Pretul produselor alimentare esentiale s-a majorat cu 8% in primele 3 luni ale anului, dar aceasta crestere nu a influentat consumul unor categorii precum lactatele, pastele fainoase sau cafeaua.
Frecventa achizitionarii unor produse non-alimentare de baza precum detergentii si produsele de ingrijire personala a scazut, dar cantitatea achizitionata s-a majorat, ceea ce denota orientarea consumatorilor catre ambalajele mai mari, mai economice.
Regiunea cea mai afectata de cresterea preturilor este Moldova, in timp ce in Bucuresti consumul de produse de baza se situeaza in continuare pe un trend ascendent.
Supermarketurile de cartier si magazinele traditionale au inregistrat vanzari in scadere fata de perioada similara a anului trecut. Consumatorii s-au orientat catre comertul modern, fiind atrasi de ofertele speciale si promotii.
Familiile cele mai afectate de cresterea preturilor au fost cele cu venituri mici si medii si varsta capului familiei cuprinsa intre 40-49 de ani. Familiile care au inregistrat cresteri ale consumului au fost cele cu venituri mari, iar capul familiei are studii universitare.
Cercetarea a fost realizataa pe un esantion national format din 2.200 de gospodarii.
GfK Romania este cel mai mare institut de cercetare de piata din Romania, cu o cifra de afaceri in 2008 de 9,1 milioane de euro.
La data de 25 ianuarie 1994 agentia de presa Mediafax transmitea urmatoarea stire: “Luni seara a avut loc, la Palatul Victoria, o reuniune de lucru… consacrata analizei cauzelor de fond ale blocajului economico-financiar…. s-a discutat un plan coerent de fluidizare imediata… problema sa fie abordata gradual si prudent, prin tratarea sistematica…”. Stirea continua in acelasi stil, cu limbaj lemnos; mai important decat limbajul sau frazarea, subiectul stirii, adica blocajul financiar, a ramas un subiect permanent pentru urmatorii zece ani. Abia cresterea economica de dupa anul 2000 inregistrata de Romania a eliminat impactul negativ generat de acumularea de arierate si a fluidizat regimul platilor catre parteneri si bugetul statului sau cel al asigurarilor sociale.
Dupa un deceniu si jumatate de la publicarea stirii, criza economica a dezmortit ceea ce cresterea economica atenuase – tot mai multe companii descopera cat de greu este sa lucrezi fara lichiditati, cu sume de care dispui teoretic, pe hartie, in baza contractelor incheiate, dar de care nu te poti folosi, cu care nu iti poti plati furnizorii, angajatii sau impozitele, pentru ca nu incasezi efectiv banii. La randul lor, companiile cu dificultati isi aleg prioritatile si fac plati ca atare.
Ingrijorator este faptul ca Guvernul nu pare constient de situatie si de modul in care ar putea evolua aceasta. Planul de masuri anticriza al Guvernului, abia anuntat la data scrierii articolului, nu prevede masuri explicite de fluidizare a circulatiei banilor; sigur, compensarea TVA de recuperat cu TVA de platit, capitalizarea CEC sau a Eximbank, precum si infiintarea fondului de contragarantare a creditelor pentru IMM pot ajuta, in masura in care masurile respective nu se vor impotmoli in birocratia romaneasca si vor exista si fondurile necesare.
Si Executivul ar fi avut motive de ingrijorare, simpla studiere a executiei bugetului fiind relevanta: in ultimele trei luni ale anului trecut platile catre buget au scazut constant, cu procente importante; in decembrie numai, veniturile incasate la bugetul de stat au inregistrat o scadere de 23,8% fata de perioada similara a anului trecut, la 5,2 mld. lei. O reducere puternica a incasarilor bugetare s-a inregistrat si la nivelul bugetelor locale, veniturile coborand in perioada 1 -29 decembrie cu 20,2%, la 430 milioane de lei.
Situatia nu este valabila numai in cazul bugetului de stat. Recent, omul de afaceri Ovidiu Tender avansa, intr-un interviu acordat Ziarului Financiar, mai in gluma, mai in serios, ideea revenirii barterului, a schimbului de marfuri intre companii ca alternativa a platilor intrerupte sau intarziate. Si Tender nu este singurul care se plange de dificultati. Oficial, pe piata auto niciun dealer nu recunoaste ca are probleme de lichiditate. Neoficial insa, lucrurile sunt mult mai dramatice, dupa cum spune dealerul uneia dintre marcile din top 5, care a dorit insa sa isi pastreze anonimatul.
“Am de platit piesele catre producator, utilitatile, salariile, dar nu pot incasa facturi de la clienti. Trebuie sa primesc bani de la un transportator care are o flota de mari dimensiuni, dar si el, la randul lui, are de incasat facturi, iar activitatea lui a cazut la fel de mult si nu mai are lichiditati”, explica dealerul auto.
