste 1.000 de euro net în Bucureşti mi se pare redus, ponderea ar trebui să fie de cel puţin 40% în Capitală. Companiile trebuie să majoreze salariile, pentru că altfel îşi vor pierde oamenii”, spune Andrei Caramitru, founding partner şi CEO în cadrul firmei de consultanţă Kessel Run Ventures. El adaugă că, dincolo de populaţia care câştigă peste 1.000 de euro net pe lună pe contracte de muncă, mai există şi persoane bine plătite care primesc sumele respective fie prin contracte de tip PFA sau din dividende, astfel că ponderea acestora în totalul populaţiei care are o ocupaţie în Bucureşti poate fi mai mare.

    Datele oficiale arată că numărul total de angajaţi din Bucureşti care câştigă peste 1.000 de euro net pe lună a crescut cu 50% în ultimul an şi reprezintă aproape jumătate din numărul total de salariaţi cu salarii de peste 1.000 de euro net la nivel naţional (de 217.402 de angajaţi în aprilie 2018).

    Cei care fac recrutări spun că şi ofertele salariale pe care le primesc din partea angajatorilor se situează în zona salariilor de circa 1.000 de euro net pe lună, mai ales în rândul clienţilor corporate din Bucureşti. Motivul? Companiile, în special cele multinaţionale, doresc să îşi creeze o imagine bună în piaţă, să ofere un mediu de lucru plăcut şi să le ofere o stabilitate mai mare oamenilor. În plus, se tem de costurile aferente fluctuaţiei de personal.

    „Tendinţa va fi în continuare de creştere a salariilor în Bucureşti. Interesant este că, în momentul de faţă, inclusiv în zona de white collar în Capitală vorbim de personal care vine din alte judeţe sau din alte oraşe limitrofe şi care doreşte să lucreze în Bucureşti tocmai pentru aceste salarii”, a explicat Florin Godean, country manager al firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar Adecco România. Din păcate, spune el, salariile de peste 1.000 de euro net pe lună sunt oferite cu precădere de către companiile cu birourile situate în nordul Bucureştiului sau în câteva „insuliţe” de centre de business din Capitală, însă acest nivel salarial nu este generalizat.
    În Bucureşti sunt localizate majoritatea sediilor de companii şi de aceea este normal ca ponderea mai mare a salariaţilor din middle şi din top management, care au salarii mari, să se concentreze aici.

    „În plus, aici sunt centralizate şi cele mai multe joburi din zona de HR, PR sau marketing, iar acest lucru creşte ponderea salariaţilor mai bine plătiţi în Capitală prin comparaţie alte zone. Numărul de joburi bine plătite depinde şi de predominanţa unor industrii din anumite zone. Unde există foarte multe businessuri în IT, vor fi şi mai mulţi oameni bine plătiţi, pe când unde există mai multă producţie, majoritatea salariilor vor fi sub nivelul de 1.000 de euro net”, afirmă Corina Gonteanu, director de marketing pe Europa Centrală şi de Sud-Est în cadrul ManpowerGroup.

    Pe lângă municipiul Bucureşti, judeţele Cluj, Timiş, Ilfov, Braşov, Iaşi şi Sibiu sunt zonele în care lucrează cei mai mulţi angajaţi care câştigă peste 1.000 de euro net lunar.

    La nivel naţional, numărul salariaţilor cu normă întreagă de muncă şi cu salarii de peste 1.000 de euro net pe lună a ajuns la finalul lunii aprilie din acest an la 217.402 de persoane, în creştere cu 80% (adică cu 96.178 de persoane) faţă de perioada similară a anului trecut.
    „Dată fiind presiunea de pe piaţa muncii şi faptul că procentul din PIB care se duce pe salarii este în continuare mic (de 35,8% din PIB în 2017, faţă de media UE de 47% din PIB – n.red.), există o tendinţă clară de creştere a salariilor. Firmele care pot să plătească salarii mai mari pot să o facă atunci când nu mai au încotro, iar acum au început să nu mai aibă încotro pentru că trebuie să îşi reţină oamenii. Probabil că, în cazul noilor joburi scoase la concurs, ponderea celor cu oferte salariale de peste 1.000 de euro net este mult mai mare, pentru că mulţi oameni sunt blocaţi în aceleaşi joburi de mult timp şi nu pot avea creşteri salariale foarte mari. Presiunea de pe piaţa muncii va conduce la creşteri de salarii, iar acesta va fi un lucru bun”, adaugă Andrei Caramitru. El mai spune că, dacă nu vom trece printr-o nouă criză, atunci vom avea un procent important de oameni din Bucureşti care o să aibă salarii de peste 1.000 de euro net pe lună.

    Datele Institutului Naţional de Statistică arată că există opt sectoare de activitate în care salariile medii ale angajaţilor au depăşit valoarea de 1.000 de euro net în luna martie, respectiv: servicii IT (6.689 de lei net), fabricarea produselor din tutun

    (6.312 lei net), asigurări şi fonduri de pensii private (6.070 lei net), fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului (5.369 lei net), activităţi de editare (5.136 lei net), transporturi aeriene (5.107 lei net), extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale (5.083 lei net) şi bănci (4.863 lei net).

    „Dacă s-ar mări dintr-o dată toate salariile din Bucureşti cu câte 300 de euro, businessul ar merge mai bine, pentru că ar fi o piaţă mai mare de desfacere, iar profitul companiilor ar creşte. Dacă ar fi aşa de rău să dai salarii mari tuturor, atunci nu s-ar mai investi niciodată în Londra, în Paris sau în oraşe din Elveţia. Acolo sunt investiţii mult mai mari decât la noi, forţa de muncă este de zece ori mai scumpă, dar dacă îl plăteşti pe cel care îşi face casa de zece ori mai mult, casa ta e de zece ori mai scumpă şi, implicit, profitul va fi mai mare”, conchide Caramitru.

  • Ubisoft lansează un program prin care oferă o bursă lunară de 500 de euro pentru studenţi şi un job garantat după şase luni

    Pe parcursul programului, cursanţii primesc o bursă lunară, iar la final, au un job garantat într-unul dintre studiourile din reţeaua Ubisoft. 

    Ubisoft Coding Campus este un program de învăţare accelerată, cu o durată de 6 luni, bazat pe o curriculă dezvoltată de experţii în programare online de la Ubisoft. Cursanţii vor beneficia şi de ajutorul profesorilor colaboratori de la universităţi tehnice din Bucureşti, precum şi al profesioniştilor din comunitatatea locală de dezvoltatori de jocuri video. 

    Fiecare cursant Coding Campus primeşte o bursă lunară în valoare de 500 euro. La finalul programului, absolvenţii cursului au un job garantat (pe poziţia de programator online) într-unul dintre studiourile Ubisoft participante în program: Annecy, Bucureşti, Montpellier, Paris, Quebec, Helsinki (Redlynx), Singapore sau Toronto. Studenţii vor beneficia de suport la relocare din partea Ubisoft.

    ”În completarea programelor academice formale de specializare în domeniul dezvoltării de jocuri video, am creat Ubisoft Coding Campus. Vrem să susţinem tinerii care îşi doresc o carieră în industria aceasta, iar programarea online este unul dintre cele mai noi şi dinamice ramuri ale domeniului, în care au ocazia să experimenteze şi să inoveze,” declară Grigoriada Stroe, HR & Operations Director Ubisoft România, Serbia şi Ucraina.

    Candidatul ideal pentru Coding Campus este pasionat de jocuri video şi tehnologie, are cunoştinţe de bază într-un limbaj de programare, cunoaşte limba engleză la nivel avansat şi îşi doreşte o carieră în industria de divertisment.

    Cursurile Coding Campus se desfăşoară în perioada iulie 2018 – ianuarie 2019, iar înscrierile se pot face până în luna iunie.

  • Google sau Facebook decid cine supravieţuieşte sau nu

    Pentru cei care nu ştiţi, Agroserv Măriuţa exploatează 3.200 de hectare de teren agricol în Ialomiţa şi deţine 2.600 de capete de vaci de lapte. Compania, deţinută de fermierul Nicuşor Şerban şi fiica lui, Ioana Cocan, vrea să atace piaţa de lactate cu o fabrică construită de la zero  o investiţie de 7 milioane de euro, din care 2,5 milioane de euro fonduri europene.

    Pe lângă faptul că se bate cu Danone la raft, Agroserv Măriuţa se bate cu multinaţionalele pe piaţa forţei de muncă pentru a atrage talente.

    Ceea ce spune Adrian Cocan este valabil pentru toate companiile antreprenoriale româneşti care au pus pe ultimul loc construcţia brandului, considerând-o, mai ales în perioada de criză, o cheltuială inutilă care nu are o rentabilitate imediată.

    eJobs, cel mai mare portal de recrutare online din România, spune că şase din zece angajaţi români îşi aleg viitorul angajator în funcţie de reputaţie.

    Conform unui sondaj realizat de eJobs, reputaţia unei companii este unul dintre cele mai importante criterii în funcţie de care românii decid să îşi depună CV-ul în vederea angajării. Doar 2,3% dintre candidaţi cred că brandul de angajator nu contează în alegerea viitorului loc de muncă.

    Reputaţia unei companii, care contează pentru aproape 98% dintre candidaţi, începe să câştige teren tot mai mult în decizia de angajare. Pe primele locuri sunt pachetul salarial, distanţa dintre casă şi birou şi programul flexibil.

    Conform eJobs, prin reputaţie 71% dintre candidaţi înţeleg recenzii bune pe companie de la actualii şi foştii angajaţi, 58% spun că un brand bun de angajator se bazează pe pachetul de salarii şi beneficii pe care îl oferă, iar 35% cred că reputaţia porneşte de la un nume şi un logo care să fie recunoscut.

    Ce îţi dă Google la o căutare reprezintă principalul cenzor.

    Pe proprietarii multor companii antreprenoriale româneşti nu îi interesează ce rezultate apar pe internet atunci când cineva caută după numele lor sau după numele companiei.