“Dealerii sunt prinsi la mijloc intre ciocan si nicovala. Producatorii si importatorii au si ei problemele lor si sunt de inteles, la fel si clientii. Fiecare are dreptate in felul lui. Dar aceasta nu schimba blocajul din piata”, crede Marius Carp, analist al pietei auto. Problema este cu atat mai grava cu cat valoarea masinilor noi vandute pe piata romaneasca trece de 4 miliarde de euro anual, la aceasta adaugandu-se alte sute de milioane de euro din activitati postservicii.
Blocajul financiar, intarzierile platilor catre buget sau parteneri au aparut in principal din cauza problemelor de lichiditate pe care le au companiile, in conditiile in care bancile si-au redus liniile de finantare, iar incasarile au scazut, consumatorii dovedindu-se mult mai prudenti in cheltuieli.
Care este situatia reala, acum, in piata? Analistul economic Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta Financial View Consulting si presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania), spune ca oamenii de afaceri au devenit constienti de aparitia blocajului financiar si ca exista multe companii care si-au majorat termenele de incasare a facturilor si care se plang de scaderea incasarilor. O alta dovada a reaparitiei blocajului financiar sunt fraudele tot mai dese si tentativele de acest gen, lucruri care nu se mai intamplau in ultima vreme.
La data de 25 ianuarie 1994 agentia de presa Mediafax transmitea urmatoarea stire: “Luni seara a avut loc, la Palatul Victoria, o reuniune de lucru… consacrata analizei cauzelor de fond ale blocajului economico-financiar…. s-a discutat un plan coerent de fluidizare imediata… problema sa fie abordata gradual si prudent, prin tratarea sistematica…”. Stirea continua in acelasi stil, cu limbaj lemnos; mai important decat limbajul sau frazarea, subiectul stirii, adica blocajul financiar, a ramas un subiect permanent pentru urmatorii zece ani. Abia cresterea economica de dupa anul 2000 inregistrata de Romania a eliminat impactul negativ generat de acumularea de arierate si a fluidizat regimul platilor catre parteneri si bugetul statului sau cel al asigurarilor sociale.
Dupa un deceniu si jumatate de la publicarea stirii, criza economica a dezmortit ceea ce cresterea economica atenuase – tot mai multe companii descopera cat de greu este sa lucrezi fara lichiditati, cu sume de care dispui teoretic, pe hartie, in baza contractelor incheiate, dar de care nu te poti folosi, cu care nu iti poti plati furnizorii, angajatii sau impozitele, pentru ca nu incasezi efectiv banii. La randul lor, companiile cu dificultati isi aleg prioritatile si fac plati ca atare.
Ingrijorator este faptul ca Guvernul nu pare constient de situatie si de modul in care ar putea evolua aceasta. Planul de masuri anticriza al Guvernului, abia anuntat la data scrierii articolului, nu prevede masuri explicite de fluidizare a circulatiei banilor; sigur, compensarea TVA de recuperat cu TVA de platit, capitalizarea CEC sau a Eximbank, precum si infiintarea fondului de contragarantare a creditelor pentru IMM pot ajuta, in masura in care masurile respective nu se vor impotmoli in birocratia romaneasca si vor exista si fondurile necesare.
Si Executivul ar fi avut motive de ingrijorare, simpla studiere a executiei bugetului fiind relevanta: in ultimele trei luni ale anului trecut platile catre buget au scazut constant, cu procente importante; in decembrie numai, veniturile incasate la bugetul de stat au inregistrat o scadere de 23,8% fata de perioada similara a anului trecut, la 5,2 mld. lei. O reducere puternica a incasarilor bugetare s-a inregistrat si la nivelul bugetelor locale, veniturile coborand in perioada 1 -29 decembrie cu 20,2%, la 430 milioane de lei.
Situatia nu este valabila numai in cazul bugetului de stat. Recent, omul de afaceri Ovidiu Tender avansa, intr-un interviu acordat Ziarului Financiar, mai in gluma, mai in serios, ideea revenirii barterului, a schimbului de marfuri intre companii ca alternativa a platilor intrerupte sau intarziate. Si Tender nu este singurul care se plange de dificultati. Oficial, pe piata auto niciun dealer nu recunoaste ca are probleme de lichiditate. Neoficial insa, lucrurile sunt mult mai dramatice, dupa cum spune dealerul uneia dintre marcile din top 5, care a dorit insa sa isi pastreze anonimatul.