    Înainte să audă care sunt salariile într-o companie, candidaţii caută comentariile despre firmă, despre patron sau antreprenor sau despre mediul de lucru.

    Cu cât imaginea propagată este mai bună pe reţelele sociale, cu atât cresc şansele ca un candidat bun să-şi depună CV-ul pentru un job, spune Bogdan Badea de la eJobs România. 52% dintre cei care au răspuns la sondajul eJobs susţin că nu ar aplica la o companie care are o reputaţie proastă.

    Google, Facebook, LinkedIn, Instagram au devenit nişte monştri care decid, prin comentariile puse de utilizatori, încotro se duce un candidat.

    Pentru multinaţionale  care au un brand venit din afară, care şi-au construit o imagine, care sunt prezente acolo unde sunt viitorii candidaţi  este uşor să atragă forţă de muncă şi talente.

    Pentru companiile româneşti care nu au avut grijă la povestea lor, care au lăsat cel mult în sarcina unei secretare să se ocupe de imagine, să vadă ce scrie lumea pe reţelele sociale despre ei, şansele de a atrage talente se reduc în fiecare zi.

    La început, ca să poţi să iei pe cineva de la Danone, trebuie să-i oferi mai mulţi bani. Pachetul salarial este singurul criteriu în care se pot lupta firmele româneşti antreprenoriale cu multinaţionale.

    Foarte multe companii româneşti şi foarte mulţi patroni nu se uită la datele statistice referitoare la forţa de muncă, considerând că ea vine de la sine. Din păcate, o bună parte din forţa de muncă este în afară şi pleacă în continuare; în al doilea rând, multinaţionalele care sunt în România nu au ridicat piciorul de pe pedala de pe acceleraţie în privinţa câştigării de teren, ci dimpotrivă, vor să-şi adjudece o felie chiar mai mare.

    România este pe ultimul loc în Europa în privinţa populaţiei ocupate care are studii superioare. Conform ultimelor date Eurostat, doar 19% din populaţia ocupată din România are studii superioare, faţă de o medie a Uniunii Europene de 33%.

    Asta înseamnă că bazinul de talente este foarte, foarte mic, iar din acest bazin de talente multinaţionalele iau cel puţin două treimi.

    Toate companiile româneşti vor o valoare adăugată mai mare, vor să nu fie doar un prestator de servicii pentru multinaţionale, dar nu au cu cine şi cu ce să iasă din acest cerc.

    Dacă nu lucrează la brand, dacă nu investesc în reputaţie, companiile antreprenoriale româneşti şi proprietarii lor vor simţi din plin ce înseamnă că Google şi Facebook şi alte reţele sociale vor decide cine trăieşte sau nu.

    Până să câştige roboţii teren, tot angajaţii fac treaba, în special cei cu studii superioare.

  • Programul Oficial de Internship al Guvernului României oferă 200 de locuri pentru tinerii absolvenţi

    “Organizatorii programului guvernamental au prezentat studenţilor de la SNSPA şi ASE Programul de Internship şi i-au încurajat să aplice pentru unul din cele 200 de locuri disponibile în această ediţie, în Guvern, ministere, instituţii şi autorităţi publice. Înscrierile au început în data de 19 aprilie şi vor continua până pe 14 mai, iar programul de stagiu se va desfăşura în perioada 16 iulie -14 septembrie 2018”, se arată într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.

    Întâlnirile dintre guvern şi studenţi vor continua atât în universităţi din Bucureşti, cât şi în cele din alte mari centre universitare din ţară.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • UniCredit Bank anunţă 60 de noi absolvenţi ai cursurilor pentru antreprenori şi extinderea programului în Timişoara şi Cluj-Napoca

    Timp de 4 zile, antreprenorii au participat la cursuri intensive susţinute de către peste 20 de mentori, profesionişti din domenii relevante mediului de afaceri.

    Înscrierile pentru ediţiile următoare ale Academiei Minţilor Creative, din Bucureşti, dar şi din ţară, sunt deschise pe http://romanianstories.ro/academia-mintilor-creative.

    Cursanţii acestei ediţii au fost antreprenori creativi la început de drum, dar şi cu afaceri existente, pe care îşi doresc să le extindă. Afacerile acestora vizează domenii variate: de la design şi dezvoltare de produs la IT&C, producţie foto-video, galerii de artă, organizare de evenimente, bucătărie vegetariană, arhitectură sau hoteluri pentru animale de companie.

    Academia Minţilor Creative este un program de educaţie financiară şi antreprenorială organizat de UniCredit Bank. Alături de platforma Romanian Stories, Barometrul Minţilor Creative (prima cercetare din România asupra obstacolelor şi perspectivelor antreprenorilor creativi), Miercurea Minţilor Creative, Ghidul 24/7 şi Pachetul Creativ, Academia face parte din platforma UniCredit Bank de susţinere a industriilor creative din România.

  • Oraşul din România care ar putea ajunge o capitală europeană a IT-iştilor. Numărul de programatori a explodat

    Mai mulţi bucu­reş­teni încep să se mute în­spre Iaşi, pentru calitatea vie­ţii şi pentru costul redus al traiului de zi cu zi.
     