“Am de platit piesele catre producator, utilitatile, salariile, dar nu pot incasa facturi de la clienti. Trebuie sa primesc bani de la un transportator care are o flota de mari dimensiuni, dar si el, la randul lui, are de incasat facturi, iar activitatea lui a cazut la fel de mult si nu mai are lichiditati”, explica dealerul auto.
“Dealerii sunt prinsi la mijloc intre ciocan si nicovala. Producatorii si importatorii au si ei problemele lor si sunt de inteles, la fel si clientii. Fiecare are dreptate in felul lui. Dar aceasta nu schimba blocajul din piata”, crede Marius Carp, analist al pietei auto. Problema este cu atat mai grava cu cat valoarea masinilor noi vandute pe piata romaneasca trece de 4 miliarde de euro anual, la aceasta adaugandu-se alte sute de milioane de euro din activitati postservicii.
Blocajul financiar, intarzierile platilor catre buget sau parteneri au aparut in principal din cauza problemelor de lichiditate pe care le au companiile, in conditiile in care bancile si-au redus liniile de finantare, iar incasarile au scazut, consumatorii dovedindu-se mult mai prudenti in cheltuieli.
Care este situatia reala, acum, in piata? Analistul economic Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta Financial View Consulting si presedintele Asociatiei Romane a Analistilor Financiari (CFA Romania), spune ca oamenii de afaceri au devenit constienti de aparitia blocajului financiar si ca exista multe companii care si-au majorat termenele de incasare a facturilor si care se plang de scaderea incasarilor. O alta dovada a reaparitiei blocajului financiar sunt fraudele tot mai dese si tentativele de acest gen, lucruri care nu se mai intamplau in ultima vreme.
Intr-un moment cand toata lumea se intrece in previziuni rele pentru 2009, Rainer Exel, directorul general al lantului de magazine Minimax Discount, gaseste loc de optimism. “Cred ca aceasta criza va avea si efecte pozitive, cum ar fi o normalizare in anumite segmente ale pietei, cu precadere in cel imobiliar”, sustine el.
De ce se refera la piata imobiliara? Din momentul infiintarii companiei, in 2005, si pana in prezent, una din principalele piedici in expansiunea lantului de magazine condus de Rainer Exel a fost pretul foarte ridicat al terenurilor. “Supraevaluarea proprietatilor imobiliare a fost, alaturi de costul ridicat al fortei de munca, unul din principalele dezavantaje ale Romaniei”, spune el, aratand ca i s-au cerut preturi de 200 de euro pe metrul patrat in anumite zone rurale. “Cu acesti bani poti cumpara lejer teren in New York, Viena sau Berlin. E absurd. Din fericire insa, proprietarii pot cere acum oricat, nimeni nu va mai cumpara”, crede Exel.
De altfel, odata cu decizia de a pune bazele companiei Minimax, dupa o cariera de douazeci de ani in grupul Rewe (prezent in Romania prin lanturile Billa, Selgros, Penny Market XXL si Penny Market), dintre care patru ani in Romania, Exel a dezvoltat in paralel, alaturi de partenerii sai de afaceri, si o companie care activeaza in sectorul imobiliar si care se ocupa de achizitia terenurilor pentru magazine. Astfel, cea mai mare parte a magazinelor Minimax se afla pe terenuri proprii, restul fiind concesionate de la stat pe o perioada mare de timp.
“Proiectul initial, dupa inaugurarea primului magazin, la Slatina, a fost sa deschidem minim 20 de magazine pe an”, spune Exel. Aceste estimari se bazau insa pe experienta din Ungaria, unde, ca manager de tara pentru grupul Rewe, a reusit sa deschida 120 de magazine Penny Market in doar trei ani si jumatate. A descoperit insa rapid ca socoteala din Ungaria nu se potriveste cu cea din Romania si planurile au fost revizuite radical, astfel incat la sfarsitul lui 2008 lantul Minimax a ajuns la 20 de magazine, dintre care 7 deschise in ultimul an. De fapt, nici estimarile pentru anul trecut, cand Exel spera sa deschida 15 magazine, nu au fost indeplinite; totul a depins foarte mult de constructori, terenurile fiind deja achizitionate, spune el. Pentru anul acesta au fost bugetate cel putin 10-12 deschideri de magazine noi, terenurile fiind deja pregatite. “Nu pot vedea acum finalul expansiunii pentru Minimax, sunt multe orase de peste 10.000 de locuitori unde putem merge. Toata lumea vrea sa fie peste tot si va fi foarte dificil sa ai doua-trei magazine de tip discount intr-un oras mic”, spune Rainer Exel.