    „La începutul anului, Iaşiul a primit titlul de ora­şul emergent al anului, un titlu pen­tru oraşele în as­cen­­siu­ne în afara Polo­niei, care este în altă ligă. În acest mo­ment Iaşiul devine avan­tajos. În ju­mătate de oră eşti şi la mun­că şi ai lăsat şi copilul la grădiniţă. Mulţi bu­cu­reş­teni se mută în Iaşi pentru calitatea vie­ţii. Deşi salariile IT-iştilor sunt mai mici decât în Capitală, între 500 şi 4.000 de euro, şi costurile precum chiria sunt mult mai mici decât în Bucureşti“, a ex­pli­cat Dan Zaharia, con­­sultant de imo­biliare şi proiecte de inves­tiţii pentru Iaşi în cadrul com­paniei Extind.
     
    Cel puţin doi am­ba­sa­dori vizitează Ia­şiul în fiecare lună, înso­ţiţi de in­vestitori, pen­tru a pre­zen­­ta opor­tunităţile de in­vestiţii.
     

  • Un alt fel de club de networking

    Nu vorbim despre un eveniment de networking per se, ci despre programul de EMBA al WU Executive Academy. Dezvoltarea relaţiilor de business este unul dintre principalele motive pentru care executivii aleg să plătească biletul de intrare în cadrul acestuia.

    La intrarea într-o sală dintr-o clădire futuristă, realizată în stilul Guggenheim Museum din New York de Zaha Hadid, una dintre cele mai cunoscute arhitecte ale lumii, 26 de persoane îmbrăcate în tocă şi robă aşteaptă emoţionate începerea ceremoniei. După ce toţi participanţii s-au aşezat pe scaune (jurnalişti, rude şi prietenii celor îmbrăcaţi pentru ceremonie), absolvenţii se îndreaptă spre scenă, pe rând, în acorduri de vioară, conduşi de profesorul care i-a ghidat pe parcursul ultimelor luni de studiu.

    Chiar dacă este similară unei ceremonii de absolvire a facultăţii, diferă fundamental câteva lucruri: majoritatea absolvenţilor au vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani şi sunt în culmea ascensiunii profesionale: între ei se află un vicepreşedinte în cadrul Oracle, un şef de departament din cadrul BCR, CEO-ul dezvoltatorului imobiliar Element Development România, general managerul uzinei Philips de la Orăştie, general managerul companiei de transport paletizat Pall-Ex România, un manager de dezvoltare din cadrul Petrom, directorul general al unei companii de relaţii publice de pe piaţa locală şi alţi executivi de nivel înalt.

    Descrierea face parte din scena de absolvire de la finalizarea programului EMBA 2016-2018 din cadrul universităţii WU Executive Academy, parte din Vienna University of Economics and Business; cei 26 de absolvenţi din România şi-au primit în luna februarie diploma de absolvire a programului de Executive MBA oferit la Bucureşti. Acesta costă 35.000 de euro şi este cel mai scump program de educaţie managerială de pe piaţa locală.

    Cu o durată de 14 luni, programul include şi două rezidenţiate internaţionale − una în Statele Unite şi alta în Austria − şi presupune şi vizite la sediile centrale ale unor mari companii. Bucureştiul este singurul loc în afara Vienei în care WU Executive Academy şi-a deschis o reprezentanţă – motivul este istoric şi se leagă de unul dintre primii clienţi mari ai companiei, OMV Petrom, care voia ca şi angajaţii din România să participe la acest tip de programe. Programul oferit de WU Executive Academy la Bucureşti a avut din 2006 încoace 268 de absolvenţi; anual, la cursurile WU Executive Academy învaţă 2.000 de manageri care sunt studenţi la unul dintre programele de MBA oferite de şcolile de afaceri.

    Ce îi determină pe managerii români să scoată (de multe ori din buzunarul propriu, nu din al companiei în care lucrează) această sumă pentru a participa la program? ”Un an şi câteva luni înseamnă mai mult decât o întâlnire de business − altfel ajungi să cunoşti omul, altfel poţi să faci proiecte cu el“, răspunde Minel Ciurea, general manager al fabricii de la Orăştie a producătorului de electronice şi electrocasnice Philips, referindu-se la unul dintre principalele câştiguri aduse de un astfel de program – relaţiile de încredere dezvoltate între participanţi. ”Calitatea oamenilor este indubitabilă, cantitatea de IQ pe metrul pătrat a fost impresionantă şi faptul că am putut să facem schimb de informaţii, despre experienţele noastre, e un beneficiu imens“, întăreşte ideea şi Hortensia Năstase, directorul executiv al agenţiei de relaţii publice Golin. ”Cluburile de business îţi oferă oportunităţi de networking, însă într-un MBA ai oportunitatea să şi lucrezi în proiecte cu oamenii pe care îi cunoşti care sunt din alte companii sau din alte domenii de activitate, or acest lucru te ajută să înţelegi mai mult şi alte industrii sau ce fac ei în rolurile lor, ceea ce e mai puţin probabil să se întâmple la un eveniment de business“, descrie experienţa sa şi Adrian Apostoleanu, vicepreşedinte global payroll operations în cadrul Oracle. 

    ”Ştim cu toţii că ceea ce predăm astăzi se va schimba fundamental în 5-10 ani, dar reţeaua de contacte este pentru totodeauna, acele legături create merg şi mai târziu de 10 ani; asta auzim de la studenţii noştri“, confirmă Barbara Stöttinger, decanul şcolii de afaceri WU Executive o idee vehiculată în ultimii ani în rândul absolvenţilor de MBA. Anume că unul dintre principalele beneficii ale participării la un astfel de program se leagă de relaţiile dezvoltate în cadrul acestuia. Acest aspect este dovedit de un studiu realizat în rândul absolvenţilor WU Executive Academy, realizat pe participanţi din Austria, România, Rusia, Germania, Croaţia, Italia şi Slovacia, din industriile financiară, IT, a energiei.

    Potrivit studiului, cele mai valoroase realizări după absolvirea programului au fost activităţile de networking (57%), reţelele sociale dezvoltate (37%) şi parteneriatele cu reprezentanţi ai firmelor de executive search (32%). ”O reţea se bazează pe încredere, pe cunoştinţe ale competenţelor şi capabilităţilor altor oameni; dacă te duci la un eveniment de business, nu ai suficient timp să cunoşti atât de bine pe cineva, or aceasta este una dintre comorile unui program MBA“, observă decanul şcolii de afaceri WU Executive.

    O clasă din cadrul programului include 30-40 de studenţi, de naţionalităţi diferite; toţi au posibilitatea să lucreze între ei pentru diferitele sarcini primite, la care se adaugă timpul petrecut după program, cât şi rezidenţele. ”Sunt oameni diverşi – indiferent că vorbim despre naţionalitatea lor, de companiile şi industriile în care lucrează, de backgroundul lor academic, de funcţia avută; ia destul de mult timp să  participi la evenimente de business până să ajungi la nivelul de încredere creat într-un astfel de context“, subliniază Barbara Stöttinger. Oferă ca exemplu şi un caz concret: un manager dintr-o companie austriacă de design, care pregătea deschiderea unor subsidiare în China, şi-a folosit reţeaua de contacte din programul de MBA pentru a intra pe acea piaţă.

    Un alt absolvent, care plănuia să îşi extindă businessul din domeniul publishingului în Europa, i-a spus că atunci când se uită la pieţe noi pe care să le acceseze, se uită mai întâi la baza de studenţi – în primul rând colegi din clasa lui, iar apoi din restul claselor. ”Dacă vrei să îţi dezvolţi businessul în America Latină, ar fi o idee bună să verifici care este şcoala care atrage oameni din regiunea respectivă, astfel îţi construieşti reţeaua“, subliniază Stöttinger. Despre WU Executive Academy spune că sunt puternici în ceea ce priveşte construirea unei reţele în ”inima Europei“, adică tot ceea ce este la est de Viena. ”Avem studenţi din Brazilia, din China, iar motivaţia lor de a veni la un program în Viena este că vor să îşi construiască o reţea aici – de aceea participă la un program MBA.“

    De altfel, perspectiva schimburilor de idei, dar şi de contacte, în vederea dezvoltării businessurilor pe care le reprezintă în viitor a determinat WU Executive Academy să fie atentă la diversitatea participanţilor la programele oferite. Stöttinger este de părere că diversitatea este importantă fiindcă la nivelul la care se află aceşti studenţi este important nu doar să înveţe de la profesorii din faţa lor – dar şi de la oamenii care le stau alături în sala de clasă: ”Sunt oameni care vin dintr-o varietate de industrii şi au experienţe diferite, fie din punct de vedere academic, fie funcţional; fiecare îşi aduce propriile perspective, astfel că rezultă experienţe bogate ale procesului de învăţare.“ Astfel, încă din prima zi ei au parte de idei pe care să le implementeze în viaţa de zi cu zi; de inspiraţie, de răspunsuri la provocările cu care se confruntă.