In prezent, cea mai mare retea de magazine de acest tip ii apartine discounterului Plus, care la sfarsitul anului trecut ajunsese la 71 de magazine, fiind estimate alte 25 de noi deschideri pentru 2009. In total, anul trecut au fost deschise in Romania 42 de magazine noi de tip discount, la care se adauga rebrandingul celor noua magazine Albinuta cumparate de catre Profi, proces ce urmeaza sa fie finalizat la sfarsitul lunii februarie.
Daca anul trecut segmentul de discount avea o cota de putin peste 5% din piata bunurilor de larg consum, companiile estimeaza chiar o dublare a acesteia pana in 2010. Pe o astfel de estimare mizeaza si Rainer Exel, care pare a renunta, cel putin pentru moment, la planul de a vinde lantul Minimax, enuntat cu un an inainte.
“Sunt convins ca piata va creste in favoarea discounterilor. Aceasta nu se intampla doar in Romania, iar in conditiile crizei cresterea va fi si mai mare”, crede Exel, subliniind ca deocamdata cota de piata a magazinelor cu discount este mica. Piata de discount e departe de a fi aglomerata, ceea ce lasa loc de noi intrari pe piata, cum ar fi cea anuntata de Lidl pentru 2010. Rainer Exel e convins ca vom mai asista si la alte intrari in Romania ale unor discounteri internationali.
Cresterea magazinelor de discount este prognozata peste tot in lume. Milos Ryba, analist al companiei internationale de cercetare Planet Retail, a declarat pentru BUSINESS Magazin ca retailerii orientati catre preturi mici vor avea de castigat de pe urma incetinirii cresterii economice. “Pe piata romaneasca, Carrefour, Kaufland si Penny ar putea fi comerciantii care vor profita de pe urma acestei situatii, vanzarile lor urmand probabil sa creasca mai repede decat cele ale competitorilor”, e de parere Ryba. Analistul Planet Retail crede ca in urmatoarea perioada vor avea de pierdut in special micii comercianti din comertul traditional, incapabili sa ofere consumatorilor produse mai ieftine sau preturi promotionale.
La zece minute dupa ce magazinul online al retelei Neiman Marcus anunta reduceri de 60% la colectiile de designer, miile de pantofi, genti si haine par ca se evaporeaza. Pantofii Marc by Marc Jacobs, care in perioada de reduceri pot fi cumparati cu 100 de dolari (fata de 300 in sezon) sau gentile Chloé care se vand la jumatate din pret sunt luate cu asalt de amatoarele de moda din toata lumea, atrase de reducerile aplicate la preturile in dolari.
Cercetarile arata ca agitatia de pe site-ul american poate fi extrapolata nu numai in SUA, dar si la intregul comportament de shopping online al europenilor. Conform unui studiu MasterCard, consumatorii europeni din clasa de mijloc pot fi gasiti mai degraba cautand chilipiruri pe internet decat facand parada prin magazinele exclusiviste sau cheltuind sume impresionante pentru vacante luxoase. Studiul a fost realizat pe un esantion de 3.500 de persoane din clasa medie din Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Rusia si Irlanda. Se pare ca segmentul consumatorilor care castiga peste 50.000 de euro pe an inregistreaza una dintre cele mai mari cresteri la ora actuala in Europa. Totusi, acest grup isi foloseste puterea financiara intr-un mod total diferit de stereotipurile opulentei cunoscute din trecut.
Produsele si serviciile dedicate acestui segment tind sa devina, in consecinta, tot mai variate si mai inventive. Mediul online a fost primul care a speculat interesul pentru hainele de designer cu reducere. Ultima moda in materie de shopping sunt site-urile cu haine de designer la care ai acces pe baza de invitatie, precum www.gilt.com sau www.ruelala.com. Reducerile incep la o data si o ora anuntate prin e-mail, iar produsele sunt disponibile pentru 36-48 de ore (dar rar rezista mai mult de cateva ore). Gilt este opera a doi studenti de la Harvard si se concentreaza pe produsele designerilor Oscar de la Renta, Valentino, Carolina Herrera si Dolce & Gabbana. Orice membru al clubului care aduce noi “acoliti” primeste 25 de dolari pe cap de nou recrut. Site-urile se lauda cu anumite produse care nu se gasesc in magazine; Ruelala are branduri ca Anne Klien, 7 for all Mankind si Kate Spade.
Mai mult, au aparut bloguri si site-uri speciale unde sunt anuntate magazinele si perioadele de discount si care dau sfaturi amatorilor de moda despre cum sa isi cumpere haine de designeri la preturi reduse (Diva on a Dollar, Fashion Blog). Femeile au transformat achizitia de haine de pe internet la preturi reduse intr-o adevarata vanatoare de comori, mai ales ca discounturile sunt disponibile inca de la inceputul sezonului si nu mai poate fi vorba de haine demodate. Iar achizitia unui produs de lux la pret intreg este privita in aceste comunitati ca o decizie lipsita de orice sens.