    ”Credem în diversitate, în generarea de opinii diferite şi investim destul de mult în aceste direcţii, atât prin activităţile de marketing, cât şi prin bursele noastre, pentru a atrage mulţi studenţi din diferite părţi ale lumii.“ Diversitatea atinge toate palierele, inclusive cele de gen: ”Avem un raport bun între participanţii femei şi participanţii bărbaţi; cred că este important ca acest raport echilibrat să definească spaţiul de lucru“, adaugă Stöttinger. Decanul WU Executive Academy spune că participanţii la programele de EMBA au ajuns la un punct în cariera lor în care au înregistrat deja un parcurs profesional de succes, au în jur de 35 de ani, iar pentru a face următorul pas în carieră vor se se întoarcă din nou pe băncile şcolii pentru dobândirea de noi informaţii, dar şi să îşi extindă reţeaua de cunoştinţe. Sunt, totodată, firi curioase, care îşi iau cariera în propriile mâini; sunt dispuşi să investească nu doar bani, dar şi timp şi efort în program, astfel că sunt persoane motivate să facă ceva pentru ele însele, pentru carierele lor profesionale. Pregătirea lor profesională anterioară nu este neapărat de business – unii dintre ei sunt licenţiaţi în medicină, inginerie; vor să îşi complementeze cunoştinţele de business de la locul de muncă. ”Când şi-au obţinut prima licenţă, la 20 de ani, nu aveau o idee despre cum se aplică acele cunoştinţe în lumea reală, despre cunoştinţele profesionale; vin cu un mod de gândire diferit.“ Iar când vine vorba despre particularităţile românilor care vin la un astfel de program, decanul WU Executive Academy apreciază la ei spiritul antreprenorial. ”Gândindu-mă la studenţii români cu care am interacţionat, ceea ce admir şi apreciez la ei este că sunt foarte antreprenoriali. Spiritul antreprenorial este o valoare pe care oamenii din ţara voastră o au, este poate subestimată; foarte des în Europa Vestică vedem mai mult provocările şi nu oportunităţile, iar românii cu care am avut plăcerea să lucrez au o abordare diferită: ştiu că provocările există, dar se uită la oportunităţi şi la modalităţile în care le pot exploata.“

    Alături de noile contacte în lumea de business, în rândul beneficiilor aduse de program se numără, potrivit rezultatelor studiului şcolii din Viena, evoluţia în carieră: 84% dintre respondenţi au declarat că au făcut o schimbare profesională în timp ce participau la program sau la mai puţin de un an după absolvire (41% dintre ei şi-au schimbat angajatorii, iar 38% au preluat roluri noi în organizaţiile în care lucrau deja). Mai mult decât atât, 13% dintre ei şi-au capitalizat experienţa la MBA prin începerea unui business, fie singuri, fie împreună cu colegi din program. |n ceea ce priveşte creşterile salariale înregistrate, din studiul WU Executive Academy reiese că absolvenţii programului au câştigat cu 29% mai mult de la obţinerea licenţelor; absolvenţii programului Global Executive MBA au înregistrat cea mai mare creştere, de peste 37%. |n termeni geografici, salariile absolvenţilor din Europa Centrală şi de Est au crescut cel mai mult, cu 45%.

    |n ceea ce priveşte finanţarea programelor, decanul WU Academy spune că acestea sunt plătite deopotrivă de angajatori şi de studenţi, însă ponderea înclină spre autofinanţare. ”Specific acestei regiuni (Europa Centrală şi de Est -, n.red.) este ca studenţii să îşi autofinanţeze programele. Lucrul acesta se întâmplă din două motive: companiile au mai redus din susţinerea lor şi investesc mai mult în traininguri inhouse, un alt motiv este că mulţi studenţi nu caută ajutor la companii, în condiţiile în care acestea îi pot obliga să semneze o înţelegere prin care să rămână în companie pentru o perioadă de timp. Mulţi văd în MBA o oportunitate prin care să îşi schimbe cariera şi nu vor să fie limitaţi de o schemă a corporaţiei.“ Iar dacă în trecut programele MBA puteau să dureze chiar şi doi ani, în prezent tendinţa este de scădere a acestei perioade, ca urmare a lipsei de timp a celor cărora se adresează. Decanul WU Executive Academy spune că programele lor au fost mereu mai scurte faţă de alte programe internaţionale; se desfăşoară pe parcursul a 14 luni, perioadă despre care spun că este fezabilă pentru dobândirea unei perspective profesionale.

    Ea crede că vor exista din ce în ce mai multe programe de acest tip – dar câteva dintre acestea vor şi dispărea. ”Piaţa se va consolida şi vedem că numărul studenţilor este foarte mult legat de mediul economic şi de climat.“ Referindu-se la grupurile ţintă pentru WU Executive Academy, care adresează studenţi cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani, spune că schimbările nu vor fi foarte mari şi vor consta mai ales în adăugarea de formate de învăţare care îmbină digitalul cu lecţiile fizice. ”Cu toate dezvoltările tehnologice, suntem în continuare oameni şi vrem să interacţionăm nu doar cu ecranele de calculator, ci să avem discuţii cu oameni. Poţi să faci anumite tipuri de pregătire, discuţii online, folosind tehnologia, dar sunt convinsă că prezenţa fizică, schimburile din sala de clasă vor aveau mereu importanţă în învăţare.“ |n fiecare an, între 200 şi 300 de manageri din România finalizează cursurile unuia dintre cele 12 programe de Executive MBA şi MBA disponibile pe piaţa locală, potrivit datelor centralizate de ZF (principala diferenţă între programele de MBA şi cele de Executive MBA o reprezină publicul ţintă, EMBA-ul fiind destinat executivilor care au acumulat peste 3-5 ani de experienţă în management şi au vârste medii de peste 35 de ani). De la începutul anilor ‘90 până în prezent, peste 6.000 de absolvenţi au primit o diplomă de MBA sau de Executive MBA oferită de una dintre şcolile locale de afaceri. |n ceea ce priveşte costurile pentru finanţarea studiilor unui astfel de program, acestea variază între 5.000 (MBA Româno-Francez) şi 35.000 de euro (EMBA WU Executive Academy), cu un preţ mediu al pieţei de 15.000 de euro.

  • Unde pleacă românii la studii? De câţi bani ai nevoie să studiezi în Suedia, Olanda sau SUA

    Deşi nu o conştientizează prea tare, studenţii români se aliniază din ce în ce mai mult la acest trend de a studia în străinătate, de a avea o educaţie internaţională. Peste 6.000 de studenţi pleacă în fiecare an la studii. IntegralEdu a înregistrat o creştere de 20% a numărului de studenţi înregistraţi la instituţiile de învăţământ din străinătate, în anul universitar 2017-2018“, declară Ana Maria Papp, manager al departamentului universităţi în străinătate la IntegralEdu.

    Ea adaugă că ”la nivelul Uniunii Europene, tinerii sunt încurajaţi să adopte mobilitatea educaţională peste hotare întrucât acest fenomen conduce la un transfer multicultural şi de valori care, în timp, va avea un rol în consolidarea structurii economico-sociale europene“. Destinaţiile favorite ale studenţilor care pleacă la studii în afara ţării rămân Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Germania, Franţa Elveţia, dar şi SUA. Principalele surse de finanţare le reprezintă împrumuturile guvernamentale acordate de majoritatea statelor, dar şi bursele de studii sau diverse ajutoare oferite de ţările-gazdă.

    Se pare că nici măcar Brexitul nu a afectat numărul aplicanţilor; din contră, consultantul educaţional de la IntegralEdu a înregistrat cu 12% mai mulţi candidaţi care au ales această destinaţie de studiu. Explicaţia este legată de avantajele multiple pe care le oferă în plus Marea Britanie. În primul rând, studenţii au posibilitatea de a alege între programe standard, cu o singură specializare, sau programe combinate, unde pot studia două specializări în mod egal. De asemenea, pot opta pentru programe de licenţă de trei sau patru ani şi au ocazia de a face internshipuri şi schimburi culturale cu alte ţări pe durata studiilor.

    Chiar şi după votul pentru ieşirea din UE Marea Britanie a continuat să acorde aplicanţilor împrumuturi şi burse, iar Scoţia a precizat la începutul lunii februarie că în anul universitar 2019-2020 studenţii din spaţiul european vor beneficia în continuare de învăţământ gratuit pentru studiile universitare de licenţă.

    O altă ţară care a înregistrat un număr important de aplicaţii este Germania. Iniţial, şi-a propus ca până în anul 2020 să aibă un total de 350.000 de studenţi străini, dar a reuşit deja să atingă acest prag încă din toamna anului trecut.

    Dovadă că românii manifestă un interes tot mai mare pentru studiile în străinătate este şi creşterea anuală cu 15% a numărului de elevi care aleg să urmeze studiile liceale în afara ţării. IntegralEdu a înregistrat, de asemenea, un procent cu 30% mai mare al numărului de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 18 ani care pleacă în tabere educative, iar numărul liceenilor care optează pentru astfel de experienţe educaţionale s-a dublat. ”Liceenii care pleacă în edutabere sunt interesaţi fie de aprofundarea limbii străine, fie de experimentarea unui mediu educaţional. Prin astfel de experienţe ei îşi maximizează şansele de a primi o ofertă de la instituţiile dorite şi au totodată posibilitatea unei adaptări mult mai uşoare la mediul internaţional în care vor studia“, afirmă Teodora Răducanu, manager la departamentul licee în străinătate IntegralEdu. De obicei, aceste proiecte se desfăşoară în perioada vacanţelor de vară, iar pe durata lor, pe lângă programul educaţional, elevii pot alege să practice diverse sporturi de elită, precum golful şi echitaţia, sau pot juca fotbal în cadrul unor cluburi, celebre precum Arsenal sau Chelsea.

    Până în prezent, prin intermediul IntegralEdu aproximativ 25% dintre elevii care au plecat să-şi continue studiile liceale în străinătate au reuşit să acceseze burse de studii. ”Ca trend, familiile încep să se documenteze cu doi ani înainte de admiterea propriu-zisă. Investiţia în educaţia timpurie are cea mai mare rată de returnare a investiţiei. Educaţia internaţională dezvoltă multilateral tinerii, nu doar din punct de vedere academic, ci şi ca formare a unui caracter puternic, a unor abilităţi de care aceştia vor avea nevoie pe durata întregii vieţi. Această investiţie pune bazele unui succes“, povesteşte Teodora Răducanu. Consultanţii de la IntegralEdu susţin că 100% dintre elevii plecaţi prin intermediul companiei lor şi-au continuat studiile la universităţi din străinătate, urmând, după finalizarea  cursurilor de licenţă, şi studii de master. Se pare că studenţii români sunt foarte apreciaţi pentru responsabilitatea de care dau dovadă, atât în mediul academic cât şi ulterior, la joburile pe care le obţin, afirmă Teodora Răducanu.