Si comerciantii clasici care tintesc segmentul mediu au identificat aceste obiceiuri de consum si au imaginat evenimente care sa atraga. De exemplu, Gap a organizat seri de shopping speciale, la care accesul s-a facut doar pe baza de invitatie. Gap a identificat cei mai buni clienti din primele 10 piete, in functie de vanzari, si i-a numit “ambasadori Gap”. Apoi compania le-a trimis prin posta invitatii la petrecerile in jeansi si a facut totul pentru a le starni pofta de cumparaturi.
Cat despre petrecerea timpului liber, studiul MasterCard sustine ca relaxarea in familie este preferata de 42,7% dintre francezi, 40,7% dintre irlandezi, 37% dintre englezi si 33,7% dintre rusi, in timp ce pentru germani (29,1%) si italieni (24,1%) reprezinta a doua optiune dupa escapadele solitare. “Studiul arata ca aceasta categorie de consumatori avuti si-a reevaluat scara de valori, indepartandu-se de materialism si punand tot mai mare accent pe familie, prieteni si calitatea vietii”, spune Jorn Lambert, SVP consumer & commercial products al MasterCard Europe.
Francezii, cei mai mari gurmanzi ai lumii, sunt cei care au ridicat cinele in familie la nivel de simbol al statutului social. Peter Mayle descrie cu lux de amanunte in cartea “Un an in Proventa” (unde povesteste experientele prin care trece dupa mutarea din Marea Britanie in Provence) ritualul cinei la francezii din clasa medie, de unde nu lipsesc delicatese precum foie gras sau trufe, multiple feluri de paine care sa se potriveasca la fiecare mancare sau vinuri alese cu grija.
Se pare ca mesele in familie au devenit populare si printre tineri, care adesea isi invita prietenii sau colegii acasa pentru ca acestia sa le cunoasca familia. Elena Beganu, care a absolvit anul acesta Masterul in Studii Europene Avansate din cadrul Institutului European de Inalte Studii Internationale, a studiat la Nisa, Berlin si Roma si a facut calatorii de studii la Geneva, Strasbourg sau Rostock. “De fiecare data cand ajungeam intr-un oras de unde provenea unul dintre colegi, eram invitati la o cina, pentru a le cunoaste familia.” Si parintii Elenei, care locuiesc la Roma, au organizat un astfel de eveniment, la care i-au invitat pe cei 25 de colegi ai fetei. “Masa a avut si preparate traditionale romanesti, zacusca sau salata de vinete, si aperitive italiene. Si nu a lipsit specialitatea mamei, prajitura cu branza si stafide”, spune Elena.
Obiceiurile de consum ale clasei medii influenteaza si piata luxului. In ultima perioada, hainele cu marca vizibila si bijuteriile opulente au inceput sa faca loc aparitiilor discrete. Specialistii in moda anunta revenirea look-ului care nu tine cont de sezon si a hainelor care pot fi purtate aproape tot timpul anului. Desigur, femeile vor continua sa mearga la cumparaturi, dar se pare ca vor alege mai degraba una sau doua rochii clasice in loc de un dulap plin cu haine ultramoderne, dar care rezista doar un singur sezon. “Isi doresc haine care arata scump, dar care nu sar calul”, spune Suze Yalof Schwartz, redactor de moda la editia britanica a revistei Glamour.
Si in ceea ce priveste timpul liber, consumatorii de lux par sa fi fost inspirati de clasa medie. Mai nou, cinele din restaurantele exclusiviste au fost inlocuite de petreceri fastuoase la vilele proprietate personala. Este adevarat, totul este conceput cu bugete ridicate (care pot ajunge la 30.000 de lire sterline), meniurile sunt gatite de bucatari care se lauda cu stele Michelin si servite cu fast, iar oaspetii sunt intretinuti de magicieni, de cantareti de opera sau de dansatori profesionisti.
Chiar si cand vine vorba de turism, consumatorii de lux par sa aprecieze mai nou turismul bazat pe experiente insolite in locul unei vacante de huzur intr-o destinatie exotica, dar comoda. Emil Delibasev, country manager al British Airways pentru Romania si Bulgaria, spune ca este un fan al insulei Bora Bora atunci cand vine vorba despre destinatii de vacanta. Daca prima data a preferat clasicul club cu bungalow pe apa, dupa ce a observat ca era incojurat de consumatori de lux care mancau la fiecare masa homar cu sampanie, s-a reorientat. A ales Club Med, un resort destinat tinerilor, unde cine vine are acces la activitati mult mai diverse, precum pescuit noaptea, snorkeling sau paragliding.