    Studiile în străinătate şi creşterea competenţelor lingvistice maximizează capacitatea de angajare. În prezent, în Europa Occidentală unu din doi cetăţeni vorbeşte mai mult de o limbă străină, iar unu din patru europeni poate susţine o conversaţie în două limbi străine. În perioada 2004 -2014, numărul elevilor vorbitori de peste două limbi străine a crescut de la 47% la 60%. Tinerii nu se mai mulţumesc cu o diplomă de licenţă, ci aleg să îşi continue studiile cu mastere şi MBA-uri (Master of Business Administration). De altfel, mai nou se pune accent pe educaţia permanentă de-a lungul vieţii. ”În prezent, doar 12% din cetăţenii europeni cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani investesc în formarea continuă, însă acest proces trebuie să crească“, susţine Teodora Răducanu. Tot ea adăugă că ”a fi absolvent nu înseamnă, după cum arată noile tendinţe, încheierea procesului de învăţare. Acesta va continua sub diverse forme şi pe durata angajării. Majoritatea elevilor din prezent vor ajunge să aibă locuri de muncă care momentan nu există“.

    În privinţa noilor generaţii, s-a constatat că tinerii nu mai au tendinţa de a păstra acelaşi loc de muncă de-a lungul întregii cariere. Acum, obiectivul lor, pe care îl ating prin schimbarea mult mai frecventă a angajatorului, este dobândirea unor experienţe, abilităţi şi competenţe multiple. Chiar dacă, în prezent, investirea în perfecţionare revine în sarcina angajatorului, pe viitor tinerii va trebui să îşi asume singuri această responsabilitate.

    Statele membre ale UE îşi unesc eforturile pentru a sprijini procesul de învăţare continuă. În urma dezbaterilor Comisiei Europene în cadrul întâlnirii de la Strasbourg, s-au propus o serie de măsuri care să vină în sprijinul acestei idei. Una dintre decizii este legată de domeniul educaţiei, unde se doreşte ca până în anul 2025 profesorii care predau limbi străine să fie obligaţi să facă stagii sau să studieze minimum şase luni în afara ţării de provenienţă. Astăzi, statele care deţin primele locuri în ceea ce priveşte învăţarea continuă sunt Suedia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Olanda şi Luxemburg. Din păcate, conform statisticilor Comisiei Europene, România se situează pe ultimul loc la acest capitol.

    În ceea ce priveşte bugetul alocat pentru educaţie, tot Danemarca, Suedia şi Finlanda ocupă poziţii fruntaşe, în vreme ce România rămâne la coada clasamentului, cu un procent de doar 2,9% din PIB (Produsul Intern Brut) alocat sectorului educaţional, în condiţiile în care media europeană a bugetului destinat acestui domeniu este de de 5,4 %, iar în Europa de Est este 4,7%.

  • Tânăra de 22 ani care ar putea fi noul Einstein: nu are cont pe reţelele de socializare şi nu a băut niciodată alcool

    La doar 14 ani, Sabrina Pasterski construise deja un prototip de avion. Opt ani mai târziu, tânăra de 22 de ani este o absolventă a Massachusetts Institute of Technology şi un candidat la studii doctorale la Harvard. Explorează câteva dintre cele mai complexe probleme ale fizicii, care i-au preocupat deopotrivă pe Stephen Hawking şi Albert Einstein (a cărui teorie a relativităţii a împlinit 100 de ani) la începuturile carierelor lor, potrivit ozy.com

    Cercetarea ei analizează găurile negre, natura gravităţii şi a timpului cosmic. Se concentrează îndeosebi asupra studiului gravităţii cuantice, prin care încearcă să explice fenomenul gravitaţiei în contextul mecanicii cuantice. Descoperirile din acest domeniu ar putea să schimbe dramatic înţelegerea noastră în ceea ce priveşte modul în care funcţionează universul.

    Ea a atras şi atenţia unor cercetătorii ai NASA; de asemenea, Jeff Bezos, fondatorul Amazon.com şi dezvoltatorul Blue Origin i-a promis un loc de muncă pentru atunci când va fi pregătită. Tânăra a copilărit în suburbiile oraşului Chicago; nu foloseşte reţelele sociale precum Facebook, LinkedIn sau Instagram; nu are nici măcar un smartphone. Totuşi, câteodată scrie pe blogul Physics Girl, unde are o listă lungă de realizări şi aptitudini; printre acestea se află ”observarea eleganţei din interiorul haosului”.

    Paterski declară că a fost întotdeauna atrasă de provocări: ”Anii în care mi-am împins limitele la maximum m-au condus spre fizică”, spune ea. Tânăra caracterizează fizica drept ”elegantă” şi, în acelaşi timp, ”plină de utilitate”. În interviul publicat de ozy.com, spune că are câţiva prieteni apropiaţi dar nu a avut niciodată un prieten, nu a băut niciodată alcool şi nu a fumat.

    ”Prefer să fiu mereu concentrată şi sper să fiu cunoscută pentru ceea ce fac şi nu pentru ceea ce nu fac.”