Reprezentantii MasterCard spun ca, desi isi pot permite orice, cei mai multi consumatori (46,5%) analizeaza cu atentie ofertele si preturile pe internet, comparand diverse site-uri inainte de a face o achizitie de produs sau serviciu. “Savurez fiecare moment dinaintea excursiei, imi place sa aleg hotelul si sa planuiesc in detaliu zborul, desi sunt privilegiat sa pot zbura cu un cost minim”, spune Emil Delibasev.
“Este sfarsitul reformei sistemului bancar, inceputa in anul 1990.” Declaratia guvernatorului Mugur Isarescu nu se refera la vanzarea celei mai mari banci din tara, BCR, catre grupul austriac Erste Bank, ci la relansarea celei mai vechi institutii financiare din Romania, CEC, considerata de toti analistii drept cel mai important rebranding din acest an.
“Mi-as dori ca si CEC sa fie in primele zece branduri romanesti, ceea ce inseamna ca trebuie sa aiba o valoare de doua, trei sute de milioane de euro”, afirma Aneta Bogdan, managing partner la Brandient, agentia responsabila de transformarea CEC in CEC Bank. Rebrandingul a insemnat alegerea ca logo a unei frunze de stejar, schimbarea numelui in CEC Bank , dar si o investitie de aproape 50 de milioane de euro anual intre 2008 si 2010 pentru amenajarea celor 1.400 de sedii ale bancii.
In acelasi timp, rebrandingul CEC ar putea ajuta firma infiintata si condusa de Aneta Bogdan sa isi creasca in acest an afacerile cu 50% fata de cele 775.000 de euro de anul trecut. Compania este principalul jucator pe o piata estimata anul trecut la aproximativ 2,5 milioane de euro, ritmul de crestere pentru acest an fiind estimat de Aneta Bogdan la 50%.
CEC nu este insa singura institutie financiara cu traditie care si-a schimbat anul acesta imaginea. Asirom, preluata anul trecut de catre Vienna Insurance Group, a cheltuit aproape un milion de euro pentru a avea un nou nume – Asirom Vienna Insurance Group, dar si o sigla noua. Unul dintre obiectivele campaniei de rebranding a fost cresterea notorietatii in Bucuresti, Asirom fiind un nume mai popular in provincie.
“Anul trecut, in iunie, Bucurestiul genera circa 16% din veniturile Asirom, in timp ce in luna iunie a acestui an, in Capitala s-au subscris 19% din prime, deci notorietatea noastra in Bucuresti este in crestere”, spune Boris Schneider, general manager al Asirom. Campania de promovare se concentreaza in special pe televiziune si panotaj stradal.
Un milion de euro a fost si bugetul campaniei de rebranding al Kiwi Finance, companie infiintata sub numele Gemini Capital Consult si achizitionata anul trecut de fondul de investitii Oresa Ventures. Campania de rebranding lansata sub sloganul “De acum creditele incep cu K” se desfasoara prin campanii BTL (promovare neconventionala, prin evenimente) si ATL (promovare prin presa), dar nu si pe televiziune. “Credem ca este inca prea devreme pentru televiziune. Publicul din Romania trebuie, mai intai, sa fie informat corect asupra domeniului brokerajului de credite. Chiar daca aceasta piata a crescut foarte mult si este in continua dezvoltare, inca mai trebuie insistat asupra informarii corecte a populatiei despre ceea ce presupune activitatea de broker de credite”, explica Anca Bidian, directorul executiv al Kiwi Finance.
De ce sunt atat de multe institutii financiare care investesc in brand?
“Este o perioada de consolidare. Pe de o parte este vorba de fuziuni si achizitii, iar orice fuziune sau achizitie implica si un rebranding, iar pe de alta rebrandingul este o modalitate de a atrage atentia. Este timpul bancilor si va mai fi in urmatorii sapte, opt ani”, comenteaza Aneta Bogdan.
Ultimii doi ani au reprezentat o perioada foarte dinamica pentru sistemul bancar, majoritatea rebrandingurilor fiind datorate schimbarilor de actionariat. Printre acestea se numara BCR Erste, Unicredit Tiriac Bank, Credit Europe Bank (fosta Finansbank) sau MKB Romexterra (fosta Romexterra)
“De la mine, oamenii cumpara inghetata in fiecare zi, pe cand la supermarket merg o data pe saptamana”, spune Miruna V., patroana unui mic magazin din cartierul bucurestean Militari. De mai bine de cinci ani, Miruna V. isi cunoaste aproape toti clientii. Cand ceri o inghetata, iese de dupa tejghea cu o legatura de chei si deschide cutia frigorifica. Vara vinde mult, in special inghetata pe bat sau la pahar. “Iarna trec saptamani intregi fara sa se vanda vreo inghetata”, spune ea. Tocmai de aceea, in lada incapatoare primita de la un producator, iarna tine si alte produse, cum ar fi bauturile, sau o scoate din priza ca sa mai economiseasca curentul.
Aproximativ o suta de milioane de euro este suma la care a fost estimata, anul trecut, piata inghetatei din Romania. Aproape 40.000 de tone, daca socotim si importurile. Din acestea, doar 14,7% s-au vandut prin supermarketuri, restul ramanand in contul micilor comercianti, de la magazinele de cartier pana la chioscurile de la parterele blocurilor.
Aceasta situatie este normala tinand cont de comportamentul de cumparare al consumatorilor romani. Producatorii fac diferenta dintre inghetata din categoria asa-numita “impulse”, care se cumpara pentru a fi consumata pe loc, si cea cumparata pentru a fi consumata acasa (“take home”), cu un gramaj mai mare. Fata de sezonul de vara din 2006, ponderea inghetatei din prima categorie a scazut usor anul trecut in favoarea celei cu gramaj mare, mentinandu-se insa proportia de 2:1.
Aceste argumente ii fac pe o parte dintre producatorii autohtoni sa refuze intrarea cu produsele lor in marile magazine, mai ales ca nu-i avantajeaza nici costurile implicite. “Conflictul dintre producatori si retaileri e absolut real. Consider ca aceste lucruri trebuie reglementate prin lege, deoarece marile magazine au intrat pe o piata de neexperimentati care se calcau in picioare pentru un loc pe raft”, comenteaza Vasile Armenean, proprietarul companiei Betty Ice. “Pe undeva a fost o lupta inegala intre profesionisti si amatori (si aici includ de la guvernanti pana la ultimul furnizor). Nu acuzam pe nimeni, vina e a noastra, dar acum trebuie reglementate lucrurile”, mai spune Armenean. Cunoscuta pentru refuzul de a-si vinde produsele prin retelele de comert modern, compania si-a anuntat totusi de curand intentia de a face acest pas, fiind in discutii cu un lant de magazine al carui nume nu a fost inca dezvaluit.
Piata inghetatei din Romania este impartita de cativa producatori romani impreuna cu gigantul multinational Nestlé, prin Nestlé Ice Cream, companie aparuta in urma achizitionarii producatorului grec Delta. O cota de piata de 62,4% ca valoare a vanzarilor (in crestere de la 60,5% in aceesi perioada a lui 2006) a fost cumulata de cinci producatori: Betty Ice, Top Gel, Nestlé, Alpin 57 Lux si Kubo Ice Cream, potrivit unui studiu MEMRB. La acestease adauga Friesland Foods, prin marca Napoca, existenta la noi inca din anii ‘60 si intrata in portofoliul grupului olandez Friesland Foods in 2002, in urma preluarii producatorului Napolact.
In paralel cu cresterea productiei interne de inghetata, ajunsa anul trecut la 35 de milioane de tone, volumul importurilor a crescut si el, ajungand in 2007 la 2,4 milioane de tone (fata de 1,5 mil. in 2006), respectiv la 5,5 mil. euro (fata de 3,7 milioane de tone), conform unor cifre furnizate de Interbiz Group. Principalele tari de origine sunt Grecia (60% din volumul importat anul trecut), Germania, Franta, Bulgaria si Ungaria. In schimb, la categoria exporturi nu stam prea bine. “Anul trecut am exportat doar 30 de kg de inghetata, ceea ce, de fapt, nici nu putem numi export”, spune Adrian Iordache, consultant in cadrul Interbiz Group.
O prezenta mai timida pe piata o are compania multinationala Unilever, prin branduri ca Magnum, Carte D’Or si Cornetto, dar specialistii in domeniu cred ca vom asista in curand la o achizitie a unui producator roman de catre Unilever. Multinationala n-ar fi singura care ar dori sa cumpere insa un producator autohton. “Din punctul de vedere al concurentei, exista un interes foarte mare pentru producatorii de inghetata din partea fondurilor de investitii”, spune Adrian Iordache. Si companiile de lactate s-ar putea orienta catre o achizitie, datorita faptului ca inghetata are o valoare adaugata mare. Peste 3-4 ani s-ar intrevedea o maturizare a pietei, cu mai putine companii importante, in urma a doua sau trei mari tranzactii, prevad specialistii. “Betty Ice este compania cea mai vanata pentru preluare, datorita valorii brandului si cotei de piata”, spune Adrian Iordache.
Pana in 2012, emisiile de dioxid de carbon ale automobilelor Ferrari vor scadea cu 40% fata de nivelul actual, pentru atingerea acestui obiectiv fiind utilizate materiale mai usoare la constructia masinilor, ceea ce ar conduce in mod direct la un consum mai redus de carburant si la emisii mai scazute.
Rusinate parca de gustul multimii, glasurile ce ar putea educa in materie de consum al vinului sunt timide si, de cele mai multe ori, emit condescendent doar aprecieri la adresa unor licori incerte, dar cu mare popularitate. Pentru ca in primele trei luni ale anului am facut trei calatorii in zone oenologice importante, am sa va impartasesc cateva impresii, cheite pentru nenumarate porti din lumea vinului.
Chile este o tara pentru care ar merita sa se introduca o noua materie in scoli – turismul, iar practica pentru cei ce ar urma sa devina profesionisti ai domeniului sa fie facuta aici. Munti (unii chiar mai vechi decat Anzii), lacuri, rauri, cascade, ghetari, dealuri, plaje insorite, paduri, campii, vie si o impresionanta industrie a ospitalitatii.
Pe langa Misiones si Vina Mar, prietenii din Chile ne-au inlesnit intalnirea cu doua varfuri: Neyen si Flaherty. Ambele vinuri (ultimul poarta numele unui producator american, venit pentru un sezon in Chile si ramas acolo vreme de 17 ani) se adreseaza cunoscatorilor, pretentiosilor. Neyen (un DaVino de la noi) apare anual in doar 20.000 de sticle, iar Flaherty’s este rodul a 1,5 hectare de vie, la care se adauga o dragoste infinita pentru tot ce e natural, dar si stiinta unui vinificator de succes. Aceste doua titluri chiliene isi fac loc la curtea marilor vinuri ale lumii. Numarul mic de butelii restrictioneaza insa aparitia lor doar la restaurante si pe rafturile magazinelor ultraspecializate.
Urmatoarea oprire: Italia. Festivalul Benvenuto Brunello, tinut in februarie la Montalcino, este o sarbatoare a Toscanei, dar si a intregii lumi a vinurilor. E momentul cand se anunta ce fel de an a fost cel ce tocmai s-a incheiat si cand se acorda stelele, in functie de cat de bun a fost anul pentru vinuri. Dar este in egala masura si startul unei curse comerciale cat se poate de febrile. 2007 a fost cotat ca un an de cinci stele, iar Brunello cu acest an de recolta se va putea vinde abia in 2012. De aceea, negociatorii cumpara masiv dreptul de a vinde aceste vinuri. Desi e un fel de vanzare a pieii ursului din padure, cei care cunosc tehnica fac ori mari profituri (negociatorii) sau mari economii (colectionarii). Lectia e, sper, clara: vinul bun, asa cum e un Brunello autentic, nu e un produs de serie. Harta ultimilor ani arata ca 2003 (care se va vinde anul acesta) e o investitie buna (patru stele), la fel si 2004 (cinci stele). E drept, Italia nu inseamna numai Montalcino. Un Amarone special, un Chianti adevarat, un Barolo se pot atasa cu usurinta de sufletul iubitorului de vin. Ultima statie: Prowein, la Düsseldorf. La acest grandios targ poti lua pulsul noilor tendinte, poti simti cine vine din urma sau cine se pregateste sa paraseasca avanscena.
Germania isi negociaza locul in loja elitelor, demonstrand, de la an la an, ca Rieslingul german este cu totul si cu totul altceva decat Rieslingul italian. Ne vom convinge si prin cele cateva aparitii din piata noastra. Revirimentul fantastic la nivel mondial al rose-ului (Valea Loirei, Provence) sper sa produca si la noi o unda cat de mica de natura sa „pink-menteze” putin atmosfera teraselor si a restaurantelor romanesti. Premise exista, pentru ca interesul proprietarilor de restaurante pentru vin a crescut, ceea ce va face ca noi sa avem parte de o oferta din ce in ce mai buna. Ma bazez si pe prezenta masiva a somelierilor (cred ca a fost cea mai mare adunare a acestor profesionisti) la degustarea liniei Guigal (nou-intrata pe piata romaneasca), sustinuta de o personalitate internationala a domeniului – Brett Crittenden, „senior wine judge decanter”. El a facut prezentarea vinurilor de 100 puncte Parker (o alta premiera pe piata romaneasca).
Am pastrat ca sugestii: Guigal – Chateauneuf du Pape (un vin extraordinar, complicat si care are nevoie, neaparat, de o „aerisire” lunga) sau Côte-Rotie La Turque. Tot din nou-venitele in Romania, din „colectia de primavara” recomand Penfold’s Grange, Yalumba (cu toata gama), italienele Dievole si Pinocchio. Pentru cel din urma, ca argument sta nu doar pretul accesibil, ci si doza de optimism incorporata, amanunt remarcat de toti cei care l-am degustat.